Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Pacino[V=]
Pagina 3 din 4
Pagina 3 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pacino[V=]
Rezumarea primului mesaj :
AL PACINO-
3]Vanitatea este pacatul meu preferat.
2]Nu trebuie sa te atasezi de nimic. Tot ceea ce ai trebuie sa-l poti abandona in 30 de secunde daca vine politia.
1]Lenea este mama tuturor viciilor. Dar pentru ca este o mama, trebuie respectata.
AL PACINO-
3]Vanitatea este pacatul meu preferat.
2]Nu trebuie sa te atasezi de nimic. Tot ceea ce ai trebuie sa-l poti abandona in 30 de secunde daca vine politia.
1]Lenea este mama tuturor viciilor. Dar pentru ca este o mama, trebuie respectata.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.06.15 20:19, editata de 31 ori
Al Pacino, marturie-soc: In tinerete faceam sex cu o batrana
Al Pacino, marturie-soc: In tinerete faceam sex cu o batrana de 69 de ani pentru mancare (12:06)
Al Pacino, în rolul lui Napoleon Bonaparte
Al Pacino, în rolul lui Napoleon Bonaparte
Actorul american Al Pacino va interpreta rolul lui Napoleon Bonaparte într‑un lungmetraj inspirat dintr‑o carte pentru copii, intitulată "Betsy and the Emperor", semnată de Stanton Rabin.
Filmările la acest proiect independent urmează să înceapă în toamna acestui an.
John Curran, realizatorul filmului "Vălul pictat" (2006), urmează să regizeze acest proiect adaptat du
Citeste articolul
Actorul american Al Pacino va interpreta rolul lui Napoleon Bonaparte într‑un lungmetraj inspirat dintr‑o carte pentru copii, intitulată "Betsy and the Emperor", semnată de Stanton Rabin.
Filmările la acest proiect independent urmează să înceapă în toamna acestui an.
John Curran, realizatorul filmului "Vălul pictat" (2006), urmează să regizeze acest proiect adaptat du
Citeste articolul
Al Pacino va fi Regele Lear
Al Pacino va fi Regele Lear
Al Pacino va juca inca odata intr-o adaptare a lui Michael Radford dupa William Shakespeare. ...
detalii
Al Pacino va juca inca odata intr-o adaptare a lui Michael Radford dupa William Shakespeare. ...
detalii
Al Pacino face dezvaluiri
Al Pacino face dezvaluiri
Lawrence Grobel este singurul ziarist in fata caruia Al Pacino, care este alergic la microfoane, si-a deschis inima de-a lungul anilor. Cunoscutul actor american i-a facut dezvaluiri inedite: la 11 ani fuma marihuana si a fost alcoolic pina dupa virsta de 30, noteaza ziarul "Las Provincias".
Alergic la microfoane
Relatia vedetelor cu ziaristii se bazeaza pe neincredere reciproca. Actorii prefera confruntarea cu presa si reportofonul doar cind isi promoveaza filmele si doresc sa-si vinda ultima aparitie. La aceasta sint obligati prin contract. Putinii fericiti carora li s-a facut onoare de a li se acorda un interviu trebuie sa se limiteze la intrebarile obisnuite: ce i-a determinat sa accepte rolul, cum au fost filmarile si ce parere au despre minunatii sai colegi... De multe ori ziaristii accepta chiar sa semneze un acord in baza caruia se angajeaza sa nu puna intrebari despre viata personala a actorului... Lawrence Grobel l-a intervievat prima data pe Al Pacino in 1979. Si au devenit prieteni. Joaca tenis in fiecare saptamina, iar familiile lor isi petrec vacantele impreuna. Este singurul ziarist in fata caruia actorul, care este alergic la microfoane, si-a deschis inima de-a lungul anilor. Grobel, redactor sef la revista "Playboy" si colaborator la ziarul "The New York Times" si revista "Rolling Stone", a recompilat la rubrica "Convorbiri cu Al Pacino" citeva din aceste marturisiri. A iesit ceva de genul unor memorii pe care protagonistul filmului "Nasul" nu le va scrie niciodata. Tonul admirativ al lui Grobel nu l-a impiedicat, totusi, sa foloseasca un ton inchizitoriu, combinat cu impertinenta de a fi prieten cu actorul.
La 11 ani fuma marijuana
Al Pacino a crescut intr-un apartament modest din Bronx pe care l-a impartit cu alte noua persoane. Tatal lui a parasit familia cind el era inca bebelus. La 11 fuma marihuana, iar la 13 bea deja ca un adult. A lucrat ca vinzator, curier, casier la un supermarket, a impartit ziare, a lustruit pantofi si a carat mobila, "munca mea cea mai grea", recunoaste el. Desi a fost un copil neastimparat la scoala - a ajuns chiar sa fie plasat intr-o clasa de copii cu probleme speciale - a fost considerat elevul cu cele mai mari sanse de a reusi in viata, datorita talentelor sale actoricesti. Visa sa ajunga jucator de beisbol, dar il adora pe James Dean. Prima data cind s-a prezentat la celebrul Actors Studio condus de Lee Strasberg a fost respins, dar nu s-a dat batut. Il plictiseau tehnicile de predare. "Ce puteam sa invat de la Stanislavsky? El era rus, iar eu din Bronx". Patru ani mai tirziu legendara academie de teatru, nu numai ca l-a acceptat, dar i-a si imprumutat bani de chirie. Al Pacino avea 31 de ani cind a atras atentia criticilor pentru rolul sau din "Panic in the Needle Park" (1971). Recunoaste ca atunci cind a vazut prima data filmul era beat crita. Erau vremurile cind "inota, incercind cu disperare sa iasa din apa". "Era ca si cum as fi avut lentilele aburite, sau parbrizul plin de apa, iar stergatoarele nu functionau". Jura totusi ca niciodata nu a consumat droguri. Legenda avea sa vina mai tirziu, odata cu rolurile sale din: "Serpico", "Dog Day Afternnon", "The Godfather" si "Crusing".
Alergic la microfoane
Relatia vedetelor cu ziaristii se bazeaza pe neincredere reciproca. Actorii prefera confruntarea cu presa si reportofonul doar cind isi promoveaza filmele si doresc sa-si vinda ultima aparitie. La aceasta sint obligati prin contract. Putinii fericiti carora li s-a facut onoare de a li se acorda un interviu trebuie sa se limiteze la intrebarile obisnuite: ce i-a determinat sa accepte rolul, cum au fost filmarile si ce parere au despre minunatii sai colegi... De multe ori ziaristii accepta chiar sa semneze un acord in baza caruia se angajeaza sa nu puna intrebari despre viata personala a actorului... Lawrence Grobel l-a intervievat prima data pe Al Pacino in 1979. Si au devenit prieteni. Joaca tenis in fiecare saptamina, iar familiile lor isi petrec vacantele impreuna. Este singurul ziarist in fata caruia actorul, care este alergic la microfoane, si-a deschis inima de-a lungul anilor. Grobel, redactor sef la revista "Playboy" si colaborator la ziarul "The New York Times" si revista "Rolling Stone", a recompilat la rubrica "Convorbiri cu Al Pacino" citeva din aceste marturisiri. A iesit ceva de genul unor memorii pe care protagonistul filmului "Nasul" nu le va scrie niciodata. Tonul admirativ al lui Grobel nu l-a impiedicat, totusi, sa foloseasca un ton inchizitoriu, combinat cu impertinenta de a fi prieten cu actorul.
La 11 ani fuma marijuana
Al Pacino a crescut intr-un apartament modest din Bronx pe care l-a impartit cu alte noua persoane. Tatal lui a parasit familia cind el era inca bebelus. La 11 fuma marihuana, iar la 13 bea deja ca un adult. A lucrat ca vinzator, curier, casier la un supermarket, a impartit ziare, a lustruit pantofi si a carat mobila, "munca mea cea mai grea", recunoaste el. Desi a fost un copil neastimparat la scoala - a ajuns chiar sa fie plasat intr-o clasa de copii cu probleme speciale - a fost considerat elevul cu cele mai mari sanse de a reusi in viata, datorita talentelor sale actoricesti. Visa sa ajunga jucator de beisbol, dar il adora pe James Dean. Prima data cind s-a prezentat la celebrul Actors Studio condus de Lee Strasberg a fost respins, dar nu s-a dat batut. Il plictiseau tehnicile de predare. "Ce puteam sa invat de la Stanislavsky? El era rus, iar eu din Bronx". Patru ani mai tirziu legendara academie de teatru, nu numai ca l-a acceptat, dar i-a si imprumutat bani de chirie. Al Pacino avea 31 de ani cind a atras atentia criticilor pentru rolul sau din "Panic in the Needle Park" (1971). Recunoaste ca atunci cind a vazut prima data filmul era beat crita. Erau vremurile cind "inota, incercind cu disperare sa iasa din apa". "Era ca si cum as fi avut lentilele aburite, sau parbrizul plin de apa, iar stergatoarele nu functionau". Jura totusi ca niciodata nu a consumat droguri. Legenda avea sa vina mai tirziu, odata cu rolurile sale din: "Serpico", "Dog Day Afternnon", "The Godfather" si "Crusing".
continuare >
De vorba cu Al Pacino, de la corespondentul nostru la
De vorba cu Al Pacino,
Mic de statura dar cu o privire penetranta, acest titan al scenei si ecranului mi-a oferit un zambet care adopta pe de o parte faptul ca m-a recunoscut cat si pe de alta ca si cum ar fi zis “hai s-o facem si p-asta”! Cu alte cuvinte interview-ul. Renumit pentru roluri memorabile ca ‘Godfather”, sau “Serpico”, “Scent of a Woman” si “Angels in America” pentru care i s-a si acordat prestigiosul GOLDEN GLOBES, Al Pacino prezinta totusi o enimga dat fiind perceptia pe care o avem ca un actor dramatic cumplit, si un sens humoristic aparte probabil mostenit din provenienta lui Italiana traind in New York unde a facut scoala normala si de actorie.
