Badoglio[v=]

1871:  S-a nascut Pietro Badoglio, maresal si om politic italian, sef al marelui stat major al armatei italiene (1937-1940) si prim-ministru al Italiei (1943-44). A  participat la cele doua razboaie mondiale si la razboaiele de cotropire duse de Italia, în deceniul 4, în Africa.

Pietro Badoglio, Primul Marchiz de Sabotino (d. 1 noiembrie 1956), a  fost membru al Partidului Național Fascist și a comandat armatele italiene  în timpul dictaturii lui Benito Mussolini. A fost  înnobilat  cu titlul de duce de Addis Abeba .

Dupa ce Mussolini a fost înlăturat de la guvernare  și arestat, Badoglio a fost numit prim ministru de regele Victor Emmanuel al III-lea. 

A semnat armistițiul cu Aliații si l a 13 octombrie, la Brindisi, a anunțat declarația de război a Italiei față de Germania Nazistă.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/page/2/

Pietro Badoglio (1871 - 1956), duce de Addis Abeba şi marchiz de Sabotino, mareşal italian şi om politic. Membru al Partidului Naţional Fascist, a comandat trupele italiene în al doilea război cu Etiopia, 1935 - 1936, fiind răspunzător pentru utilizarea gazelor otrăvitoare (tip muştar) împotriva populaţiei civile.


S-a născut la Grazzano Monferatto, la 28 septembrie 1871, provincia Asti Piemonte. Termină Academia Militară din Torino şi serveşte cu gradul de locotenent de artilerie în campaniile din Eritreea (1896) şi Cirenaica (1912). La intrarea Italiei în primul război mondial, în mai 1916, ca urmare a strategiei aplicate la Monte Sabotino, Badoglio este avansat excepţional la gradul de general şi promovat şef adjunct de Personal la Statul Major. Cu toate acestea este principalul vinovat de dezastrul trupelor italiene în bătălia de la Caporetto din 24 octombrie 1917.
În anii interbelici, Badoglio a deţinut mai multe funcţii şi ranguri înalte în armată, dar s-a lansat şi în politică fiind ales senator. A activat în mai multe misiuni diplomatice, speciale, în România şi SUA. În momentul ascensiunii fascismului, el s-a opus lui Mussolini, dar a sfârşit prin a adera la mişcarea acestuia. Drept răsplată primeşte promovarea în funcţia de şef al Statului Major, la 4 mai 1924, iar doi ani mai târziu, la 25 iunie 1926 este avansat mareşal al Italiei.
Badoglio a îndeplinit funcţia de prim guvernator al Tripolitaniei şi Cirenaicei (Libia), în perioada 1929 - 1933, jucând un rol important în înfrângerea rebeliunii libiene în ianuarie 1932. În octombrie 1935, s-a produs invazia din Eritreea, dar progresul de pe teren era lent şi rezistenţa populaţiei civile destul de aprigă. După un scurt răgaz, Mussolini l-a autorizat pe mareşal să utilizeze gaze otrăvitoare împotriva rebelilor, în săptămâna Crăciunului din 1935. Armatele italiene au zdrobit rezistenţa etiopienilor la Tembien, Amba Aradam şi Maychew. Negusul Haille Selassie a fost înfrânt, silit să plece în exil, iar capitala Addis Abeba ocupată la 5 mai 1936.


În ajunul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, Badoglio s-a opus alianţei cu Germania şi participării armatelor italiene la război împotriva Marii Britanii şi a Franţei. După dezastrul din Grecia, decembrie 1940, mareşalul a demisionat de la Statul Major General. În următorii doi ani şi jumătate, trupele italiene au înregistrat înfrângeri catastrofale în Africa şi Rusia. Toate posesiunile coloniale au fost pierdute.
La 24 iulie 1943, în urma invaziei aliate din Sicilia, s-a ţinut o consfătuire a Marelui Consiliu Fascist. A doua zi, regele Vittorio Emmanuel al III-lea a dispus arstarea lui Mussolini şi desemnarea mareşalului Badoglio la conducerea guvernului. Pe 3 septembrie, generalul Castellano a semnat armistiţiul cu Aliaţii, anunţul oficial fiind făcut public la 8 septembrie. Reacţia germanilor a fosr extrem de dură. Partea de nord şi cea centrală a Itaşiei, inclusiv marile oraşe Roma şi Napoli, au fost ocupate rapid. Guvernul italian a declarat război Germaniei pe 13 octombrie, dar marile unităţi ale armatei erau deja dezarmate de către germani şi Aliaţi. Badiglio a condus guvernul până la 9 iunie 1944, fiind înlocuit de către industriaşul socialist Ivanoe Bonomi.
În anii postbelici, mareşalul s-a reîntors la viaţa politică, fiind ales deputat în Parlament. Nu a fost niciodată tras la răspundere pentru crime de război.
S-a stins din viaţă la 11 noiembrie 1956, la 85 de ani, în localitatea natală, acum Grazzano Badiglio din regiunea Piemont.