Chagall[V=]

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11563/7/
Marc Zakharovich Chagall s-a nascut în Vitebsk (teritoriul Belarus), în anul 1887, într-o familie evreiasca. Acest pionier al modernismului în arta europeana a trait 97 de ani, decedând în 1985. Pentru a întelege spiritul artei lui Chagall, îl citam pe criticul Michael J. Lewis: „Chagall a fost ultimul supravietuitor al primei generatii de modernisti si a fost respectat si pentru ca a fost un proeminent artist evreu”. Iar Marc Chagall însusi spunea despre opera sa ca este „...ca un vis al umanitatii, nu al lui personal”. De altfel, personalitatea acestui maestru al modernismului se regaseste si în importante lucrari publice precum bolta Operei din Paris (pictata la cererea lui André Malraux, ministru al culturii), vitraliile catedralelor din Reims si Metz si ferestrele pictate din sediul ONU.

Expoziţie Chagall la Madrid

Marc Chagall, pictorul care a găsit fereastra spre altă lume
Marc Chagall este in prezent recunoscut drept unul dintre cele mai mari talente europene ale secolului al XX-lea, fiind poate cel mai apreciat pictor de origine bielorusa din istorie. In ciuda unei vieti dificile si a ororilor la care a fost martor, si-a pastrat optimismul si a oferit tablouri cu teme naive, create intr-un stil des recunoscut ca fiind copilaresc, dar si creatii mai profunde, colaborand si la crearea unor

Marc Chagall



Marc Chagall – un poet al penelului


25 de ani de la plecarea în Univers





„Dacă arta mea nu a jucat nici un rol în viaţa părinţilor mei, în schimb viaţa lor, faptele lor au marcat profund arta mea”, scria Chagall în cartea de memorii „Viaţa mea” ( Ed. Hasefer). În Revista Cultului Mozaic din 1985, când a murit marele pictor, a fost publicat un grupaj comemorativ, semnat de Zoltan Terner, actualmente scriitor în Israel. În România nu s-a prea scris la acea vreme, Chagall nu era pe placul ideologilor pecerişti. Născut în 1887, la Liozno, lângă Vitebsk, în actuala Bielorus, Chagall a cunoscut pogromurile din timpul ţarului, chiar la Sankt Petersburg, astfel că revoluţia din 1917 nu avea de ce să nu-l bucure, dar dezamăgirea a venit curând. În timpul războiului a fost în armata ţaristă ca simplu recrut, iar înainte de război, la Paris, în anii 1910-1914. În 1917 a fost numit comisar pentru probleme de artă la Vitebsk, director al AcademieI de Arte, după care s-a mutat la Moscova, la Teatrul Evreiesc, ca designer. Chagall părăseşte Rusia, în 1922, definitiv, împreună cu soţia sa, Bella, cu care s-a căsătorit în 1915 şi care a fost dragostea sa de o viaţă. Se opreşte la Berlin, iar în 1923 ajunge la Paris. Execută ilustraţii la ediţiile franceze ale fabulelor lui La Fontaine, la romanul lui Gogol, „Suflete moarte” şi pentru Biblie. „Paris, tu eşti al doilea Vitebsk al meu”, exclamă Chagall, cu nostalgia târgului din estul Europei, unde au trăit timp de secole peste trei milioane de evrei, cu poveştile lor, cu hasidismul şi falşii mesia, cu violoniştii de pe acoperişe, cu mirese care zbor prin, aer, cu vaci care privesc cu ochi gigantici în bezna unei nopţi fără sfârşit, un Est european trist, dar şi vesel, întunecat , dar străbătut de jerbele imaginaţiei populare. „Pictura ca orice formă de poezie conţine o parte de dumnezeire”, spunea el. Tatăl lui Chagall ( Segal) avea zece copii, dar rămăsese un poet. Aşa scrie fiul., unul dintre cei acei copii sărmani. Pesahul, paştele evreiesc i-a rămas, ca şi Şabatul, ca minuni ale copilăriei păstrate în suflet toată viaţa, hreanul , azima şi vinul roşu erau darurile trimise de Dumnezeu. Anul 1912, a fost marcat pentru pictor, prin primul contact cu publicul, la Paris. În 1914 are o expoziţie personală la Berlin, iar în 1924, din nou la Paris. A călătorit în Siria, Palestina, Egipt, apoi în vestul Europei, SUA. A pictat Zidul Plângerii de la Ierusalim, tabloul fiind în patrimoniul Statului Israel. În Germania, începând din 1933, tablourile sale sunt arse, ceea ce a adus mari pierderi pentru patrimoniul lumii culturale. În 1944, moare soţia sa, Bella, mireasa care apare în diverse tablouri. Chagal a decorat Opera din Paris, sinagoga de lângă Spitalul Hadassa ( nou) din Ierusalim, a făcut scenografia la balete celebre în SUA şi Franţa, a lăsat un tezaur de picturi, desene, schiţe, portrete, a muncit mult toată viaţa, a fost un artist de talia celor mai importanţi reprezentanţi în secolul XX.. Arta sa pare a se încadra în curentul „naiv”, dar el este şi oniric, expresionist, suprarealist, ca orice mare artist nu poate fi încadrat într-un singur curent. În 1950 se stabileşte la Vence, în Franţa, se ocupă de ceramică. Face şi sculpturi, se ocupă de tot ce se numeşte arte plastice. Este admirat în întreaga lume artistică. În 1952 se căsătoreşte cu Valentina (Vava) Brodsky. Pentru vitraliul catedralei din Metz primeşte premiul „Erasmus”. Clădirea Knessetului (Parlamentul israelian) adăposteşte tapiserie realizată de Chagall. La Nice, în Franţa se înaugurează un Muzeu Biblic cu lucrări ale lui Chagall, în exclusivitate. La împlinirea vârstei de 90 de ani, Muzeul Louvre îi organizează o expoziţie, caz unic pentru un artist în viaţă. Este autorul vitraliului de la Catedrala St. Stephan din Mainz, în Germania. Acesta este răspunsul artistului la barbaria nazistă din anii dictaturii lui Hitler. În 1980, la New York i se organizează o mare expoziţie, Chagall vine cu ilustraţii la Psalmi. Expoziţia este prezentată şi la Tokyo. A fost numit un „geniu al inimii”, pentru căldura care se degajă din arta sa, cu totul sinceră, nesofisticată.

