Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
GERMANIA[V=]
2 participanți
Pagina 3 din 6
Pagina 3 din 6 • 1, 2, 3, 4, 5, 6
GERMANIA[V=]
Rezumarea primului mesaj :
Ultima editare efectuata de catre Admin in 11.07.15 12:56, editata de 4 ori
Re: GERMANIA[V=]
Cultura, obiceiuri şi tradiţii germane
Specificul unei culturi este unul complex, uneori greu de definit deoarece reuneste mai multe moduri de perceptie. ...
Specificul unei culturi este unul complex, uneori greu de definit deoarece reuneste mai multe moduri de perceptie. ...
Palatul Nymphenburg
Palatul Nymphenburg
Construit intre 1664-1674 in afara orasului München, Palatul Nymphenburg a fost conceput initial ca o resedinta de vara pentru familia Wittelsbach, electori ai Bavariei. Prima cladire, un pavilion cu cinci nivele in stilul unei vile baroc din Italia, a fost opera arhitectului Agostino Barelli. In secolul urmator, conducatorii succesivi ai Bavariei au transformat modesta constructie in ceva destul de asemanator Palatului Versailles. Asa s-a nascut impunatorul ansamblu, alcatuit din cateva superbe palate, printre care faimosul Amalienburg, asezat in mijlocul unui parc magnific, realizat in 1701 de un elev al celebrului arhitect peisagist francez Le Nôtre.
Principele elector care a domnit din 1679 pana in 1726 a inaltat Palatul Nymphenburg, doua pavilioane laterale, legate de constructia centrala prin arcade si galerii. In acelasi timp a remodelat blocul central, accentuandu-i verticalitatea si permitand in interior crearea unui hol impunator pe trei nivele. Inca doua cladiri, desenate de arhitectul curtii Josef Effner, si create astfel incat sa se armonizeze cu restul cladirii, au fost adaugate la mijlocul secolului al XVII-lea.
Cele mai apreciate dintre cladirile din frumosul parc Nymphenburg, vestit prin magnificele sale amenajari de ape, sunt doua pavilioane rococo: o casa de ceai, octogonala in stil chinezesc, numita Pagodenburg si un alt mic palat retras, un fel de „nebunie” arhitectonica, Magdalenenklause, ridicat intr-o perioada cand moda ruinelor cucerise intreaga Europa.
Dintre cele doua pavilioane rococo, cel mai reusit este considerat Amalienburg, construit intre 1734-1739, si destinat partidelor de vanatoare. Capodopera a lui François Cuvillies, devenit, alaturi de Effner, arhitect al Curtii, este descris ca „supremul monument rococo al secolului”. De fapt multe dintre palatele europene incercau sa imite grandoarea extravaganta a celebrului Versailles, inconjurat de parcuri magnifice presarate cu fantani si statui. In plus, suveranii nu se multumeau cu un singur palat ci creau de-a lungul generatiilor un complex in care fiecare suveran incerca sa-si depaseasca predecesorul.
Palatul Amalienburg se remarca in primul rand prin domul ridicat pe acoperis, un loc ferit, de unde electorul si curtea sa puteau impusca fazanii care apareau dintre tufisuri. Cladirea este mica, piesa principala constituind-o camera centrala cu peretii acoperiti de oglinzi. Remarcabile sunt stucaturile aurite reprezentand frunze, ingeri, animale, pasari, toate parand sa pluteasca deasupra camerei. Este greu de crezut ca chiar deasupra acestei bijuterii se afla platforma domului de unde rasunau impuscaturile.
Trebuie amintit de asemenea ca, inconjurat de copaci, pe malul apei se mai afla si asa-numitul Monopterus, un templu neoclasic realizat de Leo von Kleuze intre 1862-1865. In zilele noastre in holul cladirii principale se tin in luna iulie concertele Festivalului de Vara din Nyphenburg. Considerat o expresie suprema a rafinamentului, Palatul Nyphenburg si parcurile sale constituie atat o emblema a orasului cat si un simbol al dragostei de viata atunci cand iarna, pe canalele sale inghetate, plutesc patinatorii.
