Doja[v=]

Rascoala lui Gheorghe Doja

ÎNFRÎNGEREA RĂSCOALEI LUI GHEORGHE DOJA




"Nimic nu este mai neplăcut lui Dumnezeu, supremul părinte şi stăpîn al tuturor lucrurilor, decît ca oamenii să-i înrobească pe oameni". GHEORGHE DOJA Pentru alungarea turcilor din Europa, Papa Leon al X-lea publică, la 16 aprilie 1514, Bula pentru organizarea unei "cruciade" antiotomane. Ţărănimea maghiară şi română se adună în tabăra din apropierea Budei. Conducător al Cruciadei este numit Gheorghe Doja, ţăran secui înnobilat pentru faptele sale de vitejie.
Înspăimîntată de mulţimea adunată şi nemulţumită că-i rămîn moşiile nelucrate, nobilimea încearcă să împiedice plecarea altor ţărani şi să-i silească pe cei plecaţi să se întoarcă. Urmarea este părăsirea treptată a gîndului Cruciadei, armata cruciată transformîndu-se într-o armată revoluţionară. Gheorghe Doja rosteşte cuvîntări în care exprimă concepţii înaintate: (...) "Ce deosebire este între a fi apăsat de poveri de rob cumpărat pe bani sau prins în războaie? Nobilimea ungară nu vă consideră cetăţeni pe voi, ţăranii ei, ci vă stăpîneşte ca şi cînd aţi fi proprietatea ei. Ea săvîrşeşte împotriva voastră acte pe care numai legea războiului le îngăduie faţă de duşman, căci tot ce rodesc ogoarele cultivate prin truda şi hărnicia voastră cade pradă nobilimii. (...) Sărbătorile şi petrecerile lor înseamnă pentru voi plîns şi jale, căci pretind biruri ca să aibă bani pe care să-i cheltuiască în dezmăţuri". (...)
Răscoala lui Gheorghe Doja se răspîndeşte cu iuţeală în toată Transilvania. În părţile Mureşului au loc lupte grele între ţărani şi oastea nobiliară, dintre care cea mai însemnată are loc la Cenad, unde răsculaţii obţin o mare victorie. Luptele principale au loc pentru cucerirea Timişoarei, unde se concentrase armata nobiliară din Ungaria şi din Transilvania. Asediul prelungit la care a fost supus oraşul din partea răsculaţilor a dus armata nobiliară la un pas de capitulare. Salvarea vine din partea Armatei Regale Ungare şi a Voievodului Transilvaniei. Cu ajutorul acestora, nobilii obţin victoria de la 15 iulie 1514. Căpeteniile prinse la Timişoara, în frunte cu Doja, sînt supuse la chinuri îngrozitoare. La 20 iulie are loc supliciul acestora: Gheorghe Doja este aşezat pe un tron de fier înroşit, pe cap i se pune o coroană de fier, de asemenea înroşită, apoi trupul său este sfîrtecat în 4 părţi. Ceilalţi conducători prinşi sînt decapitaţi.
Citeste mai mult...

Umbra lui Gheorghe Doja la Şoimoş


Pe malul drept al Mureşului, în imediata apropiere a Lipovei, pe dealul Cioaca Tăutului, se înalţă rămăşiţele impozante ale cetăţii Şoimoş. Localitatea cu acelaşi nume, aşezată pePe malul drept al Mureşului, în imediata apropiere a Lipovei, pe dealul Cioaca Tăutului, se înalţă rămăşiţele impozante ale cetăţii Şoimoş. Localitatea cu acelaşi nume, aşezată pe DN 7, face parte integrantă din oraşul Lipova. Construcţia a fost ridicată în secolul al XII-lea pe o veche cetate voievodală românească. Puternicele ziduri au stat pavăză în vremea campaniilor antiotomane ale voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara. De altfel, cetatea a fost refăcută, între 1440-1446, de acelaşi arhitect care a realizat şi faimosul castel al Corvineştilor de la Hunedoara şi domină drumul străvechi ce ducea spre centrul Transilvaniei. Primele informaţii documentare despre cetate, ridicată în centrul unui cnezat românesc, provin din 1278.
În 1509, cetatea şi domeniul îi revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg. În 1514 a fost asediată de răsculaţii români şi maghiari, conduşi de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistenţă, garnizoana cetăţii, condusă de voievodul de Ciuci, se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern şi se alătură răsculaţilor. Potrivit tradiţiei, tabăra răsculaţilor a fost aşezată pe Dealul Cioilor, situat în apropiere. În 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Şoimoşul a devenit reşedinţa principelui Ioan Sigismund şi a mamei sale, regina Isabela. În această perioadă, cetatea a fost întărită şi înfrumuseţată în stilul Renaşterii, totodată adăugându-i-se şi bastioanele externe. În curtea interioară se mai păstrează şi acum unele profile de piatră, artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj.
În anii 1552-1699, cetatea a jucat un rol important în luptele de apărare a Ţărilor Române duse împotriva cotropitorilor otomani, fiind cucerită de mai multe ori de turci. În perioada 1599-1600, cetatea a trecut în stăpânirea lui Mihai Viteazul. Apoi, în 1784, în apropierea ei s-au ciocnit răsculaţii lui Horia cu forţele imperiale şi nobiliare. După anul 1788, când a fost părăsită, zidurile cetăţii s-au transformat treptat în ruine. Abia în ultimii ani s-au efectuat unele lucrări de consolidare a zidurilor, astfel încât acum turiştii pot admira priveliştea ce se deschide către Mureş, dar şi ruinele conservate ale vechii cetăţi.