RA: Salut, Maria Voastra, ca v-ati incumetat sa va-ntalniti cu mine!
AP: Ei, nici chiar asa, Ray! Intr-un fel as putea spune la fel.
RA: Thanks. Vreau sa sti ca cu toate ca nu t-i s-a decernat Golden Globes si pentru rolul din “The Merchant of Venice”, cred c-ai delivrat o performanta extraordinara ca n-a fost de loc usor sa intre in pielea lui Shylock asa cum probabil Shakespeare l-a intruchipat. Ti-ar fi placut sa-l joci pe scena de teatru sau mai bine in film?
AP: Adevarul? La teatru imi place mai mult deoarece poti mentine o continuitate ce explora emotiile atat ale caracterului cat si al audientei pe care-i simti cum respira si reactioneaza. Sigur ca joc in filme pentru care sunt foarte bineplatit, dar ma multumesc mai putin deoareceperformanta e intrerurpta de atatea ori spre a satisface viziunea regizorului pe de o parte, si asteptarile infiniteintre o scena si alta pana echipele tehnice fac aranjamentele si acomodarile respective. Asa ca pe cand in teatru ai douoa ore bune continue, in film poate sa treaca o zi ca sa sie filmat un minut!
RA: Intr-un fel asta se-ntampla si cand scriu un articol, comentariu sau chiar o poveste caci pana nu-i gasesc de unde s-o apuc de coada, cum ar veni, arunc sau sterg pagini intregi la inceput si abea apoi incep sa curga ideile si cuvintele;
AP: Numai ca voi scriitorii nu treceti repetat prin niste emotii drastice de care actorul nu poate scapa daca-i un actor autentic si bun.
RA: Dar nici noi nu scapam de a fi ambalati intr-o fantezie cerebrala in cautare de cuvintele descriptive care sa ma multumeasca, sau mai bine zis, sa multumeasca atat eroul sau eroii povestii cat si pe cetitori.
AP: Bine zis. Doar asta vrem si noi sa tintim ca audienta sa simta impreuna cu noi care jucam drama sau comedia lucrurilor si sa-i suprindem de fiecare data cu ceva nousi chiar memorabil daca avem noroc. Dar hai sa te intreb in revers care din roluri te-au afectat cel mai mult?
RA: Incepand cu Serpico?
AP: Dece nu?
RA: S-ar putea sa fiu de scoala veche, dar dilemma reiese intre roluri moderne vis-a-vis cele foarte teatrale ca
Shylock din Merchant of Venice care probabil ti-a cerut un studiu foarte adanc.
AP: E adevarat... e mai leger sa joci in haine de toate zileledecat in costum de perioada, dar ambele au avan-tajele respective. In ambele cazuri trebuie sa cercetezi caracterul respectiv pana in panzele albe ca sa poti reda dece reactioneaza in anumite feluri care sa fie credibile in special audientei. Si asta este bucuria actorului ca sa poata trai si reda realitatea rolului. Deci e procesulprin care treci cu toate rolurile pe care vrei sa le joci cinstit dar si cu anumite accentede interpretare care depind de la actor la actor si de la regizor la regizor.
RA: Cu alte cuvinte un actor bun cauta sa fie corupt cel putin pentru perioada in care interpreteaza rolul, si sa devina chiar adictiv rolului daca bnu al intregii povesti.
AP: Interesant cum ai abordat asta.. dar poate ai dreptate pentru ca odata ce mi-am gasit acel ceva caracteristic rolului respectiv, devone ca un filtru prin care incerc sa amplific intensitatea roluluipana ma multumeste in primar, si apoi regizorul, cu speranta ca va fi preluat ca atare si de audienta.
RA: Deci nu ai nici o problema sa treci de la un rol la altul ori cat ar fi de dramatic storgandu-te emotional, etc.
AP: La inceputul carierei am avut asemenea experienta dar a trebuit sa ma lecuiesc rapid, asa ca odata ce am completat de jucat un rol, e gata dus si goodbye si uit de el. Cu alkte cuvinte nu ma mai las corupt de rol ca sa-mi lase cicatrici emotionale si amintiri neplacutedecat atunci cand intr-adevar se intampla un incident la turnarea filmului. Caci altfel nu as mai putea interpreta un rol nou fara sa-l patez cu reminiscente din cele din trecut.
RA: Crezi ca noua generatie de actori trece prin aceleasi sentimente? Cum ii compari?
AP: Nu vreau sa generalizez dar cred ca ei sunt mai bine echipati sa joace in filme si televiunedeoarece au crescut intr-un mediu predominat de filme decat de teatru.Dar sta nu inseamna ca fiecare generatie isi are vedetele ei si e dificil de comparat ca atare. In general insa, noua generatie e mai adaptata aparatului de fil- mat decat am fost noi cei venind din teatru.Dar e un fenomen tacit care se manifesteaza cand te astepti mai putin si daca se intampla asta este si bravo lor.
RA: Si atunci ce te face sa-ti alegi sau sa accepti un rol?
AP: Banii! Glumesc... chit ca la-nceput eram multumit sa m-i se ofere un rol ca sa-mi pot plati chiria cum ar veni. Azi, slava destinului, am ajuns sa pot refuza daca nu simt ca rolul are ceva de spus, caci altfel m-as epuiza aiurea si am ajuns la un stadiu in care imi pot permite sa-mi aleg ceeace m-ar bucura cel mai mult. Si daca ma bucura pe bine, probabil ca voi avea sansa sa se bucure is audienta.
RA: Dece crezi ca cineastii din Hollywod prefera filme cu actiune ampla si caractere disputabile chiar diavolesti?
AP: Intr-un fel le place sa ia pe cei mai de jos din pleava si sa-i vada ridicandu-se prin propria lor putere sau
printr-o viclenie marsava. Si poate pentru-ca audientei ii place sa-si inchipuie sau sa vizioneze roluri in care nu-si pot inchioui ca l-i s-ar putea intampla lor dar care-o fascineaza totusi pentru-ca caracterele respective au mers sau luptat in contra sistemului care d emulte ori e corupt sau chiar plictisitor.
RA: E adevarat ca ve interpreta rolul lui Napoleon? Ar fi o provocare actoriceasca si poate chiar o experienta amuzanta.
AP: Ma rog...m-i s-a oferit de cateva ori si poate as accepta chit ca s-au facut atatea filme despre el dar numai cu conditia ca materialul sa ofere ceva aparte decat s-a abordat pana acum. Asa ca depinde...
RA: Dar asta va fi despre perioada cand a fost exilat. Corect?
AP: Da. Cred ca vor fi ultimelelui zile pe insula St. Elena... si raletiile cu o tanara fata care s-a amorezat de el si vrea sa-l ajute sa evadeze. O poveste interesanta si despre ce se intampla in satul acela, si cum a fost afectat de la venirea lui.
RA: Stiu ca ai facilitat formarea unui Studio de Actorie in New York, si dupa cate inteleg si-au deschis usile si aici in Los Angeles.
AP: Corect. A ramas actionand ca o rganizatie non-profit caci n-am vrut ca teatrul sa devina comercial. Aziu sunt mandru ca si-a stabilit o traditiesi o reputatie care creste permanent mai ales ca are si un loc in televizie.
RA: Si pentru ca veni vorba, dece este zicala „The Show must go on” („Spectacolul trebie sa continue” ?
AP: Habar n-am!Cred ca s-a proliferat din timpul razboiului in Londra, unde in ciuda bombardamentelor spectacolul trebuie sa continueori ce ar fi. A devenit o traditie care s-a nascut din eroismul actorilor care s-au simtit obligati sa aduca un zambet soldatilor in vacanta sau chiar populatie ca sa le mentina moralul ca totul nu s-a pierdut decat dac cadea o bomba pe teatru! E o chestie!Cel putin cred ca asta e motivul don dosul expresiei si iti multumesc ca mi-ai fortat creierul sa lucreze. (am ras)
RA: Oare asta s- intamplat si cand faceai filmul Godfather? Am auzit ca nu ai fost prea fericit in perioada aia.
AP: E adevarat si nu inteleg de ce nu m-au concediat. A fost o perioada grea pentru mine din motive diferite.
RA: Dar ai supravietuit si nu cred ca-ti pare rau caci altfel ce-ai fi facut?
AP: Poate taximetrist...glumesc... m-as fi intors pe scena pentru-ca ceeace este cumplit ca actor, este ca atunci cand cineva sta peste tine cu un topor sa te taie, poti sa-l uimesti zicandu-i sa se duca la dracul, sa te ridici si sa pleci!
RA: Ce poti sa-mi soui despre filmul viitor care se numeste „88”?
