Khan[v=]

http://istoriesicultura.ro/genghis-khan-fondatorul-cel-mai-mare-imperiu-din-istorie.html

http://cultural.bzi.ro/povestea-printesei-spioane-torturata-de-nazisti-8141

NOOR INAYAT KHAN : PRINTESA CARE A DEVENIT O SPIOANA

A fost o pacifista care a luptat pentru Marea Britanie si a murit in mainile Gestapoului lui Himmler. Noor Inayat Khan a fost o femeie remarcabila, al carei destin merita cunoscut.

Noor Inayat Khan era o indianca si o mulsumana tanara atunci cand a intrat intr-o organizatie secreta dedicata actelor de sabotaj, de subversiune si de terorism in Europa. Critica feroce a imperialismului britanic, ea lucra cu pasiune pentru a perturba fortele de ordine. Capturata, Noor s-a aratat de necontrolat. A murit in conditii atroce in captivitate.
Ea a fost prima femeie operator de radio trimisa in Franta sub ocupatia nazista de catre Directia de operatii speciale (Special Operations Executive, SOE). In timpul teribilei veri a anului 1943, aceasta spioana neexperimentata in varsta de 29 ani, s-a aflat virtual responsabila de comunicatiile Rezistentei in regiunea pariziana, in timp ce Gestapoul aresta celulele in jurul ei una dupa alta. Fiica unui om mistic si muzician celebru si a unei mame americana indianizata, toata lumea si-o aminteste ca un copil “incantator” si sensibil. Dar spioana Noor s-a dovedit o adevarata tigroaica a carei bravura i-a socat pana si pe tortionarii sai germani. Unii dintre ei au reactionat diferit. Afland, in timpul unui interogatoriu luat dupa razboi, de moartea printesei in lagarul de la Dachau, Hans – Josef Kiffu, seful QG al Gestapoului de la Paris a izbucnit aparent in lacrimi.



Contraversele si zvonurile sunt inca numeroase. Cariera postuma a lui Noor ca eroina de razboi a inceput cu adevarat in 1952, cand prietenul si camaradul sau Jean Overton Fuller a facut ce-a stiut mai bine pentru a imprastia zvonurile de confuzie si de dezinformare lasate prin moartea sa, intr-o carte intitulata “Madeleine”, numele de cod a lui Noor Inayat Khan in Rezistenta. Maurice Buckmaster, colonelul lui Noor la SOE si criptograful sef Leo Marks au evocat-o amandoi in memoriile lor cu o intensa efectiune, posesiva (dar mai degraba condescendenta). Marks a spus ca ea era “ de o frumusete extraordinara”.

Cei din SOE si guvernatorul puscariei din Pforzheim au cazut sub sarmul printesei. Noor nu a lasat pe nimeni indiferent de fapt. Declasificarea recenta a fiselor personale a permis de a se face lumina istorica asupra faptelor de spionaj ale SOE si a agentilor din “ Sectia F”, care activa in Franta. Recent au aparut numeroase carti, cum ar fi cea intitulata Spy Princess (Printesa spioana), de Shrabani Basu, istoric si jurnalist, care reconstituie povestea lui Noor.

Noor Inayat Khan era stra-stra-stranepoata lui Tipu Sultan, print musulman domnind in Mysore, ale carui trupe au incetinit fortele Companiei Indiilor orientale la sfarsitul sec. 18. Chiar dupa cucerire, britanicii din India au privit cu mare suspiciune familia acestuia. Dar tatal lui Noor, Hazrat, a intors spatele acestei traditii rebele si razboinice devenind un stapan supus si fondand un ordin pentru a difuza prin muzica credinta sa pacifista, toleranta si nedogmatica. Cantaret si instrumentist dotat al unei familii de vartuosi, el si-a intalnit sotia americana in timpul unui turneu in California. In momentul nasterii lui Noor, in ianuarie 1914, familia sa traia si muncea la Moscova, iar mama ei si-a schimbat numele – Ora Ray Baker – in cel de Amina Begun, adoptand sari si valul.


Dupa o copilarie in incaperile reci de la Blooms – bury in timpul razboiului, Noor a crescut in imprejurimile Parisului, la “Fazal Manzil”, o casa foarte scumpa la Suresnes. Mezina a celor patru copii, considerata de toata lumea gentila, distrata si artista prin temperament, s-a aflat dintr-o data in ipostaza de a avea grija de familie cand tatal sau a murit in timpul unei vizite in India in 1927, lasand-o pe mama ei paralizata de durere.
In anii 30, Noor a studiat muzica (in special, harpa) la Conservatorul din Paris si psihologia infantila la Sorbonna. Ea a devenit de asemenea un scriitor de talent si autor de povestiri radio - fonice pentru copii. In acea perioada a fost atrasa de un pianist evreu.

Dupa invazia Frantei de catre Germania in 1940, Noor, pacifista musulmana, care credea cu tarie in dreptul la independenta al Indiei de sub jugul colonial, a facut alegerea morala care i-a decis cursul destinului si al mortii sale. Ea si fratele sau Vilayat s-au decis ca in fata agresiunii naziste, non-violenta nu era de ajuns. Impreuna, au hotarat sa lupte “pentru a contra agresiunea tiranului”, dupa cum i-a zis Vilayat lui Shrabani Basu in 2003.

Supravietuind haosului exodului in masa de la Paris catre Bordeaux, au evadat pe cale maritima cu destinatia Anglia. Acolo, Noor s-a angajat ca voluntar in WAAF (Women’s Auxiliary Air Force, adica Fortele auxiliare feminine ale aviatiei) si a inceput un drum lung de formare in competente radio si mai apoi de a deveni agent secret, in noiembrie 1942.


Selwyn Jepson, un scriitor fost spion, a spus ca ea avea “o vivacitate personala, trasaturi subtiri si calme ochi intunecati si linistiti, o voce dulce si o frumoasa energie care freamata in ea. Nimeni nu putea sa o uite vreodata pe Noor sau sa ramana indiferent, chiar daca unele cadre din SOE se indoiau de capacitatile sale de a spioana si incerca sa-i blocheze progresele pe teren.

Dar ei au esuat in zilele care au urmat sosirii sale in Franta, in iunie 1943, Noor demonstrandu-le ca s-au inselat profund. Cand Reteaua Prosper din celulele de rezistenta s-a prabusit, Noor s-a strecurat din colt in colt prin Paris, dejucand Gestapoul si si-a transmis mesajele cu o enorma rapiditate si precizie, in conditii dintre cele mai ostile. Ea singura facea treaba a sase operatori radio, s-a spus. La Londra, seful codului Leo Marks nota ca “transmisiunile sale erau ireprosabile”, in pofida controalelor intense pe care le desfasurau permanent nazistii.

Gratie muncii sale, o sectie F dezorganizata a inceput sa se reconstituie. In octombrie, ea a fost tradata, probabil de Renee Garry, sora primului sau contact la Paris. In minutele precedand arestarea sa de catre Gestapoul care trebuia sa o conduca la sediul sau, ea a sarit pe geamul unei bai pentru a incerca sa scape. Fortele germane au urmarit transmisiile sale radio. Noor a transmis, dupa cum fusese transmis semnalul in 18 litere pentru a alerta SOE de la Londra ca a fost capturata… Dar a fost ignorata. Mai tarziu, in timpul interogatoriilor sale, a gasit alti agenti cu care a planificat o evadare care implica de a rupe zabrelele de la fereatra sa. I-a reusit dar ca o ironie a sortii, un raid aerian executat de RAF deasupra Parisului a provocat deodata un control de securitate.


Considerata de-acum extrem de periculoasa si necooperanta, Noor a fost trimisa in noiembrie 1940 la puscaria de la Pforzheim unde, legata de trei lanturi, intr-o izolare totala, a indurat timp de 10 luni servicii ca in timpul Evului Mediu. Era clasata ca detinuta “ Nacht und Nebel “ (Noapte si ceata), destinata la uitare si la moarte. Incatusata, batuta, umilita, nu a vorbit niciodata. Apoi in septembrie 1944, a fost transferata la Dachau, cu trei femei detinute, unde de altfel si-a gasit sfarsitul.

Noor a ales sa lupte impotriva nazistilor alaturi de britanicii pe care i-a urat, iata culmea paradoxului sau. Cand a murit in lagar, pe buzele sale s-a aflat cuvantul “libertate”.