Lupu[V=]

Vasile Lupu - Domnitorul care a transformat Iasiul dintr-un targ inghesuit in capitala de

http://istoriesicultura.ro/vasile-lupu-1634-1653.html

http://cultural.bzi.ro/activitatea-culturala-si-religioasa-a-lui-vasile-lupu-13080

Fenomenul de la Maglavit: Petrache Lupu omul care a vorbit cu Dumnezeu

http://cultural.bzi.ro/s-a-implinit-cu-adevarat-profetia-lui-petrache-lupu-8390

Poveşti medievale cu moldoveni: cum a scăpat soacra de violul ginerelui  


http://www.dailycotcodac.ro/2013/01/povesti-medievale-cu-moldoveni-cum-a-scapat-soacra-de-violul-ginerelui/

Radu Lupu, invitat la Budapesta

În serile de 18-19-20 aprilie a.c., pianistul de origine română Radu Lupu a fost solistul con­certelor de la Budapesta susținute de Or­ches­tra Festivalurilor, sub bagheta dirijorului Iván Fischer. Celebrul pianist este bine cu­noscut publicului budape

Pianistul Radu Lupu, lăudat pe blogul The ...

DOSAR: Fenomenul Maglavit şi Petrache Lupu

Petrache Lupu şi Gigi Becali, ctitorii Mănăstirii...
Bătrânii din localitatea de pe malul Dunării încă mai vorbesc despre minunile petrecute acum 75 de ani în poieniţa unde Dumnezeu i s-a arătat ciobanului Petrache Lupu.
Comuna Maglavit e aşezată la doar patru kilometri de malul Dunării, în dreptul cotiturii pe care o face fluviul înainte de a se îndrepta spre Calafat. Din Cetatea Banilor până în „comuna lui Petrache Lupu“, cum e cunoscută localitatea în toată Oltenia, nu faci mai mult de o oră de mers lejer cu maşina. Cu toate uliţele paralele şi perpendiculare, Maglavit nu iese din tiparul comunelor dunărene de formă pătrăţoasă. Cum intri în cătunul dunărean nu ai cum să nu observi drumul recent modernizat care străbate satul şi care duce până în judeţul vecin, la Drobeta Turnu-Severin.
Pe Ion, nepotul lui Petrache Lupu, îl întâlnim pe „şuşeaua principală“. Copilăria şi-a petrecut-o alături de cioban, „ăl bătrân“ cum îi spunea el, şi i-a fost alături chiar şi când acesta se afla pe patul de moarte. Nea Ion, cum îl cunosc vecinii, are 58 de ani iar palmele îi sunt pline de bătături de la atâta muncă. „Am crescut lângă «ăl bătrân», încă mai mi-aduc aminte acele vremuri. Tot eu am avut grijă să îi mutăm mormântul lângă mănăstire, acolo unde a avut loc minunea, pentru că a fost una dintre ultimele lui dorinţe“, spune nea Ion, trăgând cu tărie dintr-o ţigară. Mintea îi e plină cu povestiri despre ciobanul surdo-mut care a făcut istorie strângând sute de mii de oameni într-o poieniţă aproape de malul Dunării, pentru a îndemna lumea la pocăinţă. „Eu m-am născut în 1952, când deja erau comuniştii la putere.
Atunci veneau oamenii cu miile la Maglavit, ca să fie vindecaţi de boli de către bunicul meu. Îi ascundeam în casă şi la vecini, să nu cumva să ne afle comuniştii, că pe atunci nu aveai voie să călătoreşti aşa. Prin câte am trecut, numai noi ştim...“, spune suspinând bărbatul. Vecinul său, Gheorghe Călin, îşi aminteşte la fel de bine atmosfera din anii ’40, când credincioşi din toată ţară veneau la Maglavit în pelerinaj. „Toţi lăsau bani ca să ajute la construirea bisericii şi a spitalului. Din sat până în poieniţa unde i s-a arătat Dumnezeu lui Petrache erau, din 50 în 50 de metri, grămezi de bani. Sute de kilograme de bani s-au strâns atunci. Poate că pare o poveste, dar noi am trăit în acele vremuri!“, îşi aminteşte bătrânul.
„Au dispărut, muică, toţi!”

Deşi au trecut mai bine de 80 de ani de la „minunea dumnezeiască“, sătenii cred cu tărie în minunile făcute de cioban şi trăiesc cu frică de Dumnezeu. Eugenia Matei (82 de ani) era copilă pe vremea când sute de mii de oameni se strângeau în poieniţa în care a fost construit locaşul sfânt. „Petrache Lupu a fost om cu frică de divinitate. Pe el l-a vindecat Dumnezeu, i-a dat glas şi auz, iar el, la rândul lui, a vindecat pe alţii. Ciobanul Petrache Lupu a murit sărac într-o odăiţă, dar Dumnezeu l-a ajutat cât a trăit, l-a făcut om înţelept!“, spune bătrâna.
Nea Ion Lupu se oferă să ne ducă în casa natală a lui Petrache, ca să ne arate locul unde a trăit ciobanul sărac. În curtea căsuţei modeste, aflată la o aruncătură de băţ de centrul comunei, ne întâmpină Elena Lupu (78 de ani), nora lui Petrache. „Muică, câţi au venit să facă reportaje aici... dar niciunul nu l-a ajutat pe Petrache. Săracul, l-au luat şi comuniştii, a făcut puşcărie la Craiova şi la Băileşti vreo trei luni pentru că avea credinţă în Dumnezeu!“, ne spune femeia înainte de a ne invita în casă. Şi ea îşi aminteşte despre banii strânşi la vremea aceea: „Au dispărut, muică, toţi! Vă spun eu cum: Petrache a avut doi secretari, funcţionari la primărie, aici, care trebuiau să strângă banii pe care îi lăsau oamenii şi să îi ducă la Mitropolie, la Craiova, care trebuia să trimită materiale pentru construirea unei linii de cale ferată de la gară până în poieniţa unde a avut loc minunea. Banii ăştia nu au mai ajuns la Mitropolie. I-au luat secretarii lui, dar să ştii că nu i-a ajutat Dumnezeu! Unu’ a murit la o nuntă tocmai când să dea darul, iar celălalt pe la Poiana Mare, fără lumânare. Amândoi de tineri au murit. Atât de mult i-a ajutat Dumnezeu dacă au furat banii!“, spune bătrâna, a cărei frică de Dumnezeu se citeşte în ochi.
Pereţii odăii unde şi-a dat sufletul Petrache Lupu sunt plini de portrete cu acesta şi soţia lui. Patul de paie şi soba din colţul cămăruţei redau imaginea de altădată a odăiţei de cioban sărac. Nepotul lui Petrache Lupu spune că bărbatul a murit fără un ban, deşi i-au trecut mulţi prin mâini. „Pe bunicul meu nu l-au interesat banii. El nu voia decât să facă bine şi să ajute oamenii. Banii au fost strânşi de secretarii lui care au făcut ce au vrut cu ei. Vedeţi că Dumnezeu nu i-a ajutat...“, spune Ion Lupu, care se oferă să ne ducă până în vale, la Mănăstirea Maglavit.
„Un cioban a început mănăstirea...”

Drumul până la mănăstire are mai bine de doi kilometri şi porneşte din strada principală a comunei. Cum te apropii de mănăstire, îţi sare în ochi turla înaltă de peste 30 de metri care apare în văzduh, printre plopii înalţi. „Uliţa asta a făcut-o Consiliul Judeţean, iar mănăstirea e construită din banii domnului Becali. Poate să zică lumea ce o vrea de el, dar dacă nu era, nu se mai reconstruia mănăstirea. Am eu o vorbă: un cioban a început mănăstirea, un cioban a terminat-o!“, spune nea Ion Lupu.
Mănăstirea este împrejmuită cu un gard solid, iar mormântul „Sfântului de la Maglavit“ este în partea stângă a clădirii, la câţiva paşi de scările de la intrare. În spatele locaşului sfânt, chiar în dreptul altarului, stă zidită la bază o cruce din lemn. Se spune că semnul reprezintă chiar locul unde i s-a arătat Dumnezeu lui Petrache Lupu.
Mănăstirea nu duce nici acum lipsă de vizitatori, oameni cu credinţă venind din toate colţurile ţării pentru a se ruga în locul unde a avut loc minunea. „Au venit de peste tot să se roage la Maglavit. Vin şi oameni bolnavi care au auzit de minunile care s-au întâmplat aici, dar nu numai. Avem ­mulţi credincioşi şi la slujbe“, ne mărturiseşte una dintre cele trei măicuţe ale mănăstirii.

Petrache Lupu, legionarii şi Carol al II-lea
Povestea viziunii lui Petrache Lupu de vineri 31 mai 1935, repetată în săptămânile următoare, transmisă de preotul local Patriarhiei şi folosită de Episcopia Râmnicului pentru propagandă creştină, s-a înscris în categoria neomitului întâlnit în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial în mai toate ţările balcanice.

Grecia a avut astfel de episoade cu mai mare frecvenţă şi chiar în timpul războiului explodează „minunea de la Scripu”, în care apare Maica Domnului şi opreşte ­tancurile germane. Cazul Petrache Lupu are de fapt două componente: fenomenul religios în sine de la Maglavit, în care persoana lui Petrache Lupu, un nefericit lovit de un sifilis ereditar, are mai puţină importanţă, importantă fiind reacţia oamenilor la mesajul divin pentru o viaţă mai morală; exploatarea religioasă rămâne însă în plan secundar, importantă fiind exploatarea politică a acestui mitologic.
Viziunea lui Petrache Lupu şi pelerinajul a zeci de mii de oameni care se porneşte spre Maglavit au fost exploatate politic într-un moment de tensiune între Mişcarea legionară a lui Corneliu Z. Codreanu şi regele Carol al II-lea.
Legionarii, care au înfiinţat la Maglavit o „Casă verde”, au lansat ideea că mesajul divin trimis prin vocea stranie a lui Petrache Lupu este o confirmare a mesajelor religioase şi mistice pe care le lansau chiar ei de un deceniu în lumea românească, iar regele, alarmat cumva de implicarea legionară în pelerinajul de la Maglavit, a observat cu precizie efectul unui mesaj direct şi simplu asupra populaţiei.
Cum ştim că intenţia lui era aceea de a instaura o dictatură, încă din 1930, când s-a produs lovitura de stat naţional-ţărănistă care l-a adus pe tron, putem înţelege tentativele lui de a se asocia acelui element care are forţa să adune mulţimi. Începutul anului 1935 marca încercările repetate ale regelui de a prelua controlul Mişcării legionare.
Circumstanţele „minunii de la Maglavit”

Dispariţia cenzurii, deschiderea arhivelor şi tentaţia firească de a acorda atenţie şi circumstanţe unui subiect istoric interzis până acum nu trebuie să ducă la glorificarea Mişcării legionare. Ea se vede, de la nivel panoramic, ca un fenomen istoric controversat, încărcat de calităţi, slăbiciuni şi enigme, dar ca o pagină de istorie înscrisă totuşi în tipologia vieţii politice româneşti interbelice. Insistenţa publicisticii legionare pe puritatea doctrinei şi a liderilor săi se va umbri mereu cu aspectele întunecate ale unor fapte ale sale.
Este adevărat că i s-au pus multe crime imaginare în spate, dar va fi greu să demonstrăm că o organizaţie paramilitară şi agresivă se înfiinţase şi acţiona pentru scopuri de binefacere. Dacă acum negăm caracterul ei străin – acuzat nedrept de duşmanii săi –, suntem nevoiţi, tocmai de logica actului de obiectivitate, să acceptăm şi că Mişcarea legionară participa în felul ei particular la lupta murdară de pe scena politică românească, că-şi negocia statutul şi că liderii săi, în frunte cu Corneliu Z. Codreanu, urmăreau şi interese politice personale.
Ceea ce analizăm noi este ascensiunea Mişcării legionare prin erorile adversarului, ridicarea unui fenomen politic românesc provocat de slăbiciunile sistemului democratic din România şi care a atins un anumit succes datorită unei succesiuni de intenţii ratate de către stat, pe plan administrativ, juridic, economic şi social.
Pe noi ne interesează în continuare raportul între stat şi societate, în care a intervenit la un moment dat Mişcarea legionară. De ce a avut succes mistica sa religioasă? Oare, nu cumva, nivelul slab de instrucţie publică şi de acumulare culturală – sarcini definitorii ale statului – dădeau naştere unor fenomene delirante, comic-primitive, de genul Petrache Lupu?
În 1935, România se afla la doar câţiva ani de la apariţia crizei economice mondiale în ţară şi în plină încercare de redresare prin ceea ce a rămas cunoscut sub denumirea de „marea dezvoltare economică din perioada interbelică”. Al doilea guvern Tătărescu (2 octombrie 1934-28 august 1936), deşi produce o dezvoltare accelerată a economiei pe baza nesănătoasă a comenzilor de stat, controlate de rege şi de camarilă, cunoaşte totuşi şapte remanieri.
În condiţiile instabilităţii politice şi a luptei pentru influenţă între echipa regală şi Mişcarea legionară, capacitatea extraordinară a unui episod mistic de a aduna mulţimi face din Petrache Lupu, Corneliu Z. Codreanu şi Carol al II-lea eroii aceluiaşi mit fascinant al puterii absolute care va aduce România pe calea cea bună.

Petrache Lupu, omu' lui Dumnezeu


In vara anului 1935, la Maglavit, un sat din apropiere de Dunare, unui cioban pe nume Petrache Lupu, i s-a aratat Dumnezeu. Gangav din nastere si analfabet, dupa ce a primit porunca divina sa aduca lumea inraita si naravita pe drumul cel bun, ciobanul a inceput sa vorbeasca si sa faca minuni. ...

Citeste tot articolul

O ipoteză fascinantă: cum au ajuns domnitori Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan sau Duca Vodă
Precum se ştie, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti ajungeau pe tronurile ţărilor româneşti printr-un sistem electivo-ereditar, ceea ce înseamnă că orice pământean care avea “sânge domnesc” sau care avea o soţie de “os domnesc” putea ajunge domnitor. Toată...

Adevărul despre Petrache Lupu




Mesaje divine. Ciobanului analfabet Petrache Lupu, din Maglavit, i s-a arătat întîia dată Moşul (Dumnezeu) în mai şi în iunie 1935, în perioada sărbătorii Rusaliilor, acest eveniment schimbîndu-i întreaga viaţă. În urma acestei apariţii ,Petrache Lupu s-a însănătoşit subit, fiind pînă atunci surdo-mut. Cea mai interesantă comunicare a Moşului, făcută ciobanului, a fost aceea că "Dacia va redeveni centrul spiritual al lumii" dacă poporul se va pocăi.
"Dacă ne pocăim, Moşul ne dă sănătate, ne dă grîu, ne dă porumb..." - spunea Petrache Lupu. El a dobîndit în scurt timp faima de mare profet popular, iar la locul apariţiilor Moşului de la Maglavit se făceau adevărate pelerinaje, mulţi oameni găsindu-şi vindecarea trupească şi sufletească. Mulţi dintre cei care l-au însoţit pe ciobanul predicator, în acea perioadă, vedeau o flacără ca de foc în jurul trupului său. Petrache Lupu nu dobîndise doar vederea trupească.
El citea gîndurile celorlalţi şi le cunoştea trecutul. Băgîndu-şi mîna în foc, nu i-a ars deloc, iar cu altă ocazie aflîdu-se în fruntea unei procesiuni populare în cîmp, pentru a invoca ploaia, a mers cu o lumînare aprinsă în bătaia puternică a vîntului, fără ca aceasta să se stingă. Într-o altă împrejurare, s-a rugat de Moş şi ploaia a fost îndepărtată de la locul unde avuseseră loc arătări ale Moşului şi unde, în acel moment, se afla o mare mulţime de oameni. Despre vindecările de la Maglavit, a se vedea lucrarea noastră Leacuri şi remedii magice din Carpaţi. Petrache Lupu prevestea, totodată, apropierea războiului şi a altor necazuri pentru popor. Importanţa socială a predicilor ciobanului de la Maglavit, care, din îndemnul Moşului, cerea românilor să se lase de hoţii, de bogăţii şi de vrăjmăşii, a fost înregistrată de ziarele vremii, care constatau că "lumea s-a lăsat, într-o mare măsură, de hoţii şi de omoruri, s-au împuţinat judecăţile şi o influenţă moralizatoare se resimte asupra vieţii ţărănimii olteneşti, de pe urma Maglavitului". Deşi devenise prima autoritate mistică şi morală a poporului, Petrache Lupu nu obişnuia să peregrineze sau să călătorească. Lumea venea la el. Totuşi, el a venit o singură dată în capitala ţării, la Bucureşti, în anul 1938. Scopul prezenţei lui la Bucureşti a rămas un mister timp de peste 50 de ani. Se ştie că Petrache Lupu s-a oprit în parohia Bisericii Oborului Vechi, lîngă Calea Moşilor, deci în acel loc al oraşului unde se celebra Sărbătoarea Moşilor (sub numele de Tîrgul Moşilor). Se mai ştie că l-a vizitat la Palat pe Carol al II-lea şi că a prezis că într-o zi, va cădea pe pămînt o stea care va arde cu foc la răsărit şi la apus, la mijloc vor fi cărbuni şi jaf şi vor veni dureri grele, care nu vor fi înlăturate dacă lumea nu se va trezi moral.
O dată cu moartea lui Petrache Lupu, în 1994, a fost dezvăluit şi scopul real al vizitei sale la Bucureşti, preotul I.Ionescu dezvăluind presei următoarele: În toamna anului 1958, în plin regim comunist, preotul Ionescu, ca reprezentant al episcopiei Craiovei, a reuşit să aibă o discuţie clandestină cu Petrache Lupu, noaptea tîrziu, în casa ciobanului (care era păzit de Securitate, pentru a-i fi împiedicat orice contact). Preotul Ionescu l-a rugat pe cioban să-i spună cum a ajuns la regele Carol al II-lea, la Bucureşti, şi ce i-a spus regelui. Petrache Lupu i-a povestit că şi-a vîndut două oi din curte, s-a dus la Bucureşti şi a fost primit de rege, căruia i-a spus că Moşul l-a trimis să-i spună să-şi întrerupă relaţia adulteră cu evreica, să-şi ia înapoi nevasta părăsită şi să fie în rîndul lumii, că, dacă nu face aşa, îşi va pierde tronul şi este rău pentru ţară. "A lăsat capul în jos (Carol al II-lea) şi n-a spus nimic, şi eu am plecat, dar a venit ce-a venit şi peste el şi peste ţară, fiindcă n-a ascultat ce i-am spus din partea Moşului". O dată cu instalarea iudeo-comunismului în România, Petrache Lupu a fost ridicat de Securitate şi dus la cercetări penale, Direcţia Securităţii, la Bucureşti. Această secţie a Securităţii era controlată de evrei. Petrache Lupu a fost întrebat la interogatoriu dacă a fost surdo-mut, cum s-a vindecat, ce-a spus el la lume şi cine l-a pus să vorbească. Le-a răspuns că toată lumea din sat ştie că nu putea să vorbească şi să audă pînă nu i s-a arătat Moşul şi i-a spus ce să spună la lume. Rîzînd, unul dintre ofiţerii anchetatori l-a întrebat unde este steaua căzută din cer asupra României. Petrache Lupu i-a răspuns arătîndu-i steaua roşie comunistă pe care o purta pe chipiu şi pe umeri, spunîndu-i că aceasta era steaua pe care a anunţat-o el că va veni.
Citeste mai mult...

Artisti romani pe orbita internationala. Violonistul Sherban Lupu . "Intr-o buna zi, voi ramane la Brasov pentru totdeauna". Gloria pe care a dobandit-o ca mare violonist nu l-a facut sa-si uite tara si radacinile. Navetist intre Statele Unite si Romania, cauta si inregistreaza albume alaturi de muzica...

Citeste tot articolul

Filarmonica din Milano, 5 bis-uri cerute pianistului român Radu Lupu


http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=17839

IL GIORNO (Italia), 3 noiembrie 2008 - Mare succes la concertul inaugural care, pentru prima dată după 25 de ani, nu a avut loc la Scala, ci la Conservator. Succes extraordinar pentru pianistul român Radu Lupu, care a susţinut, împreună cu orchestra Filarmonica de la Scala din Milano, Concertul pentru Pian şi Orchestră numărul 3 de Bela Bartok: pianistul a fost salutat cu călduroase aplauze, iar publicul i-a cerut de 5 ori să revină în scenă.
Aceasta este prima parte a concertului inaugural al Filarmonicii, care, pentru prima dată în 25 de ani, nu s-a desfăşurat la Scala pentru că tehnicienii nu au vrut să pregătească scena în ziua lor de odihnă, ci la Sala Verdi a Conservatorului. Directorul artistic al Filarmonicii, Ernesto Schiavi, s-a scuzat pentru neplăceri, i-a mulţumit Conservatorului pentru ospitalitate, dar şi publicului prezent şi pasionaţilor de muzică clasică, oameni care nu au putut urmări spectacolul, pentru că aceast ă sală e mai puţin încăpătoare decât cea de la Scala.
Schiavi a declarat: „Aceasta nu este casa noastră, dar este un loc important pentru muzică la Milano. Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la fondarea Conservatorului şi îmi face plăcere că venim să-i sărbătorim, chiar dacă într-o circumstanţă puţin neobişnuită“.

Indragostit de Enescu
Violonistul Serban Lupu a fost intens mediatizat la finele anului 2007, dar nu pentru meritul unanim recunoscut, mai ales peste granite, de a fi unul dintre cei mai valorosi interpreti ai muzicii lui Enescu. Serban Lupu a devenit protagonist al jurnalelor de stiri din Romania cand, inainte de a sustine un concert la Ateneul Roman, s-a impiedicat de un cablu uitat nesemnalizat pe trotuar, accident in urma caruia un brat i-a fost imobilizat pentru cateva luni. Absolvent al Conservatorului Bucuresti, Lupu a plecat din Romania in 1972, si-a
continuat studiile muzicale in institutii prestigioase din Anglia (Guidhall School of Music) si SUA (Indiana University). Artistul roman a concertat pe marile scene ale lumii, obtinand distinctii importante. Serban Lupu este, de 20 de ani, profesor de vioara la Universitatea din Illinois. Aceeasi institutie la care a predat si George Enescu in amurgul vietii. "M-am apropiat de muzica lui Enescu dintr-o nevoie emotionala si spirituala", declara artistul intr-un interviu acordat cotidianului "Romania libera".

"Am inceput sa cant inainte sa implinesc
7 ani. In 1959, prin aprilie, fusese o epidemie ingrozitoare de gripa si, in convalescenta fiind, tatal meu mi-a pus vioara in mana. Poate ca am descoperit vioara, la inceput, mai mult ca pe o jucarie. Eram fascinat de sunetele pe care le puteam scoate, eram incantat ce puteam face cu acest instrument", spune Serban Lupu.


Dupa ce familia s-a mutat din Brasovul natal la Bucuresti, tanarul Serban Lupu a optat pentru Liceul de Muzica "George Enescu" si apoi pentru Conservator.
Dupa absolvire, a obtinut prin concurs o bursa la Londra. Incepand din 1972, timp de patru ani, a studiat la "Guidhall School of Music". "La acea vreme, Londra era centrul muzical al lumii. Am fost expus la cele mai intense experiente muzicale – studii, concerte. Venind sa studiez in Anglia, mi s-a largit nu doar perceptia muzicala, dar si a lumii din jurul meu." Artistul a inceput sa fie solicitat pentru a participa la diverse evenimente muzicale. Simtea, in acelasi timp, ca era necesar sa-si aprofundeze studiile muzicale. "Am obtinut o noua bursa, de data aceasta in SUA, la Indiana University. La absolvire, am devenit concert-maestro al Operei din San Francisco. Am avut satisfactia de a-i asculta pe Pavarotti, Domingo si Carreras, aflati la apogeul carierei."
Serban Lupu a concertat pe mari scene ale lumii si a primit numeroase distinctii. De peste 20 de ani este profesor al Universitatii din Illinois. Aceeasi institutie la care a predat si George Enescu in amurgul vietii.

"M-am apropiat de muzica lui Enescu dintr-o nevoie emotionala si spirituala"
Romania libera: A devenit un cliseu sintagma "arta cere sacrificii"?
Serban Lupu: Intr-adevar, am studiat foarte mult, dar azi, cinci decenii mai tarziu, uitandu-ma retrospectiv la cariera mea, nu mi se pare ca mi-am sacrificat bucuriile copilariei. Mi-amintesc de calatoriile facute alaturi de prieteni sau de bunici pe drumul spre Poiana. Destul de devreme ne-am mutat la Bucuresti, unde tata isi gasise de lucru. Eu am continuat sa ma intorc la Brasov in timpul vacantelor.

Cand ati avut ideea de a ramane in Occident?
Am plecat din tara in 1972. Lucrurile incepeau sa nu mai fie in regula in Romania. Eu mi-am urmat drumul si nu intentionam sa ma intorc. Cred ca asupra parintilor mei s-au facut unele presiuni pentru a reveni in tara, dar asupra mea, in mod direct, nu. Nu mai aveam nici o legatura cu autoritatile comuniste.

Cum ati ajuns sa va apropiati atat de mult de muzica lui George Enescu?
Eram departe de tara si ma mistuia un dor imens. Precum un exilat, m-am legat de muzica lui Enescu, vazand in ea o alinare. De fiecare data cand ii cantam muzica, parca ma intorceam acasa. Unele compozitii ale lui le cantam inca din tara, dar pe altele le-am invatat in SUA. M-am apropiat de aceasta muzica dintr-o ne-voie emotionala si spirituala. La un moment dat, am gasit la Biblioteca din San Francisco basmele lui Petre Ispirescu. Le citeam cu voce tare, doar ca sa ma aud vorbind romaneste si sa nu uit limba. Cand vedeam operele lui Brancusi in muzeele lumii, dintr-o data nu ma mai simteam singur.

Ascultati muzica in masina?
Nu, pentru ca ma implic prea tare si nu ma pot concentra la condus. Pe Enescu il ascult cu mintea, nu trebuie sa pun neaparat un disc. Am ore de muzica enesciana care imi merg in minte in timp ce discut cu dvs.

"Viata politica o vad ca pe o telenovela"

Cum se vede Romania in afara ei?
Romania nu se vede. Se vede doar in momentul in care un artist roman se remarca printr-un act artistic afara. Un exemplu ar fi premiera muzicala americana a operei "Oedip" semnata de Enescu. Spectacolul a facut valva, apoi a aparut un disc care a intrat in circuitul comercial. Sa nu ne inchipuim ca lumea sta cu ochii pe Romania. Globul este mare si sunt lucruri mai grave care merita atentie. Daca ne inchipuim ca, fara sa facem nimic, cineva se uita la Romania, este o mare greseala.

Cum vedeti politica romaneasca?
Viata politica o vad ca pe o telenovela. Nu ma pricep. De fapt, nici nu stiu daca aceia care o fac se pricep. Imi fac datoria de cetatean. Am batut, de fiecare data, drumul pana la Chicago pentru a vota. Nu sunt incantat de ceea ce se intampla. As dori sa vad o mai mare coeziune intre fortele politice, care sa lupte pentru binele Romaniei, si nu o disputa surda si inutila care ne seaca de energie ca natiune.

Ce altfel de muzica mai ascultati?
Sunt implicat in evenimente care promoveaza muzica folclorica. Mai fac unele incursiuni in jazz. Cand eram foarte tanar au aparut cei de la Beatles. Nu eram un mare admirator, dar cantecele lor aveau melodie. Multe au ramas. Nu prea cred ca in viitor va ramane ceva din muzica pe care o aud acum pe posturile comerciale. In afara de faptul ca se canta la niste decibeli care fac rau sanatatii, nu am nici o alta opinie despre acest gen de muzica.
V-ati vedea retras la Brasov peste zece ani?
Ca muzician nu te poti retrage definitiv. Eu iubesc mult Brasovul si mi-as dori mult asta. Dar cine poate sti unde ma va duce soarta peste atata amar de vreme?

A cantat cu Orchestra BBC si la Carnegie Hall
– Studii:
Absolvent al Conservatorului din Bucuresti, serban Lupu a urmat "Guildhall School of Music" din Londra. A luat lectii de la Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, Nathan Milstein. Dupa plecarea in SUA, a studiat la "Indiana University".
– Cariera:
Este considerat unul dintre cei mai importanti interpreti ai operei enesciene. De 20 de ani, este profesor de vioara la Universitatea din Illinois. A fost director artistic al Festivalului "Gubbio" (Italia), precum si concert-maestro asociat al Operei din San Francisco. In septembrie 2005, serban Lupu a organizat premiera americana a Operei "Oedip", de George Enescu, la Universitatea din Illinois. A predat numeroase cursuri de vioara in Anglia, Olanda, Germania, Italia, China, Romania.
– Concerte:
A aparut pe mari scene ale lumii, in concerte sau festivaluri importante, precum: The Kennedy Center, Gstaad Festival, Aldeburgh Festival, Royal Festival Hall, Queen Elisabeth Hall, Wigmore Hall, St. John’s Smith Square si Carnegie Hall.
A cantat cu orchestra BBC si a concertat ca solist cu Northern Israeli Symphony Orchestra.

– Premii:
A castigat numeroase concursuri: Viena International, Romanian National String Quartet, Jacques Thibaud (Paris), Carl Flesch (Londra), Royal Society of Arts.

"Exista o lipsa de respect fata de aproapele nostru"

Artistul a ajuns, brusc, in lumina reflectoarelor la sfarsitul anului trecut in urma unei intamplari nefericite. si-a fracturat bratul in patru puncte dupa ce s-a impiedicat de un cablu instalat pe trotuar, lasat nesemnalizat. "Deschizi televizorul si vezi oameni care traiesc fara curent electric, oameni in mari nevoi sau suferinta, de care nimanui nu-i pasa. Oamenii de la periferia societatii sunt tot mai necajiti. Eu, dupa Revolutie, nu m-am asteptat la evolutii sociale spectaculoase. Eram constient ca tara a trecut printr-o perioada grea. Am zis ca lucrurile isi vor reveni la normal in zece ani. Apoi am sesizat existenta unei slabiciuni de factura umana – cetateanul nu mai are nici o importanta, este desconsiderat, uitat. La suprafata raman doar niste discutii politice sterile. Este, pe undeva, normal ca oamenii nu mai merg la vot. Isi spun: de ce sa ne mai implicam daca nimeni nu ne mai asculta? Lumea cade cu masina in gropi si nimeni nu reactioneaza, nimanui nu ii pasa. Este o lipsa de respect la nivel national fata de aproapele nostru. De aici provine si coruptia". serban Lupu a fost nevoit sa isi amane o serie de concerte, urmand sa fie imobilizat urmatoarele luni din cauza nefericitului accident. "In aceasta pauza fortata voi incerca sa termin o carte – un ghid al interpretului lucrarilor lui George Enescu."

Vasile Lupu

Vasile Lupu, a fost domnitor al Moldovei: aprilie 1634 - 13 aprilie 1653 şi 8 mai 1653 - 16 iulie 1653.
Origine
Vasile Lupu era albanez de origine, dar cu educaţie grecească, mama lui fiind se pare româncă. Tatăl său, Nicolae al lui Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat ca şi Matei Basarab al Munteniei prin răscoala produsă împotriva grecilor noi veniţi în ţară, dar în timpul domniei, tot grecii i-au fost cei mai buni prieteni.
Era bogat, ambiţios, mândru, o fire împărătească şi chiar şi numele de Vasile şi l-a luat după împăraţii din Bizanţ. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie linistită dacă n-ar fi avut ambiţii mari, dacă nu se gândea şi la stăpânirea Munteniei şi chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab înca de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu vrea sa plătească jumatate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Curt Celebi, care contribuia decisiv la intriga de punere a domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 şi a ars şi jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat şi de oştile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a bătut la Teleajen şi l-a scos din ţară.

Relaţiile cu celelalte ţări române

În 1639, Lupu a obţinut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan. Astfel că intră pentru a doua oara în Muntenia, cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de "Domn al Moldovei şi Ţării Româneşti", deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. Totuşi, avem de la Vasile Lupu şi un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu stema unită a Moldovei şi Ţării Româneşti, care ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Cu Mitopolitul Joresi din Alba Iulia a făcut un plan de cucerire a Transilvaniei, mizând şi pe ajutorul sultanului, însă nu a reusit. Într-o scrisoare adresată Porţii otomane, scria că o treime din locuitorii Transilvaniei sunt români. Dupa moartea fiului său Ioan, a fost o perioadă în care a stat mai liniştit. Iar în 1644 chiar se împacă cu cei doi domnitori din Muntenia şi Transilvania. În amintirea acestei înţelegeri, Vasile ridică biserica Stela la Târgovişte, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova. În 1646, Moldova suferă o invazie a tătarilor, iar mai târziu una a cazacilor lui Bogdan Hmielniţchi, după care Lupu a trebuit să dea în căsătorie fiului acestuia Timuş, pe fata sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul polonez Ion Radziwill, în 1645. Detronarea a venit din Transilvania.

Sfârşitul domniei

Gheorghe Rakoczy al II-lea gândindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei şi îl găsi în boierul Gheorghe Ştefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemeny din partea lui Rakoczy şi Diicul Spatarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile fuge peste Nistru la Cameniţa, şi se întoarce în scurt timp cu, cazacii ginerelui său Timuş şi iese învingător la Popricani, dar nu se mulţumeşte numai cu recâştigarea tronului, ci îl urmăreşte pe Gheorghe Ştefan şi în Muntenia cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. Este însă învins la Finta în 17 mai şi pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, şi de acolo la tătari şi apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Şapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-şi recâştige tronul, dar în 1661 moare la Constantinopol.

Activitate culturală şi religioasă

A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este Trei Ierarhi din Iaşi, pe lângă care a înfiinţat o şcoală şi o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti. Mai ales prin zelul Mitropolitului Varlam, s-au tiparit mai multe cărţi bisericeşti ("Carte românească de învăţătura duminicelor de peste an" - Iaşi 1643 ; "Răspunsuri la Catehismul Calvinesc" - Suceava 1645), dar şi o carte de legi, "Pravilele împărăteşti". În acest fel s-a mai facut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică şi stat. "Predoslovia" domnitorului Vasile Lupu la "Cartea românească de învăţătură" ("Cazania") a mitropolitului Varlaam, se adresa către "toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească". Prin prestigiul său personal pe plan intern şi prin legaturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în răsărit era aşa de considerabilă, că după dorinţa lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi. Intervenţia lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitopolit în Alba Iulia pe Ilie Joresi, în 1640.

http://www.daciajurnal.ro/index.php?pag=continuare&cheie=1730&dom=9&num=58&poza=101

Gheorghe I. FLORESCU – Un „socialist sui generis”: dr. N. Lupu