AP: Da, se turneaza in Vancouver. E povestea despre un profesor universitar care dubleaza si ca psihiatru forensic pentru FBI si primeste o amenintare de moarte cu 88 de minute de trait.Ca sa scape incearca disperat sa gaseasca si l-ar fi putut ameninta asa. Sper sa-l terminamcurand, dar mai sti?
RA: Adevarat! Poate a venit timpul sa-mi spui cum o duci acum ca ai copii si sunt inca mici? Ai timp destul sa fi cu ei?
AP: Absolut! Cat oi fi eu New Yorkez, m-am mutat aici in Los Angeles ca sa fiu si mai aproape de ei cand filmez chiar daca cum trebuie sa fac un film in Canada la Vancouver, e doar o ora jumatate de zbor in loc de cinci ore intre New York si Los Angeles. Asa ca-i mai usor decat cu fata mea mai mare pentru care as fi vrut sa fiu mai des disponibil. Dar asta este si incercam sa amelioram traiul pe cat putem.
RA: Te salut in numele cititorilor revsitei Observatorul din Toronto.
Iti multumesc pentru timp si amabilitatea de a-mi raspunde ca de obicei.
AP: I beg you pardon?! (am ras si ne-am strans mainile cu caldura).
Nota Observator;
RAY ARCO - Scriitor/Jurnalist
Ray, absolvent al UCLA, se trage dintr-o famillie de descendenta romana. A absolvit cursurile de comnicatii mass media/video-audio, obtinand o diploma in Liberal Arts-Film TV si Jurnalism, absolvind totodata cursuri in stiinte Sociale, intitulandu-si teza de doctorat "EDORITE - Environmental Discovery of Related Identity Through Experience". Inca din 1958 Ray a functionat ca si corespondent pentru multe publicatii din diferite tari, In 1960 devenind membru activ al prestigioasei organizatii HFPA.
Pana in prezent, Ray Arco si-a construit un portfolio impresionabil, cu peste 75 de titluri (romane, scenarii pentru filme, programe de TV originale, eseuri, peste 600 de poezii in limba engleza si romana).
Printre scrierile sale amintim peste 2000 de articole bazate pe interviuri personale si fotografii cu celebritati din Hollywood, 30 nuvele unice, precum si o multitudine de scenarii pentru filme ce au la baza subiecte unice.
Ne onoreaza colaborarea lui Ray Arco in paginile Observatorului.
Iti multumim prietene.
Mic de statura dar cu o privire penetranta, acest titan al scenei si ecranului mi-a oferit un zambet care adopta pe de o parte faptul ca m-a recunoscut cat si pe de alta ca si cum ar fi zis “hai s-o facem si p-asta”! Cu alte cuvinte interview-ul. Renumit pentru roluri memorabile ca ‘Godfather”, sau “Serpico”, “Scent of a Woman” si “Angels in America” pentru care i s-a si acordat prestigiosul GOLDEN GLOBES, Al Pacino prezinta totusi o enimga dat fiind perceptia pe care o avem ca un actor dramatic cumplit, si un sens humoristic aparte probabil mostenit din provenienta lui Italiana traind in New York unde a facut scoala normala si de actorie.
RA: Salut, Maria Voastra, ca v-ati incumetat sa va-ntalniti cu mine!
AP: Ei, nici chiar asa, Ray! Intr-un fel as putea spune la fel.
RA: Thanks. Vreau sa sti ca cu toate ca nu t-i s-a decernat Golden Globes si pentru rolul din “The Merchant of Venice”, cred c-ai delivrat o performanta extraordinara ca n-a fost de loc usor sa intre in pielea lui Shylock asa cum probabil Shakespeare l-a intruchipat. Ti-ar fi placut sa-l joci pe scena de teatru sau mai bine in film?
AP: Adevarul? La teatru imi place mai mult deoarece poti mentine o continuitate ce explora emotiile atat ale caracterului cat si al audientei pe care-i simti cum respira si reactioneaza. Sigur ca joc in filme pentru care sunt foarte bineplatit, dar ma multumesc mai putin deoareceperformanta e intrerurpta de atatea ori spre a satisface viziunea regizorului pe de o parte, si asteptarile infiniteintre o scena si alta pana echipele tehnice fac aranjamentele si acomodarile respective. Asa ca pe cand in teatru ai douoa ore bune continue, in film poate sa treaca o zi ca sa sie filmat un minut!
RA: Intr-un fel asta se-ntampla si cand scriu un articol, comentariu sau chiar o poveste caci pana nu-i gasesc de unde s-o apuc de coada, cum ar veni, arunc sau sterg pagini intregi la inceput si abea apoi incep sa curga ideile si cuvintele;
AP: Numai ca voi scriitorii nu treceti repetat prin niste emotii drastice de care actorul nu poate scapa daca-i un actor autentic si bun.
RA: Dar nici noi nu scapam de a fi ambalati intr-o fantezie cerebrala in cautare de cuvintele descriptive care sa ma multumeasca, sau mai bine zis, sa multumeasca atat eroul sau eroii povestii cat si pe cetitori.
AP: Bine zis. Doar asta vrem si noi sa tintim ca audienta sa simta impreuna cu noi care jucam drama sau comedia lucrurilor si sa-i suprindem de fiecare data cu ceva nousi chiar memorabil daca avem noroc. Dar hai sa te intreb in revers care din roluri te-au afectat cel mai mult?
RA: Incepand cu Serpico?
AP: Dece nu?
RA: S-ar putea sa fiu de scoala veche, dar dilemma reiese intre roluri moderne vis-a-vis cele foarte teatrale ca
Shylock din Merchant of Venice care probabil ti-a cerut un studiu foarte adanc.
AP: E adevarat... e mai leger sa joci in haine de toate zileledecat in costum de perioada, dar ambele au avan-tajele respective. In ambele cazuri trebuie sa cercetezi caracterul respectiv pana in panzele albe ca sa poti reda dece reactioneaza in anumite feluri care sa fie credibile in special audientei. Si asta este bucuria actorului ca sa poata trai si reda realitatea rolului. Deci e procesulprin care treci cu toate rolurile pe care vrei sa le joci cinstit dar si cu anumite accentede interpretare care depind de la actor la actor si de la regizor la regizor.
RA: Cu alte cuvinte un actor bun cauta sa fie corupt cel putin pentru perioada in care interpreteaza rolul, si sa devina chiar adictiv rolului daca bnu al intregii povesti.
AP: Interesant cum ai abordat asta.. dar poate ai dreptate pentru ca odata ce mi-am gasit acel ceva caracteristic rolului respectiv, devone ca un filtru prin care incerc sa amplific intensitatea roluluipana ma multumeste in primar, si apoi regizorul, cu speranta ca va fi preluat ca atare si de audienta.
RA: Deci nu ai nici o problema sa treci de la un rol la altul ori cat ar fi de dramatic storgandu-te emotional, etc.
AP: La inceputul carierei am avut asemenea experienta dar a trebuit sa ma lecuiesc rapid, asa ca odata ce am completat de jucat un rol, e gata dus si goodbye si uit de el. Cu alkte cuvinte nu ma mai las corupt de rol ca sa-mi lase cicatrici emotionale si amintiri neplacutedecat atunci cand intr-adevar se intampla un incident la turnarea filmului. Caci altfel nu as mai putea interpreta un rol nou fara sa-l patez cu reminiscente din cele din trecut.
RA: Crezi ca noua generatie de actori trece prin aceleasi sentimente? Cum ii compari?
AP: Nu vreau sa generalizez dar cred ca ei sunt mai bine echipati sa joace in filme si televiunedeoarece au crescut intr-un mediu predominat de filme decat de teatru.Dar sta nu inseamna ca fiecare generatie isi are vedetele ei si e dificil de comparat ca atare. In general insa, noua generatie e mai adaptata aparatului de fil- mat decat am fost noi cei venind din teatru.Dar e un fenomen tacit care se manifesteaza cand te astepti mai putin si daca se intampla asta este si bravo lor.
RA: Si atunci ce te face sa-ti alegi sau sa accepti un rol?
AP: Banii! Glumesc... chit ca la-nceput eram multumit sa m-i se ofere un rol ca sa-mi pot plati chiria cum ar veni. Azi, slava destinului, am ajuns sa pot refuza daca nu simt ca rolul are ceva de spus, caci altfel m-as epuiza aiurea si am ajuns la un stadiu in care imi pot permite sa-mi aleg ceeace m-ar bucura cel mai mult. Si daca ma bucura pe bine, probabil ca voi avea sansa sa se bucure is audienta.
RA: Dece crezi ca cineastii din Hollywod prefera filme cu actiune ampla si caractere disputabile chiar diavolesti?
AP: Intr-un fel le place sa ia pe cei mai de jos din pleava si sa-i vada ridicandu-se prin propria lor putere sau
printr-o viclenie marsava. Si poate pentru-ca audientei ii place sa-si inchipuie sau sa vizioneze roluri in care nu-si pot inchioui ca l-i s-ar putea intampla lor dar care-o fascineaza totusi pentru-ca caracterele respective au mers sau luptat in contra sistemului care d emulte ori e corupt sau chiar plictisitor.
RA: E adevarat ca ve interpreta rolul lui Napoleon? Ar fi o provocare actoriceasca si poate chiar o experienta amuzanta.
