Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Iantu[V=]
Pagina 2 din 3
Pagina 2 din 3 • 1, 2, 3
Iantu[V=]
Rezumarea primului mesaj :
Iantu
Iantu
Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.09.15 18:25, editata de 19 ori
Cu Virgil Iantu. despre calatorii, muzica si copiii care vor
Cu Virgil Iantu. despre calatorii, muzica si copiii care vorbesc trasnit"E cert ca am devenit mai sensibil!". - De prisos sa mai scrii cuvinte de prezentare despre unul dintre cei mai iubiti "eroi" de pe micul ecran. O mare felie din tortul succesului de la Prima Tv se afla in farfuria lui Iantu-. La...
Citeste tot articolul
Citeste tot articolul
Virgil Iantu, acest Bau-Bau al candidatilor la titlul de meg
Virgil Iantu, acest Bau-Bau al candidatilor la titlul de megastar
http://www.7plus.ro/?arhiva=11/09/2008&id=10847
http://www.7plus.ro/?arhiva=11/09/2008&id=10847
Se pare ca nimeni nu-i sperie mai tare pe viitorii megastaristi decit Iantu, care, atunci cind isi face aparitia la orele de canto, reuseste sa le innoade corzile vocale. L-a dat in vileag nimeni altul decit Dan Fintescu, baiatul de la Meteo: "Tocmai cind incepusera si concurentii nostri sa respire mai usurati printre vocalize si note mai bine sau mai prost luate, i-a palit din nou fatalitatea in scafirlie. Ea s-a prezentat sub forma unui domn bine, ingrijit imbracat, distins, cu par grizonat, care le-a facut o vizita in timpul orelor de canto de lunea asta". Asadar, domnul Suap Suap nu se limiteaza doar la a traumatiza concurentii de la tejgheluta juriului, se duce sa-i asupreasca si in sala de repetitii. Prezenta lui atirna ca sabia lui Damocles deasupra concurentilor trecuti de preselectie, fiindca mai exista inca sanse ca unii dintre ei sa-si ia zborul chiar inainte de inceperea concursului. Si-asa, multe antipatii se vor naste. Ii sugeram lui Iantu sa-si parcheze masina cit mai departe de locul repetitiilor.
Ianţu, eliberatorul de complexe
Ianţu, eliberatorul de complexe
Vedeta postului Prima TV revine în toamnă pe micile ecrane cu o emisiune a cărei temă principală este lipsa de inhibiţii a oamenilor obişnuiţi.
[citeste]
Vedeta postului Prima TV revine în toamnă pe micile ecrane cu o emisiune a cărei temă principală este lipsa de inhibiţii a oamenilor obişnuiţi.
[citeste]
Ianţu ar poza în ipostaze îndrăzneţe pentru o cauză nobilă
Ianţu ar poza în ipostaze îndrăzneţe pentru o cauză nobilă
Virgil Iantu si fiica sa Jasmina, pictorial in revista Luxur
Virgil Iantu si fiica sa Jasmina, pictorial in revista Luxury
In numarul dublu dedicat lunilor decembrie si ianuarie, revista Luxury le propune cititorilor un Christmas Story inedit: Virgil Iantu si fiica sa Jasmina, tatal si fiica, invaluiti intr-un cocon de dragoste care ii izoleaza de lumea dezlantuita.
Atmosfera pictorialului este una retro, rescriind povestea Craciunului si a relatiei speciale care exista intre orice fetita si tatal ei.
Potrivit reprezentantilor revistei, este pentru prima data cand Virgil Iantu pozeaza alaturi de fiica sa.
In numarul dublu dedicat lunilor decembrie si ianuarie, revista Luxury le propune cititorilor un Christmas Story inedit: Virgil Iantu si fiica sa Jasmina, tatal si fiica, invaluiti intr-un cocon de dragoste care ii izoleaza de lumea dezlantuita.
Atmosfera pictorialului este una retro, rescriind povestea Craciunului si a relatiei speciale care exista intre orice fetita si tatal ei.
Potrivit reprezentantilor revistei, este pentru prima data cand Virgil Iantu pozeaza alaturi de fiica sa.
CONTINUARE......
Cealalta emisiune, "Copiii spun lucruri trasnite", a venit tot pe neasteptate. Am fost intrebat daca nu m-ar interesa si un alt program, dar eu am spus nu. Nu stiam daca imaginea mea nu va fi afectata, daca nu se va dilua. Sa nu spuna oamenii: "Iara asta?!". Din nou s-a insistat sa merg la casting, iar cei de acolo au zis: "Domne, faci emisiunea!". Eu am spus: "Bine, o fac, dar sa vedem despre ce e vorba". Si-am vazut caseta cu varianta americana. Singura replica a fost: "Hai, cand ne apucam de treaba?". Temerea mea era legata de copii. Americanii sunt altfel: mai dezghetati, mai dezinvolti, au in sange show-ul. Uitati-va ce actori-pustani au! Dar dupa casting-ul copiilor, toate grijile mi s-au risipit: putem sa le dam clasa americanilor! Am vazut niste copii extraordinari. Nu toti sunt la fel, dar fiecare are un ce al lui: unii sunt inteligenti, altii spontani, altii sunt putin "sariti", altii sunt mai timizi. Insa toti m-au impresionat: stiu atatea lucruri pentru varsta lor! In plus, am fost incantat sa-mi dau seama ca nu sunt deloc speriati de mine. Unii se comportau de parca ma cunosteau de o gramada de vreme: ma luau in brate, imi povesteau tot felul de lucruri...
- Relatia aceasta speciala cu copiii te-a facut sa-ti schimbi optica de viata, sa privesti lucrurile cu alti ochi?
- Experienta lucrului cu copiii m-a facut sa devin mai optimist in ceea ce priveste viitorul. Omuletii cu care am luat eu contact datorita emisiunii fac parte dintr-o generatie foarte interesanta. Copiii care acum au intre trei si sapte ani sunt insetati de informatie, de cultura si asta spune totul.
- Ai o multime de fani. Una din marile lor bucurii ar fi sa stie cine este Virgil Iantu, dupa ce dispare de pe sticla televizorului. Ai putea sa le spui cum arata o zi de-a ta?
- Cand e zi de filmare, ziua aia nu arata deloc. Plec de dimineata, pe la 7.30 si ma mai intorc pe la 8.00 seara. E foarte placut ceea ce fac, dar e extrem de obositor. Mi-e greu sa spun cum arata o zi normala pentru mine, fiindca am un program foarte neregulat, nici o zi nu seamana cu alta. Incerc sa dorm cat mai mult, dar in ultima vreme nu prea mai pot. Mi-a intrat in reflex sculatul asta de dimineata. Chiar si atunci cand as putea dormi mai mult, eu tot ma trezesc cu noaptea in cap. Daca am o zi libera-libera, desi nu se prea intampla, incerc sa stau acasa, sa ma odihnesc. Nu-mi displace sa dorm dupa-amiaza, iar seara, daca nu sunt obosit, agreez iesirile intr-un loc intim, impreuna cu prietenii.
- Mai ai timp de hobby-uri?
- Nu stiu daca se poate numi hobby, dar mie imi place la nebunie sa calatoresc. Asa ca, atat timp cat o sa-mi pot permite, o sa fac mereu lucrul asta. Imi place sa vad lucruri noi, fie ca merg prin tara sau in strainatate. Vara e normal sa trec si pe la mare, dar, mai nou, imi place muntele. Cand eram mic, eram topit dupa mare, dar in ultima vreme am inceput sa apreciez linistea de la munte. Si aerul! Imi place teribil aerul de munte!
- Dragostea mai are loc in viata ta?
- Cu toate ca marea mea dragoste este muzica, imi gasesc timp si pentru sentimente... omenesti.
- Esti constient ca esti un idol?
- Nu cred ca e termenul cel mai nimerit. Exista copii care ma plac, am auzit de adolescenti care au cerut la frizer sa fie tunsi ca mine, dar nu cred ca se poate spune ca sunt un idol. Parerea mea e ca emisiunile sunt cele care ma ajuta si pe mine sa am cat de cat succes. Statutul asta de persoana care apare pe micul ecran nu mi-a schimbat comportamentul. Mi-am pastrat firescul, nu ma consider mai important decat cei din jurul meu. Sunt la fel de prietenos cu toata lumea si cred ca asa e normal.
