Gomulka[v=]

Intre ianuarie si iunie 1945, el a fost viceprim-ministru in guvernul provizoriu al Republicii Polonia si a facut parte din guvernul de uniune nationala care a rezistat la putere pâna in 1947. Folosindu-si influenta in cadrul cabinetului, Gomulka a zdrobit orice rezistenta fata de ascensiunea comunistilor si a jucat un rol-cheie in organizarea alegerilor parlamentare din 1947, in care comunistii si aliatii lor au obtinut o victorie zdrobitoare, evident prin fraudarea masiva a scrutinului. Gomulka a cazut insa prada conflictelor de interese din sânul partidului, fiind demis si inchis, sub acuzatia de deviationism de dreapta si exclus din partid.
Dupa moartea premierului stalinist Bierut, in 1956, a inceput o perioada de „dezghet”, culminând cu revolta muncitorilor din Poznan. Succesorul lui Bierut, Ochab, l-a reabilitat pe Gomulka si i-a dat mâna libera sa implementeze reforme. In fata sovieticilor care amenintau cu o interventie armata, Gomulka nu s-a pierdut cu firea, reusind sa-si impuna punctul de vedere. Dar, pe masura trecerii timpului, el a devenit tot mai conservator, acceptând participarea tarii sale la inabusirea revoltei din Cehoslovacia, in 1968. Reprimarea sângeroasa, in decembrie 1970, a revoltei muncitorilor de la santierele navale a dus la demisia sa, Gomulka retragându-se astfel definitiv din politica, pâna la moartea sa, survenita in 1982.