AP: Ma rog...m-i s-a oferit de cateva ori si poate as accepta chit ca s-au facut atatea filme despre el dar numai cu conditia ca materialul sa ofere ceva aparte decat s-a abordat pana acum. Asa ca depinde...
RA: Dar asta va fi despre perioada cand a fost exilat. Corect?
AP: Da. Cred ca vor fi ultimelelui zile pe insula St. Elena... si raletiile cu o tanara fata care s-a amorezat de el si vrea sa-l ajute sa evadeze. O poveste interesanta si despre ce se intampla in satul acela, si cum a fost afectat de la venirea lui.
RA: Stiu ca ai facilitat formarea unui Studio de Actorie in New York, si dupa cate inteleg si-au deschis usile si aici in Los Angeles.
AP: Corect. A ramas actionand ca o rganizatie non-profit caci n-am vrut ca teatrul sa devina comercial. Aziu sunt mandru ca si-a stabilit o traditiesi o reputatie care creste permanent mai ales ca are si un loc in televizie.
RA: Si pentru ca veni vorba, dece este zicala „The Show must go on” („Spectacolul trebie sa continue” ?
AP: Habar n-am!Cred ca s-a proliferat din timpul razboiului in Londra, unde in ciuda bombardamentelor spectacolul trebuie sa continueori ce ar fi. A devenit o traditie care s-a nascut din eroismul actorilor care s-au simtit obligati sa aduca un zambet soldatilor in vacanta sau chiar populatie ca sa le mentina moralul ca totul nu s-a pierdut decat dac cadea o bomba pe teatru! E o chestie!Cel putin cred ca asta e motivul don dosul expresiei si iti multumesc ca mi-ai fortat creierul sa lucreze. (am ras)
RA: Oare asta s- intamplat si cand faceai filmul Godfather? Am auzit ca nu ai fost prea fericit in perioada aia.
AP: E adevarat si nu inteleg de ce nu m-au concediat. A fost o perioada grea pentru mine din motive diferite.
RA: Dar ai supravietuit si nu cred ca-ti pare rau caci altfel ce-ai fi facut?
AP: Poate taximetrist...glumesc... m-as fi intors pe scena pentru-ca ceeace este cumplit ca actor, este ca atunci cand cineva sta peste tine cu un topor sa te taie, poti sa-l uimesti zicandu-i sa se duca la dracul, sa te ridici si sa pleci!
RA: Ce poti sa-mi soui despre filmul viitor care se numeste „88”?
AP: Da, se turneaza in Vancouver. E povestea despre un profesor universitar care dubleaza si ca psihiatru forensic pentru FBI si primeste o amenintare de moarte cu 88 de minute de trait.Ca sa scape incearca disperat sa gaseasca si l-ar fi putut ameninta asa. Sper sa-l terminamcurand, dar mai sti?
RA: Adevarat! Poate a venit timpul sa-mi spui cum o duci acum ca ai copii si sunt inca mici? Ai timp destul sa fi cu ei?
AP: Absolut! Cat oi fi eu New Yorkez, m-am mutat aici in Los Angeles ca sa fiu si mai aproape de ei cand filmez chiar daca cum trebuie sa fac un film in Canada la Vancouver, e doar o ora jumatate de zbor in loc de cinci ore intre New York si Los Angeles. Asa ca-i mai usor decat cu fata mea mai mare pentru care as fi vrut sa fiu mai des disponibil. Dar asta este si incercam sa amelioram traiul pe cat putem.
RA: Te salut in numele cititorilor revsitei Observatorul din Toronto.
Iti multumesc pentru timp si amabilitatea de a-mi raspunde ca de obicei.
AP: I beg you pardon?! (am ras si ne-am strans mainile cu caldura).
Nota Observator;
RAY ARCO - Scriitor/Jurnalist
Ray, absolvent al UCLA, se trage dintr-o famillie de descendenta romana. A absolvit cursurile de comnicatii mass media/video-audio, obtinand o diploma in Liberal Arts-Film TV si Jurnalism, absolvind totodata cursuri in stiinte Sociale, intitulandu-si teza de doctorat "EDORITE - Environmental Discovery of Related Identity Through Experience". Inca din 1958 Ray a functionat ca si corespondent pentru multe publicatii din diferite tari, In 1960 devenind membru activ al prestigioasei organizatii HFPA.
Pana in prezent, Ray Arco si-a construit un portfolio impresionabil, cu peste 75 de titluri (romane, scenarii pentru filme, programe de TV originale, eseuri, peste 600 de poezii in limba engleza si romana).
Printre scrierile sale amintim peste 2000 de articole bazate pe interviuri personale si fotografii cu celebritati din Hollywood, 30 nuvele unice, precum si o multitudine de scenarii pentru filme ce au la baza subiecte unice.
Ne onoreaza colaborarea lui Ray Arco in paginile Observatorului.
Iti multumim prietene.
Re: Pacino[V=]
Este ca in „Sase personaje in cautare unui autor”: actorul este mereu in cautare de proiecte, roluri, personaje prin care sa se poata sonda mai ales pe sine insusi. Apoi, imi place sa ma intorc deseori pe scenele teatrale, ador spectacolele „pe viu” ca resursa si satisfactie personala. Dar imi place si sa ma „afund” in cinema, sa lucrez la fiecare componenta a lui, pentru ca se poate face intotdeauna ceva nou, divers. - Deseori, in cariera ati interpretat roluri de „dur” cu multa personalitate. Succesul pe care-l aveti e si meritul acestor personaje? - Depinde de cine a scris opera...”durul”, „raul”nu mai e dur la sfirsitul filmului pentru ca spectatorul intra in intimitatea lui, reuseste sa inteleaga originile raului. Apoi, exista actorul care umanizeaza personajul, il face sa devina acceptat. E un fel de metafora... - E dificil sa abandonati un personaj pe care l-ati interpretat si care, eventual, v-a „ravasit” mai mult decit altele? - Este unul dintre lucrurile cele mai importante de invatat. In tinerete, rolurile ma persecutau, mi s-a intimplat cu „O dupa-amiaza de ciine” a lui Sidney Lumet, apoi am inteles ca e nevoie sa te detasezi. Azi nu ne putem permite: se fac si 3-4 lucruri deodata si am invatat si eu sa intru si sa ies din personajele mele. Dar ceea ce te ajuta mai mult in acest sens este a avea o alta viata in afara de munca pe platoul de filmare. - Gratie tehnologiei e din ce in ce mai usor de vazut filme, de facut filme si apar nenumarate festivaluri de film, cum vi se pare? - Ford-Coppola mi-a spus odata: „Vezi acolo fetita aia de 7 ani cu o camera de filmat in mina? Poate va fi noul Mozart al cinemaului...” Am trecut de la filmul mut la cel de azi in foarte scurt timp, in realitate, filmul este un mijloc foarte nou si, cu cit faci mai multe filme, cu atit realizezi ca e un mijloc tinar care are o infinitate de posibilitati. Ne aflam intr-o faza pe care nu prea reusesc sa o descifrez bine, cu siguranta, a devenit un mijloc mai popular decit in trecut. - Cit e de dificil in ziua de azi sa gasiti un script interesant? - E mereu mai dificil azi sa se gaseasca istorii care sa te impinga sa mergi pe platou. Si de aceea prefer teatrul... - Ne-ati marturisit ca, la editia viitoare a Festivalului International de film de la Roma, poate, veti participa cu noul dumneavoastra film, ca regizor:”Salomaybe”dupa Oscar Wilde? - Am vazut „Salome” intr-o piesa de teatru, despre care nici macar nu stiam ca era scrisa de Oscar Wilde. M-am indragostit ! Am inceput sa o joc obsesiv si m-am gindit sa fac un film. A fost o gestatie lunga, de trei ani, care abia acum incepe sa dea roade. - Cu totii ne-am intrebat la vremea filmelor „Nasul I-II”daca Al Pacino a jucat pentru ca era de origine italiana, siciliana sau nu? - Stiai ca unul din bunicii mei era din Corleone? - Nu! - Da, era din Corleone si am descoperit abia mai tirziu, cu mult dupa aparitia filmului. Un lucru socant, pe care l-am vazut ca pe un semn al destinului. Si cind ma gindesc ca nu m-au vrut in distributie cei de la productie, nici pe mine si nici pe Marlon Brando... Doar la insistentele regizorului Francis Ford Coppola l-am interpretat pe Michael CORLEONE! - Actualmente sinteti in cinematografele lumii cu filmul „Righteous Kill”, alaturi de Robert De Niro, in rolurile a doi politisti pe urmele unui serial-killer, cum e sa jucati cu De Niro? - Ultima data am fost impreuna acum 13 ani, in filmul:”Heat”. Speram amindoi sa gasim un alt proiect de film in care sa jucam alaturi, fara sa mai asteptam alti 15 ani! Cu Bob De Niro pe platoul de filmare a fost o placere deosebita sa lucrez, pentru ca-l cunosc de-o jumatate de viata, acum nu mai exista concurenta intre noi, ca-n tinerete. Fiecare dintre noi e deja un „nume” iar cind Bob m-a chemat pentru acest film, am acceptat imediat, pentru ca era un rol tipic new-yorkez si l-am gasit interesant. - Ce inseamna pentru dumneavoastra primirea premiului pentru intreaga cariera „Marc’Aurelio d’Oro”, al Festivalului International de film de la Roma? - Este o onoare si o mare placere pentru mine primirea acestui premiu, la fel ca si LUPA-simbolul Romei, in Campidoglio, de la noul primar Gianni Alemanno. De fiecare data cind vin in Italia, pentru mine este o placere special, dat fiind si faptul ca aceasta este Mecca cinematografiei. Apoi, un premiu pentru cariera este o ocazie de a reflecta asupra a ceea ce am facut, ceea ce fac si ceea ce vreau sa fac in viitor. - Maestro Al Pacino, ati fost vreodata in Romania? - Din pacate nu am fost! - Dar ati auzit macar vorbindu-se despre Romania? - Desigur, si mi-a vorbit foarte frumos despre voi amicul meu, regizorul Francis Ford Coppola. Stiu ca aveti regizori tineri interesanti si actori plini de talent. Dar, mai ales, platouri si locatii interesante, cu tehnicieni foarte buni. - Stiati ca aveti milioane de fani in Romania? - Imi face mare placere sa aud asta! - V-ar placea sa filmati in Romania? - De ce nu? Poate se iveste vreo ocazie sa fac un film la voi si sa va cunosc mai bine. - Pentru noi, romanii sinteti si veti ramine un mit! Va multumesc pentru rabdare si amabilitate.
Interviu in exclusivitate cu actorul AL PACINO
Interviu in exclusivitate cu actorul AL PACINO
]Si cind ma gindesc ca nu ma voiau in <>...” Marea icoana a filmului american si mondial, Alfredo James Pacino, s-a nascut pe 25 aprile 1940 la New-York, East-Harlem din parinti emigranti sicilieni. Rose si Salvatore divorteaza cind micutul Alfredo avea doar 2 ani si se transfera cu mama la bunicii materni in South-Bronx, linga Zoo. Deja de la 3 ani, jocul preferat de Al este sa recite in fata bunicului. Primii ani ai copilariei lui Al Pacino sint foarte dificili din cauza saraciei extreme a familiei. Pentru a supravietui Al va face cele mai umile munci de la salahor la muncitor, la lustragiu. In 69 debuteza pe Broadway iar din prima jumatate a anilor 70 ia forma si consistenta cariera lui Al, alias Sonny, pentru putinii amici. De la „Panica la Needle Park”(1971) la „Nasul”(1972), de la „Serpico”(1973) la „Acea dupa-amiaza a unei zile de ciine”(1975) isi construieste reputatia de mare actor. Urmeaza mai tirziu:”Scarface”(1983) si doar cu filmul”Scent of a Woman”(Parfum de femeie) in 1992 va cuceri un Oscar pentru interpretare. Al Pacino are o fiica, Julie-Marie, nascuta in 1989 din relatia cu o profesoara de teatru, Jeanne Tarrant si doi gemeni, Anton si Olivia nascuti in 2001 din relatia cu actrita Beverly D’Angelo. Printre cele mai importante iubiri ale sale se numara cea cu Diane Keaton, cunoscuta pe platourile de filmare ale „Nasul-lui”. „A recita, pentru mine inseamna a fi intr-o stare de pericol si nesiguranta perene...” Par lung, negru-grizonat, amalgamat intr-o coama tinuta in friu de ochelarii negri de la Ray-Ban, tinuti pe cap, barbita a la „Cuza-Voda”, riduri de expresie atit cit sa dea un sarm deosebit barbatului de 68 de ani, imbracat intr-un costum gri inchis, cu o camasa blu-indigo si cravata subtire, cu un ton mai inchis decit camasa. Astfel s-a prezentat presei marele AL PACINO, primind marele premiu pentru intreaga cariera „Marco Aurelio d’Oro”, la cea de-a treia editie a Festivalului de Film de la Roma. Cu zimbetul timid si sincer, pe obrazul brazdat de soare si melancolie, Al Pacino a aparut disponibil intrebarilor curioase si privirilor scrutatoare ale jurnalistilor, socind prin simplitatea sa. A fi considerat unul dintre cei mai mari actori din lume nu a facut din el un „DIVO”. - Domnule Al Pacino, cit a fost de important pentru dumneavoastra ca ati frecventat Actor’s Studio si cum s-a schimbat acum cind sinteti unul din presedintii institutiei? - Este lucrul cel mai important, pe care l-am facut in tinerete. Tot ceea ce am facut ca actor si regizor este fructul celor invatate acolo. Am inregistrat un Dvd, „Babbilonia” in care vorbesc despre ceea ce inseamna Actor’s Studio pentru multi actori. Se poate prezenta la auditii oricine, indiferent de virsta si provenienta. Daca trece cu bine probele, poate sa faca parte din aceasta scoala toata viata. Si ceea ce multi nu stiu, este ca scoala e total gratuita, de la infiintarea ei, in 1947. Sentimentele mele vizavi de scoala nu s-au schimbat nici acum! O port in suflet chiar daca s-au schimbat rolurile... - Pentru cine nu stie, ce este „Actor’s Studio”? - A fost initial o scoala de arta teatrala si cinematografica, fondata in 1947, la New-York, de Elia Kazan, devenita apoi Academie si care a scos la iveala cele mai mari talente ale Holywood-ului, incepind cu Marlon Brando, Robert Redford, Paul Newman, Bobby De Niro, Jane Fonda, Susane Sarandon, Merryl Streep, etc. - Care a fost cea mai importanta lectie pe care ati invatat-o la Actor’s Studios? - Am invatat ca poti merge acolo si sa descoperi ca ai posibilitatea sa cresti realmente, sa intelegi un mod de recitare-interpretare alternativ. Simtindu-te atit de sprijinit ca la Actor’s Studios de marele om Lee Strasberg, te determina involuntar sa te intorci si dupa ce ai terminat de frecventat scoala. Maestrul iti dadea posibilitatea de a respira atmosfera si de a intelege ca trebuie sa incerci sa treci dincolo, mai departe, sa te intreci pe tine insuti. - Cine v-a fost mentor in cariera? - Fara discutie, Lee Strasberg, legendarul meu profesor de la Actor’s Studio. - Ati avut ocazia sa jucati cu Maestrul Strasberg intr-un film, cum a fost? - A fost o mare oportunitate pentru mine sa-l cunosc mai bine si sa devenim amici. Lee Strasberg a fost un profesor innascut. El era si actor! O data l-am intrebat cum vrea sa fie amintit iar el mi-a raspuns:”ca actor”. - Lectia care v-a marcat cel mai mult? - Maestrul Strasberg nu dadea lectii; mi s-a intimplat doar o singura data, cind am avut onoarea sa joc impreuna cu el in filmul „Nasul II”, eram foarte nervos sa ma stiu alaturi de el pe platou. A juca impreuna cu el e ca si cum ai umbla impreuna pe un fir suspendat la sute de metri inaltime si doar atunci intelegi ca trebuie sa te tina de mina. Nu mi-a dat niciodata sfaturi si nici nu m-a judecat vreodata. Doar o singura data mi-a dat o „indicatie”! - Care? - Tocmai in ziua aceea in care turnam cu el, am ajuns mai tirziu (in ciuda faptului ca nu mi se intimpla niciodata) pe platoul de filmare. Am inceput sa filmam cind, intorcindu-se spre mine, mi-a susurat: „ Stii dragule, trebuie sa inveti replicile”! Si aceasta este invatatura fundamentala: trebuie sa inveti pe de rost replicile pentru a putea merge, apoi, la brat. E cam dificil cind incepi sa imbatrinesti! - La 68 de ani, va simtiti un maestru pentru noua generatie de actori hollywoodieni? - Nicidecum, nu ma consider un maestru pentru nimeni! Pe marele ecran mi s-a intimplat deseori sa interpretez rolul unui mentor, dar in viata nu-mi permit sa invat nimic, pe nimeni. - Cum se poate convinge un regizor, domnule Pacino? - Prin a nu te prezenta la casting. Putin cam riscant, dar citeodata functioneaza! - Lucrul cel mai frumos in meseria de actor? - Dupa cum spunea Laurence Olivier, spritul pe care-l iei la crisma cu colegii, dupa fiecare spectacol. - Cinematografia v-a daruit faima internationala, de la „Nasul” la „Serpico”, de la „Scarface” la „Carlito’s way”, dar marea dragoste este alta... - Da, marea mea dragoste ramine teatrul! Am inceput sa joc pe scena iar teatrul reprezinta pentru mine ceva familiar, as spune chiar ca este familia mea. Teatrul iti aduce in fiecare seara alti spectatori; fiecare reprezentatie teatrala si interpretare este diversa. La teatru nu te plictisesti niciodata. Chiar daca joci aceeasi piesa de 100 de ori, adrenalina e mereu la maximum, pentru ca e intotdeauna ca si cum ai umbla pe o funie suspendata in gol. In cinema, acea funie este desenata cu creta pe podea, iar a repeta de 20 de ori aceeasi scena poate fi obositor! - Cu atit mai mult, cind se lucreaza la Hollywood... - Da, la Hollywood, cind se descopera o formula care functioneaza, se incearca refacerea ei, mereu aceeasi. In afara de asta, pe platourile din SUA, se lucreaza in ritmuri inumane, care te impiedica sa traiesti. Imi place cinema-ul, dar filmele prefer sa le vad, decit sa le fac. - Care este relatia dumneavoastra cu tinerii actori? - Cine a avut norocul sa se afirme, are datoria sa fie disponibil si amabil cu tinerii incepatori in ale actoriei. Marlon Brando, cel mai mare dintre toti, a fost foarte gentil cu mine, la inceputuri. Nu-l voi uita niciodata! Dar impresia mea este ca tinerii de azi au mai multa incredere fata de cei de odinioara, poate pentru ca multi sint crescuti vizionind