Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Domingo[V=]
Pagina 1 din 2
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Re: Domingo[V=]
http://stiri.astazi.ro/stire-placido-domingo-va-suferi-o-operatie-de-extirpare-a-vezicii-biliare-256454017.html
Re: Domingo[V=]
http://www.ziare.com/muzica/opera/placido-domingo-distrus-dupa-moartea-surorii-sale-nu-stiu-cat-timp-voi-mai-canta-1370566
Re: Domingo[V=]
http://www.mediafax.ro/cultura-media/placido-domingo-va-colabora-cu-woody-allen-pentru-a-marca-a-30-a-aniversare-a-operei-din-los-angeles-13793235
Re: Domingo[V=]
VIDEO Placido Domingo şi-a anulat, din cauza unei operaţii, concertele de la Festivalul de la Salzburg
Re: Domingo[V=]
http://adevarul.ro/cultura/arte/tenorul-Stefan-pop-canta-duet-placidodomingo-1_5210ad6ec7b855ff56eb50b8/index.html
Re: Domingo[V=]
http://www.evz.ro/detalii/stiri/placido-domingo-a-fost-spitalizat-din-cauza-unui-cheag-de-sange-la-plamani-1046813.html
Re: Domingo[V=]
Tenorul Placido Domingo a devenit ambasador al bunavointei pentru Organizatia Natiunilor Unite
Tenorul spaniol Placido Domingo a fost numit ambasador al bunavointei pentru Organizatia Natiunilor Unite (ONU).
Tenorul spaniol Placido Domingo a fost numit ambasador al bunavointei pentru Organizatia Natiunilor Unite (ONU).
Re: Domingo[V=]
Johannes Waldmann
Happy Birthday to You, PLACIDO DOMINGO!
http://www.revistaarca.ro/2011/4-5-6/08_1%20pro%20musica/promusica_4-5-6_11.htm
SĂ FI TRECUT ANII PREA REPEDE, încât ne-am pomenit, la 21 ianuarie 2011, că sărbătorim cu toţii cea de-a 70-a aniversare a naşterii tenorului Placido Domingo, sau chiar dimpotrivă, să se fi scurs anii de când îi urmărim evoluţia atât de încet încât ne-a fost sau ne este posibil să-i urmărim procesul de îmbătrânire doar prin lupa timpului? Cum a putut rămâne marele cântăreţ, căruia i s-a adăugat în decursul anilor un nimb de neîntrecut actor dramatic, de conductor de orchestră, regizor de operă, organizator de festivaluri, după cunoscuta expresie eminesciană, „veşnic tânăr şi ferice"? Ferit de alterarea modei, altercaţiile gustului publicului şi neatins de dintele vremii, care-i roade pe toţi muritorii? I-am văzut steaua ridicându-se, faima crescând, numele devenind simbol, şi l-am văzut înfruntând valurile, neclintit ca o stâncă, veşnic schimbat, dar şi veşnic la fel, un garant al valorii, al calităţii.
Însuşi Domingo, întrebat fiind despre secretul deosebitului său elan vital, al marii sale capacităţi de metamorfozare şi al potenţialului său de tragedian, glumea, spunând că îi place foarte mult să trăiască şi să se veselească, dar, fiind pe scenă, ca un final al procesului de imersie în caracterul interpretat, să aibă pasiunea de a muri plin de efect, spectaculos.
Extrovertit şi exuberant, introvertit şi profund, Placido Domingo, fiul lui Placido Domingo, cântăreţul spaniol de zarzuele (operete, varianta spaniol-sud-americană) şi tatăl lui Placido Domingo (Pepe, fiul din prima sa căsătorie la 18 ani), şi-a însuşit, de la începutul carierei, maxima lui Terenţiu: „Nihil humani mi alienum puto" („Nimic din ceea ce este uman nu mi-e străin") şi a perseverat în aplicaţie.