Teatrul Cuvillies, aflat in aceasta ilustra vecinatate, a fost distrus in timpul razboiului dar decoratiunile sale interioare fusesera puse la adapost. Cladirea a fost atent reconstruita, un vis in rosu si auriu, culori atat de dragi locuitorilor orasului.
Poarta Brandenburg
Poarta Brandenburg
Fosta resedinta a principilor electori de Brandeburg, incepand din secolul al XV-lea, Berlinul a devenit capitala a Imperiului German sub Wilhelm I. Aproape distrus, dupa ultimul razboi mondial, a fost impartit, la Potsdam, in 1945, intre invingatori. Partea de vest a fost atribuita Germaniei Federale, iar partea de est a devenit capitala Republicii Democrate Germane.
Simbolul acestei separari a fost Poarta Brandenburg, devenita ulterior, dupa noiembrie 1989, simbolul reunificarii. Celebra poarta a fost construita din ordinul lui Frederic Wilhelm al II-lea intre 1788-1791 dupa desenele lui Carl Gotthard Laughans. Poarta a fost construita dupa modelele grecesti de pe Acropole, are o latime de 65,5 metri, o inaltime de 26 metri iar coloanele dorice sunt mai suple decat ale Propyleelor. In 1793 a fost realizata cvadriga, creata dupa un model roman. Carul triumfal pe doua roti, tras de patru cai, este condus de Zeita Victoriei. Cvadriga are o inaltime de 5 metri si a fost creata dupa desenele lui Gottfried Schadow dar nu a fost montata decat in 1895, deoarece zeita a constituit subiectul unei aprige contradictii.
Asemenea statuilor antice si zeita berlineza era infatisata goala. S-a presupus ca toti cei veniti din vest ar fi fost neplacut impresionati vazand statuia din spate. De aceea Frederic Wilhelm al II-lea a cerut ca statuia sa fie imbracata decent. Istoria portii si a cvadrigei a fost destul de tulbure. La 27 octombrie 1806 Napoleon Bonaparte a intrat calare in capitala Prusiei ocupate si a trecut pe sub Poarta Brandenburg. El a fost de parere ca respectiva cvadriga poate fi considerata o meritata prada de razboi si a dat ordin sa fie demontata si transportata la Paris in 12 lazi.
Sederea acesteia in capitala Frantei nu a fost prea indelungata, deoarece in 1814 cvadriga si-a reluat locul ei in Berlin. Pentru a sarbatori victoria impotriva fortelor napoleoniene, berlinezii au decorat statuia Victoriei cu Crucea de Fier, o cununa de lauri si Vulturul Prusac. Pana in 1918 prin poarta din mijloc a Portii Brandenburg nu avea voie sa treaca decat familia regala, iar edificiul a fost in centrul multor manifestari.
In 1945, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, Poarta Branderburg a fost distrusa ca si cea mai mare parte din oras. Cvadriga a cazut de pe soclu transformandu-se in aschii. Tot ceea ce mai putea aminti de vechea ei infatisare era o gramada de mulaje de ghips fiecare reprezentand alta portiune a monumentului. Erau circa 50000 de astfel de mulaje aruncate in 1942 in sectorul vestic al orasului. Aceste forme de ghips au fost folosite in 1957 la reconstructia cvadrigei. A fost singurul proiect la care Estul si Vestul au avut obligatia de a colabora.
Walter Ulbricht, faimosul conducator din Germania Democrata, a decretat ca Vulturul Prusac si Crucea de Fier nu mai puteau fi folosite ca decoratii. Victoria era impodobita acum doar cu o coroana din frunze de stejar. Vechile insemne si-au reluat insa locul lor dupa cea de a doua reconstructie din 1991, dupa unificarea Germaniei. Cu aceasta ocazie s-a pus problema circulatiei masinilor pe sub imensele coloane. In cele din urma traficul a fost oprit, aici fiind permisa doar trecerea pietonilor si a biciclistilor. O totala restaurare a fost facuta in 2002 cand monumentul si-a recapatat intreaga sa stralucire.
