Brando[v=]

The Wild One", Marlon Brando, o enigma a marelui ecran

-- Marlon Brando a fost unul dintre marii actori care au influentat
scena si marele ecran, in perioada de dupa razboi. El a impus reguli
de performanta si a fost inimitabil. Frumos, puternic, dar si
meditativ, stilul sau interpretativ a ridicat nivelul exigentelor la
o dimensiune nesteptata. In comparatie cu starurile vremii, Marlon
Brando parea, la prima vedere, putin naiv si superficial. Luptator si
adesea contradictoriu, Brando a refuzat sa joace dupa regulile impuse
la Hollywood. Expresia sincera si dezgustul fata de caracterul unor
celebritati din lumea filmului au facut ca faima sa-i fie exploatata
in cauze politice. A fost una dintre enigmele fara pereche ale
ecranului. A rasturnat audientele cu sinceritatea, vitalitatea si
sexualitatea sa.






Marlon Brando, in 1954, in filmul „The Wilde One"



Nascut pe 3 aprilie 1924 in Omaha, caracterul revolutionar al lui
Brando a fost motivul excluderii lui din scoala militara. Primul sau
job a fost in constructii, insa dupa ce primeste bani de la tatal sau
pentru a-si continua studiile, Marlon Brando incepe lectiile de
actorie. Pleaca la New York, unde studiaza metoda lui Stanislavski cu
Stella Adler. Curand, incepe colaborarea cu Studioul Actorilor din
New York, sub tutela lui Lee Strasberg. Dupa debutul din 1943,
in „Bobino", criticii vad in Brando un actor care promite. Inceputul
carierei sale de star este consemnat in 1947, cand primeste un rol
in „A Streetcar Named Desire". Peste noapte, Brando devine noul val
de pe Broadway.

Desi producatorii de la Hollywood ii fac oferte, Brando nu cedeaza
influentei criticilor si nu face compromisuri legate de decenta
prestatiilor sale. In 1950, accepta rolul unei victime a razboiului,
in productia lui Stanley Kramer, „The Men". Pentru a-si pregati
rolul, Brando si-a petrecut o luna intr-un spital al veteranilor de
razboi. Nu a fost un film comercial, iar actorul a atras atentia
criticilor de film. In 1950, Brando anunta inceperea pregatirii unei
ecranizari pentru micul ecran a filmului „Streetcar", regizat de Elia
Kazan. Productia a fost un succes incununat de un premiu al Academiei
de Film. Marlon Brando este nominalizat pentru cel mai bun actor, dar
pierde premiul in favoarea colegilor sai: Vivien Leigh, Karl Malden
si Kim Hunter. Tot impreuna cu Elia Kazan incepe productia „Viva
Zapata!", care ii aduce premiul Academiei Britanice de Film si un
premiu pentru cel mai bun actor, in 1952, la Cannes. Lucreaza apoi la
un film francez „Le Rouge et le Noir", iar in 1953 este distribuit in
rolul lui Julius Caesar, spulberand zvonurile potrivit carora ar fi
fost un barbat prea sensibil pentru un asemenea rol.


Marlon Brando a fost un adept al improvizatiilor si al sistemului
Stanislavski


In 1954, producatorul filmului „The Wild One" il alege pe Brando
pentru rolul liderului rebelilor. Filmul ii aduce consacrarea si il
dezvaluie publicului ca pe un barbat cu atitudine. Un an mai tarziu,
actorul se impune in productia regizata tot de Kazan, „On the
Waterfront" pentru care primeste un Oscar, premiul Academiei
Britanice de Film si premiul editiei 1954 a Festivalului de Film de
la Cannes.

Urmatorul film, „Desiree" este prima dezamagire. Brando continua,
insa, sa demonstreze ca este un actor multilateral. Joaca alaturi de
Frank Sinatra intr-o adaptare a filmului muzical „Guys and Dolls". O
alta adaptare a unui spectacol jucat pe Brodway,"The Teahouse of the
August Moon", precede filmul „Sayonara", care ii aduce nominalizarea
la Oscar. In 1958, impreuna cu un alt mare actor al generatiei lui,
Montgomery Lift, Marlon Brando lucreaza la un proiect, care, din
pacate, a fost un dezastru financiar. Este momentul in care actorul
anunta montarea primei sale productii independente. Este vorba de
western-ul „One Eyed Jacks", un film costisitor, dar care a avut un
box-office bun. Pentru pelicula din 1962, „Mutiny on the Bounty",
Brando cere rectificari de imagine, care au ridicat bugetul filmului
la peste 19 milioane de dolari.

Pierderile de box-office, temperamentul sau tot mai acid, fac din
Brando, pentru prima data in cariera, o tinta a dispretului. Spirala
descendenta continua. La Hollywood el vorbeste despre nevroze si
despre lipsa importantei job-ului sau. Continua sa se arunce in
proiecte riscante. Este perceput ca un risc rau si deloc necesar.
Renasterea lui Marlon Brando are loc abia in 1972 cu filmul „The
Godfather", regizat de Francis Ford Coppola si produs de Paramount.
Brando este stralucitor. Primeste al doilea premiu al Academiei de
Film, dar starneste din nou controverse refuzand sa urce pe scena
pentru a-si primi premiul.

In ciuda renasterii sale, Brando lipseste de pe ecran, timp de trei
ani. Revine in filmul „The Missouri Breaks", unde l-a avut ca
partener pe Jack Nicholson. Impreuna sunt „o formatie de staruri-
dinamita", care arunca ecranul in flacari intr-un western realist si
clasic, semnat de regizorul Arthur Penn. Din pacate, curand, Brandon
incepe sa joace doar pentru bani. Accepta un rol intr-un film
comercial ca „Superman". Aparitia intr-o productie a lui Coppola din
1979 despre razboiul din Vietman a fost incoerenta, iar in filmul
turnat in 1980 „The Formula" a aparut doar in trei scene.


„Ce ne-am fi facut fara Marlon Brando in aceasta lume?" (Al Pacino)


Este sfarsitul declinului: Brando se retrage pe o insula din Pacific,
devine obez si refuza sa se intoarca la Hollywood. Abia in 1989, din
convingeri politice, accepta un rol in drama „A Dry White Season",
pentru care este nominalizat la Oscar. Necazurile se tin, insa, lant
de marele actor. In 1990, fiul sau, Christian, il ucide pe iubitul
sorei sale si ajunge in inchisoare. Tragedia nu se sfarseste aici:
sora lui Christian se sinucide.

Aceste experiente il arunca pe Brando intr-o incercare severa: un rol
in Christofor Columb. Dupa acest an, Brando a inceput sa-si scrie
autobiografia. Urmeaza proiectele „Songs My Mother Taught Me" si „Don
Juan DeMarco", unde il are ca partener pe Jonny Deep.

In 2001, Brando acuza probleme de sanatate si paraseste platourile de
filmare pentru inca trei ani. Joaca numai in thriller-ul „The Score",
consemnat ca ultima sa performanta. Moare la 1 iulie 2004 de cancer
pulmonar. In aceasta saptamana, adica exact la un an de la moartea
actorului, casa de licitatii Christie's din New York vinde un
exemplar al scriptului filmului „Nasul", ce continea numeroase
adnotari facute de Brandon cu fabuloasa suma de 312.000 $. „Ma simt
umil vazandu-i pe acesti admiratori cheltuind atat de mult pentru a
obtine un fragment din ceea ce a lasat tatal meu", a declarat Miko
Brando, al doilea din cei 11 copii ai actorului.