Davidsohn[v]

Madelaine Davidzon si “Femeile noptii”
Irina Airinei
Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti a gazduit joi, 5 octombrie, in primitoarea dar neincapatoarea sala de expozitii, lansarea romanului "Femeile noptii" al scriitoarei israeliene de origine romana Madelaine Davidzon, volum aparut la Editura Libra, ingrijit si redactat de editoarea Daniela Tomescu, cu o prefata semnata de Aura Christi, cea care a dat startul discutiilor pe marginea acestui

INTALNIRE CU IASUL

Mi-am dat intalnire cu Iasul, orasul studentiei mele, dupa 34 de ani de la terminarea Facultatii de Medicina.


Luni seara 28-10- 02 m-a asteptat la gara. Ploua putin dar organizatorul Congresului Mondial de Poezie, domnul Dorin Popa ne-a condus imediat la hotelul Traian. Aici urmau sa fie gazduiti timp de trei zile oaspetii participanti la eveniment. Aproape30 de tari si-au trimis reprezentantii la mitingul poeziei care urma sa se desfasoare in"DULCE TARG AL IESILOR" De pretutindeni intinzandu-si mainile peste meridiane si paralele, poetii s-au adunat sa-si recite versurile, sa-si manifeste crezul. Pentru mine a fost o experienta de neuitat sa aud chineza, coreana, spaniola sau portugheza cu accent englez, sau de fapt mai corect spus, invers. Dar muzica versurilor nu avea nevoie de traducere pentru a-ti patrunde in inima. Am incercat desigur si o mare bucurie ca sa-mi citesc propriile poezii in romaneste cu traducere simultana in engleza, ca astfel sa-mi exprim in fata unui numeros si select public, durerea, bucuria,iubirea sau speranta cuprinsa in ele. Mai erau la! masa noastra o peta israeliana Sara....profesora de poliestetica, precum si domnul Cahan Ernesto membru al unei Organizatii de lupta pentru pace, organizatie distinsa cu premiul Nobel pentru pace. Poeziile domniei sale scrise in spaniola si adunate in volumul PAXAPORT au facut o deosebita impresie. Astfel Israelul s-a aflat in prim plan, atragand interesul tuturor delegatiilor la congres.


Poetul Dorin Popa, organizatorul festivitatii, profesor la Facultatea de Ziaristica si Relatii Publice a pregatit tuturor participantilor la congres un minunat cadou, o antologie cu poeziile domniilor lor traduse in engleza. Printre numerosii participanti am remarcat intr-una din zilele congresului si o palestinianca. Atunci m-am gandit ca paote acolo unde politicienii au dat gres, poezia va reusi sa umanizeze si sa trezeasca ratiunea


Fiind singura vorbitoare de limba romana dintre congresmeni, am devenit s-ar putea spune omul de legatura. Astfel m-au invitat sa particip la o emisiune locala de televiziune VIZIBIL SI INVIZIBIL, realizata de domnia sa Liviu Antonesei, poet si scriitor, personalitate bine cunoscuta in lumea culturala, editorul ziarului iesean TIMPUL. Deasemni, alaturi de domnul Liviu Antonesei si domnul Dorin Popa am dat un interviu la radio Bucuresti pe tema congresului desfasurat la Iasi. Titi au fost interesati sa-mi cunoasca impresiile dupa atatia ani de despartire iar eu am incercat sa redau emotia acestei reveniri. Mi-am intalnit chiar si o colega de facultate, datorita acestei emisiuni, cand intamplator ea a deschis televizorul si m-a recunoscut pe micul ecran. Atunci a sunat la toate hotelurile din oras pana l-a gasit pe cel care ne gazduia congresul Intalnirea ne-a impresionat pana la lacrimi si mai ales modul in care s-a produs. Serile de recreatie si conversatii din lobiul hotelului nu le voi putea uita nici cand.


Poeziile se creeau ad-hoc, se traduceau imediat in indiana, chineza, coreiana, romaneste sau ivrit. Poetii si le recitau uni altora. Cursivitatea ritmului si a rimei nu aveau de fapt nevoie de traducere. Poezia devenise ea insusi o limba internationala pe care o intelegeam cu totii


Congresul a fost o mare reusita iar la capatul lui numele domnului Dorin Popa era pe buzele tuturor. Fara indoiala lui i se datoreste in primul rand acest concediu al meu, de neuitat
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/note-de-calatorie-Iasi.htm

Madelaine Davidsohn - o poeta din Israel, nascuta in Romania
Urez aici postului romanesc de televiziune internationala pe satelit si tuturor celor care ne aduna zi de zi מn fata micilor ecrane alinandu-ne dorul de casa si hranindu-ne mintea si sufletul, cu ocazia מmplinirii a sapte ani de activitate , viata lunga si succese , noroc,sanate si bucurii! Prin intermediul Televiziunii Romania International, mai exact al doamnei Marilena Borcescu realizatoarea emisiunii "Adevaruri subiective" am intrat מn contact cu un cerc de artiste din Israel :

- doamna LIANA SAXONE HORODI - pictorita consacrata si eleva a maestrului Schweizer- Cumpana,
- doamna MADELEINE DAVIDSOHN - medic pediatru si scriitoare,
- doamna FRANCISCA STOLERU - medic si scriitoare.

Ce m-a uimit dar m-a si bucurat in acelasi timp este dragostea acestor femei evreice pentru limba romana, pentru pamantul natal unde au vazut lumina zilei si unde li se odihnesc mosii si stramosii "...si ai lor si ai nostrii", (parafrazand-o pe Madeleine Davidsohn). Este impresionant sa constati cum copii lor nascuti si crescuti acolo מn "tara sfanta" (Israel), canta si vorbesc in limba romana tot asa cum vorbesc ivrit, cu dragoste, mandrie si respect.



MADELEINE DAVIDSOHN s-a nascut מn anul 1944 la Dorohoi si מn anul 1974 emigreaza מn Israel, stabilindu-se la Haifa unde munceste ca medic pediatru de mai bine de doua decenii la spitalul "Kupat Holim". Madeleine Davidsohn scrie asa cum traieste, cum munceste si cum respira, cu bucurie si sinceritate, cum doarme si viseaza, visuri frumoase sugerate de realitatea de zi cu zi sau cosmarurile israeline cotidiene.

Deja din copilarie, in Romania scrie de la varsta de 12 ani, simtind nevoia sa-si linisteasca sufletul sensibil de adolescenta, asternand pe hartie מn cuvinte simple trairile zilnice si sentimentele מn versuri clare, melodioase.

Publica sporadic la diferite reviste ca "Izvoare","Rebus". In timpul studentiei este descoperite de poetul Camil Baltazar, omul care מntre cele doua razboaie mondiale, descoperise si lansase multe tinere condeie. El a מndemnat-o "sa scrie si iarasi sa scrie".

La publicat nu s-a gandit multa vreme, iar cand s-a gandit nu a indraznit, tremurand si la ideea de a-si vedea numele pe o carte. (Al.Mirodan). In aceasta seara va voi citi doua poezii din volumul ei de debut: "INTRARE LIBERA" , prima si ultima poezie din volum , poezii relevante pentru constanta si continuitatea sa spirituala: prima este dedicata pamantului מn care a מncoltit si a מnflorit ,iar cea de-a doua este dedicata pamatului מn care s-a maturizat.


Emilia Schintzel - Esslingen, Germania

DORUL

Pe-un picior de plai
M-am nascut.
Dintr-o gura de rai
Am baut.
Si m-au מnvatat atunci
Sa iubesc acele plaiuri
Muntii si cu vaile
Mioarele, cantarile.

Si-am lasat in urma dorul
Doar amintirile mi-am luat
Intr-un geamantan uzat
Si m-am dus, si m-am tot dus

Dupa alte cantece
Zilele sa-mi farmece.

Dar cand migdalul מnfloreste
Tot מmi mai pare ca-i cires.
Atuncea dorul se trezeste
Si-mi lasa pe hartie-un vers.


HOTAR DE URA

Si noi si ei
Pe-acelasi petec de pamant
־ntr-un razboi cumplit, fara de glorie
Plangand aceasi piatra de mormant,
Cu-o radacina unica -n istorie.

Si noi si ei,
Cu lacrimi si cu sange,
Sa מmpartim pamantul מn bucate.
Au! Care mama mai amarnic plange?
Ni-s marile de lacrimi saturate.

Si noi si ei
Din mosi, din tata-n fiu
Hranim cu ura pruncul ce-o sa vina
Si-n locul bobului rotund de grau
Mancam , si noi si ei, neghina.

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/madelaine.htm

Al cincilea anotimp
Să crezi în oameni, asa cum înţelege să o facă doamna M. Davidsohn, să nu te lasi pradă deznădejdii distructive, să te răscumperi prin iubire. Cum altfel s-ar fi născut duioasele proze ale Domniei-Sale, ce altceva s-ar fi putut potrivi în lipsa credinţei în semeni şi în înţelegerea valorii umane ?
Am citit cu deosebită plăcere volumul “Al cincilea anotimp “, trimisă fiind spre această lectură de câteva fragmente din scrierile autoarei, publicate în reviste israeliene de limbă română. Pe lângă descoperirea unui autor despre existenţa căruia nu ştiam, plăcerea mi-a fost dublată printr-un dialog firesc cu acest mare om de suflet şi de litere: Doamna Madeleine Davidsohn este medic stomatolog şi s-a născut în România.

Generoasa lume a povestirilor doamnei Madeleine Davidsohn se construieşte pe acest adevăr : egalitatea în faţa iubirii şi a morţii. Descrierea speranţei că nimic nu este pierdut. Savant sau analfabet, omul trăieşte iubirea pe aceeaşi scală, de la emoţie şi dor, la gelozie şi îndoială, febră a inimii şi a cărnii. Săraci, cerşetori, nevoi umane, boală, cruzime, răscumpărabile numai prin iubire, solidaritate, toleranţă. Universuri paralele (materie-spirit) destine repetabile, macro-cosm miniaturizat, coincidente. Extraordinarul amalgam real-fantastic, minuţios dozat graţie stiinţei prelucrării informaţiei se regăseşte în cea mai mare parte a prozelor.
Viaţa e vis, visul poate deveni realitate, omul rezistă, omul depăşeste, pentru că trebuie, situaţiele de criză, viaţa se află la îndemâna tuturor, viaţa oferă şanse egale.
Personajele Madeleinei Davidsohn, din pături sociale diferite, cu preocupări diverse, ajung la numitorul comun care este sufletul. Sufletul omenesc, cu toate încercările, la care poate fi supus, şi cărora el le supravieţuieşte sau nu. În scrierile autoarei, această victorie a sufletului se relevă din plin. Stările sufletesti sunt atent observate şi redate cititorului avid de a se recunoaşte.
Fiecare povestire sau schiţă din volum poate constitui o sursă valoroasă de pagini critice. Substanţa volumului nu se epuizează într-un simplu comentariu. Doamna Madeleine Davidsohn pledează în favoarea răscumpărării valorilor care, în mod trist, uneori insesizabil, se sting.
Un text de o inepuizabilă fineţe şi profunzime, în sensul revelat mai sus este « Mingea de baschet ». Alegându-şi drept erou un copil de vârstă şcolară, autoarea ne reaminteşte fragilitatea condiţiei umane intr-o lume unde răul proliferează.
Un terorist căruia copilul îi dejoacă toate planurile aduce la lumină un băieţel fără nume, incitând la tema generoasă a inocenţei versus violenţă.
Memorabilă pledoarie în favoarea curajului, demers discret în sensul restabilirii păcii, şi , de ce nu ? a ordinii mondiale !

Clava Nour, mai 2005, Ra’anana, Israel.


***

Viaţa într-o carte cu clima dulce


În timp ce în zona noastră excesiv temperată cele patru anotimpuri se rezumă ambiguu la două, undeva în nordul Africii, într-o ţară veche de când lumea, dar într-un oraş ultra occidental, la ţărmul Mediteranei, doamna Madeleine Davidsohn inventează un al cincilea anotimp . Risc asumat ! Adaug că, după o noapte de lectură, îmi prieşte şi mie…
Doamna Madeleine Davidsohn scrie o proză agreabilă, sentimentală şi, mai important ca orice atunci când e vorba de ficţiune, convingătoare. Secretul acestei proze este sinceritatea. A nu te complica inutil, a gândi clar, a şti ce ai de spus, a-ţi cunoaşte cititorul şi a-i da ce crezi că i se cuvine, iată o miză nu la îndemâna oricui.
Astăzi când, obişnuit, se scrie aspru, brutal, rece, mimându-se de multe ori fără vocaţie urletul şi furia, această autoare mai deloc cunoscută găseşte pentru povestirile sale un timbru plăcut, o lumină dulce, un final echilibrat. Este reţeta care cu ani în urmă a consacrat printr-o carieră internaţională fulgerătoare un roman de o sută de pagini. O carte scrisă cu bună-credinţă împotriva curentului. De fapt, o reacţie a unui om mai degrabă intelligent decât abil la valul de violenţă al momentului. Lasă că s-a făcut rapid şi un film, iar autorul a devenit peste noapte milionar. Este vorba, fireşte, de Love Story. Cum se ştie, autorul nu este un fluture de noapte dimpotrivă, e om de carte, profesor de limbi clasice la una din marile universităţi americane. Încă se mai ascultă şlagărul din coloana sonoră a filmului. Succesul cărţii în chestiune a fost, fără îndoială, o formă de normalitate.
Drama nu lipseşte din povestirile doamnei Davidsohn, tragicul stă la pândă, se evită grotescul. Chiar atunci când mesajul pare dictat de o anume urgenţă ameninţătoare, există mereu un apel la speranţă. Stări contradictorii, totdeauna tandru şi cu delicateţe puse în pagină. Tristeţi provinciale moştenite din târgul moldovenesc de baştină şi, egal, o nelinişte apăsător citadină, viaţa complicată din Israelul de azi. Tăria de a rezista. Încăpăţânarea de să fii şi să faci. Curajul memoriei “sănătoase”, deloc resentimentală. Nu e puţin lucru.
Tonul discret, clarobscurul, calmul povestirii sunt semnele bune ale acestei proze.
De neuitat, durerea senină a bătrânei Carola şi portretul în pastă groasă, expresivă al “tatălui”, Maximilian Morales Jurava. “Anotimpurile Estellei” este un roman concentrat în câteva zeci de pagini. O familie cu toate ale ei. Iubire, ură, părinţi şi copii, ambiţie, vanitate, voinţă, orgoliu, avere, tenacitate, resemnare etc. Cernăuţi, Viena, Transnistria, Israel. Istorie. O lume, teribile exprerienţe-limită, bucurii scurte şi adânci. Totul scris cu instinct sigur, subiect tratat inteligent, sine ira et studio…
Iar "Oglinda magică" este o cheie cu care se poate pătrunde în cartea asta. O mică piesă de colecţie lucrată de un artizan foarte priceput. Vechiul motiv al oglinzii se împrospătează ca prin minune. Fiindcă ce este minunea ? Ceva cât se poate de simplu, aşadar, credibil. Totul e să rămâi copil până la adânci bătrâneţe.

http://www.agonia.ro/index.php/article/129961/