Poarta Brandenburg incununeaza capatul celui mai renumit bulevard al Berlinului, Unten den Linden, un bulevard plin de cladiri vechi si renumite ca Biblioteca Veche, Arsenalul, Opera de Stat, toate pastrand amintiri frumoase, sau altele pe care incearca sa le uite, asa cum incearca sa uite si dureroasa framantare a orasului, framantare care a durat mai bine de 40 de ani.
Ulmer Münster
Catedrala Ulm
Catedrala cunoscuta sub denumirea de Ulmer Münster este o catedrala luterana aflata in localitatea Ulm din Germania. Aceasta este cea mai inalta biserica din lume, turnul ei central atingand inaltimea de 161.53 de metri, pentru ajungerea in varful acestuia fiind nevoie de parcurgerea a 768 de trepte.
Catedrala Ulm este un exemplu extraordinar de arhitectura ecleziala gotica. Dupa parcurgerea celor 768 de trepte, pana in varful turnului central al acesteia, in fata privitorului se intinde orasul Ulm din regiunea Baden-Wurttemberg si orasul Neu-Ulm din regiunea Bavaria. De asemenea, tot de aici, in conditii meteorologice optime, se mai vede si o parte din Muntii Alpi, intre Santis si Zugspitze.
Urcarea in catedrala este lunga si solicitanta. Ultima portiune de scari, cunoscuta sub denumirea de "A treia galerie" este de fapt o scara in spirala, foarte inalta, in care abia are loc o persoana. Urcarea si coborarea prin aceasta poate crea senzatia de claustrofobie.
Catedrala din Ulm, aceasta capodopera arhitecturala, pastreaza multe opere renumite de arta. Coloanele corului apartinand secolului al XV-lea si purtand semnatura lui Jorg Syrlin cel Batran incanta pe toti cei care pasesc pentru prima data in catedrala. Corul este impodobit cu busturi sculptate ce au fost recunoscute drept capodopere in istoria artei.
Dintre celelalte opere de arta pastrate in catedrala mai mentionam sculptura lui Hans Multscher aflata pe portalul principal, balconul de predica al lui Jorg Syrlin cel Tanar, alaturi de marele altar si fereastra rozariu.
Inceputul lucrarilor la catedrala apartine anului 1377, pornind initial din ideea ridicarii unei biserici parohiale pentru cetatenii orasului. Aceasta a fost finantata de catre locuitorii orasului. A existat apoi o perioada, intre anii 1547 si secolul al XIX-lea, in care nu a mai fost sustinuta nici o lucrare la catedrala. Pauza aceasta lunga s-a datorat reformei, care a cuprins intreaga tara. In timpul reformei cea mai mare parte din populatia orasului s-a convertit la protestantism.Astfel, odata cu o mare parte din populatie, in timpul reformei, biserica a devenit protestanta. Lucrarile de constructie au fost reluate abia in anul 1844, fiind terminate cu bine in anul 1890, ultima operatiune fiind ridicarea turlei centrale.
In anul 1877, sinagoga din Ulm si tatal lui Albert Einstein au pus la dispozitie fondurile necesare sculptarii unei statui extraordinare a profetului Ieremia. Statuia profetului a fost asezata langa marea orga.
Catedrala poate gazdui un numar de aproximativ 20.000 de persoane - dublul numarului populatiei orasului in momentul in care a fost terminat interiorul acesteia, in anul 1417.
In imediata apropiere a Catedralei din Ulm se strecoara linistita Dunarea.
Catedrala cunoscuta sub denumirea de Ulmer Münster este o catedrala luterana aflata in localitatea Ulm din Germania. Aceasta este cea mai inalta biserica din lume, turnul ei central atingand inaltimea de 161.53 de metri, pentru ajungerea in varful acestuia fiind nevoie de parcurgerea a 768 de trepte.
Catedrala Ulm este un exemplu extraordinar de arhitectura ecleziala gotica. Dupa parcurgerea celor 768 de trepte, pana in varful turnului central al acesteia, in fata privitorului se intinde orasul Ulm din regiunea Baden-Wurttemberg si orasul Neu-Ulm din regiunea Bavaria. De asemenea, tot de aici, in conditii meteorologice optime, se mai vede si o parte din Muntii Alpi, intre Santis si Zugspitze.
