GREENBERG[v=]

http://cultural.bzi.ro/unul-dintre-inventatorii-unui-celebru-site-de-muzica-a-murit-in-conditii-suspecte-32432

Ce citesti?


Empatia in psihoterapie

Faceţi cunoştinţă cu Les

Coloratura naturală, de Ruth Guttman Ben Zwi: Acum câteva zile am primit un dar din Viena: marea soprana internaţională Sylvia Greenberg a avut gentileţea de a-mi trimite ultimul ei CD intitulat cu tâlc "Hausmusik" .Vă veţi întreba , ca şi mine, de ce muzica de casă şi nu muzica de cameră? Pentru că "eroul" acestei înregistrări e ...apartamentul în care locuieşte celebra cântăreaţă împreuna cu soţul ei pianistul şi dirijorul american David Aronson din 1994. Apartamentul se afla intr-un imobil din centrul Vienei, nu departe de celebra clădire a Operei de pe Ring. În decursul anilor am aflat că în acest imobil, clădit în 1902, au locuit o seamă de muzicieni şi a fost frecventat de o seamă de celebrităţi. Câteva nume? Bruno Walter, Erich Krongold, Gustav Mahler, Alexander Zemlinsky, ba chiar şi Giaccomo Puccini. Fiecare dintre ei a scris muzica în stilul său propriu, multe lucrări de mari proporţii, simfonii, opere: dar acasă, în intimitate, oare ce muzica cântau? E tocmai ceea ce povesteşte în felul său, plin de farmec, CD-ul cuplului Sylvia Greenberg - David Aronson.
Vocea Sylviei are prospeţimea, precizia intonaţională şi fineţea irizată a nuanţelor ce i-au adus faima de
" diva internaţională". Ne amintim toţi de "Regina nopţii" din "Flautul fermecat" de Mozart, rol care a lansat-o pe cele mai prestigioase scene de operă din lume. Soprana israeliana a fost pe firmamentul Scalei di Milano, a operelor din Viena, München, Glyndebourne, a festivalurilor din Salzburg, Bayreuth, Aix en Provence şi până în China.
I-au urmat alte roluri mozartiene : Konstanze, Donna Anna, dar şi repertoriul romantic italian cu Gilda de Verdi,
mult aplaudata sau Michaela, din Carmen de Bizet.
În America a fost solista marilor orchestre simfonice sub bagheta unor maeştri extrem de exigenţi precum Lorin Maazel, Christoph von Dohnany, Tilson Thomas, Ricardo Muti, Claudio Abbado şi, desigur, Zubin Mehta.
Repertoriul de concert al Sylviei Greenberg merge de la Bach şi Haendel, la contemporanii din secolul XX, fie ei Francis Poulenc, Carl Orff, Luciano Berio sau Leonard Bernstein. În Israel - patriotismul obligă - a fost de mai multe ori solista Filamonicii, dar şi a Operei.
Discografia Sylviei Greenberg, pe cât de bogată pe atât de variată, oglindeşte evoluţia, maturizarea şi acumularea de cultură artistică; măiestria aceasta recunoscuta a condus-o la pedagogie şi chiar dacă povesteşte cu un aer ştrengăresc că nu s-a obişnuit ca studenţii să i se adreseze cu deferenţă : "Frau Professorin" , predă la vestitele Academii de muzică din München şi Viena.
Sylvia Greenberg beneficiază de suportul şotului eu David un excelent, sensibil şi cultivat pianist specializat în acompaniamentul vocal. În "Hausmusik" aportul său este esenţial. M-am delectat cu miniaturile destul de sofisticate de pe acest CD şi reascult cu plăcere câte un lied sau două, pe care nu le cunoşteam (de ex. Copilul doarme de Bruno Walter ). Succesele Sylviei Greenberg mă bucură în mod deosebit pentru că fetiţa talentată, rămasă orfană de tata de timpuriu, a fost crescuta cu un devotament neţărmurit de mama ei, croindu-şi prin muncă cinstită drumul spre culmile unei cariere strălucitoare.
... citeste[...]

O romanca printre monstrii sacri. Interviu cu Sylvia GREENBERG

In urma cu mai bine de un deceniu, am citit cu uimire, intr-un ziar din strainatate, un interviu cu o soprana care tocmai cintase cu mult succes la Scala si care declara ca se nascuse in Romania. Numele sau – Sylvia Greenberg. Citiva ani mai tirziu, am avut surpriza sa o ascult la Staatsoper Viena in monumentala Simfonie a VIII-a de Mahler, inlocuind in ultimul moment o alta celebritate din tara noastra – Iulia Varady. In sfirsit, cu putin timp in urma, am avut bucuria sa o pot cunoaste pe cea care atunci cintase minunat, dar despre care nimeni, aici, nu reusise sa-mi spuna cine ar putea fi. Am descoperit o miniona dezinvolta, inteligenta, plina de viata, vorbind intr-o limba romana perfecta despre… multe si de toate, dezvaluindu-mi cu simplitate
coordonatele unei cariere performante.


