Buber[v=]

Să-L pârăşti pe Dumnezeu lui Dumnezeu

A fost strănepot al lui Rabbi Israel, zis Baal Shem Tov (Maestrul Numelui Bun), cel care avusese candoarea să spere că “adevărul va molipsi omenirea”, convins că ”din fiecare fiinţă omenească răsare o lumină care ajunge drept în rai”.

continuare aici : http://www.gandul.info/puterea-gandului/sa-l-parasti-pe-dumnezeu-lui-dumnezeu-13712065

****


"L-au intrebat pe Rabbi Avraham:
Inţelepţii spun că nu este nimic, care să nu aiba locul lui. Deci si omul isi are locul lui. De ce atunci oamenii nu au loc unul lângă celălalt?
Pentru că fiecare vrea locul celuilalt, a răspuns rabinul."

Martin Buber, Povestiri hasidice

Minunate povestiri hasidice
Minunatele povestiri hasidice

Martin Buber( 1878- 1965) este unul dintre ultimii savanțí care au știut să valorifice tezaurul folclorului hasidic, aducându-l în lumina culturii universale. „Gog și Magog” apărută la Editura Hasefer, în traducerea Ruxandrei Hosu oferă cititorului român o șansă în plus de a cunoaște un tărâm prea puțin familiar, deși hasidismul are rădăcini și pe pământ românesc. Hasidismul este o tradiție născută în secolul XVIII prin Baal Șem Tov, care a fost cu timpul însușită și de ortodoxismul rabbinic. Misticismul și fantezia populară i-au creat un făgaș propice pentru diverse creații cu totul fermecătoare.
„Colina castelului din nord-estul orașului leșesc Lublin fusese cândva înconjurată de mlaștini”, astfel începe povesirea „ Văzătorul”. Este vorba de un clar-văzător care putea recunoaște firea omului, bună ( de la Abel), rea ( de la Cain), doar privindu-l. Dar el nu condamna și nu mustra. Dădea sfaturi de bun-simț, oprea oamenii de la fapte nelegiuite, mângâia pe cei mâhniți de o mare pierdere, iar ceea ce îl minuna era însăși faima care se răspândea în jurul lui. „Eu însumi sunt înnegurat, cum pot răspândi lumină?” , se întreba țadicul ( om drept), dar secretul era că oamenii credeau în el. Vorba sa blândă era un leac universal. În altă povestire, Văzătorul este pus în situația de a-și alege un urmaș. Unul dintre ucenici se arată mai sârguincios decât toți ceilalți, dar după un timp abia, țadicul își dă seama că râvna noului venit pornea din ambiția de a-i lua locul ca moștenitor al învățăturii. Dascălul îl izgonește, fără a se supăra, doar râde de ambiția deșartă a ucenicului. Este vorba în povestiri despre daruri făcute pe ascuns săracilor, despre rezolvarea unor conflicte pornite din lăcomie, despre iubirea sinceră pentru Binele Divin, pentru morală și dreptate. Cel mai mare păcat este trufia. Pildele au ca protagoniști fie un țadic, un om drept din cadrul obștii, fie chiar un om simplu, fie pe profetul Ilie ( Eliahu) despre care se spune că are obiceiul să apară când nu te aștepți, în haine de țară, un om pe care nici nu-l iei în nseamă, dar el face o minune sau spune o vorbă care rămâne în memoria obștii pe care a vizitat-o. Rabbi Jakob Jiitzhak, Rabbi Elimeleh sunt personaje ce trec dintr-o povestire în alta, iar minunea cea mare nu este decât că omul devine mai bun, mai înțelegător, mai puțin legat de bunurile lumești. .Aceasta este esența hasidismului. Șehina, sufletul etern trece din veac în veac și îi ferește pe oameni de păcatele urii, meschinăriei, necredinței. Iubirea este cea care izbăvește gândurile omului de îndemnul rău.
Bun cunoscător al Cabalei, Martin Buber introduce în povestirile sale și „Cartea Splendorii”, adică Zoharul, la fel și cele două forțe care vor veni la Judecata de Apoi, Gog și Magog, de fapt numele unor popoare din antichitate, care au dispărut, revenind în toate religiile monoteiste, iudaism, creștinism, islamism. „Cel care desparte sfințitul de nesfințit să se milostivească de păcatele noastre”,a spus Baal Șem Tov, fondatorul , care a trăit un timp în zona Neamțului. . Să observăm atmosfera de evlavie și misticism care învăluie povestirile hasidice – „ Rabbi îl depășea pe uriaș cu încă un cap, mâna pe umăr o lăsă să se odihnească o clipă, apoi plecă, ținându-și fruntea sus… Convorbirea luase sfârșit” …„ Evreul se înfioră la vederea trupului gălbejit. Ia cămașa mea, zise. Bărbatul luă cămașa și se făcu nevăzut”…„ Cine pregătește adăpostul? Cine poate. Cum trebuie pregătit adăpostul? Despărțiți ceea ce este curat de ceea ce este mânjit.Care este locul? Ulița. Casa. Inima” …. Este aproape un poem acest text care ar trebui să fie doar proză. Adeseori Divinitatea intervine prin scrisori, mesaje verbale, ceea ce în tradiția anterioară hasidismului nu era ceva admis. În Biblia ebraică singurele contacte cu Dumnezeu au fost cele ale lui Abraham, Iaacov și Moise. Hasidismul dă o mai mare libertate de a avea revelația divină. Povestirile ne aduc până în vremea lui Napoleon Bonaparte. Ceea ce a creat nou hasidismul a fost speranța într-o prezență mai activă a Divinității, într-o fortificare a spiritului, în consecință o rezervă spirituală sporită. Martin Buber a știut să ne dezvăluie acest aspect.
Boris Marian

Martin Buber (n.8 februarie 1878, Viena - d.13 iunie 1965, Ierusalim) a fost un filosof evreu-austriac cel mai bine cunoscut pentru filosofia dialogului, o formă de existențialism religios. A fost interesat mai ales de ontologie. În 1902 a devenit editorul ziarului săptămânal Die Welt, organul central al mișcării Zioniste. În 1923 el a scris un faimos eseu despre existență numit Eu și Thou, iar în 1925 a început să traducă biblia ebraică în germană. Ulterior, în 1930 el a devenit profesor de onoare la Universitatea din Frankfurt pe Main, dar a renunțat la post în 1933 după venirea lui Hitler la putere. S-a mutat la Ierusalim în 1938 unde a murit în 1965 la vârsta de 87 ani.

Martin Buber-
Ochii animalelor au puterea de a vorbi o limba minunata.