Urcarea in catedrala este lunga si solicitanta. Ultima portiune de scari, cunoscuta sub denumirea de "A treia galerie" este de fapt o scara in spirala, foarte inalta, in care abia are loc o persoana. Urcarea si coborarea prin aceasta poate crea senzatia de claustrofobie.
Catedrala din Ulm, aceasta capodopera arhitecturala, pastreaza multe opere renumite de arta. Coloanele corului apartinand secolului al XV-lea si purtand semnatura lui Jorg Syrlin cel Batran incanta pe toti cei care pasesc pentru prima data in catedrala. Corul este impodobit cu busturi sculptate ce au fost recunoscute drept capodopere in istoria artei.
Dintre celelalte opere de arta pastrate in catedrala mai mentionam sculptura lui Hans Multscher aflata pe portalul principal, balconul de predica al lui Jorg Syrlin cel Tanar, alaturi de marele altar si fereastra rozariu.
Inceputul lucrarilor la catedrala apartine anului 1377, pornind initial din ideea ridicarii unei biserici parohiale pentru cetatenii orasului. Aceasta a fost finantata de catre locuitorii orasului. A existat apoi o perioada, intre anii 1547 si secolul al XIX-lea, in care nu a mai fost sustinuta nici o lucrare la catedrala. Pauza aceasta lunga s-a datorat reformei, care a cuprins intreaga tara. In timpul reformei cea mai mare parte din populatia orasului s-a convertit la protestantism.Astfel, odata cu o mare parte din populatie, in timpul reformei, biserica a devenit protestanta. Lucrarile de constructie au fost reluate abia in anul 1844, fiind terminate cu bine in anul 1890, ultima operatiune fiind ridicarea turlei centrale.
In anul 1877, sinagoga din Ulm si tatal lui Albert Einstein au pus la dispozitie fondurile necesare sculptarii unei statui extraordinare a profetului Ieremia. Statuia profetului a fost asezata langa marea orga.
Catedrala poate gazdui un numar de aproximativ 20.000 de persoane - dublul numarului populatiei orasului in momentul in care a fost terminat interiorul acesteia, in anul 1417.
In imediata apropiere a Catedralei din Ulm se strecoara linistita Dunarea.
TheRaised- Numarul mesajelor : 1
Localisation : Ulm
Data de inscriere : 23/01/2009
Eşecurile reunificării germane
Eşecurile reunificării germane
Semnal FP. Fostele mari centre industriale est-germane sunt
afectate de exodul forţei de muncă către vestul german sau către alte
ţări occidentale. Şi ultima ediţie FP România avertizează că regiunea
este prinsă în capcana unei spirale descrescătoare de migrări
rezidenţiale şi comerciale spre vest.
Un exemplu este rafinăria Combinatului petrochimic din micul orăşel
est-german Schwedt, care a suferit o transformare radicală după căderea
zidului Berlinului în noiembrie 1989 şi care încearcă să-i stimuleze pe
tinerii localnici să rămână să studieze şi să lucreze în această
regiune.
Rafinăria, care transformă în fiecare an 12 milioane de tone de ţiţei
în diesel, cherosen şi benzină era în urmă cu 20 de ani proprietatea
guvernului est-german şi un fel de „stat în stat”, îşi aminteşte
directorul executiv, Klaus Neimann, citat de BBC.
Copii celor 9.000 de muncitori mergeau la grădiniţa rafinăriei.
Platforma avea 25 de bucătării şi cantine, o fermă unde se creşteau
porci, laboratoare, un centru de cercetare propriu şi chiar un ziar.
După ce a fost privatizată, în 1991, un număr mare de angajaţi
disponibilizaţi pe motivul eficientizării activităţiii s-au mutat în
vestul Germaniei, unde salariile sunt mai mari.
Deşi susţine că deocamdată afacerea merge bine, Neimann atrage atenţia
că este din ce în ce mai greu să atragi ingineri tineri în aceste zone
rurale şi că tinerii localnici preferă să emigreze în vest sau chiar în
alte ţări occidentale.