Iată că în aceste scurte consideraţii am încercat să-l definesc pe eminentul muzician, şi cred că mai este necesar să adaug că, indiferent de voinţa lui, el a devenit un venerat şef de şcoală de canto al ramurii tenorilor sud-americani. Dacă acum o sută cincizeci de ani Fiodor Mihailovici Dostoievski scria despre sine şi colegii săi scriitori: „Noi toţi am ieşit din mantaua lui Gogol", atunci pleiada tenorilor latino-americani Juan Diego Flores, Ramon Vargas, Marcelo Alvarez, José Cura, Rolando Villazon şi mulţi alţii ar putea cu îndreptăţire susţine că au ieşit din mantaua lui Domingo! Legat de această idee, trebuie să amintesc faptul că, în interval bianual, Placido organizează un festival de canto cu acces de public şi televizat numit „Operalia" pentru tinerii cântăreţi. La două ediţii ale festivalului, dirijorul era prietenul personal Lawrence Foster şi, datorită lui l-am putut urmări îndeaproape pe Domingo şi admira spontaneitatea totuşi bine gândită care-l caracterizează. Spiritul de echipă al participanţilor a fost pilduitor.
Lectura volumului autobiografic al muzicianului, cu un titlu semnificativ, Viaţa mea, scena, 1983, precum şi vizionarea la TV a celor trei emisiuni despre (2006, 2010, 2011), pline de neaşteptate confesiuni, au întregit tezaurul de cunoştinţe al autorului acestor rânduri, conferindu-i posibilitatea de a contura bine pitorescul personaj.
Fiu al perechii de cântăreţi-actori Roseta şi Placido Domingo, născut la Madrid la 21 ianuarie 1941, Placido junior a trebuit să fie crescut de bunică (o femeie bască) şi să rămână la Madrid până la vârsta de opt ani, pe când părinţii, emigraţi în Mexic, şi-au înjghebat acolo o trupă de zarzuela şi şi-au creat o mică faimă. Doar atunci l-au putut aduce la ei, şi imediat, la cea mai fragedă vârstă, el a fost pus în contact cu lumea muzicii şi a teatrului. O experienţă decisivă!
La 16 ani ajunge student la conservator şi învaţă acolo pianul şi compoziţia, nu însă şi canto. Cântă în trupa paternă mici roluri de bariton. Dacă ne întrebăm cine a fost profesorul sau profesoara de canto al/a celui mai vestit şi valoros tenor al lumii la ora actuală, răspunsul e stupefiant: nimeni! El însuşi! Doi colegi de la secţia de pian au descoperit la o petrecere amicală că Placido are o voce frumoasă de tenor, şi l-au stimulat, făcând zilnic exerciţii cu el. În carte, Placido notează bucuria de a fi izbutit pentru prima dată să scoată un do de sus natural, neforţat.
Se însoară cu o tânără studentă de 17 ani, devine tată la 19 ani, divorţează după un an. Se îndrăgosteşte de frumoasa şi talentata colegă, cântăreaţa Marta Ornelas, se însoară imediat cu ea. La 21 de ani, ambii termină conservatorul şi li se oferă, pe neaşteptate, un post la o companie privată de operă tocmai la Tel Aviv, în Israel. Această companie, cu foarte puţini membri în ansamblu, este fondată de o evreică provenită din România şi-l are drept dirijor pe tânărul Zubin Mehta dintr-o familie princiară din India. Marta, Placido şi Zubin devin prieteni apropiaţi, pe viaţă.
Nu se poate sublinia îndeajuns importanţa acelor aproape trei ani petrecuţi în Israel de perechea Domingo pentru formarea viitorului tenor de reputaţie mondială.
Rolf Liebermann, muzician, om de teatru, pedagog de mare prestigiu, şeful Operei din Hamburg, aude despre Placido şi-l invită acolo, dar îl şi mijloceşte la Opera Metropolitan din New York. Debutează ca Alfredo în Traviata, dar şi ca Andrea Chénier din opera lui Giordano, şi în Adriana Lecouvreur de Ciléa. Succesul este răsunător, faima lui depăşeşte graniţele, face primele înregistrări în două ample recitaluri la 26 de ani!