Mama mea – Natalia Greenberg – a studiat canto la Conservatorul particular Pergolla, apoi la Conservatorul de Stat, la clasa renumitului Constantin Stroescu, profesor care i-a prezis un viitor extraordinar ca soprana dramatica. Din pacate, nu a fost sa fie asa… Fiind cintareata, a visat ca eu sa fac pian, dar nu am fost primita la nici o scoala de muzica din cauza „originii nesanatoase“, pentru ca parintii mei erau considerati mic-burghezi, iar in scolile speciale erau acceptati in special copiii „clasei muncitoare“. Am luat lectii particulare, apoi prim-violoncelistul Filarmonicii, care era si profesor la Scoala de Muzica Nr. 5, i-a propus sa ma inscrie la clasa lui, unde am lucrat vreo doi ani, dupa care, in 1964, dupa 14 ani de asteptare, am primit in sfirsit permisul de emigrare in Israel.

A fost o perioada teribil de grea, pentru ca, evident, parintii mei fusesera dati afara din serviciu, locuiam trei persoane intr-o camera de 14 mp… Tata fusese inspector de teatru inainte de a depune actele, era bun prieten cu Zaharia Stancu si cu alti oameni de cultura, implicati insa si in politica, si poate de aceea ne-au aprobat atit de greu plecarea. Evident, nu aveau bani sa-mi cumpere un violoncel, desi, paradoxal, tata a lucrat la Fabrica de instrumente muzicale „Doina“. In Israel mi-au cumparat unul, dar avind un cintaret in familie, mi-am descoperit vocea si chiar o chemare speciala catre canto. Eram deja la Academie, la clasa de violoncel, dar in paralel am inceput sa iau lectii de cint.

In 1974 a venit acolo Jenny Turrel, renumita mezzosoprana americana, care a dat un master la Ierusalim; evident, i-am cintat; a chemat-o pe mama si i-a spus ca trebuie sa ma indrept spre canto, dar ea, care avea deja experienta amara a neimplinirii in acest domeniu, a fost destul de rezervata. S-a sfatuit cu fosta sa profesoara, Rosel Dampf, stabilita anterior in Israel, care s-a oferit sa lucreze cu mine, gratis, la Tel Aviv. M-a pregatit pentru concursul Fundatiei americano-israeliene pentru tineri artisti, m-am prezentat si am obtinut bursa cea mai mare – 900 de lire era pe atunci o suma care asigura tot anul de studii. Apoi, in fiecare an, am cistigat bursa maxima, iar in 1977 am primit o bursa de studii la Zürich, in cadrul Studioului de opera, unde am facut o impresie puternica interpretind aria Reginei Noptii din opera Flautul fermecat de Mozart, astfel incit m-au angajat la Opera pentru acest rol.

Atunci l-am cunoscut pe Ioan Holender, pentru ca anual veneau acolo impresari din zona de limba germana ca sa asculte si sa selecteze tineri solisti. La Studio am stat un an (1977-1978); acolo l-am cunoscut pe sotul meu, David Aronson, care este pianist, nascut in America; am fost angajata doi ani la Opera, apoi alti cinci la Deutsche Oper Berlin, unde am cintat in Cavalerul rozelor si Ariadna la Naxos de R. Strauss, Don Pasquale de Donizetti, Rapirea din serai de Mozart si, bineinteles, Flautul fermecat, rolul Reginei Noptii devenind o adevarata „semnatura“ pentru mine. In 1984, Opera din München a facut un turneu istoric in China, sub conducerea lui Wolfgang Sawallish, incluzind Flautul fermecat si Nunta lui Figaro (acolo am debutat in rolul Suzana), moment istoric pentru ca atunci s-au deschis „usile“ catre China – a fost primul zbor al companiei Lufthansa in acea tara, prima vizita a unui cancelar german si, evident, primul turneu al unui teatru din Vest.

Ati colaborat, inca de la inceput, cu mari dirijori, cintind pe scene de renume, ceea ce se intimpla extrem de rar.

Este adevarat ca prima mea experienta cu orchestra a fost in Israel, alaturi de Filarmonica pe care, inca de atunci, o conducea Zubin Mehta, dirijor care astfel mi-a dat prima sansa intr-o cariera de care acum, privind in urma, sint foarte multumita. Prima oara cind am evoluat la Montréal, oratoriul Creatiunea de Haydn a fost dirijat de Georg Solti, partitura cu care apoi am inregistrat si un disc. Am fost invitata la Washington, Dallas, Cleveland (unde dirijor a fost Lopez Cobos), la Lincoln Center New York, unde m-am reintilnit cu Zubin Mehta, dar in Carmina Burana de Orff. Vorbind despre colaborarea cu dirijori celebri, trebuie sa amintesc faptul ca am inregistrat aceasta partitura sub bagheta lui Riccardo Chailly, iar in primavara, la Berlin, Simfonia a VIII-a de Mahler, la pupitru fiind Kent Nagano.

Sinteti una dintre putinele soprane din Romania care, la acea vreme, au avut privilegiul sa apara pe legendara scena de la Scala din Milano.

In 1985, Sawallish m-a invitat sa cint, evident, Regina Noptii, apoi in 1989, Garry Bertini, pe care il cunosc de o viata, mi-a propus sa facem o opera moderna – Doctor Faustus de Manzoni – intr-o productie fastuoasa, cu costume semnate Gianni Versace, in regia si scenografia lui Bob Willson. Am revenit la Scala in 1992 pentru a interpreta rolul principal din Lucia di Lammermoor de Donizetti, in anul urmator am cintat, in concert, Exultate, Jubilate de Mozart, iar in 1997 am sustinut un nou concert. Dar am cintat mult in Italia – la Roma, Palermo (Lucia), in 1993 la Napoli si Venetia – la Teatro La Fenice, in Cavalerul rozelor etc.

In ultimii ani, repertoriul dumneavoastra s-a diversificat, abordind roluri care cer, in general, un glas liric plin sau chiar cu accente dramatice, trecind, spre exemplu, in Rapirea din serai, de la Blonda la Constanze.

Dupa ce s-a nascut baiatul meu, vocea si-a schimbat culoarea si consistenta. Sint unele soprane de coloratura care daca nu mai pot cinta in registrul acut, au terminat si cariera, dar la mine s-a „conservat“ mediul, asa ca am ajuns pina la Donna Anna. In ultima vreme am cintat Despina, Donna Elvira, dar si Micaela, la Tel Aviv, in 2000. Trebuie sa spun insa ca am un repertoriu foarte vast de concert, incluzind toate lucrarile vocal-simfonice de Mozart, oratoriile mari si cantatele de Bach, toate simfoniile lui Mahler in care exista partitura pentru soprana (in Simfonia a VIII-a am abordat toate rolurile scrise pentru soprana…).

De citiva ani v-ati descoperit o noua vocatie – cea pedagogica.

Acum cinci ani mi-a „cazut in brate“ invitatia de a preda la Academia de Muzica din München, iar de patru ani predau, in paralel, la Conservatorul din Viena (care apartine de Primarie, dar va deveni privat si va functiona pe sistem american, cu deschidere internationala pe linie academica). Am descoperit ca imi face o enorma placere sa predau, este vorba despre o alta responsabilitate, am un alt gen de satisfactie cind vad reusita studentilor mei. In ce priveste importanta diplomei la o anume academie, trebuie sa recunosc faptul ca, in domeniul interpretativ, n-am vazut pe nimeni… sa ceara diploma, care e buna doar daca n-ai altceva mai bun de facut, sa predai sau… sa o pui in rama. Intre timp, continuu sa cint – spre exemplu, in ianuarie voi aparea in Matthäus Passion, oratoriu montat insa pe scena de la Deutsche Oper Berlin, in varianta lui Mendelssohn-Bartholdy. Dar pina atunci, in septembrie voi cinta, pentru prima oara, in Romania, in cadrul Festivalului Artelor, prezentind un recital de lieduri alaturi de sotul meu, care este un excelent pianist – de altfel, de 13 ani este angajat la Staatsoper Viena. Va fi extrem de emotionant pentru mine – ginditi-va ca am plecat din tara la 14 ani…

O asemenea „carte de vizita“ impresionanta o recomanda pe Sylvia Greenberg printre sopranele de mare stralucire internationala, ceea ce nu poate decit sa ne bucure, dar si sa ne intrebam cum de nimeni, aici, nu a auzit pina acum nimic din toate acestea… Dar recitalul sau va fi, cu siguranta, o incintare, iar romanii se vor convinge ca mai avem o interpreta aplaudata pe scene mari, alaturi de „monstrii sacri“ ai baghetei, dar care nu s-a gindit niciodata sa faca un „show“ publicitar din cariera sa – pur si simplu a cintat superb si… a cucerit.
http://www.observatorcultural.ro/O-romanca-printre-monstrii-sacri.-Interviu-cu-Sylvia-GREENBERG*articleID_11179-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=11296