În 1930, revista ADAM, a publicat un eseu al lui B. Fundoianu despre arta lui Chagall, despre care poetul spunea că ni s-a oferit o parte a Paradisului. Obsesiv, în tablourile lui Chagall apare izba ţărănească din Rusia, cerul de culoare neagră, violonistul, culorile roşu şi alb, din universul copilăriei, al amintirilor legate de sărbători. Desigur, cel mai mult ne încântă mireasa care zboară deasupra oraşului, dintr-un tablou unic, care îl reprezintă pe artist, ca Mona Lisa pe Leonardo. „Am câteodată impresia că sunt un altul, că m-am născut între cer şi pământ, că lumea e un deşert în care sufletul meu hoinăreşte ca o făclie”. Cu aceste cuvinte, încheiem scurta prezentare a unui artist care a trăit, după propia expresie „între aripi şi zbor”.

BORIS MARIAN

Un pictor al însemnelor poetice
http://www.atac-online.ro/04-12-2009/Un-pictor-al-insemnelor-poetice.html
Universul fanteziilor poetice create de pictorul Marc Chagall, se află sub semnul unei mitologii fascinante, asezonată cu suavitatea melancoliei şi a unei uimitoare fantezii, din care s-au plămâdit imagini memorabile, indiscutabil strâns legate de cultura ebraică. Astfel, temele copilăriei sale, smulse din oraşul provincial bielorus Vitebsk, revin permenent în creaţia sa.
Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.
Primii paşi în artă
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, cel care se va face cunoscut ulterior, cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei modeste Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele lecţii de picturtă le primeşte în atelierul lui Iehuda Pen. La un an după aceasta, pleacă la St. Petersburg, unde, în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, o şcoală a avangardei ruse. În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de avangarda rusă. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
La Paris, în miezul artelor
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. Ia contact cu boema cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. La Paris, Chagall trăieşte în sărăcie. Aici îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912). În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk, alături de care va rămâne timp de opt ani datorită războiului.
Opt ani în Rusia
În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere.
Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul. Aşa se naşte şi tabloul “Poarta cimitirului” încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: "Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel...". Î
n anul 1918, Chagall primeşte funcţia de comisar al artelor frumoase în gubernia Vitebsk. În ianuarie 1919, inaugurează şcoala de arte frumoase din Vitebsk şi muzeul municipal. Această euforie este totuşi de scurtă durată. În "Atelierul Liber"" înfiinţat de el, Chagall ajunge în conflict cu pictorul Kazimir Malevici, lider al artei avangardiste. Forţat să-şi dea demisia, părăseşte oraşul Vitebsk în mai 1920 şi se mută la Moscova. Aici pictează decoruri teatrale şi realizează totodată decoraţiile pereţilor Teatrului Evreiesc. Totuşi, picturile sale nu încap în tiparele esteticii impuse de revoluţie. În anul 1922, fără să mai aştepte ca situaţia să devină disperată, Chagall se hotărăşte să emigreze.
În emigraţie
Prima etapă din viaţa lui Chagall ca exilat se desfăşoară la Berlin, care este plin de emigranţi ruşi. În anul 1923, la chemarea lui Blaise Cendrars, Chagall părăseşte Germania îndreptându-se spre Franţa. Are câteva expoziţii, printre altele la New York (1926). Ambroise Vollard, proprietarul unei galerii şi editor de gravuri, îi comandă ilustraţii pentru "Suflete moarte" de Gogol; mai ilustrează şi alte cărţi, "Fabulele" lui La Fontaine şi Biblia. Situaţia materială a pictorului se îmbunătăţeşte, călătoreşte în Palestina, Olanda, Spania şi Italia. Se înmulţesc însă semnele ameninţătoare ce prevestesc apropierea unui nou război mondial. În anul 1937, unele din operele sale ajung la expoziţia de "artă degenerată" (Entartete Kunst), organizată la München de nazişti. După izbucnirea războiului în 1939, se mută cu familia în sudul Franţei. În cele din urmă, în anul 1941, familia Chagal pleacă la New York. În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet "Aleko" de Ceaikovski şi "Pasărea de foc" de Stravinsky.
Întoarcerea în Franţa
În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el "Vava". Se vor stabili la Paris în apartamentul Vavei, pe insula Saint Louis. Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii. La solicitarea ministrului Culturii, scriitorul André Malraux, decorează între anii 1963-1964 plafonul Operei din Paris. Pe 7 iulie 1973 se inaugurează la Nisa "Musée National Message Biblique Marc Chagall", a cărui colecţie cuprinde opere donate de pictor statului francez. Pe la începutul anilor optzeci, Chagall revine la formate mici. Cu arta lui atât de personală, va crea încă multe tablouri şi gravuri. Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani.

Chagall - Dragoste si exil

Acesta este titlul unei carti proaspat aparute sub semnatura scriitoarei Jackie Wullschlager, o frumoasa biografie ilustrata care creioneaza chipul unui Chagall mai putin cunoscut opiniei publice. Ca multi alti mari artisti, si Chagall se pare ca a fost un „monstru domestic”. „Motivul pentru care Chagall a pictat in acel mod atat de personal este ca el abia de era constient ca restul lumii exista”, spune Jane Stevenson in paginile cartii.

Nascut intr-un orasel evreiesc din Rusia, de conditie extrem de modesta, din parinti tarani, Marc Chagall a vanat mereu femei de rang inalt. Cartea povesteste importanta cruciala pe care a avut-o in viata lui prima sa sotie, Bella Rosenfeld, care i-a fost muza, iubita, mama, mentor, critic operelor sale, fiind cea care decidea cand anume un tablou putea fi declarat incheiat, Bella fiind o femeie cu mult mai instruita decat el, provenind dintr-o familie foarte buna.

Chagall, fantastul
"Chagall, intre cer şi pămănt" - expoziţia retrospectivă organizată de Fundaţia "Pierre Gianadda" din Martigny, Elveţia, vizitată de zeci de mii de iubitori de artă - işi va inchide porţile la 19 noiembrie.





"Chagall, intre cer şi pămănt" - expoziţia retrospectivă organizată de Fundaţia "Pierre Gianadda" din Martigny, Elveţia, vizitată de zeci de mii de iubitori de artă - işi va inchide porţile la 19 noiembrie.



Data vernisajului nu a fost intămplător aleasă. La 6 iulie 2007 se implineau 120 de ani de la naşterea artistului. In Bielorusia de astăzi, la Vitebsk, intr-un cartier mărginaş locuit de evrei săraci, se năştea Marc Chagall, cel care avea să redimensioneze arta după măsura geniului său. Fundaţia "Pierre Gianadda", din Elveţia, in cooperare cu prestigioasa Galerie Naţională Tretiakov din Moscova, Rusia, au deschis larg "fereastra" către opera sa inegalabilă, oferind lumii intregi, aflată in pasaj prin Martigny, un univers fantastic, suspendat "intre cer şi pămănt". Timp de patru luni, publicul acestei expoziţii a putut descoperi mai multe faţete ale artistului, unele dintre ele puţin cunoscute. Expuse pentru prima oară in 1991 la Expoziţia "Chagall in Rusia", cele şapte panouri scenografice de la Teatrul Evreiesc din Moscova (lucrate in 1920), restaurate graţie susţinerii Fundaţiei "Pierre Gianadda", au constituit de această dată centrul solar al expoziţiei. E dificil să redai in scris acea senzaţie că ţi-ai pierdut suflul, pe care o ai ca privitor dinaintea magnificelor lucrări, unele de doi-trei metri lăţime şi şase-şapte metri lungime, lucrate in tempera, guaşă şi argilă albă, pe pănză. "Muzica", "Dansul", "Teatrul", "Literatura", "Amorul pe scenă" sunt nu doar titluri de lucrări, ci teme pe care Chagall le-a explorat neincetat, alături de altele precum "Pămăntul natal", "Cuplul" şi "Zborul". "Dacă viaţa curge imbatabil către un sfărşit, noi dorim pe a noastră să o colorăm cu iubire şi speranţă" - spunea artistul.
Iar in centrul vieţii sale, ca şi in inima operei lui, stă Bella Rosenfeld, cea care i-a devenit soţie şi muză şi despre care se spune că ar putea primi oricănd titlul de "cea mai pictată soţie de artist din toate timpurile". Alături de ea, Chagall invaţă "să conjuge" armonia sentimentelor impărtăşite, armonie pe care o regăsim in pănzele sale dedicate cuplului in zbor, precum in "Deasupra oraşului" sau "Promenada".


"In Artă, ca şi in Viaţă, totul este posibil, dacă la bază se află Dragostea"
Marc Chagall

"El trăia deschiderea spre o lume liberă, liberă să se mişte şi să se bucure"
Ida Chagall, fiica artistului

MARC  CHAGALL-
Arta este efortul necontenit de a concura frumusetea florilor.