filme. Cind se incepe discutia, e datoria noastra si a regizorului sa facem in asa fel, incit problemele sa dispara rapid. E bine sa se iasa la cina impreuna, sa se intre in intimitate pentru ca se intrezareste astfel persoana pe care o ai in fata, dincolo de aparente. - Un sfat pentru tinerii actori? - Sa invete bine replicile si sa faca repetitii nesfirsite! A sti pe de rost ceea ce trebuie sa spui, te ajuta sa deschizi calea inconstientului. Nu stiu daca e valabil la toti, dar asta e stilul meu: nu mai esti tu insuti si lasi inconstientul sa te copleseasca. Pentru ca se joaca teatru in viata, insa pe platou, la fel ca pe scena... se cauta adevarul! - Care este placerea cea mai mare pe care o da unui actor interpretarea unui rol? - Toata lumea crede ca actorii sint niste mincinosi. Se spune: ” inceteaza sa joci teatru cu mine”! Dar eu cred ca se joaca teatru doar in viata, in timp ce in arta se incearca gasirea adevarului. - Ati interpretat multe personaje in clarobscur: cit va influenteaza acestea si cit le influentati dumneavoastra? - Cred ca ma influenteaza mai mult decit mi-ar placea. Clarobscurul este o definitie care-mi place mult, pentru ca este caracteristica principala a marii majoritati a persoanelor si deci, a personajelor. Aceasta nuanta (clarobscurul) este lucrul cel mai interesant al meseriei mele, iar arta permite sondarea acelor zone obscure pe care le ascundem in viata de toate zilele. - Aveti vreun rol pe care-l abandonati cu greutate? - Cu cit mergi inainte, realizezi ca e mai usor. Cind eram tinar, era mai greu. Inveti sa te atasezi de alte lucruri, altfel devine foarte obositor, luni si luni de zile de productie te termina! Imi place orarul european al filmarilor, unde exista ora de prinz, pauze, mai putine ore de lucru... Actorii au nevoie de relaxare, de energie. - Personajul dumneavostra din „Scarface” are o replica:”Spun mereu adevarul, chiar si cind mint”. Putem afirma ca in interpretare exista mereu ceva similar adevarului? - Asta e o intrebare interesanta, pentru ca, de obicei, cuvintul „recitare-interpretare” este folosit in sens negativ. In schimb, eu gasesc ca, paradoxal, in arta se afla o mare parte de adevar si tocmai in viata reala--cum am mai spus--se „joaca teatru”, se „recita”... dar poate asta e o chestie care ar trebui spusa doar in familie sau intre prieteni !!! - Dupa parerea dumneavoastra, cind se poate afirma ca un actor este mai bun, cind e tinar sau la batrinete? - Este un mod divers de a avea primul contact cu interpretarea, cind actorul e tinar. Cu multi ani in urma, intr-un program de televiziune, au cerut unui mare actor american sa joace la fel ca acum 30 de ani. A refacut rolul perfect, fara sa greseasca. Apoi au aratat vechea lui performanta si nu exista comparatie! Amindoua erau frumoase dar, in tinerete, a interpretat rolul mai bine, pentru ca era inspirat. - Acum, cind nu mai aveti nimic de demonstrat, mai gasiti stimuli in meseria dumneavoastra? -
continuare >
Al Pacino: Aş vrea să mai joc o dată cu Robert De Niro
Al Pacino: ”Aş vrea să mai joc o dată cu Robert De Niro”
Actorul american Al Pacino (68 de ani) a declarat de curând că i se pare foarte obositor să interpreteze un rol. Vârsta şi-a spus cuvântul şi nu mai face faţă orelor lungi de filmare, care îi dau o stare de [...]
Actorul american Al Pacino (68 de ani) a declarat de curând că i se pare foarte obositor să interpreteze un rol. Vârsta şi-a spus cuvântul şi nu mai face faţă orelor lungi de filmare, care îi dau o stare de [...]
Al Pacino, cel mai bun actor din toate timpurile
Al Pacino, cel mai bun actor din toate timpurile
Cinefilii britanici si-au votat favoritii. In topul celor mai buni actori din toate timpurile, Al Pacino - foto a obtinut majoritatea voturilor.Starul oscarizat pentru ,,Parfum de femeie,, (dar care a facut roluri de neuitat si in trilogia ,,Nasul,,, in ,,Pact cu diavolul,, sau ,,Scarface,,) ocupa primul loc, urmat fiind, in ordine, de Robert De Niro (,,Soferul de taxi,,, ,,Casino,,) si Tom Hanks (,,Forrest Gump,,, ,,Naufragiatul,,). In ,,Top 10,, au mai intrat: pe locul patru Kevin Spacey (,,American Beauty,,), pe cinci vedeta din ,,Indiana Jones,, si ,,Razboiul stelelor,,, Harrison Ford, pe sase Jack Nicholson (,,Zbor deasupra unui cuib de cuci,,, ,,Mai bine nu se poate,,), pe sapte Anthony Hopkins (,,Howards End,,, ,,Tacerea mieilor,,), pe opt ,,James Bond-ul,, scotian Sean Connery, pe noua Ewan McGregor (,,Trainspotting,,, ,,Moulin Rouge,,), iar pe zece starul anilor Ăa€aĂa€40-Ăa€aĂa€50 Cary Grant.
Cinefilii britanici si-au votat favoritii. In topul celor mai buni actori din toate timpurile, Al Pacino - foto a obtinut majoritatea voturilor.Starul oscarizat pentru ,,Parfum de femeie,, (dar care a facut roluri de neuitat si in trilogia ,,Nasul,,, in ,,Pact cu diavolul,, sau ,,Scarface,,) ocupa primul loc, urmat fiind, in ordine, de Robert De Niro (,,Soferul de taxi,,, ,,Casino,,) si Tom Hanks (,,Forrest Gump,,, ,,Naufragiatul,,). In ,,Top 10,, au mai intrat: pe locul patru Kevin Spacey (,,American Beauty,,), pe cinci vedeta din ,,Indiana Jones,, si ,,Razboiul stelelor,,, Harrison Ford, pe sase Jack Nicholson (,,Zbor deasupra unui cuib de cuci,,, ,,Mai bine nu se poate,,), pe sapte Anthony Hopkins (,,Howards End,,, ,,Tacerea mieilor,,), pe opt ,,James Bond-ul,, scotian Sean Connery, pe noua Ewan McGregor (,,Trainspotting,,, ,,Moulin Rouge,,), iar pe zece starul anilor Ăa€aĂa€40-Ăa€aĂa€50 Cary Grant.
De vorba cu Al Pacino
De vorba cu Al Pacino
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3032
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3032
Leelee Sobieski, indragostita de Al Pacino
Leelee Sobieski, indragostita de Al Pacino
Leelee Sobieski s-a indragostit nebuneste de Al Pacino in timpul filmarilor la pelicula “88 Minutes”. Actrita a marturisit ca a inceput sa se simta atrasa de Pacino, care este cu 43 de a ...
detalii
Leelee Sobieski s-a indragostit nebuneste de Al Pacino in timpul filmarilor la pelicula “88 Minutes”. Actrita a marturisit ca a inceput sa se simta atrasa de Pacino, care este cu 43 de a ...
detalii
Al Pacino vrea sa concureze la «Dansez pentru tine» din SUA
Al Pacino vrea sa concureze la «Dansez pentru tine» din SUA
AL PACINO AR PUTEA AVEA UN ROL NEGATIV IN NOUL FILM "JAMES B
AL PACINO AR PUTEA AVEA UN ROL NEGATIV IN NOUL FILM "JAMES BOND"
Actorul Al Pacino ar putea avea un rol negativ in cea de-a 22-a parte a seriei "James Bond", "Quantum of Solace", care va fi lansat pe marile ecrane pe 7 noiembrie 2008. Veteranul ar interpreta rolul sefului unei grupari teroriste vinovate de moartea lui Vesper Lynd, iubita lui James Bond care a aparut in "Casino Royale". »»»
Actorul Al Pacino ar putea avea un rol negativ in cea de-a 22-a parte a seriei "James Bond", "Quantum of Solace", care va fi lansat pe marile ecrane pe 7 noiembrie 2008. Veteranul ar interpreta rolul sefului unei grupari teroriste vinovate de moartea lui Vesper Lynd, iubita lui James Bond care a aparut in "Casino Royale". »»»
Al Pacino si Robert DeNiro ucid impreuna
Al Pacino si Robert DeNiro ucid impreuna
Greii Hollywood-ului, actorii Al Pacino si Robert De Niro, revin pe marile ecrane in acelasi film, dupa mai bine de 12 ani de la celebrul duel din "Heat".
Greii Hollywood-ului, actorii Al Pacino si Robert De Niro, revin pe marile ecrane in acelasi film, dupa mai bine de 12 ani de la celebrul duel din "Heat".
Al Pacino cade la pace cu De Niro
Al Pacino cade la pace cu De Niro
Este bine-ştiut faptul că actorii de origine italiană, Al Pacino şi Robert De Niro, au avut dese dispute personale de-a lungul vremii. Cei doi au ajuns să se urască atât de tare, încât au refuzat să se mai întâlnească, ocolindu-se reciproc la fiecare eveniment monden. În 2007 însă, după aproape 15 ani în care nu şi-au vorbit, De Niro şi Pacino vor face parte din distribuţia aceluiaşi film, „Righteous Kill“.
Al Pacino şi Robert De Niro au urmat cursurile aceleiaşi şcoli de actorie, „The Lee Strasberg Institute“, din New York, fiind colegi între anii 1965 şi 1969. Şcoala aparţinea actorului rus Lee Strasberg, considerat de mulţi părintele actoriei mondiale. Cei doi, care provin din familii de emigranţi italieni, nu s-au suportat niciodată, evitându-se cât mai mult. Ultimul film în care au apărut împreună a fost „The Godfather II“, al lui Francis Ford Coppola, produs în 1974. Pentru producţia celei de-a treia serii din „Naşul“, De Niro a refuzat oferta de a juca, spunând că el nu mai vrea să-l vadă niciodată „pe piticul ăla nebun“, referindu-se, desigur, la Al Pacino. În 1995, pentru filmul „The Heat“, din distribuţia căruia fac parte atât De Niro cât şi Pacino, cele două scene, în care au apărut cei doi actori, au fost filmate separat, urmând ca la montaj dublele să fie lipite în aşa fel încât ei să pară împreună.
În 2007, însă, Pacino îngroapă securea războiului, spunând cu ironie că „cel mai deştept cedează“. Astfel, cei doi artişti, vor apărea din nou împreună, în filmul „Righteous Kill“. Filmările pentru pelicula cu pricina vor începe în toamna aceasta. Scenariul thriller-ului poliţist independent vorbeşte despre un ucigaş în serie, în rolul căruia va apărea Curtis Jackson, alias 50 Cent. „Righteous Kill“ are un buget de 60 de milioane de dolari şi va fi regizat de Jon Avnet. Al şi Robert vor juca rolurile a doi colegi, politişti, aflaţi pe urmele lui 50 Cent. Cât despre schimbarea atitudinii, pe care o aveau unul faţă de celălalt, de Niro şi Pacino spun că vor încerca să se „înghită“ pe parcursul filmărilor. „Este un război care durează de prea mult timp, şi sincer să fiu, nici nu mai ştiu de la ce a început. Îmi amintesc însă că eram foarte tineri şi am început să ne urâm unul pe celălalt. Probabil o fi fost de vină şi faptul că lumea ne compara prea des, lucru care ne diplăcea amândurora. Să sperăm că pe perioada filmărilor la „Righteous Kill“ ne vom putea comporta ca doi oameni maturi“, a declarat Al Pacino la premiera filmului „Ocean’s 13“, din care face parte.
Este bine-ştiut faptul că actorii de origine italiană, Al Pacino şi Robert De Niro, au avut dese dispute personale de-a lungul vremii. Cei doi au ajuns să se urască atât de tare, încât au refuzat să se mai întâlnească, ocolindu-se reciproc la fiecare eveniment monden. În 2007 însă, după aproape 15 ani în care nu şi-au vorbit, De Niro şi Pacino vor face parte din distribuţia aceluiaşi film, „Righteous Kill“.
Al Pacino şi Robert De Niro au urmat cursurile aceleiaşi şcoli de actorie, „The Lee Strasberg Institute“, din New York, fiind colegi între anii 1965 şi 1969. Şcoala aparţinea actorului rus Lee Strasberg, considerat de mulţi părintele actoriei mondiale. Cei doi, care provin din familii de emigranţi italieni, nu s-au suportat niciodată, evitându-se cât mai mult. Ultimul film în care au apărut împreună a fost „The Godfather II“, al lui Francis Ford Coppola, produs în 1974. Pentru producţia celei de-a treia serii din „Naşul“, De Niro a refuzat oferta de a juca, spunând că el nu mai vrea să-l vadă niciodată „pe piticul ăla nebun“, referindu-se, desigur, la Al Pacino. În 1995, pentru filmul „The Heat“, din distribuţia căruia fac parte atât De Niro cât şi Pacino, cele două scene, în care au apărut cei doi actori, au fost filmate separat, urmând ca la montaj dublele să fie lipite în aşa fel încât ei să pară împreună.
În 2007, însă, Pacino îngroapă securea războiului, spunând cu ironie că „cel mai deştept cedează“. Astfel, cei doi artişti, vor apărea din nou împreună, în filmul „Righteous Kill“. Filmările pentru pelicula cu pricina vor începe în toamna aceasta. Scenariul thriller-ului poliţist independent vorbeşte despre un ucigaş în serie, în rolul căruia va apărea Curtis Jackson, alias 50 Cent. „Righteous Kill“ are un buget de 60 de milioane de dolari şi va fi regizat de Jon Avnet. Al şi Robert vor juca rolurile a doi colegi, politişti, aflaţi pe urmele lui 50 Cent. Cât despre schimbarea atitudinii, pe care o aveau unul faţă de celălalt, de Niro şi Pacino spun că vor încerca să se „înghită“ pe parcursul filmărilor. „Este un război care durează de prea mult timp, şi sincer să fiu, nici nu mai ştiu de la ce a început. Îmi amintesc însă că eram foarte tineri şi am început să ne urâm unul pe celălalt. Probabil o fi fost de vină şi faptul că lumea ne compara prea des, lucru care ne diplăcea amândurora. Să sperăm că pe perioada filmărilor la „Righteous Kill“ ne vom putea comporta ca doi oameni maturi“, a declarat Al Pacino la premiera filmului „Ocean’s 13“, din care face parte.
Al Pacino ar putea participa la ediţia americană a concursu
Al Pacino ar putea participa la ediţia americană a concursului "Dansez pentru tine"
Pacino, o carieră artistică premiată
Pacino, o carieră artistică premiată
Sâmbătă seara, la Kodak Theatre din Hollywood, s-a desfăşurat decernarea premiilor Institutului American de Film. Faimosul actor Al Pacino a plecat acasă cu cel mai important premiu, acela pentru întreaga sa carieră.
Un alt premiu important este adăugat în vitrina faimei lui Pacino. Este vorba despre premiu pentru întreaga sa carieră, decernat de către Institutul American de Film. Aflat pe scenă, actorul a fost copleşit de emoţie şi de-abia mai putea să-şi stăpânească lacrimile: „Înseamnă atât de mult pentru mine să fiu onorat în felul acesta. Mă simt extraordinar“, a spus Al, după ce i-a fost înmânat premiul. Pe lângă actorul în vârstă de 67 de ani, au mai fost şi alte nume grele din industria cinematografiei nominalizate la această categorie: actorii Andy Garcia şi Jamie Foxx, sau regizorul Oliver Stone. „Este cel mai pătrunzător artist din câţi am cunoscut eu la viaţa mea, iar spiritul său este plin de generozitate şi de căldură“, a spus Andy Garcia despre Al Pacino, după ce acesta a luat marele premiu. Cei doi actori s-au întâlnit pe platourile de filmare ale filmului „The God Father III“ şi de atunci au rămas buni prieteni. „Tu eşti Van Gogh, tu eşti Modigliani, tu eşti totul“, a mai continuat în aplauze Garcia.
Rivalul pentru această categorie, Jamie Foxx a declarat despre Pacino că este cel mai mare actor în viaţă. De asemenea, şi Oliver Stone, care a regizat pelicula „Scarface“, avându-l pe Al Pacino în rolul principal, a avut numai cuvinte de laudă la adresa acestuia. Pacino a mai câştigat, în 2001, un premiu pentru întreaga sa activitate din partea celor de la Golden Globe. Născut la 25 aprilie 1940, în cartierul newyorkez Bronx, într-o familie de italo-americani, Pacino a cunoscut dragostea pentru actorie de foarte tânăr. El a urmat cursurile de actorie la şcoala lui Lee Strasberg, considerat părintele teatrului american. A devenit cunoscut după rolul din filmul „Me, Natalie“ din 1969 şi „The Panic in the Needle Park“, din 1971.
Marea lui şansă a fost atunci când, căutându-se actori pentru „The Godfather“, actorul l-a impresionat atât de tare pe regizorul Francis Ford Coppola, încât acesta i-a dat rolul principal, nemaiţinând cont că este doar un debutant. Aceasta a reprezentat rampa de lansare pentru Pacino, după care a primit roluri principale unul după altul. A primit Oscarul în 1992, pentru rolul din „Scent of a Woman“, şi a fost nominalizat de alte şapte ori.
Sâmbătă seara, la Kodak Theatre din Hollywood, s-a desfăşurat decernarea premiilor Institutului American de Film. Faimosul actor Al Pacino a plecat acasă cu cel mai important premiu, acela pentru întreaga sa carieră.
Un alt premiu important este adăugat în vitrina faimei lui Pacino. Este vorba despre premiu pentru întreaga sa carieră, decernat de către Institutul American de Film. Aflat pe scenă, actorul a fost copleşit de emoţie şi de-abia mai putea să-şi stăpânească lacrimile: „Înseamnă atât de mult pentru mine să fiu onorat în felul acesta. Mă simt extraordinar“, a spus Al, după ce i-a fost înmânat premiul. Pe lângă actorul în vârstă de 67 de ani, au mai fost şi alte nume grele din industria cinematografiei nominalizate la această categorie: actorii Andy Garcia şi Jamie Foxx, sau regizorul Oliver Stone. „Este cel mai pătrunzător artist din câţi am cunoscut eu la viaţa mea, iar spiritul său este plin de generozitate şi de căldură“, a spus Andy Garcia despre Al Pacino, după ce acesta a luat marele premiu. Cei doi actori s-au întâlnit pe platourile de filmare ale filmului „The God Father III“ şi de atunci au rămas buni prieteni. „Tu eşti Van Gogh, tu eşti Modigliani, tu eşti totul“, a mai continuat în aplauze Garcia.
Rivalul pentru această categorie, Jamie Foxx a declarat despre Pacino că este cel mai mare actor în viaţă. De asemenea, şi Oliver Stone, care a regizat pelicula „Scarface“, avându-l pe Al Pacino în rolul principal, a avut numai cuvinte de laudă la adresa acestuia. Pacino a mai câştigat, în 2001, un premiu pentru întreaga sa activitate din partea celor de la Golden Globe. Născut la 25 aprilie 1940, în cartierul newyorkez Bronx, într-o familie de italo-americani, Pacino a cunoscut dragostea pentru actorie de foarte tânăr. El a urmat cursurile de actorie la şcoala lui Lee Strasberg, considerat părintele teatrului american. A devenit cunoscut după rolul din filmul „Me, Natalie“ din 1969 şi „The Panic in the Needle Park“, din 1971.
Marea lui şansă a fost atunci când, căutându-se actori pentru „The Godfather“, actorul l-a impresionat atât de tare pe regizorul Francis Ford Coppola, încât acesta i-a dat rolul principal, nemaiţinând cont că este doar un debutant. Aceasta a reprezentat rampa de lansare pentru Pacino, după care a primit roluri principale unul după altul. A primit Oscarul în 1992, pentru rolul din „Scent of a Woman“, şi a fost nominalizat de alte şapte ori.
Looking for Art ..... Al Pacino
„Looking for Art” – Al Pacino
Nu mai constituie un secret pentru nimeni faptul ca este foarte greu sa obtii un interviu cu Al Pacino. Un „monstru sacru” in adevaratul sens al cuvantului, Pacino isi apara cu strasnicie viata sa privata, si prefera sa se faca remarcat mai degraba pe marele ecran decat in paginile publicatiilor, fie ele si de specialitate. Cu toate acestea, atunci cand accepta sa raspunda la intrebarile jurnalistilor de peste ocean, actorul (poate ca s-ar cuveni scris cu „A”, in cazul lui Pacino) da dovada de o sinceritate dezarmanta, declaratiile sale facand deliciul fanilor de pretutindeni.
BALANTA. Bunaoara, intr-un interviu aparut in „Variety”,Al Pacino a pus punctul pe „m” (de la money) precizand ca probabilitatea de a primi un onorariu cu multe zerouri, este direct proportionala cu slaba calitate a scenariului dupa care este facut filmul respectiv. ''Arata-mi un scenariu prost si eu am sa-ti arat un contract cu multe zerouri. De cealalta parte, arata-mi un scenariu foarte bun si poti sa uiti de partea materiala. Ba chiar sa te consideri norocos daca nu trebuie sa aduci bani de acasa pentru ca sa joci acel rol'', a comentat detinatorul a nu mai putin de 8 „Oscaruri” si 4 „Globuri de aur”. Conform site-ului IMDb.com citat de Rompres, Al Pacino, a carui cariera cuprinde peste 40 de roluri interpretate in ultimele 5 decenii, nu stie daca sa se bucure sau sa se intristeze atunci cand agentul ii aduce spre citire un scenariu. Judecand dupa filmografia personala, de cele mai multe ori Alfredo James Pacino a ales arta.
Nu mai constituie un secret pentru nimeni faptul ca este foarte greu sa obtii un interviu cu Al Pacino. Un „monstru sacru” in adevaratul sens al cuvantului, Pacino isi apara cu strasnicie viata sa privata, si prefera sa se faca remarcat mai degraba pe marele ecran decat in paginile publicatiilor, fie ele si de specialitate. Cu toate acestea, atunci cand accepta sa raspunda la intrebarile jurnalistilor de peste ocean, actorul (poate ca s-ar cuveni scris cu „A”, in cazul lui Pacino) da dovada de o sinceritate dezarmanta, declaratiile sale facand deliciul fanilor de pretutindeni.
BALANTA. Bunaoara, intr-un interviu aparut in „Variety”,Al Pacino a pus punctul pe „m” (de la money) precizand ca probabilitatea de a primi un onorariu cu multe zerouri, este direct proportionala cu slaba calitate a scenariului dupa care este facut filmul respectiv. ''Arata-mi un scenariu prost si eu am sa-ti arat un contract cu multe zerouri. De cealalta parte, arata-mi un scenariu foarte bun si poti sa uiti de partea materiala. Ba chiar sa te consideri norocos daca nu trebuie sa aduci bani de acasa pentru ca sa joci acel rol'', a comentat detinatorul a nu mai putin de 8 „Oscaruri” si 4 „Globuri de aur”. Conform site-ului IMDb.com citat de Rompres, Al Pacino, a carui cariera cuprinde peste 40 de roluri interpretate in ultimele 5 decenii, nu stie daca sa se bucure sau sa se intristeze atunci cand agentul ii aduce spre citire un scenariu. Judecand dupa filmografia personala, de cele mai multe ori Alfredo James Pacino a ales arta.
Al Pacino coleg cu De Niro
Al Pacino coleg cu De NiroLa mai bine de un deceniu, de când au interpretat rolurile din filmul ,,Heat“, împărţind platoul de filmare, Al Pacino şi Robert De Niro, ambii laureaţi ai premiului Oscar, se reîntâlnesc într-un nou proiect cinematografic.
Cele două superstaruri vor interpreta rolurile a doi detectivi newyorkezi, aflaţi pe urmele unui criminal în serie. Iniţiativa noului proiect a fost făcută publică în cadrul Festivalului de la Cannes. Scenariul peliculei ,,Righteous Kill“ va purta semnătura scriitorului Russell Gewirtz, iar regia va aparţine lui Jon Avnet, cunoscut pentru filmul „Friend Green Tomatoes“.
Regizorul a mai colaborat cu Al Pacino în thriller-ul ,,88 Minutes“. Potrivit eonline.com, Pacino şi De Niro au acceptat propunerea, în urma unor negocieri dure cu producătorii. Filmul are un buget de 60 de milioane de dolari şi va fi produs de ,,Nu Image’s Millenium Film“. În plus, Pacino şi De Niro asteptau de câţiva ani buni, un proiect pe care să-l realizeze împreună.
Cele două superstaruri vor interpreta rolurile a doi detectivi newyorkezi, aflaţi pe urmele unui criminal în serie. Iniţiativa noului proiect a fost făcută publică în cadrul Festivalului de la Cannes. Scenariul peliculei ,,Righteous Kill“ va purta semnătura scriitorului Russell Gewirtz, iar regia va aparţine lui Jon Avnet, cunoscut pentru filmul „Friend Green Tomatoes“.
Regizorul a mai colaborat cu Al Pacino în thriller-ul ,,88 Minutes“. Potrivit eonline.com, Pacino şi De Niro au acceptat propunerea, în urma unor negocieri dure cu producătorii. Filmul are un buget de 60 de milioane de dolari şi va fi produs de ,,Nu Image’s Millenium Film“. În plus, Pacino şi De Niro asteptau de câţiva ani buni, un proiect pe care să-l realizeze împreună.
Al Pacino, pe muchie de cutit in „88 de Minute&
Al Pacino, pe muchie de cutit in „88 de Minute”
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=1243
O legenda vie a cinematografiei, Al Pacino revine pe marile ecrane intr-un thriller exploziv - „88 de Minute”. Cunoscut pentru memorabilele sale roluri din „Nasul” sau „Scarface”, Pacino joaca, de aceasta data, rolul unui celebru psihiatru FBI (Jack Gramm), ajuns in atentia opiniei publice in urma condamnarii unui criminal in serie. Extrem de increzator in sine, Jack devine tot mai paranoic din momentul in care ajunge victima unei amenintari socante: este anuntat ca mai are de trait doar 88 de minute.
Filmul, al carui scenariu si regie ii apartin lui Jon Avnet, va avea premiera mâine, la CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex si Patria.
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=1243
O legenda vie a cinematografiei, Al Pacino revine pe marile ecrane intr-un thriller exploziv - „88 de Minute”. Cunoscut pentru memorabilele sale roluri din „Nasul” sau „Scarface”, Pacino joaca, de aceasta data, rolul unui celebru psihiatru FBI (Jack Gramm), ajuns in atentia opiniei publice in urma condamnarii unui criminal in serie. Extrem de increzator in sine, Jack devine tot mai paranoic din momentul in care ajunge victima unei amenintari socante: este anuntat ca mai are de trait doar 88 de minute.
Filmul, al carui scenariu si regie ii apartin lui Jon Avnet, va avea premiera mâine, la CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex si Patria.
Pagina 3 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 3 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum