Walesa[v=]

Lech Walesa, fost preşedinte al Poloniei: „În...

http://adevarul.ro/cultura/carti/avanpremierA-visurile-secretele-prime-doamne-poloniei-danuta-walesa-isi-lanseaza-biografia-bookfest-1_53859fc20d133766a811f4b3/index.html

http://www.gandul.info/international/lech-walesa-critica-politicile-lui-david-cameron-in-domeniul-imigratiei-11826583

Lech Walesa ne-a păcălit pe toti !
 

Impostura lui Lech Walesa: cu 4 clase şi o şcoală de meserii,
electricianului din Gdansk i s-au decernat 35 de titluri „Doctor
Honoris Causa” şi un premiu Nobel

Lech Walesa a cultivat impostura şi pe alt plan, nu doar pe cel al
relaţiilor extra–conjugale.
Născut la 29 septembrie 1943, în sătucul Popowo, la aproximativ 150 de
kilometri de Varşovia, Lech Walesa nu şi-a cunoscut niciodată tatăl.
Îndată după naşterea fiului, Bolek Walesa, tâmplar, a fost internat
într-un lagăr de muncă nazist, unde a decedat după 18 luni. Mama lui
Lech Walesa – Feliksa – s-a recăsătorit cu Stanislaw Walesa, fratele
mai mare al tatălui lui Lech şi totodată unchiul său. O practică
obişnuită atunci în Polonia.
Stanislaw a venit în căsătorie cu trei băieţi. Iniţial, verişori
primari, ulterior fraţi vitregi ai lui Lech şi a celor trei fraţi
naturali ai lui.
Lech Walesa şi-a urât tatăl vitreg, cu toată intensitatea. Îl
considera un „vânător de bani”, dar a trebuit să se adapteze condiţiei
amare de copil din altă căsnicie. Condiţia aceasta a dezvoltat în
Lech, încă din copilărie, un stil duplicitar de comportament şi de
gândire, care nu l-a mai părăsit toată viaţa.
Fliksa era, în schimb, foarte religioasă. O catolică înfocată. Lech
Walesa a mărturisit adesea: „Am supt religie de la sânul mamei mele.”
În realitate, lucrurile n-au stat chiar aşa.
Lech Walesa ura satul şi obiceiurile sale de mic copil. Casa
părintească era o cocioabă, cu acoperiş de lemn, crăpat, prin care
ploaia şi zăpada îşi făceau veacul. Aveau doar două cămăruţe, pentru
doi adulţi şi şapte copii. De aceea Lech Walesa a simţit ca o
adevărată eliberare politica Partidului Muncitoresc Unit Polonez de a
trece la o industrializare în forţă şi crearea unei clase muncitoare
prin depopularea masivă a satelor. Lech Walesa nu avea ce pierde. Aşa
că a părăsit Popowo fără regrete. Nu s-a mai întors niciodată acolo. A
mers la Lipno, cel mai apropiat oraş.
Împreună cu Walesa, milioane de tineri polonezi părăseau pe atunci
satele şi se îndreptau spre oraş, unde doreau să se integreze odată cu
marea industrializare socialistă a Poloniei. Erau numiţi ironic
„ţăranii de la oraş.”
Lech Walesa nu a fost niciodată bun la carte. A terminat doar cele
patru clase primare. Ştia doar să scrie şi să citească. Când a ajuns
la Lipno, s-a înscris la o şcoală de meserii, care l-a calificat mai
întâi ca mecanic, apoi ca electrician.
Lech Walesa nu a făcut liceul. Deci nu avea nici măcar cunoştinţele de
bază ale unei culturi generale, care se obţine în liceu. Habar n-avea
Lech Walesa de literatură, istorie, geografie. Ori de fizică, chimie,
biologie sau matematică. Avea o inteligenţă nativă, dar nu se putea
concentra şi era leneş. Probabil că lenea poate explica de ce Lech
Walesa nu a făcut liceul, rămânând cu şcoala primară şi cea de
meserii.
Este ciudat, ştiind că regimurile socialiste din Est au încurajat –
chiar au „împins de la spate” – pe tinerii din mediul rural veniţi la
oraş, ca aceştia să se instruiască cât de cât. creând în învăţământ
tot felul de facilităţi: învăţământul „seral”, cel „fără frecvenţă”,
cel prin „corespondenţă” etc.
Cu toate că nu avea decât cele patru clase primare şi şcoala de
meserii din Lipno, atunci când a devenit „liderul Opoziţiei
anticomuniste din blocul sovietic”, Lech Walesa s-a pomenit „Doctor
Honris Causa” la nu mai puţin de 35 de mari universităţi. Dând a doua
oară dovadă de impostură, după cea din familie, Lech Walesa a acceptat
titlurile cu o vizibilă satisfacţie. Vina, desigur, era şi a
universităţilor care au decernat înaltul titlu de „Doctor Honris
Causa” unui om semianalfabetizat, doar pe criterii de interes politic,
dovedind un soi de „prostituţie universitară.” Dar este şi vina lui
Lech Walesa care a acceptat acest joc politic, primind – plin de
emfază – zecile de titluri „Doctor Honris Causa”, care l-au
congratulat. Probabil că SB şi KGB îşi frecau, în taină, mâinile după
cacialmaua trasă Occidentului cu Lech Walesa, „luptătorul anticomunist
din Est”, copleşit de titluri universitare, acordate unui om doar cu
patru clase, din motive politice. Astfel, Lech Walesa a devenit
câştigătorul a peste 30 de titluri „Doctor Honoris Causa” a
următoarelor universităţi:
– Alliance College, Pennsylvania, 1981
– Columbia University, 1981
– Catholic University, Louvain, 1981
– MacMurray College, Illinois, 1982
– University of Notre Dame, 1982
– Providence College, 1981
– St. Senis University, Paris, 1982
– Seton Hall University, 1982
– L’Université de Paris, 1983
– Harvard University, 1983
– Fordham University, 1984
– University of Dundee, Scotland, 1984
– McMaster University, Hamilton, Ontario, Canada, 1989
– Simon Fraser University, Burnaby, Canada, 1989
– Gdansk University, 1990
– Copernicus University, Torun, Poland, 1990
– Connecticut State University, 1996
– Universidad Anahuac del Sur, Mexico City, 1996
– Universidad del San Salvador, Buenos Aires, 1997
– Universidad de Mendoza, Mendoza, 1997
– Korea University (hon. prof.)
– Seul, 1997
– Meiji University, Tokyo, 1997
– Westminster College, Fulton, Missouri, 1998
– Lynn University, Miami, 1998
– Gannon University, Erie, Pennsylvania, 1999
– University of Hawaii, Manoa/Honolulu, 1999
– Lewis and Clark College, Portland, Oregon
– Middlebury College, Vermont, 2000
– University of Oregon, Eugene, 2001
– Pontificia Universidad Católica Madre y Maestra, Santiago de los
Caballeros, Dominican Republic, 2001
– Saint Ambrose University, Davenport, Iowa, 2001
– Ramapo College of New Jersey, Mahwah, NJ, 2001
– University of North Carolina at Charlotte, NC, 2002.
– Université du Québec à Trois–Rivières, Canada, 2005
Ca şi cum decernarea titlului „Doctor Honoris Causa” nu ar fi fost
suficientă, acelaşi Lech Walesa a primit şi următoarele Ordine:
– Medalia de Merit la Congresul American, 1981
– Premiul Nobel
– Premiul Internaţional pentru Democraţie, 1982
– Premiul Justiţiei Sociale, 1983
– Medalia Prietenie Americană, 1983
– Medalia Umanităţii în Serviciul Public, 1984
– Medalia Pro Fide şi Patria, Polonia, 1985
– Premiul Internaţional pentru Integritate, 1986
– Medalia Libertăţii, 1989
– Premiul Ţările din Europa pentru Drepturile Omului, 1989
– Medalia prezidenţială pentru Libertate, 1989
– Premiul George Meany Drepturile Omului, 1989
– Ordinul I clasă a lui Francisco de Miranda, 1989
– Cavaler de onoare Marea Cruce a Ordinului Bath, 1991
– Marea Cruce a Legiunii de Onoare, 1991
– Marele Ordin pentru Merit, Italy, 1991
– Cetăţean de Onoare al Londrei, 1991
– Marele Sash din Ordinul lui Leopold, 1991
– Ordinul lui H.H. Pius XII
– Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania
– Ordinul de Merit al Republicii Chile
– Ordinul Național al Crucii de Sud, Brazilia
– Marea Cruce a Ordinului Crucii de Terra Mariana de Estonia
– Medalia de independenţă a Republicii Turcă
– Military Order of St. James with Swords, Portugalia
– Ordinul Henry al Portugaliei
– Ordinul Coreea
– Odinul Leului din Ţările de Jos, Ţările de Jos
– Medalia Republicii Uruguay
– Medalia UNESCO
– Marea Cruce Cavaler al Ordinului de Polonia Restitută, 1992
– Cavaler al Ordinului Vulturul Alb, Polonia, 1992
– Comandant al Marii Cruci al Ordinului Trandafirul Alb, Finlanda, 1993
– Cavaler al Ordinului suedez al lui Serafim, 1993
– Cavaler al Ordinului danez Ordinul Elefantului, 1993
– Marea Cruce a Ordinului de Merit, Ungaria, 1994
– Premiul pentru Pace, 1996
– Medalia Libertăţii pentru democraţie, Washington, 1999
– Premiul Internaţional pentru Libertate, Memphis, 1999
– Marea Cruce a Ordinului Leului Alb, Republica Cehă, 1999
– Premiul Pace in Terris, 2001
– Unul dintre cei 15 Campioni Mondiali în lupta pentru Democraţie, 2008
– Legion of Liberty (IPEA)
– Universitatea Northeastern Illinois a construit un campus pe care
l-a numit Lech Walesa Hall (2009).

În 1983 lui Lech Walesa i s-a decernat „Premiul Nobel pentru Pace”,
electricianul din Gdansk fiind astfel consacrat – din aceleaşi motive
– în elita politică şi spirituală a lumii globalizate. Pe lângă
„Premiul Nobel”, titlurile „Doctor Honorius Causa” şi Ordinele
primite, Lech Walesa a fost desemnat şi „Omul Anului” de către „The
Financial Times” (1980), „Time Magazine (1981), „The Observer” (1989)
etc. „Stând strâmb şi judecând drept”, tot acest şuvoi de titluri şi
ordine erau acordate, de fapt, SB-ului şi KGB-ului. Pentru strategia
influenţei, Lech Walesa reprezenta o acţiune de infiltrare într-un
„sindicat liber” de maxim succes.
Anii ‘90 vor aduce primele dovezi despre adevărata identitate a
„electricianului” din Gdansk. Precum şi a altor lideri ai
„Solidarităţii” şi KOR.

Lech Walesa, agentul acoperit „Bolek”

În culmea gloriei naţionale şi internaţionale, Lech Walesa participă
la „primele alegeri libere” din Polonia, după război, pe 10 decembrie
1990. Adversar este primul ministru Tadeusz Mazowiecki (P.A.X.),
fostul consilier al „Solidarităţii” şi al lui Lech Walesa.
Ca simbol al „luptei anticomuniste din blocul sovietic”, Lech Walesa
câştigă cu brio alegerile, înregistrând 75% din voturi, şi devenind
astfel primul preşedinte al Poloniei post–comuniste.
Dar Războiul Rece se încheiase şi arhivele secrete încep să se
deschidă. Pentru Lech Walesa şi alţi lideri ai „Solidarităţii” încep
bătăile de cap. Foarte repede, Lech Walesa va fi acuzat de impostură
politică, după cea familială şi cea academică.
Primul document care îl acuza direct pe Lech Walesa de a fi agent sub
acoperire, infiltrat la conducerea „Solidarităţii” este cartea lui
Michal Grocki – „Asasinii printre noi.” Cartea a stârnit un uriaş
scandal în Polonia şi pe plan internaţional. Michal Grocki refăcea
arhivele fostului Minister de Interne al Poloniei, despre care se
credea că au fost distruse între 1990 şi 1992. Nume cunoscute de
„disidenţi” polonezi ieşeau la iveală – ca agenţi conspiraţi ai
Securităţii poloneze (SB), iar unii ai KGB-ului – cu toate
indicativele şi pseudonimele lor.
Alte două cărţi se ocupau de probleme similare şi încercau să
demonstreze acelaşi lucru: că mişcarea disidentă din Polonia, aşa cum
fusese „Solidaritatea”, se încadra în tipul de organizaţii aşa–zis
„anticomuniste, fabricate pe bandă rulantă din 1921 până în 1989, de
CEKA/OGPU/NKVD/KGB. Modelul fiind organizaţia „antibolşevică” Trust
(în rusă Trest), din anii ‘20, încadrată cu ofiţeri sub acoperire ai
CEKA/OGPU.
Cartea „Operaţiunea Polonia”, scrisă de fostul ministru de Interne al
lui Lech Walesa – Antoni Macierewicz şi cea a lui Jaroslaw Kaczyński
(viitor premier, frate geamăn al lui Lech Kaczyński, viitor preşedinte
al Poloniei), „Lovitura de stânga din iunie”, demonstrau că
Securitatea comunistă poloneză (SB – Sluzba Bezpieczenstwa) pregătise
din timp acapararea vieţii politice şi economice din epoca
post–comunistă, impunând oamenii selecţionţi de SB şi legitimându-i,
din timp, ca „disidenţi.” O colaborare secretă scandaloasă între
„disidenţii” polonezi şi SB ieşea acum la iveală. Lech Walesa apărea
în cartea lui Grocki sub pseudonimul dat de Securitatea poloneză (SB),
„Bolek.” Iar mulţi dintre colaboratorii lui „Bolek” aveau indicative
şi pseudonime de agenţi sub acoperire.
Sindicatul „Solidaritatea” – considerat până atunci, în mod unanim,
drept „bastion” al muncitorilor liberi din Polonia – apărea în aceste
cărţi ca o concentrare de 8 milioane de membri. Dublu faţă de numărul
membrilor Partidului Muncitoresc Unit Polonez (comunist).
Alt personaj deconspirat de cartea lui Michal Grocki este
medievalistul Bronislaw Geremek. Membru al KOR, Geremek a purtat
tratativele cu guvernul polonez din 1980, de la Gdansk, care au pus
capăt grevelor. Acelaşi Geremek a fost negociatorul şef la tratativele
cu guvernul polonez din 1989, prin care s-a oficializat
„Solidaritatea” şi a fost format primul guvern polonez „ne–comunist”
din 1945 încoace, condus de celebrul Tadeusz Mazowiecki (P.A.X.). În
perioada post–comunistă, Branislaw Geremek a devenit parlamentar,
ministru de Externe (1997–2000). Apoi a intrat în Parlamentul
European.
Conform cărţii lui Grocki, Bronislaw Geremek a devenit agent acoperit
al Securităţii poloneze (SB) încă din 1969 şi a întreţinut contacte
multiple cu organizaţia teroristă „Armata Roşie” din R.F. Germania.
Cam mulţi pentru o organizaţie „clandestină”, ar zice unii. Dintre
care, aşa cum o dovedesc documente americane declasificate, 42 erau
membri ai CC ai PUMR, dintr-un total de 200.
Nu cumva „disidenţa” poloneză era imaginea în oglindă a Partidului
Muncitoresc Unit Polonez, pregătit să ia puterea în epoca
post–comunistă?

Momentul adevărului pentru „Bolek”

Jaroslaw Kaczyński (viitorul premier al Poloniei) – cel care a
descoperit Dosarul nr. 12535 al lui Walesa/Bolek – fusese multă vreme
un colaborator apropiat al lui Lech Walesa. El a fost primul care a
afirmat că Lech Walesa era agent plătit de SB (Securitatea poloneză).
Kaczyński susţine că Lech Walesa a fost recrutat într-o perioadă când
electricianul din Gdansk era şomer. După ce a citit dosarul
preşedintelui Walesa, Kaczyński a fost ţinta mai multor tentative de
accident.
„La Lettre d’Information” publica, în acest timp, fişa de agent al SB
a lui Krystof Jan Skubiszewski, ministrul de Externe al preşedintelui
Lech Walesa. Pseudonimul lui Skubiszewski pentru Securitatea poloneză
era „Kosk”, iar indicativul de agent pentru ministrul de Externe al
Poloniei post–comuniste era 1.TW. Conform dosarului publicat de „La
Lettre d’Information” – dosar având nr. F – 7974/1 – Skubiszewski
fusese racolat de SB la 3 octombrie 1969, lucrând pentru
„Departamentul III.” Dosarul Skubiszewski din „La Lettre
d’Information” arată că întreg grupul din jurul lui Lech Walesa era
format din „disidenţi de carton.”
Jan Milewski, secretar de stat sub preşedinţia lui Lech Walesa, avea
numele de cod „Francizek.” Alţi agenţi acoperiţi ai SB dezvăluiţi în
„La Lettre d’Information”: J. Ziolowski, secretar la Cancelaria lui
Lech Walesa după 1990; alt secretar al Cancelariei, Lech Falamdysz,
avea numele de cod „Viktor” şi indicativul 2.TW de la data de 25
aprilie 1974. Un alt apropiat al lui Lech Walesa, F. Cybula – nume de
cod „Frank” – s-a lansat ca informator la Gdansk. Chiar şi şoferul lui
Lech Walesa – Wachowski – era agent acoperit al SB şi încă de 15 ani.
Un articol din „Washington Post”, publicat la 3 septembrie 1994 –
referitor la numirea ca şef al Securităţii poloneze a lui Marian
Zaharski, din 12 august 1994 – preciza că noul şef al Securităţii
preşedintelui Lech Walesa era un spion al KGB. Care fusese condamnat
pe viaţă în SUA, pentru că sustrăsese secrete militare americane şi le
„pasase” ruşilor. Se dovedea – în opinia lui „Washington Post” – că
„disidenţii anticomunişti”, aduşi la putere de Lech Walesa, aveau
„rădăcini” adânci în cadrul SB.
Regimul polonez însă după modelul sovietic Alexandr Şelepin – Iuri
Andropov, reuşise să „legitimeze” perfect agenţii proprii ca
„disidenţi” cu ajutorul „Solidarităţii”, ca şi al mass–media
occidentale. Pentru a-i propulsa ulterior, după căderea comunismului,
la putere. Şi astfel, cu ajutorul lor, să-şi menţină puterea şi
influenţa.
În anii ‘90, Polonia a fost bântuită şi de diverse „liste”, cu agenţi
acoperiţi ai SB-ului din cadrul Securităţii şi din Armată şi din
Biserică. Antoni Macierewicz, unul dintre fondatorii KOR şi fost
ministru adjunct al Apărării, a dat la iveală în 1992 o faimoasă
„Listă” cu 64 de personalităţi, agenţi acoperiţi ai SB-ului, pe care o
descoperise în arhivele secrete. Lech Walesa figura pe „Lista” lui
Macierewicz ca un colaborator secret al SB-ului, sub numele de cod
„Bolek.” Scandalul a fost atât de mare, încât a provocat căderea
guvernului condus de Jan Olszewski (1991–1992).
În ianuarie 2005, fostul disident Bronislaw Wildstein (unul dintre
redactorii–şefi ai cotidianului „Rzeczpaspolita” era concediat, după
ce dăduse publicităţii o listă cu nu mai puţin de 240.000 de nume de
foşti agenţi şi informatori ai SB-ului. Listă sustrasă – cum a dovedit
ulterior ancheta – din computerele „Institutului Memoriei Naţionale”,
organism de stat, creat pentru a investiga crimele nazismului şi ale
comunismului din Polonia.
„Societatea civilă” poloneză – tot mai scandalizată de amploarea
dezvăluirilor – a protestat prin toate mijloacele contra „listei lui
Wildstein” şi a reuşit să obţină concedierea acestuia. Însă publicarea
listei l-a făcut pe Wildstein un personaj foarte popular în Polonia.
Presiunile exercitate asupra lui l-au determinat ulterior să reducă
lista la 162.617 nume. În acelaşi timp, au fost dezvăluite numele unor
înalţi clerici ai Bisericii Catolice poloneze, precum Reverendul
Michal Czajkowski (nume de cod „Jankowski”).
„Dziennik” (tipărit de „Springer”) arăta, în numărul din 9 ianuarie
2007, că, în ianuarie 1978, SB-ul conta pe 12 episcopi ca informatori,
pentru a influenţa populaţia în favoarea alegerii ca Prmat al Poloniei
a Cardinalului Karol Wojtyla, favorizat de Securitatea poloneză, în
locul lui Ştefan Wyszynski, muribund. Tot acest val de acuzaţii şi
contracuzaţii, aduse în ultimii 20 de ani, au măcinat unitatea
polonezilor şi au divizat profund societatea. Pe de altă parte,
acuzaţiile erau foarte grave. Dacă cei acuzaţi nu reuşeau să se
dezvinovăţească, însemna automat că au încălcat „legea lustraţiei”,
care funcţionează în Polonia, şi pot fi condamnaţi.
Pentru Lech Walesa toate aceste acuzaţii au avut un efect imediat. În
1995, Lech Walesa a pierdut alegerile prezidenţiale în faţa lui
Alexander Kwasniewski, fostul şef al tineretului comunist polonez.
Dovedit ulterior ca agentul acoperit „Alek”, la începutul anilor ‘80.
La alegerile prezidenţiale din 2000, „Bolek” a recidivat. Rezultatul,
un dezastru: Lech Walesa a obţinut doar 1% din voturi. Războiul Rece
se terminase de 10 ani. Nimeni nu mai avea nevoie de un Lech Walesa
sau de un Mihail Gorbaciov. Era lecţia amară a scrutinului din anul
2000.

Institutul Memoriei Naţionale: „Serviciul Securităţii de Stat și Lech
Walesa” – altă carte acuzatoare

Cu totul altfel stau lucrurile cu cartea „Serviciul Securităţii de
Stat şi Lech Walesa”, apărută în 2008. Cei doi autori – Slawomir
Cenckiewicz şi Piotr Gontarczyk – sunt istorici de meserie, angajaţi
ai „Institutului Memoriei Naţionale”, instituţie finanţată de stat,
care are drept scop cercetarea crimelor nazismului şi al comunismului
în Polonia şi depistarea colaboratorilor.
„Serviciul Securităţii de Stat şi Lech Walesa” are două teme majore.
Prima temă: Lech Walesa a fost informator al SB (Securitatea poloneză)
între 1970 şi 1976, sub numele de cod „Bolek.”
A doua: între 1990 şi 1995, preşedintele Lech Walesa şi-a „pieptănat”
dosarul, atunci când l-a cerut din arhiva Ministerului de Interne, şi
l-a returnat, într-un târziu, cu sute de pagini lipsă.
Ulterior, cei doi istorici au depistat paginile lipsă cu ajutorul
index-ului. Ancheta, extrem de bine documentată, prezintă, în cele 780
de pagini, documente ale SB-ului, greu de contestat, după cum
consideră cei doi autori. Fişe de la SB, rapoarte şi note primite de
SB de la „Bolek” constituie, desigur, un material demn de toată
atenţia.
Analistul politic Olgierd Annusewicz rezuma însă astfel gravitatea
situaţiei pentru imaginea Poloniei: „Walesa încearcă să se apere nu
doar pe el ca persoană, nu doar pe el ca politician, dar mai ales să
apere mitul şi reputaţia «Solidarităţii», mitul şi reputaţia
internaţională a Poloniei, mitul Opoziţiei anticomuniste din Est, în
sfârşit, mitul democraţiei în Polonia.”
Directoarea adjunctă a „Institutului Memoriei Naţionale” (IMN), Maria
Dmochowksa, consideră că apariţia cărţii „face parte dintr-o vânătoare
de vrăjitoare” şi şi-a exprimat regretul că volumul a apărut sub egida
„Institutului Memoriei Naţionale” (IMN). „Alianţa Democrată de Stânga”
a mers mai departe şi a solicitat închiderea „Institutului Memoriei
Naţionale” (IMN), înainte ca alte cărţi, cu documente declasificate să
fie publicate.
Slawomir Cenckiewicz, într-un interviu acordat pentru „Der Spiegel”
din 23 iulie 2008, neagă acuzaţia conform căreia dosarele analizate în
carte ar fi fost falsificate, pentru a-l denigra pe liderul
„Solidarităţii” din Polonia şi simbolul anticomunismului din Estul
Europei. „Aceste dosare au încă sigiliile originale şi se poate
dovedi, cu uşurinţă, că nu au fost deschise niciodată din 1970”, a
declarat în interviu Slawomir Cenckiewicz. „Îl considerăm pe Lech
Walesa un simbol naţional. El a condus «Solidaritatea» şi rămâne un
mit”, a declarat Cenckiewicz. „Dar, în acelaşi timp, el a lucrat
pentru poliţia secretă sub numele de cor Bolek. Adevărul nu este
niciodată alb sau negru.”
Pe de altă parte, „gazeta Wyborcza” a publicat, pe 27 august 2009, o
listă de persoane persecutate în Polonia de SB, furnizată de
„Institutul Memoriei Naţionale” (IMN), din care numele lui Lech Walesa
lipsea. Lech Walesa a respins, începând din 1992, astfel de acuzaţii
şi le-a dat conotaţii politice.
Acum, după publicarea volumului de documente a celor doi istorici de
la „Institutul Memoriei Naţionale” (IMN), situaţia devenise mult mai
gravă şi risca să-i compromită reputaţia, ca om şi politician. Liderul
democrat al „Solidarităţii” şi al luptei anticomuniste din Estul
Europei, primul preşedinte al Poloniei democratizate era acuzat, cu
documente, că a fost agentul acoperit „Bolek” al SB-ului (Securitatea
comunistă).
Analistul Olgierd Annusewicz avea dreptate când arăta miza enormă
pentru istoria Poloniei şi a Europei de Est a acestei cauze: au fost
oare „disidenţii” anticomunişti agenţi acoperiţi ai politicii
politice?
Lech Walesa şi-a conceput o apărare pe mai multe fronturi. Mai întâi,
Lech Walesa a prezentat luni, 20 octombrie 2008 – la câteva luni doar
după apariţia cărţii „Serviciul Securităţii de Stat şi Lech Walesa” –
o nouă autobiografie intitulată „Drumul către Adevăr. O
Autobiografie.” Apariţia noii autobiografii coincidea cu împlinirea a
25 de ani de la primirea „Premiului Nobel pentru Pace” (1983) de către
Lech Walesa. În noua autobiografie, Lech Walesa stăruie asupra
momentului scurtei sale detenţii din 1970, când SB-ul i-a făcut
propunerea să-l pună în libertate, dacă semnează anumite hârtii.
Lech Walesa scrie: „Nu m-am gândit mult. Nici măcar nu le-am citit! Am
semnat un număr de pagini la eliberare, fiindcă aşa era procedura
standard. Mi-amintesc că am semnat mai multe pagini, vreo cinci sau
şapte, pe fiecare în parte, conform standardului.”
Organizaţiile disidenţilor polonezi le cerea însă membrilor săi să nu
semneze nici un document cu SB-ul.
Lech Walesa adaugă: „A fost o greşeală a mea că am semnat. Dar, vă
repet încă o dată, că nu am semnat nici o declaraţie de colaborare şi
nu am promis că voi fi agent acoperit!”
În al doilea rând, Lech Walesa l-a acţionat în justiţie pentru
calomnie, în noiembrie 2009, pe fratele geamăn al lui Jaroslaw
Kaczyński – Lech Kaczyński – cel care, în 2008, în calitate de
preşedinte al Poloniei, a apărut într-un interviu la TV şi a confirmat
că Lech Walesa a fost agentul acoperit „Bolek”, racolat de SB încă de
la începutul anilor ‘70. Lech Walesa solicită prin acţiunea în
instanţă scuze din partea lui Lech Kaczyński şi despăgubiri în valoare
de 100.000 de zloţi (aproximativ 37.000de dolari).
În al treilea rând, Lech Walesa a ameninţat că va emigra din Polonia
din cauza calomniilor proferate după 1990 la adresa lui. Şi că va
restitui „Premiul Nobel pentru Pace” şi toate Ordinele, precum şi
titlurile de „Doctor Honris Causa” primite. Prin aceasta, Lech Walesa
îi dădea un şah mare actualului preşedinte Donald Tusk. Acesta s-a
pronunţat pentru ca toate dosarele SB să fie puse pe Internet şi la
îndemâna oricui. Ceea ce ar face, în bună parte, inutil „Institutul
Memoriei Naţionale” (IMN).

Nota redacției:
Textul de mai sus face parte din volumul În pat cu domnul presedinte,
al domnului Vladimir Alexe, volum aflat în pregătire pentru tipar

DE  LA  ROBERT  PUGLER

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/lech-walesa-erou-luptei-polonezilor-impotriva-regimului-comunist

Viaţa lui Lech Walesa, dezvăluită de soţia sa

Soţia lui Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi fost lider al sindicatului Solidaritatea, descrie într-o biografie care face vâlvă în Polonia chiar înainte de publicarea sa singurătatea şi monotonia vieţii alături de soţul său, transmite Reuters.

În vârstă de 62 de ani, Danuta Walesa a fost Prima Doamnă a Poloniei în perioada 1990-1995 atunci când Lech Walesa a devenit primul preşedinte al Poloniei ales prin vot universal.

29 septembrie 1943 - S-a nascut Lech Walesa

Lider charismatic al sindicatului Solidaritatea, politician si militant pentru drepturile omului, Lech Walesa si-a legat numele de lupta pentru obtinerea de drepturi sociale si politice a muncitorilor polonezi. Electrician de profesie, fara studii superioare, el s-a nascut la Popowo, in familia unui tâmplar, ramânând orfan la doar câtiva ani. Dupa absolvirea scolii profesionale din Chalin si satisfacerea stagiului militar, s-a angajat, in 1966, ca electrician la Santierul Naval Lenin din Gdansk. Pe 8 decembrie 1969 s-a casatorit cu Danuta Golos, care i-a daruit opt copii. Fire rebela, temerara, Walesa a organizat in 1970 o greva pentru a protesta impotriva cresterii pretului la alimente.

Reprimarea brutala a miscarii de protest i-a intarit insa si mai puternic credinta in victoria muncitorilor uniti si, desi concediat in 1976, a continuat sa initieze miscari de protest si la noul loc de munca. A urmat o veritabila haituire a lui de catre politia secreta, care-l urmarea oriunde pleca sa munceasca. Telefonul ii era permanent ascultat, membrii familiei, supravegheati. In acei ani a fost arestat in mai multe rânduri, dar nimic n-a putut imblânzi tenacitatea lui. Vara anului 1980 a dus la o noua greva, la Gdansk si Walesa, in calitate de activist al Sindicatelor Libere Poloneze, s-a implicat activ in organizarea ei.

Amploarea miscarii a obligat guvernul comunist sa recunoasca existenta sindicatului muncitoresc Solidaritatea, initiat la sugestia lui Walesa. La 13 decembrie 1981 insa, generalul Wojciech Jaruzelski a preluat puterea, decretând legea martiala. Walesa a fost arestat, iar Solidaritatea scoasa in afara legii. In 1982, liderul sindical va primi Nobelul pentru Pace, iar venirea la putere a lui Gorbaciov, in URSS, va grabi sfârsitul regimului comunist in Polonia, tara careia Walesa ii va deveni presedinte intre 1990 si 1995.

Fiul lui Walesa, rănit grav într-un accident rutier

Lech Walesa are pneumonie
Liderul istoric al sindicatului Solidaritatea şi fost preşedinte polonez Lech Walesa, spitalizat săptămâna ...

Lech Walesa nu poate veni in Romania: a fost spitalizat

Fostul presedinte polonez Lech Walesa, in varsta de 67 de ani, a fost internat intr-un spital din Gdansk, fiind nevoit sa-si amane vizita programata in Romania. Medicii inca nu i-au putut stabili un diagnostic! Detalii»

Lech Walesa (Polonia: Lech Wałęsa) (poloneză: [lɛx vawɛsa] (asculta), limba engleză: / ˌ vəwɛnsə lɛk / sau / wɔ ː lɛnsə /; [1] [2], născut la 29 septembrie 1943) este un politician polonez, sindicale organizator , şi activist pentru drepturile omului-. Un lider carismatic, el a co-fondat Solidaritatea (Solidarnosc), blocul sovietic primul sindicat independent, a câştigat Premiul Nobel pentru Pace în 1983, şi a servit ca preşedinte al Poloniei 1990-1995.