- Pentru ca discutia a revenit pe fagasul televiziunii, ce parere ai despre cantitatea alarmanta de vulgaritate care se vehiculeaza pe toate canalele Tv?
- Din pacate, fenomenul acesta e, intr-adevar, real. Ce diferenta enorma este intre divertismentul de astazi si, de exemplu, emisiunile lui Al. Bocanet. Imi plac enorm emisiunile lui, desi au trecut mai mult de doua decenii de cand le-a realizat. E pacat ca nimeni nu-i continua stilul. Si acum, nu ca e prietenul meu, dar Stefan Banica Jr. si Emilia Popescu chiar incearca sa faca un pas pe calea aceasta, sa faca un divertisment de buna calitate. Nici nu-ti mai vine sa te asezi in fata televizorului sambata sau duminica. Nu stiu de ce sau cum de s-a ajuns sa se apeleze la vulgaritate pentru a iesi in evidenta. Faptul acesta nu poate duce la nimic pozitiv.
- Am vorbit despre casa fermecata a bunicii, despre copilaria pierduta pe malul Begai, despre muzica, televiziune si munca. Politica te intereseaza? Esti ingrijorat de ce se intampla cu tara? Ai incredere in viitor?
- Daca e sa ma orientez dupa copiii pe care-i intalnesc la emisiunile mele, as fi optimist. Pentru ca ei nu au prins perioada aceea groaznica prin care am trecut noi si, din fericire, nici parintii lor n-au fost influentati intr-o foarte mare masura de acea epoca. Modul lor de a gandi nu e atat de pervertit. Fiindca aici e problema noastra: mentalitatea. Si implicarea in ceea ce faci. Cand faci un lucru, e bine sa-l termini ca lumea! La romani, finisajele sunt buba. Acolo e boala mare! Noi ne multumim cu: "Las ca merge si-asa!". Sper, totusi, ca la un moment dat sa se intample ceva, fiindca deocamdata nu se intampla nimic. In viitorul apropiat nu vad posibilitatea unor schimbari radicale. Asa ca ma intorc de unde am plecat: la copii. Dar, asa cum spuneam, mai avem de asteptat, fiindca ei au abia trei-patru ani. Mai sunt cel putin vreo douazeci de ani pana cand ne vom putea baza pe ei.
- Relatia aceasta speciala cu copiii te-a facut sa-ti schimbi optica de viata, sa privesti lucrurile cu alti ochi?
- Experienta lucrului cu copiii m-a facut sa devin mai optimist in ceea ce priveste viitorul. Omuletii cu care am luat eu contact datorita emisiunii fac parte dintr-o generatie foarte interesanta. Copiii care acum au intre trei si sapte ani sunt insetati de informatie, de cultura si asta spune totul.
- Ai o multime de fani. Una din marile lor bucurii ar fi sa stie cine este Virgil Iantu, dupa ce dispare de pe sticla televizorului. Ai putea sa le spui cum arata o zi de-a ta?
- Cand e zi de filmare, ziua aia nu arata deloc. Plec de dimineata, pe la 7.30 si ma mai intorc pe la 8.00 seara. E foarte placut ceea ce fac, dar e extrem de obositor. Mi-e greu sa spun cum arata o zi normala pentru mine, fiindca am un program foarte neregulat, nici o zi nu seamana cu alta. Incerc sa dorm cat mai mult, dar in ultima vreme nu prea mai pot. Mi-a intrat in reflex sculatul asta de dimineata. Chiar si atunci cand as putea dormi mai mult, eu tot ma trezesc cu noaptea in cap. Daca am o zi libera-libera, desi nu se prea intampla, incerc sa stau acasa, sa ma odihnesc. Nu-mi displace sa dorm dupa-amiaza, iar seara, daca nu sunt obosit, agreez iesirile intr-un loc intim, impreuna cu prietenii.
- Mai ai timp de hobby-uri?
- Nu stiu daca se poate numi hobby, dar mie imi place la nebunie sa calatoresc. Asa ca, atat timp cat o sa-mi pot permite, o sa fac mereu lucrul asta. Imi place sa vad lucruri noi, fie ca merg prin tara sau in strainatate. Vara e normal sa trec si pe la mare, dar, mai nou, imi place muntele. Cand eram mic, eram topit dupa mare, dar in ultima vreme am inceput sa apreciez linistea de la munte. Si aerul! Imi place teribil aerul de munte!
- Dragostea mai are loc in viata ta?
- Cu toate ca marea mea dragoste este muzica, imi gasesc timp si pentru sentimente... omenesti.
- Esti constient ca esti un idol?
- Nu cred ca e termenul cel mai nimerit. Exista copii care ma plac, am auzit de adolescenti care au cerut la frizer sa fie tunsi ca mine, dar nu cred ca se poate spune ca sunt un idol. Parerea mea e ca emisiunile sunt cele care ma ajuta si pe mine sa am cat de cat succes. Statutul asta de persoana care apare pe micul ecran nu mi-a schimbat comportamentul. Mi-am pastrat firescul, nu ma consider mai important decat cei din jurul meu. Sunt la fel de prietenos cu toata lumea si cred ca asa e normal.
- Pentru ca discutia a revenit pe fagasul televiziunii, ce parere ai despre cantitatea alarmanta de vulgaritate care se vehiculeaza pe toate canalele Tv?
- Din pacate, fenomenul acesta e, intr-adevar, real. Ce diferenta enorma este intre divertismentul de astazi si, de exemplu, emisiunile lui Al. Bocanet. Imi plac enorm emisiunile lui, desi au trecut mai mult de doua decenii de cand le-a realizat. E pacat ca nimeni nu-i continua stilul. Si acum, nu ca e prietenul meu, dar Stefan Banica Jr. si Emilia Popescu chiar incearca sa faca un pas pe calea aceasta, sa faca un divertisment de buna calitate. Nici nu-ti mai vine sa te asezi in fata televizorului sambata sau duminica. Nu stiu de ce sau cum de s-a ajuns sa se apeleze la vulgaritate pentru a iesi in evidenta. Faptul acesta nu poate duce la nimic pozitiv.
- Am vorbit despre casa fermecata a bunicii, despre copilaria pierduta pe malul Begai, despre muzica, televiziune si munca. Politica te intereseaza? Esti ingrijorat de ce se intampla cu tara? Ai incredere in viitor?
- Daca e sa ma orientez dupa copiii pe care-i intalnesc la emisiunile mele, as fi optimist. Pentru ca ei nu au prins perioada aceea groaznica prin care am trecut noi si, din fericire, nici parintii lor n-au fost influentati intr-o foarte mare masura de acea epoca. Modul lor de a gandi nu e atat de pervertit. Fiindca aici e problema noastra: mentalitatea. Si implicarea in ceea ce faci. Cand faci un lucru, e bine sa-l termini ca lumea! La romani, finisajele sunt buba. Acolo e boala mare! Noi ne multumim cu: "Las ca merge si-asa!". Sper, totusi, ca la un moment dat sa se intample ceva, fiindca deocamdata nu se intampla nimic. In viitorul apropiat nu vad posibilitatea unor schimbari radicale. Asa ca ma intorc de unde am plecat: la copii. Dar, asa cum spuneam, mai avem de asteptat, fiindca ei au abia trei-patru ani. Mai sunt cel putin vreo douazeci de ani pana cand ne vom putea baza pe ei.
Lumea romaneasca
Lumea romaneasca
Lumea romaneasca
Virgil Iantu"Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste". "Vrei sa fii miliardar" i-a conferit o popularitate de prim-ministru. Prezenta in trupa "The Fifties" a lui Stefan Banica i-a adus cohorte de fani. Succesul nu-l ameteste insa pe timisoreanul care a pornit in viata cu cei sapte ani de...
Virgil Iantu"Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste"
"Vrei sa fii miliardar" i-a conferit o popularitate de prim-ministru. Prezenta in trupa "The Fifties" a lui Stefan Banica i-a adus cohorte de fani. Succesul nu-l ameteste insa pe timisoreanul care a pornit in viata cu cei sapte ani de acasa si cu studii complete de Conservator. Fisa biografica a unui invingator.
*
- Miliardele pe care le imparti cu atata generozitate la Prima Tv ti-au adus o popularitate de prim-ministru. Cu toate astea, adevarata ta pasiune e muzica, careia i te daruiesti cu devotament. Ai o voce deosebita. Mai tii minte ziua in care ai descoperit ca iti place sa canti?
- Sunt timisorean de origine. Am crescut intr-o familie in care se canta, din placere, de dimineata pana seara. Tatal meu, care era preot, avea ureche muzicala. La fel si mama. Fratele meu, care este cu zece ani mai mare decat mine, a studiat chitara si a avut chiar si o trupa, cum se purta pe vremea adolescentei lui. Eu am inceput sa cant, la randul meu, de foarte mic, asa ca, impreuna cu fratele meu, organizam deseori serbari - el la chitara si eu cu vocea - acasa. Publicul era format din parintii nostri, care ne aplaudau incantati. In familia noastra domnea o atmosfera foarte destinsa. Desi era preot, tata nu era nici rigid, nici dogmatic, ci un om cat se poate de normal, cu un foarte dezvoltat simt al umorului. Eu nu am luat niciodata bataie de la ai mei si mi se faceau toate mendrele, dar nu pe gratis. Trebuia sa lupt pentru orice lucru pe care mi-l doream. Ca sa-l obtin, trebuia sa fac ceva. De fiecare data, mi se punea o conditie. Pe moment, nu-mi convenea, dar, in timp, mi-am dat seama ca aceasta educatie m-a ajutat foarte mult. Evadarea o reprezentau vacantele, pe care le petreceam, ca pustan, la Manastur, la bunica. Pentru ea, nimic nu era imposibil: tot ce voiam, aveam! Fiindca mie imi place tare mult linistea, cand mergeam acolo, ma duceam pe niste dealuri inverzite din preajma, ma culcam in iarba si ascultam greierii. Senzatia asta de liniste o resimt si vara, cand merg la mare si privesc cerul. Se vede atat de clar, de limpede! Imi place sa privesc stelele, sa urmaresc trecand vreun satelit sau vreo stea cazatoare. Revenind la vacante: o alta mare pasiune a mea era sa man caruta. Imi placeau caii, asa ca ma duceam la colectiv, acolo unde lucra bunicul meu vitreg. El imi arata cum se incarca graul, cum se cantareste. Copil de oras fiind, eram fascinat! Chiar si acum, cand merg acasa, la Timisoara, nu uit sa dau o fuga la tara, sa stau macar o zi in raiul copilariei mele. Imi face foarte bine sa revad locurile acelea, desi acum totul mi se pare diferit, mai mic. De fiecare data cand ajung acasa, la Timisoara, imi reiau accentul banatean, iar cand revin in Bucuresti, imi trebuie doua-trei zile pana scap de el.
- Locuiesti in Bucuresti de unsprezece ani. Tot Timisoara inseamna "acasa" pentru tine?
- Categoric. Insa si Bucurestiul are partea lui frumoasa. Aici am realizat foarte multe lucruri, de care sunt mandru. Practic, cariera mea e legata de acest spatiu. De altfel, Bucurestiul ar putea fi un oras superb. E pacat ca oamenii nu se mai uita la cladirile vechi, adevarate monumente de arhitectura. Toata lumea se rezuma la a spune: "Ce mizerie! Ce murdarie!". Intr-adevar, nu este prea curat, dar daca cladirile vechi ar fi restaurate si ingrijite, orasul ar fi minunat. Eu ma simt foarte legat de trecut. Imi place sa ascult povesti despre epoci apuse. Ma intereseaza si prezentul, in schimb nu ma gandesc prea mult la ceea ce se va intampla intr-un viitor mai indepartat.
- Pasiunea pentru trecut, pentru muzica si natura imi spune ca esti nascut intr-o zodie de apa. Am ghicit?
- Intr-adevar, sunt nascut in zodia Pestilor, o zodie optimista. Nu sunt un tip suspicios, nici exaltat, cred in oameni si gandesc pozitiv. Cred realmente in prietenie. Sigur, se intampla adesea ca asteptarile sa imi fie inselate, dar eu continuu sa am incredere in oameni. Sunt genul de persoana care-si pune sufletul pe tava de la inceput si, din fericire, pana acum, asta nu a fost o sursa de mari dezamagiri. Din contra! Tot din zodia Pestilor face parte, cred, si inclinarea spirituala. Sunt credincios, dar nu in sensul habotnic. Ma rog seara, la culcare, si ma simt bine cand ma duc la biserica, desi ar trebui sa merg mai des. Credinta nu trebuie afisata. Dimpotriva! Ea e undeva, in tine, intr-un loc intim, unde nu trebuie sa patrunda oricine. Traiesc cu convingerea ca sunt protejat. Pana acum, mi s-au intamplat lucruri foarte frumoase in viata si orice dorinta, fie ea marunta sau mai importanta, mi s-a implinit. Chiar cele care pareau de neatins! Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste.
- Sa ne intoarcem la Timisoara si la intalnirea cu muzica. Cand ai inceput sa faci o meserie din ea?
- Eram la gradinita. Trebuia sa trec din grupa mica in cea mijlocie, dar, din greseala, am fost inscris la grupa mare. Anul urmator, colegii mei ar fi trebuit sa mearga la scoala si erau selectionati in functie de aptitudini. Fiind prea mic, eu ramaneam cu buza umflata. Ca sa ma consoleze, ai mei au zis sa ma duca si pe mine la scoala de muzica, la un test. Tin minte cu exactitate ce s-a intamplat in ziua respectiva. Imi amintesc tot: si mirosurile, si culorile, si, mai ales, oamenii. Dupa test, a aparut un domn, care i-a spus mamei ca vrea sa ma ia la clasa lui de vioara timp de un an, fara nici o obligatie. Asa se face ca m-am apucat serios de muzica. Am studiat vioara treisprezece ani. Si ce e frumos e ca am terminat liceul cu acelasi profesor de instrument, Mihai Constantin, profesorul meu preferat. Sunt si alti dascali la care ma gandesc cu mare bucurie. De pilda, profesorul de orchestra, d-l Gheorghe Chiculita. Era un om extraordinar. Un adevarat profesionist! Un barbat foarte sever, care ne mai gadila cateodata perciunii, insa era extrem de corect. La orchestra, am invatat ce inseamna munca in colectiv si cat e ea de benefica pentru formarea unei persoane. E o modalitate de a cunoaste foarte multi oameni, multe feluri de a gandi, te lovesti de diferite tipuri de reactii. Muzica, in general, m-a ajutat enorm in tot ceea ce am facut pana acum. De fapt, pana de curand, numai muzica am facut! Dar si in televiziune eu consider ca e foarte important sa ai ureche muzicala: te ajuta la intonatie, la felul cum pronunti anumite cuvinte.
De la "Madrigal" la "The Fifties"
- Cum s-a produs venirea in Bucuresti?
- Am venit aici, la facultate. Intai am plecat in armata, iar in 1990 am intrat la Conservator. Examenul mi s-a parut floare la ureche, si asta pentru ca liceul de unde proveneam era foarte bun. Acolo predau oameni realmente valorosi. Eram supusi la teste cu un grad de dificultate mult mai ridicat decat ceea ce se cerea in facultate. Aveam, de exemplu, niste dicteuri groaznice. Pot sa spun ca am terminat Conservatorul si n-am fost confruntat cu vreun dicteu la fel de greu ca cele care ni se dadeau in liceu. In primii doi ani, a fost chiar lejer. Apoi, lucrurile s-au mai complicat, fiindca au intervenit materii noi si se facea simtit si efortul pe care il depuneam cu pregatirile pentru Madrigal, unde am intrat prin concurs in 1990. La inceput, n-a fost deloc usor. Eu eram foarte tanar si stateam alaturi de oameni cu o experienta prodigioasa. Am avut parte insa de niste colegi minunati, care m-au ajutat sa evoluez, sa intru in lumea aceea. Madrigalul era un soi de familie, in care nu patrundeai, daca nu erai pe aceeasi frecventa. Maestrul Marin Constantin isi alegea oamenii cu multa scrupulozitate: in afara de faptul ca toata lumea trebuia sa aiba glas, unii erau foarte inteligenti, altii foarte sensibili, unii erau si una si alta sau aveau capacitati vocale exceptionale. Deci, era o combinatie omogena, care ducea la un rezultat fantastic. Imi amintesc niste repetitii minunate, pe parcursul carora uitai de tot, de orice probleme ai fi avut in viata personala. Traiai intr-un vis feeric, care te elibera de tot raul din jur. Si astea erau doar repetitii! De concerte, ce sa mai zic?! Madrigalul a fost o scoala, si de muzica, si de filozofie. Era o scoala a vietii! A fost o perioada fabuloasa din viata mea si sunt mandru ca am lasat in urma ceva: in ultimii patru ani, am fost si solist, si am avut mai multe solouri foarte reusite, cred eu. De altfel, si dupa epoca Madrigal am continuat sa cant intr-un cor. Impreuna cu niste fosti colegi mai tineri din Madrigal, am format grupul coral Da Capo, cu care activez si in prezent. Avem concerte si tot felul de aparitii si o colaborare, de care suntem foarte mandri, cu Teatrul National, la piesa "Cadavrul viu". Din 1996, am intrat in formatia The Fifties, a lui Stefan Banica Jr., pe care il cunosteam mai de mult. Aveam un cerc comun de amici, mergeam impreuna la petreceri si, tot vazandu-ne, am descoperit ca avem aceleasi pasiuni, ascultam acelasi gen de muzica, intr-un cuvant- ne intelegem bine. Am inceput sa cantam impreuna de placere, iar lui Stefan i-a venit ideea sa-si faca un grup vocal. Eu nu am facut parte din formula de baza. Mergeam la majoritatea repetitiilor, dar Madrigalul era pe primul loc. M-am alaturat lor la doi ani de la infiintarea propriu-zisa, adica in 1996, asa cum am mai spus. Pe parcurs, componenta grupului s-a modificat. Acum suntem trei baieti: Razvan Vasilache, Bogdan Tudor si eu. E o formula excelenta, in sensul ca ne simtim bine. Am fost colegi la Conservator, suntem prieteni, avem aceleasi preocupari, in timpul liber tot impreuna suntem. Atunci cand esti prieten cu cel cu care lucrezi, se simte. In nici un caz nu regret aceasta experienta, pentru ca mie imi place tare mult sa cant pe voci, sa gasesc noi voci. Lumea ma intreaba daca nu ma deranjeaza faptul ca sunt in planul doi. E o perceptie gresita, deoarece fiecare om din trupa are un rol extrem de bine definit, iar formula asta de "trei baieti" suna foarte bine. In plus, cant o muzica de care am fost atras dintotdeauna. Trebuie sa recunosc ca e si o problema de educatie. Fratele meu mai mare asculta genul acesta de muzica, asa ca urechea mea s-a obisnuit cu aceste sonoritati, care mi-au ramas aproape de suflet.
- Sa trecem acum la miliardele pe care le pui in joc la Prima Tv. Ce te-a determinat sa-ti schimbi orientarea si sa patrunzi in lumea televiziunii?
- N-a fost ceva cautat. Eram la o petrecere unde a venit si o persoana care facea parte din echipa de la emisiunea "Vrei sa fii miliardar". A doua zi, am primit un telefon. Persoana respectiva s-a recomandat si mi-a spus ca vrea sa ne intalnim, sa stam putin de vorba. Eu am intrebat in ce problema si atunci s-a apucat sa-mi explice ca ei cauta un prezentator si ar vrea sa vin sa dau o proba. Imediat am spus ca eu nu am mai facut asa ceva, asa ca nu stiu daca sunt omul cel mai potrivit. Totusi, s-a insistat si m-am dus la casting. Peste cateva zile, am fost anuntat ca fusesem selectionati trei candidati si urma o noua proba, pe care am castigat-o. Apoi au inceput pregatirile: ore de dictie, explicatii privind formatul... Echipa a avut o incredere fantastica in mine. Tot ei sunt cei care ma remonteaza in zilele mai proaste. Ritmul de lucru e alert si e destul de greu sa fii mereu fresh, cu tonusul ridicat. Atunci, oamenii din spatele camerelor intervin cu tot felul de glume, ca sa ma scoata din starea aia de pleosteala. Sunt insa foarte incantat de rolul meu. Imi plac emotiile, iar in emisiunea asta se lucreaza cu emotii. Chiar foarte mari.
Lumea romaneasca
Virgil Iantu"Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste". "Vrei sa fii miliardar" i-a conferit o popularitate de prim-ministru. Prezenta in trupa "The Fifties" a lui Stefan Banica i-a adus cohorte de fani. Succesul nu-l ameteste insa pe timisoreanul care a pornit in viata cu cei sapte ani de...
Virgil Iantu"Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste"
"Vrei sa fii miliardar" i-a conferit o popularitate de prim-ministru. Prezenta in trupa "The Fifties" a lui Stefan Banica i-a adus cohorte de fani. Succesul nu-l ameteste insa pe timisoreanul care a pornit in viata cu cei sapte ani de acasa si cu studii complete de Conservator. Fisa biografica a unui invingator.
*
- Miliardele pe care le imparti cu atata generozitate la Prima Tv ti-au adus o popularitate de prim-ministru. Cu toate astea, adevarata ta pasiune e muzica, careia i te daruiesti cu devotament. Ai o voce deosebita. Mai tii minte ziua in care ai descoperit ca iti place sa canti?
- Sunt timisorean de origine. Am crescut intr-o familie in care se canta, din placere, de dimineata pana seara. Tatal meu, care era preot, avea ureche muzicala. La fel si mama. Fratele meu, care este cu zece ani mai mare decat mine, a studiat chitara si a avut chiar si o trupa, cum se purta pe vremea adolescentei lui. Eu am inceput sa cant, la randul meu, de foarte mic, asa ca, impreuna cu fratele meu, organizam deseori serbari - el la chitara si eu cu vocea - acasa. Publicul era format din parintii nostri, care ne aplaudau incantati. In familia noastra domnea o atmosfera foarte destinsa. Desi era preot, tata nu era nici rigid, nici dogmatic, ci un om cat se poate de normal, cu un foarte dezvoltat simt al umorului. Eu nu am luat niciodata bataie de la ai mei si mi se faceau toate mendrele, dar nu pe gratis. Trebuia sa lupt pentru orice lucru pe care mi-l doream. Ca sa-l obtin, trebuia sa fac ceva. De fiecare data, mi se punea o conditie. Pe moment, nu-mi convenea, dar, in timp, mi-am dat seama ca aceasta educatie m-a ajutat foarte mult. Evadarea o reprezentau vacantele, pe care le petreceam, ca pustan, la Manastur, la bunica. Pentru ea, nimic nu era imposibil: tot ce voiam, aveam! Fiindca mie imi place tare mult linistea, cand mergeam acolo, ma duceam pe niste dealuri inverzite din preajma, ma culcam in iarba si ascultam greierii. Senzatia asta de liniste o resimt si vara, cand merg la mare si privesc cerul. Se vede atat de clar, de limpede! Imi place sa privesc stelele, sa urmaresc trecand vreun satelit sau vreo stea cazatoare. Revenind la vacante: o alta mare pasiune a mea era sa man caruta. Imi placeau caii, asa ca ma duceam la colectiv, acolo unde lucra bunicul meu vitreg. El imi arata cum se incarca graul, cum se cantareste. Copil de oras fiind, eram fascinat! Chiar si acum, cand merg acasa, la Timisoara, nu uit sa dau o fuga la tara, sa stau macar o zi in raiul copilariei mele. Imi face foarte bine sa revad locurile acelea, desi acum totul mi se pare diferit, mai mic. De fiecare data cand ajung acasa, la Timisoara, imi reiau accentul banatean, iar cand revin in Bucuresti, imi trebuie doua-trei zile pana scap de el.
