Engels[v=]

5 august 189 – A murit Friedrich Engels
Alaturi de mult mai faimosul sau prieten, Karl Marx, Engels a formulat teoria comunismului si a scris Manifestul Partidului Comunist, fiind, dupa moartea lui Marx, editorul ultimelor volume din gigantica lucrare a acestuia, Capitalul. Nascut pe 28 noiembrie 1820, in familia unui industrias german din Barmen-Elberfeld, tanarul Friedrich a fost trimis de tatal sau in Anglia, sa supervizeze infiintarea unei noi fabrici de bumbac, la Manchester. Impresionat profund de saracia in care traiau muncitorii englezi, la 25 de ani, Engels scrie un raport zguduitor, intitulat Conditia clasei muncitoare din Anglia si incepe sa colaboreze la publicatia Analele Franco-Germane, editata de Karl Marx la Paris. Dupa ce Marx a fost expulzat din Franta, cei doi s-au mutat in Belgia, unde exista o mai mare libertate de exprimare.

Marx si Engels au fost rasisti

Citat:

Istoricul Mikhail Voslensky este considerat in Occident unul dintre cei mai buni specialisti privind trasaturile particulare ale indivizilor care au pus bazele comunismului, incepand cu fondatorii acestuia, Karl Marx si Friedrich Engels si continuand cu Lenin, Stalin, Beria, Hrusciov, Andropov si Gorbaciov. In cartea sa, intitulata „Nomenklatura”, in capitolul „Stramosii” – care nu sunt altii decat Marx si Engels – ilustreaza un lucru absolut surprinzator ca trasatura de caracter a celor doi, si anume rasismul si antisemitismul lor. Vom reda pentru cititorii Focus Vest cateva pasaje semnificative in acest sens, care vin sa ne schimbe cunostintele cu privire la ceea ce stiam despre cei care au pus bazele flagelului numit comunism. Rasism contra negrilor si evreilor Este de notorietate publica faptul ca, atat dinspre tata, cat si dinspre mama, in familia Marx au existat rabini, in decursul a mai multe generatii. Dar Karl Marx nu avea nici o afinitate pentru poporul sau. El si Engels vorbeau despre evrei pe un asemenea ton, incat a le cita spusele devine de-a dreptul stanjenitor. Vom da cateva mostre. Marx: „Acest negro-evreu Lassalle, dupa forma capului si a parului sau, descinde din negri, din cei care l-au urmat pe Moise in fuga din Egipt (daca nu cumva bunica sau mama lui paterna o fi curvarasit cu vreun negru). Pe cuvant, amestecul acesta de tip evreiesc si germanic pe fond negroid nu poate da decat un rezultat bizar”. Si Engels se exprima in termeni asemanatori: „E un ovrei adevarat de la granita slava: e gata oricand sa se foloseasca de oricine in scopuri proprii, sub paravanul chestiunilor de Partid. Pe urma mania asta de a acoperi si a masca pe jidanul imputit de la Breslau sub tot soiul de pomezi si sulimanuri. Ovrei inept de la un cap la altul”. Intalnindu-l la Paris pe ziaristul alsacian emigrat Alexander Weill, acelasi Engels gaseste ca „micutul Weill e prea jidan ca sa se lase platit cu cateva bancnote din partea acestui prim falanster al viitorului”. Cat despre vienezi „sunt toti evrei pe care nu-i poti duce cu vorba”. Sau mai departe: „Am primit ieri vizita inevitabilului Leibel Choras care m-a impiedicat sa scriu. L-am intrebat despre persecutarea evreilor din Moldova; s-a plans putin, dar asta nu pare atat de teribil”. Chiar si in ultima sa scrisoare catre Engels, Marx il evoca pe „jidanasul puchinos”, editorul Hepner. Spiritul antisemit se raspandeste in toata familia lui Marx. Astfel, fiica sa Laura ii scrie surorii ei, Jenny: „E un baiat foarte dragut, destul de frumos, dar prea jidan”. Afirmatiile nationaliste sunt uneori surprinzatoare, sub pana lui Engels: „De mai multe ori am fost tentat sa ma mandresc de a nu fi danez, nici chiar islandez, ci pur si simplu german”. Iar in Anglia, Marx scria: „Imi intareste tot mai mult ideea ca orice englez are undeva in creier un dop cu smirghel, de care se impiedica totul”. Rasism si pentru slavi Rasismul teoreticienilor marxisti nu-i vizeaza numai pe negri sau evrei, ci si pe slavi. In corespondenta lor intima, Marx si Engels nu ascund deloc lipsa de stima pe care o au fata de rusi. Engels traseaza urmatorul portret al unui emigrant rus, traind in Anglia. „E slav pana in varful unghiilor, sentimental in fleacuri si chiar in porcarii, lingusitor si arogant... Nu e nici mai mult nici mai putin decat un mic-burghez rus cu tendinte ale aristocratiei ruse, lenes, sentimental, facand pe blazatul...”, „pretentiile intelectuale pe care le afiseaza, sub pretext ca e rus!”. Marx fusese entuziasmat descoperind cartea lui Pierre Tremeaux (1865), in care acesta stabilea o relatie intre evolutia oricarei fiinte vii – inclusiv omul – si formarea planetei si deci a solului. Acesta afirma ca „pe solul geologic care predomina in Rusia, slavul se tatarizeaza si se mongolizeaza, la fel cum dovedeste ca tipul negrului comun nu este decat o degenerescenta de la un grad superior”. Dar nu numai corespondenta reflecta antisemitismul lui Marx si Engels. El se regaseste si in eseurile si articolele lor, de exemplu in „Cu privire la chestiunea evreiasca”, in care fondatorul „socialismului stiintific” gaseste urmatoarea formula: „Emanciparea sociala a evreului presupune ca societatea sa fie eliberata de iudaism”. Printr-o „solutie finala”. Mai multi cercetatori s-au intrebat daca Hitler nu si-a gasit in acest articol „argumentele” pentru antisemitismul sau. Se stie ca fostul Fuhrer a citit operele lui Marx, cu ocazia detentiei sale in inchisoarea Lansberg, in 1924, dar se pare ca a facut-o si mai inainte. Intr-un discurs rostit la 15 august 1920, la Munchen, care trebuia sa arate de ce national-socialistii erau antisemiti, Hitler a afirmat ca argumentatiile sale antisemite provin de la un „evreu”. Se gandea oare la Marx? Marx si Engels - ideologi doar prin vorbe Desi se prezenta drept ideologul clasei muncitoare, Marx nu prea a avut contact cu aceasta clasa. Cu toate ca era evreu, el era si antisemit. De ce, de cine este el oare legat? Poate ca, la nivelul vietii private, de sotia sa Jenny, de copiii sai, de mama sa? In legatura cu Jenny, Marx scrie: „Nevasta mea si-a pierdut constant de vreo cativa ani calmul si echilibrul, fenomen explicabil prin imprejurari, ceea ce nu-l face mai agreabil – iar plangerile ei, iritabilitatea si proasta dispozitie sunt un adevarat martiriu pentru copii”. Sau: „(...) Cum banii pe care-i dadusem lunea trecuta pierisera deja, i-am cerut explicatii. Si atunci a iesit la iveala nebunia femeilor (...) Pesemne ca femeile au intotdeauna nevoie sa fie tinute sub tutela”. Cu 20 de ani inainte, Marx si Engels au proclamat deja, in Manifestul Partidului Comunist, ca femeile sunt o proprietate colectiva, ca si cum ar fi fost vorba de niste turme de animale. De altfel, Marx insusi nu a stralucit prin fidelitate conjugala. Iubirea sa adultera si lipsita de romantism cu servitoarea Helene Demuth, cu 9 ani mai tanara decat Jenny von Westphalen, este de o trista banalitate. Un fiu, Frederick, s-a nascut din legatura aceasta. Parintele comunismului stiintific a facut exact ceea ce-i putea atrage pana in 1989 unui comunist excluderea din partid: Marx nu a recunoscut copilul si a reusit sa-l convinga pe Engels sa se declare tatal nelegitim. Abia pe patul de moarte – si in scris, fiindca un cancer al laringelui il impiedica sa vorbeasca – a marturisit Engels ca adevaratul tata al lui Frederick era Marx. Aceasta tactica a parintelui marxismului a marcat soarta fiului exclus. Dupa o scolarizare modesta, Frederick a devenit muncitor. Scria intr-o germana nespus de primitiva, plina de greseli de ortografie. Ani in sir, nu a avut dreptul sa intre la Marx si Engels decat pe usa de serviciu. Abia cu putin timp inainte de moartea lui Engels, a putut trece pe usa principala. Mezina lui Marx, Eleanor, fara a sti ca Frederick era fratele ei, ii scria surorii sale, Laura: „Stii, cand il vad pe Frederick am intotdeauna un simtamant de vina si nedreptate. Ce viata a mai dus si omul asta. Sa-l asculti vorbind e o suferinta si o rusine pentru mine!” Dupa Marx, familia are si partile ei pozitive. Astfel, acesta ii scrie lui Engels: „Singura veste buna am primit-o de la cumnata mea ministeriala, Luise von Westphalen: e vestea bolii indestructibilului unchi al nevestei mele. Daca ar muri acum cainele asta, as scapa de greutati”. La randul sau, Engels este deosebit de „intelegator”: „Toate felicitarile mele pentru boala batranului spin in calea mostenirii din Braunschweig si sper ca ce-i mai rau se va petrece in curand”. Evenimentul mult asteptat se va produce dar peste... 3 ani. „Mi s-a comunicat ieri decesul unchiului nevestei mele (...). Vom mosteni doar 100 de lire; sau poate mai mult, daca batranul animal nu lasa mostenire guvernantei sale partea din avere care nu este indiviza”. Tot Marx il indeamna pe Engels, mai tanar decat el, sa stoarca bani de la tatal sau. La doua luni de la publicarea Manifestului Partidului Comunism, cei doi autori fac un interesant schimb de pareri: „Este indispensabil acum sa-ti expui exigentele fata de batranul tau, mai ales sa ne spui definitiv ce se poate face la Barmen-und-Eberfeld”. La care Engels raspunde: „Nu se poate scoate absolut nimic de la batran”. Dar Marx nu renunta si raspunde, in noiembrie 1848: „Batranul tau este un nemernic caruia o sa-i trimitem o scrisoare pe care o merita”. Iar cateva zile mai tarziu: „Am pus pe picioare un plan care sa stoarca bani de la batranul tau, caci pentru moment nu avem nici un sfant. Trimite-mi o scrisoare tare (cat mai grosolana posibil, pe adresa mea), in care sa povestesti ce ai facut pana acum, dar in asa fel incat sa o pot comunica mamei tale. Batranului tau incepe sa-i fie frica”. P.S.: Uriasa corespondenta dintre Marx si Engels a fost tiparita in mai multe volume si in limba romana, in cadrul operelor clasicilor marxism-leninismului. Incepand cu volumul 29 si pana la volumul 37 din cadrul operelor, putem intalni in miile de pagini de corespondenta dintre cei doi si alte lucruri care, de cele mai multe ori, pot soca. Nu putem sa nu ne intrebam: cum au fost ele lasate si tiparite de ochiul atent al cenzurii comuniste din Romania? Sau totul a fost pentru a lasa intacte acele pagini de corespondenta, pentru ca eventualii cititori sa traga singuri, concluziile . Costin BADOIU

http://www.focusvest.ro/locuri_de_munca/index.htm

Friedrich EngelsFriedrich Engels (11.28.1820, Wuppertal - 08.5.1895, Londra), un secolului 19 Germania filosofie politică, comunismul a dezvoltat alături de colaboratorul său mai bine-cunoscute, Karl Marx, co-autor al Manifestului Partidului Comunist (1848). Engels a editat mai multe volume din Das Kapital, după moartea lui Marx.

FREDERICH  ENGELS-
2]Libertatea constă în a ne domina pe noi înşine şi în a domina natura exterioară, dominare întemeiată pe cunoaşterea necesităţilor naturii.
1]Gandirea este o forma a energiei , o functiune a creierului.