Voroşilov[v=]

Kliment Voroşilov 1881-1869. Mareşal şi om politic sovietic; de-a lungul întregii cariere a fost decorat de opt ori cu "Ordinul Lenin" şi a primit două titluri de "Erou al Uniunii Sovietice".



Născut la 23 ianuarie 1881 în localitatea Verhneie, lângă Ekaterinoslav (azi Dnipropretovsk), în Ucraina. Îşi începe cariera politică în 1903 când se alătură fracţiunii bolşevice. Victoria Marii Revoluţii din Octombrie 1917 l-a propulsat în guvernul provizoriu primind funcţia de comisar pentru Afaceri Interne. În perioada războiului civil a condus apărarea oraşului Ţariţân. Aici face cunoştinţă cu Iosif Stalin căruia i-a devenit prieten apropiat şi aliat fidel. În martie 1921 este ales membru al CC al PCUS.
Cariera sa militară începe să progreseze după înlăturarea mareşalului Tuhacevski în 1925, când Stalin îl promovează comisar al poporului pentru Afacerile Armatei şi Marinei şi preşedinte al Sovietului Militar Revoluţionar. În 1934 este numit comisar al poporului pentru Apărare ulterior, în 1935, avansat la gradul de mareşal. Devine membru cu drepturi depline al Biroului Politic. Din această postură s-a implicat activ în campania de epurare iniţiată de Stalin în rândurile Armatei Roşii.

În preajma declanşării celui de-al doilea război mondial devine membru al Consiliului de Stat pentru Apărare. Lacheu fidel lui Stalin, el primeşte comanda armatelor în războiul de iarnă împotriva Finlandei. Şi-a dovedit incompetenţa pe câmpul de luptă, Armate Roşie suferind pierderi uriaşe: 48000 de morţi şi peste 100000 de răniţi.Nikita Hrusciov, viitor secretar general al PCUS, a comentat sec: "Voroşilov este cel mai mare sac cu rahat din armată".


Incompetenţa sa militară s-a perpetuat şi pe parcursul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Aflat la comanda Frontului de Nord-Vest a eşuat în tentativa de a preveni încercuirea Leningradului. Stalin l-a înlocuit din funcţie, dar totul s-a dovedit benefic pentru mareşal. Prietenia cu liderul suprem i-a salvat viaţa spre deosebire de alţi comandanţi militari mai puţin norocoşi care şi-au pierdut viaţa pentru înfrângerile suferite pe câmpul de luptă. Va reveni surprinzător de repede în arena politică la finalul celui de-al doilea război mondial când este însărcinat cu supervizarea procesului de instaurare a comunismului în Ungaria.
În 1952, în mod surprinzător, Voroşilov este primit în rândurile Prezidiului Suprem al CC al PCUS. Stalin ştia cum să-şi premieze tovarăşii de luptă şi lacheii fideli întrutotul.
În martie 1953, Stalin se stinge din viaţă. În ierarhia conducerii de partid se produc mari schimbări. Voroşilov este preşedinte al Prezidiului Suprem al Sovietelor având în subordine pe Hrusciov şi pe Malenkov. Toţi trei au pus la cale arestarea şi execuţia lui Lavrenti Beria, temutul şef al NKVD.
După denunţarea de către Hrusciov în 1956 a crimelor regimului stalinist, Voroşilov se alătură grupului antipartinic - Malenkov, Kaganovici, Molotov - în încercarea de răsturnare de la putere a lui Hrusciov. A schimbat la timp tabăra alăturându.se lui Hrusciov şi astfel şi-a asigurat supravieţuirea politică până în 1961 când este forţat să se retragă din toate funcţiile. Avea să fie reprimit în rândurile Biroului Politic în 1964, după ascensiunea lui Leonid Brejnev la cârma partidului, dar fără să deţină funcţii de decizie.
S-a stins din viaţă în 1969 la Moscova, în singurătate şi uitare.

https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/

Kliment