Căderea Berlinului
În ciuda tuturor beneficiilor aduse de reunificare, problemele estului
s-au agravat. „Azi, Germania răscoleşte prin ruinele accidentului pe
care Grass l-a presimţit. Peisajele Germaniei de est nu au
<<înflorit>>, aşa cum promisese Kohl. De fapt, economia e
stagnantă, perspectivele sunt precare, iar atmosfera este încărcată.
Oraşele tot mai depopulate ale Germaniei de Est s-au dovedit un teren
fertil nu doar pentru edilii însărcinaţi cu gestionarea colapsului lor
lent, ci şi pentru grupările extremiste neo-naziste şi pentru partidele
neo-comuniste, care au recrutat din greu din rândul populaţiei în
derivă”, scrie jurnalista Cameron Abadi, corespondentă „Die Zeit” la
Berlin, în amplul eseu „Căderea Berlinului” din ediţia nr.11 a Foreign Policy România.
Abadi prezintă critica scriitorului Gunter Grass faţă de evoluţiile de
după căderea zidului Berlinului. Într-un eseu din 1990, “Un raion de
chilipiruri numit Germania de Est”, acesta susţinea că guvernul lui
Kohl îi încurajează pe vestici să vadă Estul nu ca pe o societate
organizată în mare nevoie de justiţie, ci ca pe o proprietate
subevaluată care va fi cumpărată ieftin, spre a fi, probabil, vândută
scump, mai târziu.
Rata de schimb a devizelor la paritatea de unu la unu pe care a
oferit-o Kohl i-a adus multe voturi din partea esticilor, care şi-au
văzut puterea de cumpărare multiplicată brusc, dar asta a multiplicat
şi datoriile industriilor din Est, condamnându-le pe multe dintre ele
la faliment imediat.
Critica lui Grass se extinde şi asupra mecanismului dur aplicat de Kohl
pentru codificarea reunificării. Guvernul vest german a aranjat ca
Germania de Est să fie anexată sub constituţia existentă a Vestului,
renunţând la o reunificare înfăptuită prin cooperarea unor părţi egale.
Estul a fost obligat să se conformeze peste noapte legilor,
standardelor şi reglementărilor din Vest.
În opinia sa, menţinerea decalajului economic al Estului faţă de Vest
este legată de destrămarea solidarităţii acestei ţări. În prezent,
între germanii din Est şi din Vest există o suspiciune reciprocă
profundă. Statisticile arată că germanii de pe o parte şi cealaltă a
fostei graniţe se căsătoresc rar între ei, şi par uneori să facă
eforturi ca să evite să întreţină raporturi sociale, subliniază Abadi
în ultima ediţie a FP România.
Pentru detalii şi subiecte adiacente, consultaţi şi:
Courrier International: Les sociaux-démocrates face à un dilemme cornélienA l’approche des élections législatives du 28 septembre, le
SPD hausse le ton contre le libéralisme. Mais il n’exclut pas de
gouverner avec les libéraux. Une position acrobatique…
Semnal FP. Fostele mari centre industriale est-germane sunt
afectate de exodul forţei de muncă către vestul german sau către alte
ţări occidentale. Şi ultima ediţie FP România avertizează că regiunea
este prinsă în capcana unei spirale descrescătoare de migrări
rezidenţiale şi comerciale spre vest.
Un exemplu este rafinăria Combinatului petrochimic din micul orăşel
est-german Schwedt, care a suferit o transformare radicală după căderea
zidului Berlinului în noiembrie 1989 şi care încearcă să-i stimuleze pe
tinerii localnici să rămână să studieze şi să lucreze în această
regiune.
Rafinăria, care transformă în fiecare an 12 milioane de tone de ţiţei
în diesel, cherosen şi benzină era în urmă cu 20 de ani proprietatea
guvernului est-german şi un fel de „stat în stat”, îşi aminteşte
directorul executiv, Klaus Neimann, citat de BBC.
Copii celor 9.000 de muncitori mergeau la grădiniţa rafinăriei.