Autorul acestui eseu e în fericita poziţie de a avea, în propria colecţie de discuri, ambele înregistrări. Mai importantă, mi se pare, este înregistrarea cu orchestra Scalei, dirijată de Nelo Santi. Este interesant de relevat că vocea lui Placido, bogată, puternică, şcolită, nu este a unui începător, ci a unui solist de nivel mondial! Şi astfel începe o carieră absolut unică în felul ei, care l-a purtat pe cântăreţ în absolut toate sălile mari, importante, ale lumii, şi el a evoluat cu un constant şi nemaiîntâlnit succes în toate casele de operă ale lumii (între care de două ori şi la Bucureşti).
Repertoriul actual al acestui artist cuprinde 175 de roluri, plus o nesfârşită serie de arii din toate epocile muzicii, de la baroc la moderni. A interpretat şi a înregistrat tot Verdi şi Puccini, majoritatea rolurilor de belcanto de Bellini, Donizetti, Rossini şi, în ultimul deceniu, unele dificile roluri din opere de Richard Wagner. Repet ce s-a afirmat în emisiunile TV: Placido a avut 3500 de evoluţii pe scenă. În ultimii ani, după ce epuizase tot repertoriul de tenor, a început să cânte şi roluri de bariton. Să amintesc Simone Boccanegra de Verdi şi Rigoletto de acelaşi compozitor. Dirijează multe opere la multe mari case de operă (spre exemplu: a cântat rolul Cavaradossi din Tosca de 270 de ori, şi a dirijat Tosca de 50 de ori). În ultimii ani face şi regie, spre exemplu, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Don Giovanni de Mozart. Este director artistic la două mari case de operă din America (Los Angeles şi Washington) şi consilier la alte trei. Ca şi alţii înaintea lui (spre exemplu, marele tenor Carlo Bergonzi), posedă faimoase restaurante la New York şi Washington.
În cele trei emisiuni TV amintite, în care Placido îşi analizează şi comentează rolurile preferate (majoritatea din opere de Verdi şi Puccini), uneori din perspective neobişnuite, am văzut care îi sunt cele mai dragi. Să încerc o succintă enumerare.
Carmen de Bizet este povestea tragică a iubirii şi decăderii morale a flăcăului de la ţară Don José, devenit pe rând soldat, amant, contrabandist şi, în cele din urmă, criminal. În decursul prezentării scenice şi înregistrărilor, Placido a făcut cunoştinţă cu soprana română Ileana Cotrubaş (în rolul Mihaela).
Traviata de Verdi, melodramă social-critică după Dumas-fiul, îi aduce din nou împreună pe Placido şi Ileana Cotrubaş în rolurile principale. Şi, pentru că acum este aniversarea morţii premature a deosebit de inspiratului Carlos Kleiber, dirijorul acestei opere, să amintesc în trecere că Placido Domingo a avut o părere deosebit de bună despre acest mare, mult prea puţin cunoscut dirijor, care a fost prietenul lui Erich Bergel.
Rigoletto de Verdi, tot cu participarea Ilenei Cotrubaş, dirijor fiind de astă dată Carlo Maria Giulini, rămâne un rol preferat al tenorului Domingo, dar şi o piesă al cărei rol principal de bariton l-a interpretat (şi la TV) mai vârstnicul Placido, semnând simultan şi regia.
Pentru că am insistat asupra conlucrării artistice cu Ileana Cotrubaş, trebuie să amintesc neapărat evoluţia lor comună în Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach! Ileana apare în rolul păpuşii mecanice sau, mai actual, al robotului Olympia, pe când Placido interpretează, aş zice, într-o manieră kafkiană rolul poetului Hoffmann, cel „diabolic în ciuda totalei sale nevinovăţii" (Franz Kafka, în Procesul, roman-cheie, autobiografic).
Pictorul Cavaradossi al lui Placido Domingo îşi cântă evanescenta lui arie de adio „I lucevan le stelle" la sfârşitul dramei Tosca.
După cum mărturisea însuşi Placido, rolul Othello din omonima operă de Verdi a însemnat împlinirea sa artistică (deosebite, cele două interpretări, din 1974 şi din 1991, în compania partenerelor Renata Scotto, respectiv, Kiri Te Kanawa).
O mare reuşită a fost rolul nefericitului ţăran sicilian Turridu, după romanul realist al lui Giovanni Verga, din opera lui Federico Mascagni Cavaleria Rusticana. Emoţionant e momentul precedent morţii prin duel a lui Turridu trăit de iubita lui mamă. Aici Domingo apare alături de Elena Obrazţova în rolul Santuzzei.
Evoluţiile din recitaluri, un capitol cu totul aparte, reuneşte toate genurile muzicii, transcende graniţele muzicii „serioase", făcându-le transparente. Partenere de mare valoare precum Angela Gheorghiu, Leontina Văduva, Shirley Bassey, Patricia Kaas şi parteneri de calibrul celor doi „mari tenori" Luciano Pavarotti şi José Carreras au susţinut fascinante, încântătoare, mult gustate programe în compania veşnic interesantului Placido Domingo.
Aura de veşnic tânăr „latin lover", cu voce uşor guturală, puţin baritonal timbrată a fermecătorului, tragicului sau, alternativ, exuberantului muzician universal, a făcut din eroul eseului de faţă un personaj pe cât de iubit, pe atât de respectat.
În final, o neaşteptată privire către comediantul, omul de spirit Placido. Drept urmare a unui pariu, acesta apare în haine ponosite, purtate, de cerşetor, în subsolul metroului din München, având o pălărie pentru bănuţi în faţă şi un aparat de radio cu o casetă cântată de el, rolul Canio din Paiaţe de Leoncavallo, şi în faţa aparatului de radio inscripţia „Placido Domingo". Are ochelari negri, faţa nerasă de mai mult zile. În final a fost, totuşi, recunoscut! Mare şmecher, acest Placido! Happy Birthday to You!
Happy Birthday to You, PLACIDO DOMINGO!
http://www.revistaarca.ro/2011/4-5-6/08_1%20pro%20musica/promusica_4-5-6_11.htm
SĂ FI TRECUT ANII PREA REPEDE, încât ne-am pomenit, la 21 ianuarie 2011, că sărbătorim cu toţii cea de-a 70-a aniversare a naşterii tenorului Placido Domingo, sau chiar dimpotrivă, să se fi scurs anii de când îi urmărim evoluţia atât de încet încât ne-a fost sau ne este posibil să-i urmărim procesul de îmbătrânire doar prin lupa timpului? Cum a putut rămâne marele cântăreţ, căruia i s-a adăugat în decursul anilor un nimb de neîntrecut actor dramatic, de conductor de orchestră, regizor de operă, organizator de festivaluri, după cunoscuta expresie eminesciană, „veşnic tânăr şi ferice"? Ferit de alterarea modei, altercaţiile gustului publicului şi neatins de dintele vremii, care-i roade pe toţi muritorii? I-am văzut steaua ridicându-se, faima crescând, numele devenind simbol, şi l-am văzut înfruntând valurile, neclintit ca o stâncă, veşnic schimbat, dar şi veşnic la fel, un garant al valorii, al calităţii.
Însuşi Domingo, întrebat fiind despre secretul deosebitului său elan vital, al marii sale capacităţi de metamorfozare şi al potenţialului său de tragedian, glumea, spunând că îi place foarte mult să trăiască şi să se veselească, dar, fiind pe scenă, ca un final al procesului de imersie în caracterul interpretat, să aibă pasiunea de a muri plin de efect, spectaculos.
Extrovertit şi exuberant, introvertit şi profund, Placido Domingo, fiul lui Placido Domingo, cântăreţul spaniol de zarzuele (operete, varianta spaniol-sud-americană) şi tatăl lui Placido Domingo (Pepe, fiul din prima sa căsătorie la 18 ani), şi-a însuşit, de la începutul carierei, maxima lui Terenţiu: „Nihil humani mi alienum puto" („Nimic din ceea ce este uman nu mi-e străin") şi a perseverat în aplicaţie.
Iată că în aceste scurte consideraţii am încercat să-l definesc pe eminentul muzician, şi cred că mai este necesar să adaug că, indiferent de voinţa lui, el a devenit un venerat şef de şcoală de canto al ramurii tenorilor sud-americani. Dacă acum o sută cincizeci de ani Fiodor Mihailovici Dostoievski scria despre sine şi colegii săi scriitori: „Noi toţi am ieşit din mantaua lui Gogol", atunci pleiada tenorilor latino-americani Juan Diego Flores, Ramon Vargas, Marcelo Alvarez, José Cura, Rolando Villazon şi mulţi alţii ar putea cu îndreptăţire susţine că au ieşit din mantaua lui Domingo! Legat de această idee, trebuie să amintesc faptul că, în interval bianual, Placido organizează un festival de canto cu acces de public şi televizat numit „Operalia" pentru tinerii cântăreţi. La două ediţii ale festivalului, dirijorul era prietenul personal Lawrence Foster şi, datorită lui l-am putut urmări îndeaproape pe Domingo şi admira spontaneitatea totuşi bine gândită care-l caracterizează. Spiritul de echipă al participanţilor a fost pilduitor.
Lectura volumului autobiografic al muzicianului, cu un titlu semnificativ, Viaţa mea, scena, 1983, precum şi vizionarea la TV a celor trei emisiuni despre (2006, 2010, 2011), pline de neaşteptate confesiuni, au întregit tezaurul de cunoştinţe al autorului acestor rânduri, conferindu-i posibilitatea de a contura bine pitorescul personaj.
Fiu al perechii de cântăreţi-actori Roseta şi Placido Domingo, născut la Madrid la 21 ianuarie 1941, Placido junior a trebuit să fie crescut de bunică (o femeie bască) şi să rămână la Madrid până la vârsta de opt ani, pe când părinţii, emigraţi în Mexic, şi-au înjghebat acolo o trupă de zarzuela şi şi-au creat o mică faimă. Doar atunci l-au putut aduce la ei, şi imediat, la cea mai fragedă vârstă, el a fost pus în contact cu lumea muzicii şi a teatrului. O experienţă decisivă!
La 16 ani ajunge student la conservator şi învaţă acolo pianul şi compoziţia, nu însă şi canto. Cântă în trupa paternă mici roluri de bariton. Dacă ne întrebăm cine a fost profesorul sau profesoara de canto al/a celui mai vestit şi valoros tenor al lumii la ora actuală, răspunsul e stupefiant: nimeni! El însuşi! Doi colegi de la secţia de pian au descoperit la o petrecere amicală că Placido are o voce frumoasă de tenor, şi l-au stimulat, făcând zilnic exerciţii cu el. În carte, Placido notează bucuria de a fi izbutit pentru prima dată să scoată un do de sus natural, neforţat.
Se însoară cu o tânără studentă de 17 ani, devine tată la 19 ani, divorţează după un an. Se îndrăgosteşte de frumoasa şi talentata colegă, cântăreaţa Marta Ornelas, se însoară imediat cu ea. La 21 de ani, ambii termină conservatorul şi li se oferă, pe neaşteptate, un post la o companie privată de operă tocmai la Tel Aviv, în Israel. Această companie, cu foarte puţini membri în ansamblu, este fondată de o evreică provenită din România şi-l are drept dirijor pe tânărul Zubin Mehta dintr-o familie princiară din India. Marta, Placido şi Zubin devin prieteni apropiaţi, pe viaţă.
Nu se poate sublinia îndeajuns importanţa acelor aproape trei ani petrecuţi în Israel de perechea Domingo pentru formarea viitorului tenor de reputaţie mondială.
Rolf Liebermann, muzician, om de teatru, pedagog de mare prestigiu, şeful Operei din Hamburg, aude despre Placido şi-l invită acolo, dar îl şi mijloceşte la Opera Metropolitan din New York. Debutează ca Alfredo în Traviata, dar şi ca Andrea Chénier din opera lui Giordano, şi în Adriana Lecouvreur de Ciléa. Succesul este răsunător, faima lui depăşeşte graniţele, face primele înregistrări în două ample recitaluri la 26 de ani!
Autorul acestui eseu e în fericita poziţie de a avea, în propria colecţie de discuri, ambele înregistrări. Mai importantă, mi se pare, este înregistrarea cu orchestra Scalei, dirijată de Nelo Santi. Este interesant de relevat că vocea lui Placido, bogată, puternică, şcolită, nu este a unui începător, ci a unui solist de nivel mondial! Şi astfel începe o carieră absolut unică în felul ei, care l-a purtat pe cântăreţ în absolut toate sălile mari, importante, ale lumii, şi el a evoluat cu un constant şi nemaiîntâlnit succes în toate casele de operă ale lumii (între care de două ori şi la Bucureşti).
Repertoriul actual al acestui artist cuprinde 175 de roluri, plus o nesfârşită serie de arii din toate epocile muzicii, de la baroc la moderni. A interpretat şi a înregistrat tot Verdi şi Puccini, majoritatea rolurilor de belcanto de Bellini, Donizetti, Rossini şi, în ultimul deceniu, unele dificile roluri din opere de Richard Wagner. Repet ce s-a afirmat în emisiunile TV: Placido a avut 3500 de evoluţii pe scenă. În ultimii ani, după ce epuizase tot repertoriul de tenor, a început să cânte şi roluri de bariton. Să amintesc Simone Boccanegra de Verdi şi Rigoletto de acelaşi compozitor. Dirijează multe opere la multe mari case de operă (spre exemplu: a cântat rolul Cavaradossi din Tosca de 270 de ori, şi a dirijat Tosca de 50 de ori). În ultimii ani face şi regie, spre exemplu, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Don Giovanni de Mozart. Este director artistic la două mari case de operă din America (Los Angeles şi Washington) şi consilier la alte trei. Ca şi alţii înaintea lui (spre exemplu, marele tenor Carlo Bergonzi), posedă faimoase restaurante la New York şi Washington.
În cele trei emisiuni TV amintite, în care Placido îşi analizează şi comentează rolurile preferate (majoritatea din opere de Verdi şi Puccini), uneori din perspective neobişnuite, am văzut care îi sunt cele mai dragi. Să încerc o succintă enumerare.
Carmen de Bizet este povestea tragică a iubirii şi decăderii morale a flăcăului de la ţară Don José, devenit pe rând soldat, amant, contrabandist şi, în cele din urmă, criminal. În decursul prezentării scenice şi înregistrărilor, Placido a făcut cunoştinţă cu soprana română Ileana Cotrubaş (în rolul Mihaela).
Traviata de Verdi, melodramă social-critică după Dumas-fiul, îi aduce din nou împreună pe Placido şi Ileana Cotrubaş în rolurile principale. Şi, pentru că acum este aniversarea morţii premature a deosebit de inspiratului Carlos Kleiber, dirijorul acestei opere, să amintesc în trecere că Placido Domingo a avut o părere deosebit de bună despre acest mare, mult prea puţin cunoscut dirijor, care a fost prietenul lui Erich Bergel.
Rigoletto de Verdi, tot cu participarea Ilenei Cotrubaş, dirijor fiind de astă dată Carlo Maria Giulini, rămâne un rol preferat al tenorului Domingo, dar şi o piesă al cărei rol principal de bariton l-a interpretat (şi la TV) mai vârstnicul Placido, semnând simultan şi regia.
Pentru că am insistat asupra conlucrării artistice cu Ileana Cotrubaş, trebuie să amintesc neapărat evoluţia lor comună în Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach! Ileana apare în rolul păpuşii mecanice sau, mai actual, al robotului Olympia, pe când Placido interpretează, aş zice, într-o manieră kafkiană rolul poetului Hoffmann, cel „diabolic în ciuda totalei sale nevinovăţii" (Franz Kafka, în Procesul, roman-cheie, autobiografic).
Pictorul Cavaradossi al lui Placido Domingo îşi cântă evanescenta lui arie de adio „I lucevan le stelle" la sfârşitul dramei Tosca.
După cum mărturisea însuşi Placido, rolul Othello din omonima operă de Verdi a însemnat împlinirea sa artistică (deosebite, cele două interpretări, din 1974 şi din 1991, în compania partenerelor Renata Scotto, respectiv, Kiri Te Kanawa).
O mare reuşită a fost rolul nefericitului ţăran sicilian Turridu, după romanul realist al lui Giovanni Verga, din opera lui Federico Mascagni Cavaleria Rusticana. Emoţionant e momentul precedent morţii prin duel a lui Turridu trăit de iubita lui mamă. Aici Domingo apare alături de Elena Obrazţova în rolul Santuzzei.
Evoluţiile din recitaluri, un capitol cu totul aparte, reuneşte toate genurile muzicii, transcende graniţele muzicii „serioase", făcându-le transparente. Partenere de mare valoare precum Angela Gheorghiu, Leontina Văduva, Shirley Bassey, Patricia Kaas şi parteneri de calibrul celor doi „mari tenori" Luciano Pavarotti şi José Carreras au susţinut fascinante, încântătoare, mult gustate programe în compania veşnic interesantului Placido Domingo.
Aura de veşnic tânăr „latin lover", cu voce uşor guturală, puţin baritonal timbrată a fermecătorului, tragicului sau, alternativ, exuberantului muzician universal, a făcut din eroul eseului de faţă un personaj pe cât de iubit, pe atât de respectat.
În final, o neaşteptată privire către comediantul, omul de spirit Placido. Drept urmare a unui pariu, acesta apare în haine ponosite, purtate, de cerşetor, în subsolul metroului din München, având o pălărie pentru bănuţi în faţă şi un aparat de radio cu o casetă cântată de el, rolul Canio din Paiaţe de Leoncavallo, şi în faţa aparatului de radio inscripţia „Placido Domingo". Are ochelari negri, faţa nerasă de mai mult zile. În final a fost, totuşi, recunoscut! Mare şmecher, acest Placido! Happy Birthday to You!
Re: Domingo[V=]
Placido Domingo, încă trei ani la Opera din LA
Tenorul spaniol va cânta în „Il Postino". Placido Domingo (69 ani) ...
Tenorul spaniol va cânta în „Il Postino". Placido Domingo (69 ani) ...
Placido Domingo îşi deschide restaurant mexican în Qatar
Placido Domingo îşi deschide restaurant mexican în Qatar
Tenorul Stefan Pop, placut de Domingo
Tenorul Stefan Pop, placut de Domingo
Apreciere. Tenorul roman Stefan Pop si soprana bulgara Sonya Yoncheva au fost desemnati, duminica, castigatorii prestigiosului concurs Operalia, infiintat si prezidat de tenorul spaniol Placido Domingo, informeaza nytimes.com. Editia din 2010 a concursului Operalia a fost organizata la celebra La
Apreciere. Tenorul roman Stefan Pop si soprana bulgara Sonya Yoncheva au fost desemnati, duminica, castigatorii prestigiosului concurs Operalia, infiintat si prezidat de tenorul spaniol Placido Domingo, informeaza nytimes.com. Editia din 2010 a concursului Operalia a fost organizata la celebra La
Placido Domingo a revenit pe scenă după operaţia de colon
Placido Domingo a revenit pe scenă după operaţia de colon
Tenorul Placido Domingo, operat de cancer la colon în SUA
Tenorul Placido Domingo, operat de cancer la colon în SUA
Acum 2 oreTenorul spaniol Placido Domingo, în vârstă de 69 de ani, a fost operat de cancer la colon în spitalul Mount Sinai din New York şi va trebui să se odihnească şase săptămâni, a anunţat ieri purtătoarea sa de cuvânt, citată de AFP. Intervenţia chirurgicală a avut loc săptămâna trecută, iar artistul a părăsit duminică spitalul.
Acum 2 oreTenorul spaniol Placido Domingo, în vârstă de 69 de ani, a fost operat de cancer la colon în spitalul Mount Sinai din New York şi va trebui să se odihnească şase săptămâni, a anunţat ieri purtătoarea sa de cuvânt, citată de AFP. Intervenţia chirurgicală a avut loc săptămâna trecută, iar artistul a părăsit duminică spitalul.
Placido Domingo va fi operat!
Placido Domingo va fi operat!
"După ce de aproximativ o săptămână s-a plâns de dureri abdominale, mai ales în timpul concertului din Tokyo, Placido Domingo s-a hotărât să revină la New York pentru un control medical complet", notează Royal Opera House. Purtătoarea de cuvânt a tenorului a
"După ce de aproximativ o săptămână s-a plâns de dureri abdominale, mai ales în timpul concertului din Tokyo, Placido Domingo s-a hotărât să revină la New York pentru un control medical complet", notează Royal Opera House. Purtătoarea de cuvânt a tenorului a
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Pagina 1 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum