Jukov[v=]

http://cultural.bzi.ro/frontul-i-bielorus-sub-comanda-maresalului-jukov-24759

Gheorghi Jukov in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial

Gheorghi Jukov(1896 - 1974) - mareşal sovietic-comandant militar şi om politic de mare clasă, considerat de mulţi ca fiind unul dintre cei mai mari strategi ai celei de-a doua conflagraţii mondiale.
A luptat pentru armata ţarului în primul război mondial, iar după Revoluţia Socialistă din Octombrie 1917 a trecut în rândurile Armatei Roşii. Pentru meritele sale deosebite a fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii: de patru ori titlul de "Erou al Uniunii Sovietice"; de patru ori "Ordinul Lenin"; de trei ori "Ordinul Steagul Roşu"; de două ori "Ordinul Suvorov"; de două ori "Ordinul Victoria"; ordinul polonez "Virtutea Militară cu Mare Cruce şi Stea"; ordinul american "Legion of Merit" (înmânat de generalul Dwight Eisenhower în timpul unei vizite a acestuia în URSS, la puţin timp după terminarea războiului).
În Uniunea Sovietică postbelică, adevărul era deseori ascuns în scopuri propagandistice, iar criticile la adresa clasei politice şi la adresa cadrelor superioare din armată erau practic inexistente.

Jukov este un exemplu unic al unui comandant care a fost criticat pentru tacticile sale. A rămas un personaj controversat până în ziua de astăzi. Cariera militară a lui Jukov este diversificată de opinii pro şi contra. Nepăsarea crasă pentru vieţile subordonaţilor săi se schimba deseori într-un mod diametral opus.
Jukov se ocupa intens cu antrenamentul de luptă al trupelor şi cu planificarea operaţiuniilor, ceea ce a dus de multe ori la pierderi mai mici decât ale altor comandanţi sovietici, de exemplu: Konev, Malinivski, Tolbuhin, Rokossovski etc. Însă, brutalitatea şi orgoliul de a avea succes indiferent de costuri au fost defecte de netăgăduit. Se poate explica de cele mai multe ori aceste aceste defecte prin presiunea incredibilă la care era supus Jukov. Pentru el, aflat sub atenta observaţie cu mare atenţie a clicii politice de la Kremlin, victoria indiferent de costuri devenea singura opţiune.
Jukov a fost un strateg strălucit, iar bătăliile conduse de el sunt exemple ale unora dintre cele mai strălucite victorii ale războiului mondial, care au dus la anihilarea inamicilor. El se concentra exclusiv asupra obţinerii victoriei cu orice preţ. A fost un comandant sovietic tipic. Brutalitatea sa nu era cu nimic diferită de a altor comandanţi sovietici. Şi astăzi, mai există istorici ruşi care apreciază că doar victoria a avut importanţă în pofida uriaşelor pierderi u



Jukov s-a născut în raionul Maloiaroslaveţ, gubernia Kaluga. Ucenicia şi-a făcut-o la o fabrică de textile din Moscova, specializarea cojocărie. În 1915 este încorporat în trupele ţariste şi trimis pe front într-un regiment de dragoni. În octombrie 1917, în clipele Marii Revoluţii Socialiste, Jukov ascede în rândurile Partidului Bolşevic datorită originii sociale modeste.
Între anii 1923 - 1930, el parcurge toate gradele militare până la general de brigadă. A susţinut cu tărie noua teorie a luptei de vehicule blindate şi a fost remarcat pentru capacitatea de planificare, disciplină şi severitatea sa. Printr-un miracol a supravieţuit epurărilor staliniste din perioada 1937 - 1939.
În 1938, Jukov preia comanda Corpului 1 Armată Mongolă şi luptă împotriva armatei japoneze din Kwantung de-a lungul graniţei dintre Mongolia şi statul marionetă Manchuko. Lupta finală s-a dat la Halhân-Gol, la 15 august 1939, sovieticii atacând cu două brigăzi de tancuri pe flancurile japonezilor. În câteva zile, trupele japoneze au fost încercuite şi înfrânte. Bătălia a rămas mai puţin cunoscută dat fiind că în acelaşi timp Germania invada Polonia declanşând cel de-al doilea război mondial.
"Operaţiunea Barbarossa" a surprins clasa politică de la Kremlin şi Înaltul Comandament Militar (STAVKA). Jukov este trimis să organizeze apărarea Leningradului, el reuşind să oprească înaintarea germanilor în octombrie 1941. Presiunea germană asupra Moscovei determină Înaltul Comandament Sovietic să-i încredinţeze lui Jukov comanda Frontului Central. În decembrie 1941, el aduce trupe proaspete din Orientul Îndepărtat - 50 divizii siberiene - şi declanşează contraofensiva care i-a împins înapoi pe germani. O victorie care l-a readus pe Jukov în graţiile lui Stalin.
În toamna anului 1942, în calitatea de adjunct al şefului Statului Major General, Jukov este detaşat pe frontul de Sud-Vest, la Stalingrad. Organizează o serie de acţiuni încununate cu succes în sectoarele Rjev, Sicevka şi Viazma. În nici un caz victoria rusă de la Stalingrad nu-i aparţine în totalitate lui Jukov. El a pretins acest lucru, dar, inclusiv în ochii lui Stalin, nu a avut nici o legătură cu planurile de anihilare a grupului de armate germane din punga de la Stalingrad.
În ianuarie 1943, Jukov realizează prima străpungere a liniilor germane din jurul Leningradului după care a coordonat defensiva şi contraofensiva de la Kursk - Prohorovskaia, iulie 1943, considerată o bătălie cel puţin la fel de decisivă ca şi cea de la Stalingrad. Este promovat la gradul de mareşal al Uniunii Sovieticii.
În ianuarie 1944 trupele sub comanda sa depresurează Leningradul. Ofensiva sovietică avansează spre inima Germaniei. Între 16 aprilie - 2 mai 1945 armatele lui Jukov asediază Berlinul. După capitularea forţelor armate germane, Jukov devine primul comandant al zonei de ocupaţie sovietică din fosta Germanie nazistă şi dat fiind faptul că era cel mai proeminent comandant militar al "Marelui Război pentru Apărarea Patriei", Stalin l-a invitat să deschidă parada militară a victoriei din Piaţa Roşie din Moscova.
Popularitatea lui Jukov în rândurile cadrelor armatei, dar şi printre oamenii de rând a devenit o ameninţare posibilă la adresa lai Stalin care, în 1947, l-a trimis pe eroul Uniunii Sovietice la comana regiunii militare Crimeea, o zonă lipsită de importanţă strategică.
După moartea lui Stalin, martie 1953, Jukov revine la Moscova în funcţia de adjunct al ministrului Apărării, ulteriro ministru al Apărării (1955). A sprijinit noua conducere a PCUS ăn acţiunea de eliminare a lui Lavrenti Beria, şeful NKVD, responsabilul cu marile epurări din anii 1937 - 1939.
În perioada cât a fost ministru al Apărării, Jukov a coordonat invazia sovietică din Ungaria şi reprimarea revoluţiei anticomuniste din octombrie 1956. Un an mai târziu, l-a sprijinit pe Nikita Hrusciov să elimine grupul antipartinic (Malenkov, Molotov, Kaganovici). Drept răsplată devine membru plin al Prezidiumului CC al PCUS.
Politica lui Hrusciov de reducere a forţelor conveţionale în timp de pace, eliberarea personalului şi a resurselor financiare pentru sectorul civil al economiei, nu este pe placul lui Jukov care protestează în termeni duri. În replică, Hrusciov, ca o demonstraşie a puterii politice asupra armatei, l-a destituit pe mareşal din funcţie şi l-a exclus din CC al PCUS în octombrie 1957. Jukov a fost bănuit că plănuieşte o lovitură de stat şi debarcat din toate funcţiile.
În toamna lui 1964, după înlăturarea lui Hrusciov, noua conducere politică formată din Leonid Brejnev şi Aleksei Kosâghin a apelat la serviciile lui Jukov, dar fără să-i ofere puterea de odinioară.
Până la moartea sa, 18 iunie 1974, mareşalul Jukov a rămas o persoană extrem de populară în URSS. A fost înmormântat cu cele mai înalte onoruri militare.
În 1995, în impul preşedenţiei lui Boris Elţân, în Federaţia Rusă sunt înfiinţate Ordinul Jukov şi Medalia Jukov.

https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/