Platforma avea 25 de bucătării şi cantine, o fermă unde se creşteau
porci, laboratoare, un centru de cercetare propriu şi chiar un ziar.
După ce a fost privatizată, în 1991, un număr mare de angajaţi
disponibilizaţi pe motivul eficientizării activităţiii s-au mutat în
vestul Germaniei, unde salariile sunt mai mari.
Deşi susţine că deocamdată afacerea merge bine, Neimann atrage atenţia
că este din ce în ce mai greu să atragi ingineri tineri în aceste zone
rurale şi că tinerii localnici preferă să emigreze în vest sau chiar în
alte ţări occidentale.
Căderea Berlinului
În ciuda tuturor beneficiilor aduse de reunificare, problemele estului
s-au agravat. „Azi, Germania răscoleşte prin ruinele accidentului pe
care Grass l-a presimţit. Peisajele Germaniei de est nu au
<<înflorit>>, aşa cum promisese Kohl. De fapt, economia e
stagnantă, perspectivele sunt precare, iar atmosfera este încărcată.
Oraşele tot mai depopulate ale Germaniei de Est s-au dovedit un teren
fertil nu doar pentru edilii însărcinaţi cu gestionarea colapsului lor
lent, ci şi pentru grupările extremiste neo-naziste şi pentru partidele
neo-comuniste, care au recrutat din greu din rândul populaţiei în
derivă”, scrie jurnalista Cameron Abadi, corespondentă „Die Zeit” la
Berlin, în amplul eseu „Căderea Berlinului” din ediţia nr.11 a Foreign Policy România.
Abadi prezintă critica scriitorului Gunter Grass faţă de evoluţiile de
după căderea zidului Berlinului. Într-un eseu din 1990, “Un raion de
chilipiruri numit Germania de Est”, acesta susţinea că guvernul lui
Kohl îi încurajează pe vestici să vadă Estul nu ca pe o societate
organizată în mare nevoie de justiţie, ci ca pe o proprietate
subevaluată care va fi cumpărată ieftin, spre a fi, probabil, vândută
scump, mai târziu.
Rata de schimb a devizelor la paritatea de unu la unu pe care a
oferit-o Kohl i-a adus multe voturi din partea esticilor, care şi-au
văzut puterea de cumpărare multiplicată brusc, dar asta a multiplicat
şi datoriile industriilor din Est, condamnându-le pe multe dintre ele
la faliment imediat.
Critica lui Grass se extinde şi asupra mecanismului dur aplicat de Kohl
pentru codificarea reunificării. Guvernul vest german a aranjat ca
Germania de Est să fie anexată sub constituţia existentă a Vestului,
renunţând la o reunificare înfăptuită prin cooperarea unor părţi egale.
Estul a fost obligat să se conformeze peste noapte legilor,
standardelor şi reglementărilor din Vest.
În opinia sa, menţinerea decalajului economic al Estului faţă de Vest
este legată de destrămarea solidarităţii acestei ţări. În prezent,
între germanii din Est şi din Vest există o suspiciune reciprocă
profundă. Statisticile arată că germanii de pe o parte şi cealaltă a
fostei graniţe se căsătoresc rar între ei, şi par uneori să facă
eforturi ca să evite să întreţină raporturi sociale, subliniază Abadi
în ultima ediţie a FP România.
Pentru detalii şi subiecte adiacente, consultaţi şi:
Courrier International: Les sociaux-démocrates face à un dilemme cornélienA l’approche des élections législatives du 28 septembre, le
SPD hausse le ton contre le libéralisme. Mais il n’exclut pas de
gouverner avec les libéraux. Une position acrobatique…
Pagina 3 din 6 • 1, 2, 3, 4, 5, 6
Subiecte similare
» Baile Felix
» Pintilie[V=]
» Germania/Austria/Elvetia
» Al Doilea Razboi Mondial[1-----]
» ISTORIE=GERMANIA
» Pintilie[V=]
» Germania/Austria/Elvetia
» Al Doilea Razboi Mondial[1-----]
» ISTORIE=GERMANIA
Pagina 3 din 6
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum