Vaticanul

Rezumarea primului mesaj :

Vaticanul regreta botezarile fortate ale evreilor

Papa Ioan Paul al II-lea si-a cerut
scuze pentru botezarile fortate ale copiilor evrei, a afirmat miercuri
cardinalul Walter Kasper, presedintele Consiliului Pontifical pentru
Unitate Crestina si al Comisiei pentru raporturile cu evreii, cu ocazia
polemicilor avand ca tema presupusa lipsa de atitudine a Papei Pio al
XII-lea fata de Holocaust. Cardinalul Walter Kasper a precizat ca "mea
culpa" istorica pronuntata de Suveranul Pontif in anul 2000 in legatura
cu erorile comise de catolici in decursul secolelor trecute se referea
si la botezarile fortate ale copiilor evrei. "Papa a afirmat acest
lucru cu ocazia jublileului, si cuvantul Papei are valoare. In
concluzie, acest lucru nu mai poate fi repetat", a adaugat cardinalul
Walter Kasper, asigurand ca arhivele de la Vatican care contin
documentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial - deocamdata
inaccesibile publicului - vor fi deschise.Prietenie inter-religioasa cimentata in ghettoDupa
polemicile din zilele trecute privind rolul Papei Pio al XII-lea in cel
de-al doilea razboi mondial, evreii si crestinii s-au intalnit miercuri
la cel mai inalt nivel. Astfel, cardinalul Walter Kasper a avut o
intalnire in ghetto-ul orasului Roma cu rabinul Capitalei italiene,
Riccardo Segni. "Trebuie spus un "nu!" ferm antisemitismului, fiind
necesar sa transformam inimicitia in colaborare, asa cum recomanda
Biblia, si de altfel cum este posibil", a declarat cardinalul catolic.
Pacea este mai mult decat simpla absenta a razboiului", a conchis
Walter Kasper. La sfarsitul intalnirii dintre reprezentantii
Vaticanului si cei ai comunitatii evreiesti, rabinul Romei Riccardo
Segni a avertizat in legatura cu pericolul ca istoria sa se repete: "In
momentele dificile, evreii sunt agresati".

http://ziua.ro/display.php?id=167210&data=2005-01-15

http://www.gandul.info/stiri/al-cincilea-roman-beatificat-de-vatican-povestea-episcopului-anton-durcovici-mort-in-inchisoarea-de-la-sighet-si-aruncat-intr-o-groapa-comuna-11608374

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/lucruri-mai-putin-cunoscute-despre-vatican-467286.html

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/banca-vaticanului-si-a-majorat-de-patru-ori-profitul-net-in-2012--24554.html

Poveştile ciudate ale celorlalţi patru Papi care au demisionat în ultimul mileniu

Calugarii de la Vatican solicita retrocedarea Băilor Felix. Miza procesului se ridica la zeci de milioane de euro

Vaticanul înăsprește pedepsele pentru pedofilie în sânul Bisericii Catolice

http://www.realitatea.net/vaticanul-somat-de-onu-sa-ofere-explicatii-privind-abuzurile-sexuale-asupra-copiilor_1222703.html

Anchetă: Banca Vaticanului, implicată în operațiune de spălare a banilor

http://jurnalul.ro/stiri/externe/episcop-arestat-in-cadrul-unei-anchete-privind-banca-vaticanului-646561.html

http://jurnalul.ro/stiri/externe/minori-romani-recrutati-pentru-sex-cu-preoti-de-la-vatican-646524.html

Dezvaluirea Vaticanului care ZDRUNCINA ISTORIA

Cruciadele, de la legendele cavalereşti, la realităţile meschine ale Evului Mediu

Cruciadele și ordinele militare religioase

Chemarea la războiul sfânt : prima cruciadă

În data de 27 noiembrie papa Urban al II-lea lansează un apel către Apusul creştin care se va materializa în ceea ce va rămâne în istorie drept o perioadă sângeroasă de confruntări sub văl religios sintetizată prin termenul de ‘cruciade’. Atacat de turcii selgiucizi, Bizanţul cere prin împăratul Alexios I Comnenul ajutor... » citeste mai mult

Vaticanul, supus unor presiuni tot mai mari din partea UE să îşi facă ordine în bancă

FOTO: Imagini inedite de la VATICAN. Vezi cum arată BUNCĂRUL subteran şi ARHIVELE secrete!

10 papi…mai puţin buni


Dintre cei 266 de papi care au guvernat Biserica Catolicã, 10 se remarcã nu tocmai printr-o istorie fericitã. Iatã scurtã trecere în revistã a erorilor care le-au pecetluit soarta.

1. Liberius, 352-66

Papa Liberius a fost primul papã necanonizat. A avut întâietatea în timpul apogeului ereziei ariene, în timpul cãreia o parte dintre creştini accentuau partea umanã a lui Iisus. Împotriva ereziei lupta patriarhul Alexandriei, Athanasius, care ungea episcopi “ortodocşi”. Papa Liberius, în loc sã îl apere pe camaradul sãu, a semnat un act prin care îl condamna. Apropiindu-se de finele pontificatului îşi retracteazã semnãtura şi îl reinstituie. Papa Liberius nu a întreprins nicio mãsurã pentru a pune capãt confuziei din sânul Bisericii.

2. Honorius I, 625-638

Ca şi Liberius, Honorius este condamnat şi excomunicat pentru erezie la cel de-al şaselea sinod din 680. Erezia în cauzã este monothelismul, care vede doar scopul divin în natura lui Iisus, şi nu dubla sa fire. Patriarhul Sergius din Constantinopol îi scrie lui Honorius I cerându-i sã se pronunţe în legãturã cu delicata problemã. În loc sã ofere o clarificare, papa nu face nimic. Lipsa lui de iniţiativã este atât de scandaloasã încât vreme de trei secole fiecare papã trebuia sã declare cã respinge erezia precum şi iniţiatorii sãi, dar şi ep cel care i-a susţinut (Honorius

3. Stefan al VI-lea, 896-89

Papa Stefan al VI-lea a fost hirotonisit de cãtre papa Formosus, care în timpul pontificatului a fost excomunicat fiind acuzat cã şi-a pãrãsit scaunul pontifical şi cã a conspirat împotriva instituţiei. A fost în fine iertat şi s-a întors la Roma, dar când Stefan ocupã scaunul, dã ordin de exhumare a cadavrului lui Formosus, cãruia I se intenteazã proces (faimosul sinod al cadavrului)/ formosus este acuzat de erezie, violare a canoanelor, sperjur. Papa Stefan ordonã confiscarea veşmintelor sale şi tãierea a douã degete de la mâna dreaptã, dupã care trupul îi este aruncat în Tibru. Dupã sinod opinia publicã se întoarce împotriva lui Stefan. Este prins într-o revoltã şi ştrangulat.

4. Ioan al XII-lea, 955-964

Pe linie maternã Ioan fãcea parte din cdea de-a şaptea generaţie de descendenţi ai lui Carol cel Mare. Ioan a fost liderul temporal şi spiritual al Romei şi în timpul domniei sale practic a transformat-o într-un bordel. Degradarea moralã devenise o problemã majorã. Dupã încoronarea lui Otto I ca împãrat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germanã , pentru a-şi asigura poziţia într-un eventual rãzboi cu Berengar al II-lea al Italiei, începe tratative cu acesta. Aflând de trãdarea sa, Otto I se întoarce la Roma dupã înfrângerea lui Berengar. Convoacã un conciliu care îl depune pe Ioan şi îl alege în schimb pe Leon al VIII-lea. Dar Ioan revine la Roma cu susţinãtori şi depune la rândul sãu pe Ioan. Otto îi pormite sprijinul sãu lui Ioan, dar înainte ca lucrurile sã degenereze de tot, Ioan moare, ucis posibil de soţul uneia dintre amantele sale.

5. Benedict al IX-lea, 1032-1048

Benedict al IX-lea a ocupat tronul pontifical din 1032 pânã în 1044, din nou în 1045, şi în fine din 1047 pânã în 1048, singurul cu o perioadã atât de discontinuã. A dus o viaţã extrem de haoticã, având puţine calitãţi care sã-l recomande pentru instituţia reprezentatã. , în afara unor legãturi sociale puternice şi a studiilor teologice. Petru Damian îl descrie drept un demon deghizat în haine preoţeşti Liber Gomorrhianus, un tratat despre corupţia papilor, acuzându-l de bestialitate şi homosexualitate. Şi episcopul Benno din Piacenza îl acuza de adulter şi crime, iar papa Victor al III-lea pomenea numai de violuri şi alte acte reprobabile. Benedict renunţã la papalitate pentru prima datã pnetru o sumã imensã de bani, a doua oarã probabil pentru a se însura şi a treia oarã a fost obligat sã se retragã de cãtre viitorul papã Damascus.

6. Bonifaciu al VIII-lea, 1294-1303

Din cauzã cã regele Franţei, Filip al IV-lea, a taxat clerul pentru a-şi finanţa rãzboaiele, Bonifaciu al VIII-lea a redactat una dintre cele mai importante bule papale din istoria catolicismului: Unam Sanctam. Aceasta stipula cã şi puterea spiritualã, şi cea temporalã se aflã sub jurisdicţie papalã şi cã regele îi era subordonat papei. Este afirmarea fãrã preget a superioritãţii Bisericii Catolice. Dar Filip riposteazã refuzând trimiterea fondurilor cãtre Roma, necesare pentru funcţionarea Bisericii. Bonifaciu cedeazã regelui, dar doar pe perioada urgenţei. Papa este declarat eretic, dar şi el îl excomunicã pe rege. Pe 7 septembrie 1303 o armatã condusã de familia Colonna îl surprinde pe Bonifaciu la reşedinţa sa de la Agnani. Refuzând sã se retragã din funcţie, Bonifaciu este bãtut crunt dar eliberat trei zile mai târziu, murind la o lunã dupã incident.

7. Urban al VI-lea, 1378-1389

Urban VI a fost primul papã din timpul schismei Occidentului şi ultimul selectat din afara colegiului cardinalilor. Odatã ales, s-a lãsat în voia acceselor sale de furie. Cardinalii au recunoscut greşeala, elegând un alt papã în locul lui, pe Clement al VII-lea, care s-a instalat la Avignon. Biserica se afla în fierbere. Au existat antipapi, pretendenţi rivali la tron, dar în cazul acesta liderii legitimi ai Bisericii i-au învestit pe ambii papi. Conflictul a avansat repede de la o problemã clericalã la o crizã diplomaticã care a scindat Europa. Liderii seculari trebuiau sã aleagã pe care papã sã-l recunoascã. Schisma a fost anihilatã 40 de ani mai târziu, când papii au abdicat şi a fost ales un singur succesor, Martin al V-lea.

8. Alexandru al VI-lea, 1492-1503

Rodrigo Borgia, adicã papa Alexandru al VI-lea, a devenit sinonim cu decadenţa absolutã la care ajunsese instituţia paplitãţii. Ascensiunea sa nu a provocat mare vâlvã la început, acesta ocupându-se de administrarea corectã a dreptãţii şi de o guvernare bazatã pe ordine. Dar în scurt timp I se manifestã pasiunea pentru infiltrarea rudelor la curte pe cheltuiala Bisericii. Pentru a-şi împlini scopul era capabil de orice crimã. Alexandru a avut trei fii şi pe faimoasa Lucrezia. În timpul pontificatului sãu face tot ce-I stã în putinţã pentru a permite avansarea copiilor sãi. Pentru a-şi impune dominaţia asupra colegiului cardinalilor, Alexandru mai învesteşte alţi 12, printre care şi pe fiul sãu Cesare, de numai 18 ani, şi pe Alexandru Farnese, fratele uneia dintre amantele sale, frumoasa Giulia Farnese. l III), the brother of one of the Pope’s mistresses, the beautiful Giulia Farnese. Alexandru moare pe 18 august 1503 la vârsta de 72 de ani, cel mai probabil otrãvit, conform descrierii simptomatice realizate de Burchard.

9. Leon al X-lea, 1513-1521

Papa Leon al X-lea a rãmas în istorie în principiu datoritã bulei rostite împotriva lui Martin Luther şi a neputintei de a opri reforma începutã odatã cu publicarea celor 95 de teze la Catedrala din Wittenberg. Când urcã pe tronul papal, se spune cã ar fi zis: “Dacã Dumnezeu tot ne-a dat papalitatea, mãcar sã ne bucurãm de ea”. Creştinãtatea capãtã un uşor aspect pãgân, datoritã pasiunii pentru arta şi creaţiile precreştine, viciilor culturale care îl supãrau pe Luther. Unii cardinali ofensaţi de extravaganţa papei, conduşi de Alfonso Petrucci din Sienna, au plãnuit un asasinat, descoperit de papã şi pedepsit pe mãsurã. Gurile rele spuneau cã de fapt Leon inventase comploturile pentru a se înstãpâni asupra averilor cardinalilor pe care papa îi detesta. Leon a ridicat totuşi nivelul cultural al Bisericii, rafinând şi înfrumuseţând viaţa de la curtea pontificalã.

10. Clement al VII-lea, 1523-1524

Clement VII (Giulio di Giuliano de’ Medici) s-a remarcat printr-o abilitate politicã deosebitã, posedând toate calitãţile unui bun diplomat. Totuşi, era considerat destul de profan şi indiferent la ce se petrecea în jurul lui, incluzând reforma protestantã. Politica sa totodatã a provocat ascensiunea partidei imperiale din Curia: soldaţii cardinalului Colonna au jefuit Vaticanul şi au dobândit stãpânirea asupra întregii Rome. Umilit, papa promite cã va readuce instituţia de partea Imperiului. Oricum rãmãsese singur în Italia, pentru cã ducele de Ferrara a luat şi el partea Imperiului, permiţând intrarea fãrã probleme în Roma a armatelor lui Carol al III-lea, duce de Bourbon, şi Georg von Frundsberg. Carol moare în timpul asediului, iar trupele sale neplãtite pradã oraşul nestingherite, în 1527. seria nesfârşitã de crime, violuri şi vandalisme pun capãt frumuseţii renascentiste a oraşului. Clement a fost ţinut captiv în palatul de la Sant’ Angelo vreme de şase luni. Dupã ce îi plãteşte pe unii ofiţeri imperiali, fuge şi se adãposteşte în Orvieto şi Viterbo. Se reîntoarce într-o Romã devastatã în octombrie 1528. în consecinţã, se vede nevoit sã se supunã împãratului, agreându-i politica durã împotriva protestanţilor.Papa a rãmas în istorie şi pentru cã a dispus, cu câteva zile înainte de a muri, ca Michelangelo sã picteze Judecata de Apoi în Capela Sixtinã.

SCANDAL LA VATICAN. O carte pro-homosexuali, scrisă de o călugăriţă americană, INTERZISĂ de Papa Benedict al XVI-lea

O săptămână neagră pentru Vatican
de ALEX TOCILESCU | 28 mai | 1167 afişări
Sfântul Scaun nu a mai suferit de multă vreme o asemenea serie de lovituri dure­roase ca în săptămâna care a trecut. Aceasta a demarat cu apariţia cărţii „Sfinţia Sa", a jurnalistului italian Gianluigi Nuzzi - un volum care prezenta „un număr mare de documente, care includeau şi scrisori personale către Papă şi secretarul său, şi care îl punea pe cardinalul Tarcisio Bertone, vicele lui Benedict, într-o lumină negativă", după cum constată cotidianul american The Washington Post. Nu au trecut decât câteva zile până când, joi, Vaticanul a ajuns din nou pe prima ...

Papa Benedict al Şaisprezecelea împlineşte 85 de ani