- Locuiesti in Bucuresti de unsprezece ani. Tot Timisoara inseamna "acasa" pentru tine?
- Categoric. Insa si Bucurestiul are partea lui frumoasa. Aici am realizat foarte multe lucruri, de care sunt mandru. Practic, cariera mea e legata de acest spatiu. De altfel, Bucurestiul ar putea fi un oras superb. E pacat ca oamenii nu se mai uita la cladirile vechi, adevarate monumente de arhitectura. Toata lumea se rezuma la a spune: "Ce mizerie! Ce murdarie!". Intr-adevar, nu este prea curat, dar daca cladirile vechi ar fi restaurate si ingrijite, orasul ar fi minunat. Eu ma simt foarte legat de trecut. Imi place sa ascult povesti despre epoci apuse. Ma intereseaza si prezentul, in schimb nu ma gandesc prea mult la ceea ce se va intampla intr-un viitor mai indepartat.
- Pasiunea pentru trecut, pentru muzica si natura imi spune ca esti nascut intr-o zodie de apa. Am ghicit?
- Intr-adevar, sunt nascut in zodia Pestilor, o zodie optimista. Nu sunt un tip suspicios, nici exaltat, cred in oameni si gandesc pozitiv. Cred realmente in prietenie. Sigur, se intampla adesea ca asteptarile sa imi fie inselate, dar eu continuu sa am incredere in oameni. Sunt genul de persoana care-si pune sufletul pe tava de la inceput si, din fericire, pana acum, asta nu a fost o sursa de mari dezamagiri. Din contra! Tot din zodia Pestilor face parte, cred, si inclinarea spirituala. Sunt credincios, dar nu in sensul habotnic. Ma rog seara, la culcare, si ma simt bine cand ma duc la biserica, desi ar trebui sa merg mai des. Credinta nu trebuie afisata. Dimpotriva! Ea e undeva, in tine, intr-un loc intim, unde nu trebuie sa patrunda oricine. Traiesc cu convingerea ca sunt protejat. Pana acum, mi s-au intamplat lucruri foarte frumoase in viata si orice dorinta, fie ea marunta sau mai importanta, mi s-a implinit. Chiar cele care pareau de neatins! Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste.
- Sa ne intoarcem la Timisoara si la intalnirea cu muzica. Cand ai inceput sa faci o meserie din ea?
- Eram la gradinita. Trebuia sa trec din grupa mica in cea mijlocie, dar, din greseala, am fost inscris la grupa mare. Anul urmator, colegii mei ar fi trebuit sa mearga la scoala si erau selectionati in functie de aptitudini. Fiind prea mic, eu ramaneam cu buza umflata. Ca sa ma consoleze, ai mei au zis sa ma duca si pe mine la scoala de muzica, la un test. Tin minte cu exactitate ce s-a intamplat in ziua respectiva. Imi amintesc tot: si mirosurile, si culorile, si, mai ales, oamenii. Dupa test, a aparut un domn, care i-a spus mamei ca vrea sa ma ia la clasa lui de vioara timp de un an, fara nici o obligatie. Asa se face ca m-am apucat serios de muzica. Am studiat vioara treisprezece ani. Si ce e frumos e ca am terminat liceul cu acelasi profesor de instrument, Mihai Constantin, profesorul meu preferat. Sunt si alti dascali la care ma gandesc cu mare bucurie. De pilda, profesorul de orchestra, d-l Gheorghe Chiculita. Era un om extraordinar. Un adevarat profesionist! Un barbat foarte sever, care ne mai gadila cateodata perciunii, insa era extrem de corect. La orchestra, am invatat ce inseamna munca in colectiv si cat e ea de benefica pentru formarea unei persoane. E o modalitate de a cunoaste foarte multi oameni, multe feluri de a gandi, te lovesti de diferite tipuri de reactii. Muzica, in general, m-a ajutat enorm in tot ceea ce am facut pana acum. De fapt, pana de curand, numai muzica am facut! Dar si in televiziune eu consider ca e foarte important sa ai ureche muzicala: te ajuta la intonatie, la felul cum pronunti anumite cuvinte.
De la "Madrigal" la "The Fifties"
- Cum s-a produs venirea in Bucuresti?
- Am venit aici, la facultate. Intai am plecat in armata, iar in 1990 am intrat la Conservator. Examenul mi s-a parut floare la ureche, si asta pentru ca liceul de unde proveneam era foarte bun. Acolo predau oameni realmente valorosi. Eram supusi la teste cu un grad de dificultate mult mai ridicat decat ceea ce se cerea in facultate. Aveam, de exemplu, niste dicteuri groaznice. Pot sa spun ca am terminat Conservatorul si n-am fost confruntat cu vreun dicteu la fel de greu ca cele care ni se dadeau in liceu. In primii doi ani, a fost chiar lejer. Apoi, lucrurile s-au mai complicat, fiindca au intervenit materii noi si se facea simtit si efortul pe care il depuneam cu pregatirile pentru Madrigal, unde am intrat prin concurs in 1990. La inceput, n-a fost deloc usor. Eu eram foarte tanar si stateam alaturi de oameni cu o experienta prodigioasa. Am avut parte insa de niste colegi minunati, care m-au ajutat sa evoluez, sa intru in lumea aceea. Madrigalul era un soi de familie, in care nu patrundeai, daca nu erai pe aceeasi frecventa. Maestrul Marin Constantin isi alegea oamenii cu multa scrupulozitate: in afara de faptul ca toata lumea trebuia sa aiba glas, unii erau foarte inteligenti, altii foarte sensibili, unii erau si una si alta sau aveau capacitati vocale exceptionale. Deci, era o combinatie omogena, care ducea la un rezultat fantastic. Imi amintesc niste repetitii minunate, pe parcursul carora uitai de tot, de orice probleme ai fi avut in viata personala. Traiai intr-un vis feeric, care te elibera de tot raul din jur. Si astea erau doar repetitii! De concerte, ce sa mai zic?! Madrigalul a fost o scoala, si de muzica, si de filozofie. Era o scoala a vietii! A fost o perioada fabuloasa din viata mea si sunt mandru ca am lasat in urma ceva: in ultimii patru ani, am fost si solist, si am avut mai multe solouri foarte reusite, cred eu. De altfel, si dupa epoca Madrigal am continuat sa cant intr-un cor. Impreuna cu niste fosti colegi mai tineri din Madrigal, am format grupul coral Da Capo, cu care activez si in prezent. Avem concerte si tot felul de aparitii si o colaborare, de care suntem foarte mandri, cu Teatrul National, la piesa "Cadavrul viu". Din 1996, am intrat in formatia The Fifties, a lui Stefan Banica Jr., pe care il cunosteam mai de mult. Aveam un cerc comun de amici, mergeam impreuna la petreceri si, tot vazandu-ne, am descoperit ca avem aceleasi pasiuni, ascultam acelasi gen de muzica, intr-un cuvant- ne intelegem bine. Am inceput sa cantam impreuna de placere, iar lui Stefan i-a venit ideea sa-si faca un grup vocal. Eu nu am facut parte din formula de baza. Mergeam la majoritatea repetitiilor, dar Madrigalul era pe primul loc. M-am alaturat lor la doi ani de la infiintarea propriu-zisa, adica in 1996, asa cum am mai spus. Pe parcurs, componenta grupului s-a modificat. Acum suntem trei baieti: Razvan Vasilache, Bogdan Tudor si eu. E o formula excelenta, in sensul ca ne simtim bine. Am fost colegi la Conservator, suntem prieteni, avem aceleasi preocupari, in timpul liber tot impreuna suntem. Atunci cand esti prieten cu cel cu care lucrezi, se simte. In nici un caz nu regret aceasta experienta, pentru ca mie imi place tare mult sa cant pe voci, sa gasesc noi voci. Lumea ma intreaba daca nu ma deranjeaza faptul ca sunt in planul doi. E o perceptie gresita, deoarece fiecare om din trupa are un rol extrem de bine definit, iar formula asta de "trei baieti" suna foarte bine. In plus, cant o muzica de care am fost atras dintotdeauna. Trebuie sa recunosc ca e si o problema de educatie. Fratele meu mai mare asculta genul acesta de muzica, asa ca urechea mea s-a obisnuit cu aceste sonoritati, care mi-au ramas aproape de suflet.
- Sa trecem acum la miliardele pe care le pui in joc la Prima Tv. Ce te-a determinat sa-ti schimbi orientarea si sa patrunzi in lumea televiziunii?
- N-a fost ceva cautat. Eram la o petrecere unde a venit si o persoana care facea parte din echipa de la emisiunea "Vrei sa fii miliardar". A doua zi, am primit un telefon. Persoana respectiva s-a recomandat si mi-a spus ca vrea sa ne intalnim, sa stam putin de vorba. Eu am intrebat in ce problema si atunci s-a apucat sa-mi explice ca ei cauta un prezentator si ar vrea sa vin sa dau o proba. Imediat am spus ca eu nu am mai facut asa ceva, asa ca nu stiu daca sunt omul cel mai potrivit. Totusi, s-a insistat si m-am dus la casting. Peste cateva zile, am fost anuntat ca fusesem selectionati trei candidati si urma o noua proba, pe care am castigat-o. Apoi au inceput pregatirile: ore de dictie, explicatii privind formatul... Echipa a avut o incredere fantastica in mine. Tot ei sunt cei care ma remonteaza in zilele mai proaste. Ritmul de lucru e alert si e destul de greu sa fii mereu fresh, cu tonusul ridicat. Atunci, oamenii din spatele camerelor intervin cu tot felul de glume, ca sa ma scoata din starea aia de pleosteala. Sunt insa foarte incantat de rolul meu. Imi plac emotiile, iar in emisiunea asta se lucreaza cu emotii. Chiar foarte mari.
Iantu pleaca in vacanta in Noua Zeelanda
Prezentatorul emisiunii “Te crezi mai destept decat un copil de clasa a 5-a?” va pleca la inceputul lunii decembrie, alaturi de iubita si de fiica sa, intr-o vacanta, in Noua...
citeste articolul »
citeste articolul »
Virgil Ianţu, la braţ cu Lucy Liu
Virgil Ianţu, la braţ cu Lucy Liu
La sfârşitul lunii septembrie, Virgil Ianţu a fost plecat în Statele Unite ale Americii, la invitaţia specială pe care i-au făcut-o cei de la Chivas România. Acesta s-a numărat printre invitaţii de onoare...
La sfârşitul lunii septembrie, Virgil Ianţu a fost plecat în Statele Unite ale Americii, la invitaţia specială pe care i-au făcut-o cei de la Chivas România. Acesta s-a numărat printre invitaţii de onoare...
Virgil Iantu este coleg de clasa cu Adrian Despot la "T
Virgil Iantu este coleg de clasa cu Adrian Despot la "Te crezi mai destept?"
Duminica seara, Adrian Despot si Virgil Iantu vor incerca sa demonstreze daca sunt mai destepti decat niste elevi de clasa a V-a, fiind chemati la "examinare" de Andrei si Mihaela, care vor fi si gazdele acestei editii speciale.
Duminica seara, Adrian Despot si Virgil Iantu vor incerca sa demonstreze daca sunt mai destepti decat niste elevi de clasa a V-a, fiind chemati la "examinare" de Andrei si Mihaela, care vor fi si gazdele acestei editii speciale.
Ianţu şi-a angajat soţia la revistă
Ianţu şi-a angajat soţia la revistă
Roxana Alexandru sau Roxana Ianţu, dacă e să-l credem pe cuvânt pe Ianţu şi să fim convinşi că o va lua de nevastă (în viitorul apropiat, cel puţin) este una dintre producătoarele de emisiuni tv care au contribuit, cât de cât, la punerea pe picioare a postului turcesc Kanal D. Cu toate acestea, din cauza neplăcerilor din interiorul televiziunii, s-a văzut nevoită să plece oriunde. Momentan, activează în redacţia la care „soţul“ ei este director.
Situaţia Roxanei nu este singulară. Din câte ştim, tot mai mulţi producători şi angajaţi ai televiziunii cu pricina aleg să plece în alte părţi. Motivele care îi îndeamnă la astfel de lucruri sunt cât se poate de diversificate, însă toate au un „numitor comun“: lipsa de seriozitate a turcilor şi incapacitatea acestora de a găsi o cale de comunicare cu angajaţii români. De altfel, v-am mai relatat, în urmă cu câteva numere, că din ce în ce mai mulţi realizatori de emisiuni îi oclesc pe „canalişti“.
Dacă face „figuri“, nu mai mănâncă ciorbă!
Despre Roxana, toată lumea are de adăugat numai „de bine“, atât pe plan profesional, cât şi din punct de vedere „particular“. Are experienţă cu duiumul la activ şi este cunoscută prin televiziuni datorită unor emisiuni precum „Super Nanny“ sau „Copiii spun lucruri trăsnite!“. Una dintre emisiunile ei a fost prezentată, după cum ştiţi, chiar de Ianţu. Roxana şi iubitul ei sunt părinţii unei fetiţe , Jasmina Maria , pe care „capul familiei“ o iubeşte ca pe ochii din cap. Când a aflat că, deşi s-a spetit să ajute la bunul mers al lucrurilor în Kanal D, iubita sa a decis că e mai bine să plece (fireşte, putea să mai rămână, doar că acest compromis nu ar fi avut nicio trecere în ochii „şefilor“), Ianţu i-a propus imediat să vină la revista pe care o are în subordine, ca subalternă a lui. Mai mult ca sigur că nu este plătită la fel de bine ca la turci, însă măcar este calmă, ceea ce contează foarte mult.
Am aflat că, prin prisma împrejurărilor, Roxana ar putea să ajungă destul de cunoscută publicului, întrucât patronii publicaţiei au de gând să investească destul de „consistent“ într-o campanie de publicitate, din octombrie. Până când va începe lucrul la o viitoare emisiune, noul ei job este cât se poate de „confortabil“ şi relaxant. Adevărul e că, dacă face pe şeful cu ea, vede Ianţu pe naiba când ajunge acasă!
Situaţia la Kanal D este departe de a fi“ „pe roze“. Nimeni nu prea se mai înghesuie să „pună osul la treabă“ prin „ograda“ lor. Din cauza felului în care ştiu să îşi administreze afacerea, turcii au pierdut până acum o sumedenie de oameni.
Angajaţi din ce în ce mai nemulţumiţi
Mai rău e că mulţi dintre cei care au plecat au de adresat numai vorbe deloc laudative la adresa lor. De exemplu, un redactor al emisiunii „Bulevard“, prezentată de Ilinca Vandici, o copiliţă cu ceva „ştate“ în aria mondenă, povesteşte pe oriunde apucă despre „nefericitele“ întâmplări prin care a trecut cât timp a muncit în „Kanal“. E drept că acest lucru a costat-o destul de mult, întrucât a fost concediată fără niciun pic de rezerve (deşi fata cu pricina susţine că a plecat ea, de bunăvoie şi... nesilită de nimeni) şi e la fel de corect că, dacă nu se aflau „mânăriile“ pe care le realiza, s-ar mai fi putut bucura şi astăzi de salariul de 2.500 RON, ceea ce e destul de bine, comparativ cu alte televiziuni... Ce să-i faci? Fiecare pasăre pe cojocul ei piere... Pardon! Pe limba ei!
Roxana Alexandru sau Roxana Ianţu, dacă e să-l credem pe cuvânt pe Ianţu şi să fim convinşi că o va lua de nevastă (în viitorul apropiat, cel puţin) este una dintre producătoarele de emisiuni tv care au contribuit, cât de cât, la punerea pe picioare a postului turcesc Kanal D. Cu toate acestea, din cauza neplăcerilor din interiorul televiziunii, s-a văzut nevoită să plece oriunde. Momentan, activează în redacţia la care „soţul“ ei este director.
Situaţia Roxanei nu este singulară. Din câte ştim, tot mai mulţi producători şi angajaţi ai televiziunii cu pricina aleg să plece în alte părţi. Motivele care îi îndeamnă la astfel de lucruri sunt cât se poate de diversificate, însă toate au un „numitor comun“: lipsa de seriozitate a turcilor şi incapacitatea acestora de a găsi o cale de comunicare cu angajaţii români. De altfel, v-am mai relatat, în urmă cu câteva numere, că din ce în ce mai mulţi realizatori de emisiuni îi oclesc pe „canalişti“.
Dacă face „figuri“, nu mai mănâncă ciorbă!
Despre Roxana, toată lumea are de adăugat numai „de bine“, atât pe plan profesional, cât şi din punct de vedere „particular“. Are experienţă cu duiumul la activ şi este cunoscută prin televiziuni datorită unor emisiuni precum „Super Nanny“ sau „Copiii spun lucruri trăsnite!“. Una dintre emisiunile ei a fost prezentată, după cum ştiţi, chiar de Ianţu. Roxana şi iubitul ei sunt părinţii unei fetiţe , Jasmina Maria , pe care „capul familiei“ o iubeşte ca pe ochii din cap. Când a aflat că, deşi s-a spetit să ajute la bunul mers al lucrurilor în Kanal D, iubita sa a decis că e mai bine să plece (fireşte, putea să mai rămână, doar că acest compromis nu ar fi avut nicio trecere în ochii „şefilor“), Ianţu i-a propus imediat să vină la revista pe care o are în subordine, ca subalternă a lui. Mai mult ca sigur că nu este plătită la fel de bine ca la turci, însă măcar este calmă, ceea ce contează foarte mult.
Am aflat că, prin prisma împrejurărilor, Roxana ar putea să ajungă destul de cunoscută publicului, întrucât patronii publicaţiei au de gând să investească destul de „consistent“ într-o campanie de publicitate, din octombrie. Până când va începe lucrul la o viitoare emisiune, noul ei job este cât se poate de „confortabil“ şi relaxant. Adevărul e că, dacă face pe şeful cu ea, vede Ianţu pe naiba când ajunge acasă!
Situaţia la Kanal D este departe de a fi“ „pe roze“. Nimeni nu prea se mai înghesuie să „pună osul la treabă“ prin „ograda“ lor. Din cauza felului în care ştiu să îşi administreze afacerea, turcii au pierdut până acum o sumedenie de oameni.
Angajaţi din ce în ce mai nemulţumiţi
Mai rău e că mulţi dintre cei care au plecat au de adresat numai vorbe deloc laudative la adresa lor. De exemplu, un redactor al emisiunii „Bulevard“, prezentată de Ilinca Vandici, o copiliţă cu ceva „ştate“ în aria mondenă, povesteşte pe oriunde apucă despre „nefericitele“ întâmplări prin care a trecut cât timp a muncit în „Kanal“. E drept că acest lucru a costat-o destul de mult, întrucât a fost concediată fără niciun pic de rezerve (deşi fata cu pricina susţine că a plecat ea, de bunăvoie şi... nesilită de nimeni) şi e la fel de corect că, dacă nu se aflau „mânăriile“ pe care le realiza, s-ar mai fi putut bucura şi astăzi de salariul de 2.500 RON, ceea ce e destul de bine, comparativ cu alte televiziuni... Ce să-i faci? Fiecare pasăre pe cojocul ei piere... Pardon! Pe limba ei!
Ianţu a rămas fără echipă
Ianţu a rămas fără echipă
Prezentatorul emisiunii „Te crezi mai deştept?“ de pe Prima TV, este, în cazul în care nu ştiaţi, director editorial la o revistă tare „glossy“, intitulată „Luxury“. De curând am auzit o bârfă de la o sursă de încredere care ne-a adus la cunoştinţă anume că Ianţu nu prea mai are pe cine să conducă, întrucât echipa de la revistă a cam... plecat... Nu ştim dacă de vină pentru decizia redactorilor a fost vreun factor intern sau pur şi simplu a fost o decizie unanimă şi spontană, cauzată (aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori) de o ofertă mai bună, în altă parte. Se vorbeşte că Virgil Ianţu ar fi fost mult prea exigent cu „personalul“, motiv pentru care cei care scriau la publicaţie şi-au luat tălpăşiţa. Surprinzător, cu toate că echipa a refuzat să îşi mai cesioneze drepturile de autor către „Luxury“, revista continuă să avanseze. Ianţu a fost singurul care nu a plecat şi asta se pare că s-a datorat contractului semnat cu patronii, care se întinde pe o perioadă destul de măricică. Nu ştim cu exactitate pe câţi ani se derulează angajamentul semnat, dar se vorbeşte de 24 sau 36 de luni, timp în care Ianţu mai are o sursă de venit destul de bună în vremuri de restrişte. Iniţial, atunci când revista era doar în fază de proiect, se vorbea de circa 10.000 de euro lunar pentru grizonatul prezentator tv. Ulterior am aflat că suma este mai modestă un pic, însă destul de „săţioasă“.
Revista cu pricina s-a lansat anul trecut, în decembrie, publicaţia noastră fiind prima care a anunţat publicul cititor de implicarea lui Ianţu în „motorul“ editorial. Se adresează oamenilor cu bani, însă, după câte se pare, nici măcar acest „target“ nu mai constituie un „magnet“ pentru cei ce scriau. Suntem curioşi asupra unui aspect: în cazul în care nu o să se mai înghesuie nimeni să scrie la „Luxury“, oare Ianţu va percepe daune contractuale? Întrebăm asta cu atât mai mult cu cât lumea presei este foarte... exclusivistă, iar veştile circulă cu o foarte mare repeziciune.
Prezentatorul emisiunii „Te crezi mai deştept?“ de pe Prima TV, este, în cazul în care nu ştiaţi, director editorial la o revistă tare „glossy“, intitulată „Luxury“. De curând am auzit o bârfă de la o sursă de încredere care ne-a adus la cunoştinţă anume că Ianţu nu prea mai are pe cine să conducă, întrucât echipa de la revistă a cam... plecat... Nu ştim dacă de vină pentru decizia redactorilor a fost vreun factor intern sau pur şi simplu a fost o decizie unanimă şi spontană, cauzată (aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori) de o ofertă mai bună, în altă parte. Se vorbeşte că Virgil Ianţu ar fi fost mult prea exigent cu „personalul“, motiv pentru care cei care scriau la publicaţie şi-au luat tălpăşiţa. Surprinzător, cu toate că echipa a refuzat să îşi mai cesioneze drepturile de autor către „Luxury“, revista continuă să avanseze. Ianţu a fost singurul care nu a plecat şi asta se pare că s-a datorat contractului semnat cu patronii, care se întinde pe o perioadă destul de măricică. Nu ştim cu exactitate pe câţi ani se derulează angajamentul semnat, dar se vorbeşte de 24 sau 36 de luni, timp în care Ianţu mai are o sursă de venit destul de bună în vremuri de restrişte. Iniţial, atunci când revista era doar în fază de proiect, se vorbea de circa 10.000 de euro lunar pentru grizonatul prezentator tv. Ulterior am aflat că suma este mai modestă un pic, însă destul de „săţioasă“.
Revista cu pricina s-a lansat anul trecut, în decembrie, publicaţia noastră fiind prima care a anunţat publicul cititor de implicarea lui Ianţu în „motorul“ editorial. Se adresează oamenilor cu bani, însă, după câte se pare, nici măcar acest „target“ nu mai constituie un „magnet“ pentru cei ce scriau. Suntem curioşi asupra unui aspect: în cazul în care nu o să se mai înghesuie nimeni să scrie la „Luxury“, oare Ianţu va percepe daune contractuale? Întrebăm asta cu atât mai mult cu cât lumea presei este foarte... exclusivistă, iar veştile circulă cu o foarte mare repeziciune.
Virgil Iantu isi doreste un baietel
Virgil Iantu isi doreste un baietel De cind este tatic, Virgil Iantu se considera cel mai fericit barbat. Are o fetita, Yasmina, care a implinit un an si acum isi doreste un baietel. De mai multa vreme, vedeta Prima TV traieste o frumoasa poveste de iubire cu Roxana Alexandru, pe care o adora. Nu si-au oficializat relatia, insa nu cred intr-un act si le este bine asa cum e acum. S-au mutat intr-o casa noua, iar Iantu si-a dat seama ca n-ar fi tocmai rau sa aiba si un urmas de sex masculin. Inca nu stie cind se va intimpla evenimentul cu pricina, nu grabeste lucrurile, iar daca va fi tot fetita, se considera la fel de fericit. Vrea sa fie un tata tinar si sa aiba urmasi acum, ca la batrinete sa nu arate ca un bunic ce are copii. Pe micuta Yasmina o rasfata si de multe ori se joaca ore intregi cu ea, intrind in lumea ei, iar ...
continuare
Virgil Iantu maninca ciorba la micul dejun
Virgil Iantu maninca ciorba la micul dejun Uneori, a fi star inseamna a renunta la citeva dintre placerile vietii, cum ar fi cele culinare. Nu poti acumula nici macar un kilogram in plus sau in minus, fara ca ochii vigilenti ai presei sa observe. Citeva dintre vedetele autohtone ne-au dezvaluit cine sint aliatii lor in lupta cu kilogramele. Narcisa Suciu e de parere ca, daca vrei sa slabesti, trebuie sa discuti cu un medic nutritionist, care sa-ti faca un profil. Asa procedeaza si cintareata atunci cind tine o cura de slabire. In paralel, vedeta merge in fiecare zi cite trei ore la sala, nu serveste cina mai tirziu de ora 18 si nu maninca nimic intre mese. Iar rezultatele sint uimitoare. Atunci cind acul de la cintar sare de greutatea normala, Costi Ionita renunta total la grasimi, piine si dulciuri. Cintaretul adopta o dieta usoar ...
continuare
Virgil Iantu isi duce logodnica si fiica in Insulele Tenerif
Virgil Iantu isi duce logodnica si fiica in Insulele Tenerife Vedetei de la Prima TV, Virgil Iantu, nu i-a placut niciodata sa vorbeasca, in public, despre viata personala. Anul trecut, prezentatorul de emisiuni s-a logodit in mare secret cu iubita sa, Roxana. Intre timp, a venit pe lume si fetita lor, Yasmina Mihaela, pe care o adora si la nasterea careia a asistat si a si filmat venirea ei pe lume. Botezul l-a facut tot asa discret, alaturi doar de familie si prieteni. Cu Roxana s-a cunoscut la Prima TV, unde aceasta era producator la una din emisiunile prezentate chiar de el. Nu ar fi exclus ca anul acesta, in toamna, sa aiba loc si nunta. Insa, presa cu greu va afla data si locul evenimentului, tinind cont ca vedeta tine cu strasnicie la secretul lui. Se aude ca Virgil isi va petrece vacanta in Insulele Tenerife impreuna cu Roxana si cu fiica lo ...
continuare
100.000 RON DE LA VIRGIL IANTU
100.000 RON DE LA VIRGIL IANTU Din 20 mai, Virgil Iantu revine la Prima...
Virgil Ianţu ascultă manele noaptea
Virgil Ianţu ascultă manele noaptea
Muzica i-o pun vecinii săi ţigani, care au reocupat casa lui Gigi Neţoiu
Vedeta de la Prima TV, Virgil Ianţu, a avut parte de linişte doar câteva zile. Aceasta deoarece, la nici o săptămână de când "mascaţii" au evacuat cu forţa o şatră de ţigani, dintr-o casă dezafectată din spatele curţii lui Ianţu, rromii au revenit.
Scandalul de acum zece zile, când forţele de ordine au scos cu brutalitate mai mulţi "tuciurii" care puseseră stăpânire pe o clădire aflată în paragină, proprietatea lui Gigi Neţoiu, nu a avut nici un efect. Evacuaţi din bârlogul lor, ocupat abuziv, ţiganii au revenit în clădire, de data aceasta baricadându-se acolo cu un gard improvizat din uşi de şifoniere vechi şi placaje.
Fără să stea prea mult pe gânduri, ţiganii şi-au reluat vechile obiceiuri, cu manele şi scandal în miez de noapte, acum parcă mai abitir. Casa pe care aceştia o ocupă, fără nici un act, se află chiar în spatele vilei lui Virgil Ianţu, undeva pe o stradă liniştită din zona Pieţei Victoriei.
După cum ne-au declarat vecinii vedetei, rromii sunt o adevărată pacoste, certându-se şi ascultând manele la un casetofon cu baterii, până târziu în noapte.
Partea mai proastă, aşa după cum spun cei din zonă, e că proprietatea lui Neţoiu, acum în mâna ţiganilor, nu beneficiază de nici o utilitate, cum ar fi apă, canalizare sau lumină. Din această cauză, mizeria făcută e de nedescris, ea reprezentând un focar de infecţie pentru riverani.
Muzica i-o pun vecinii săi ţigani, care au reocupat casa lui Gigi Neţoiu
Vedeta de la Prima TV, Virgil Ianţu, a avut parte de linişte doar câteva zile. Aceasta deoarece, la nici o săptămână de când "mascaţii" au evacuat cu forţa o şatră de ţigani, dintr-o casă dezafectată din spatele curţii lui Ianţu, rromii au revenit.
Scandalul de acum zece zile, când forţele de ordine au scos cu brutalitate mai mulţi "tuciurii" care puseseră stăpânire pe o clădire aflată în paragină, proprietatea lui Gigi Neţoiu, nu a avut nici un efect. Evacuaţi din bârlogul lor, ocupat abuziv, ţiganii au revenit în clădire, de data aceasta baricadându-se acolo cu un gard improvizat din uşi de şifoniere vechi şi placaje.
Fără să stea prea mult pe gânduri, ţiganii şi-au reluat vechile obiceiuri, cu manele şi scandal în miez de noapte, acum parcă mai abitir. Casa pe care aceştia o ocupă, fără nici un act, se află chiar în spatele vilei lui Virgil Ianţu, undeva pe o stradă liniştită din zona Pieţei Victoriei.
După cum ne-au declarat vecinii vedetei, rromii sunt o adevărată pacoste, certându-se şi ascultând manele la un casetofon cu baterii, până târziu în noapte.
Partea mai proastă, aşa după cum spun cei din zonă, e că proprietatea lui Neţoiu, acum în mâna ţiganilor, nu beneficiază de nici o utilitate, cum ar fi apă, canalizare sau lumină. Din această cauză, mizeria făcută e de nedescris, ea reprezentând un focar de infecţie pentru riverani.
Ianţu, "Te crezi mai deştept?"
Ianţu, "Te crezi mai deştept?"
http://www.e-click.ro/articole/iantu-te-crezi-mai-destept/22302
Virgil Ianţu începe pe 10 mai filmările pentru o nouă emisiune pe care o va prezenta la Prima TV. "Te crezi mai deştept?" va intra pe post la sfârşitul lunii mai. Copiii îi vor ajuta pe adulţi să răspundă la întrebări de cultură generală din domenii ce se studiau la şcoala generală. "Cred că toţi am avea probleme dacă am fi întrebaţi despre ce am învăţat în clasele I-V", a mărturisit Ianţu
http://www.e-click.ro/articole/iantu-te-crezi-mai-destept/22302
Virgil Ianţu începe pe 10 mai filmările pentru o nouă emisiune pe care o va prezenta la Prima TV. "Te crezi mai deştept?" va intra pe post la sfârşitul lunii mai. Copiii îi vor ajuta pe adulţi să răspundă la întrebări de cultură generală din domenii ce se studiau la şcoala generală. "Cred că toţi am avea probleme dacă am fi întrebaţi despre ce am învăţat în clasele I-V", a mărturisit Ianţu
Virgil Iantu: „Mihaela Radulescu e genul meu&#
Virgil Iantu: „Mihaela Radulescu e genul meu“
Lui Virgil Gataiantu, asa cum e trecut in buletin, i se pregatesc proiecte mari. Pina sa le si capete, jurizeaza la „Megastar”, scrie editoriale in „Luxury” si se bucura de familie.
Lui Virgil Gataiantu, asa cum e trecut in buletin, i se pregatesc proiecte mari. Pina sa le si capete, jurizeaza la „Megastar”, scrie editoriale in „Luxury” si se bucura de familie.
Pagina 2 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 2 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum