Karadja[v=]

Îngerul celor 50.000 de evrei români. Constantin Karadja, diplomatul care i-a păcălit pe nazişti în timpul Holocaustului

Întotdeauna asemuiţi cu răul care s-a abătut asupra ţărilor române în ultimele cinci secole, fanarioţii, celebrii aristocraţi greci trimişi de la Istanbul să conducă Ţara Românească şi Moldova, au avut însă şi reprezentanţi care au intrat în istoria europeană. Un exemplu este Constantin Karadja, descendentul lui Constantin Caradja, marele postelnic al Moldovei din 1591. De fapt, continuatorul unei dinastii fanariote care s-a aflat în structurile ţărilor române timp de trei secole. Mai puţin cunoscut în era contemporană, Karadja a primit titlul de „Drept între Popoare” după ce a salvat peste 50.000 de oameni de la exterminare în timpul Holocaustului!
Născut în Olanda în 1889, Constantin era fiul principelui Jean Constantin Karadja, ministru plenipotențiar pentru Regatul României, astfel că întotdeauna a păstrat legătura în ţară, iar în timpul Primului Război Mondial se stabileşte în România şi dobândeşte cetăţenia română. Datorită educaţiei sale a devenit Consul General la Budapesta, între 1920 şi 1925, iar mai apoi la Stockholm (1928-1930) şi la Berlin, în inima imperiului nazist, între 1931 şi 1941. Avocat de profesie, Karadja a devenit un diplomat de carieră, unul care şi-a dedicat viaţa pentru salvarea culturii. A intrat însă în istorie pentru munca pe care a dus-o de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, inclusiv autorităţile române, conduse de generalul Ion Antonescu, se raliaseră planului lui Adolf Hitler de a extermina evreii din toată Europa. Unul dintre cei care au dezvăluit implicarea lui Karadja în salvarea românilor de origine ebraică este Laurenţiu Constantiniu în lucrarea „O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti”: „Angajate în efortul de război alături de Germania, autorităţile române s-au aliniat politicii promovate de Reich faţă de minoritatea evreiască din teritoriile controlate de Germania. În Ministerul Afacerilor Străine al României au existat însă diplomaţi, precum Constantin Karadja, care au contribuit la salvarea evreilor”. Întotdeauna s-a luptat pentru evreii de naţionalitate română, considerându-i români, unii de-ai lui. Implicarea lui în salvarea evreilor români a fost vitală, însă curajul său a fost dezvăluit abia la câteva zeci de ani distanţă, după studierea arhivelor Ministerului de Externe.
Şi-a dat seama de pericol de la Berlin
În calitate de Consul General la Berlin, Karadja a transmis mai multe raporte către Bucureşti prin care atenţiona asupra politicilor antisemite pe care le duce guvernul nazist. „Dacă nu îi vom ajuta să îşi continue viaţa în România sau într-o ţară din afara Europei, atunci riscă să fie trimişi în lagărele de concentrare acolo unde vor dispărea fără urmă.” El cerea Guvernului de la Bucureşti ca evreii de origine română să fie consideraţi prioritari pentru repatriere pentru a scăpa de masacrul pus la cale de nazişti. Trei ani mai târziu, când lagărele ajunseseră la apogeu, Karadja primeşte ordin din România pentru ca pe toate paşapoartele evreilor români din Germania să se treacă şi etnia, astfel că misiunea sa de salvare devenea aproape imposibilă. „Le vom înrăutăţi situaţia şi o să vedeţi că, după încheierea războiului, vom fi acuzaţi public pentru că am luat parte la o asemenea atrocitate”, a venit răspunsul diplomatului. Tot el a venit însă cu ideea să bifeze cu litera X etnia când e vorba de evrei, o particularitate cunoscută însă numai de partea română. Trucul i-a păcălit pentru o vreme pe germani, care ştiau doar de prima versiune, astfel că mii de evrei au reuşit să evite gazarea, fugind în România sau peste Ocean.
Antonescu a anulat orice act
Relaţia de parteneriat dintre Antonescu şi Hitler a făcut ca statul român să îşi ia mâna de pe evreii români aflaţi pe teritoriul german, astfel că aceştia se aflau în aceeaşi situaţie ca şi localnicii, ochiţi deja pentru trimiterea în lagăre. Exilat de la Berlin după ce s-a aflat că a driblat autorităţile naziste privind paşapoartele, Karadja a continuat să lupte pentru drepturile oamenilor. În calitate de director consular în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Karadja propune în 1943 ca evreii români să se poată întoarce în ţară, cu condiţia ca, ulterior, să îşi găsească azil în afara Europei. Mii de evrei români din Germania, Franţa, Grecia sau Italia soseau spre România. Din nou, după o perioadă în care planul a funcţionat, decizia finală a venit tot de la Bucureşti, unde însuşi Ion Antonescu a dat ordin pentru anularea acestui act.
Trenurile salvării din Franţa
Într-un moment în care maşinăria de ucis devenise tot mai eficientă în condiţiile în care nemţii erau aproape siguri că pierd războiul, Karadja şi-a intrat din nou în rol. Guvernul de faţadă de la Vichy a anunţat că şi românii evrei din Franţa vor ajunge în lagăre. Datorită foştilor domni din Moldova şi Ţara Românească, câteva mii de oameni au reuşit să ajungă cu bine în România cu trei trenuri care au plecat din Franţa în intervalul 25 februarie – 6 martie. Numărul estimat este de 4.000 de vieţi. O situaţie asemănătoare a avut loc în Ungaria, acolo unde evreii aveau să aibă aceeaşi soartă ca şi majoritatea evreilor de pe întreg continentul european. „Îi vor trimite către moarte! Trebuie să îi ajutăm!”, era mesajul disperat al lui Karadja către statul român, care se afla deja în iminenta situaţie de a întoarce armele. Alte câteva mii de oameni aveau să fie salvaţi din ghearele morţii. În total, estimările indică aproximativ 52.000 de oameni care au scăpat de camerele de gazare datorită implicării lui Constantin Karadja, diplomatul român cu inimă de leu.
A renunţat la diplomaţie şi a murit ignorat
La scurt timp după ce imperiul nazist a început să fie rupt în bucăţi, iar exterminările să fie oprite, Karadja a făcut un gest neaşteptat, înaintându-şi demisia din funcţie şi totodată retragerea din diplomaţie. Considera că misiunea sa era încheiată, însă ţinea să tragă un semnal de alarmă deoarece în funcţia ministerului fusese instalat un apropiat al lui Mihai Antonescu. Transmite că va ieşi din spaţiul public „atât timp cât n-am dovada precisă că se doreşte o schimbare radicală a unui sistem pe care n-am încetat de ani de zile să-l stigmatizez ca fiind în cel mai înalt grad dăunător intereselor superioare ale Statului”. Iar venirea comuniştilor la putere i-a blocat orice revenire, fiind considerat burghez. A decedat în 1950 în condiţii incerte şi fără ca să beneficieze de pensie din partea statului român.

Activitate diplomatica a lui Constantin Karadja

http://cultural.bzi.ro/incredibila-poveste-a-juristului-care-a-sfidat-al-treilea-reich-8531
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, intre 280.000 si 380.000 de oameni sunt ucisi de statul roman. Dupa Germania nazista a lui Hitler, regimul autoritar al maresalului Ion Antonescu s-a facut vinovat pentru cele mai multe crime din timpul Holocaustului. Informatiile legate de exterminarile savarsite pe timpul razboiului sunt tainuite apoi de autoritatile comuniste, continuandu-se pe aceeasi directie chiar si dupa schimbarea de regim in urma Revolutiei.


In ultimii zece ani s-au putut face totusi cativa pasi importanti in directia intelegerii celor intamplate atunci, chiar daca sub constrangeri din afara. Memoria Holocaustului a inceput sa fie recuperata incetul cu incetul.


Din nefericire, eforturile nu sunt indreptate cu aceeasi vana si catre acei romani, care cu pretul vietii, au riscat totul sa-i puna la adapost pe cei care au avut nevoie de ocrotire. Romanii care au demonstrat umanitate in timpuri inumane. Romanii Drepti intre Popoare.


Impinsi intr-un con de umbra in propria lor tara, Memorialul Victimelor Holocaustului din Israel le retine numele, ca ei sa ramana pe veci marturii ale integritatii umane. Titlul de Drept intre Popoare este acordat acelor indivizi remarcabili care prin actiunile lor au dus la salvarea unor evrei de la moarte in timpul Holocaustului. Cativa zeci de romani au primit aceasta onoare, iar in continuare vom vorbi despre trei din ei.


Un diplomat in vremuri vitrege


Purcedem la drum consultand dosarul cu numarul 10472 din arhivele Memorialului, unde vom gasi trecut numele printului Constantin Karadja. Diplomat al serviciului roman de externe, intre 1931 si 1941 a fost consul general la Berlin, iar apoi, pana in 1944, directorul departamentului consular al Ministerului Afacerilor Straine.


Folosindu-se de privilegiile functiilor sale si de parghiile diplomatice pe care le detinea a putut salva vietile a peste 52.000 de oameni.


Neincetat el informa autoritatile romane de ce se petrecea in interiorul granitelor celui de-al Treilea Reich. Chiar inainte de inceperea razboiului, spunea ca daca nu-i vor ajuta pe acesti "...sarmani refugiati...sa-si gaseasca adapost in Romania sau intr-o alta tara non-europeana, ei ar putea fi inchisi intr-un lagar de concentrare, din care multe sute vor disparea fara nicio urma" si din acest motiv "...cererile evreilor cu nationalitate romana, care cer sa li se permita sa se intoarca, ar trebui tratate cu prioritate si fara intarziere din pricini umanitare."


In multe ocazii a intervenit chiar si impotriva instructiunilor venite de la Ministerul Afacerilor Straine, cum a fost in cazul celei primite la 7 martie 1941. Guvernul german ceruse ca evreii romani sa aiba mentionata etnia lor in pasapoarte, iar ministerul este constrans sa accepte masura, scriu cei de la ziare.com.


Cand el primeste aceste indicatii, Karadja trimite inapoi o nota de protest: "Din punct de vedere umanitar o sa inrautatim si mai mult situatia acestor oameni saraci, prin ridicarea de obstacole inutile in calea exodului lor". Karadja nu se opreste aici. Dupa cum spunea el, opiniile statelor occidentale oricum nu ne erau prea favorabile, iar legile de acest tip nu faceau decat sa le invrajbeasca si mai mult impotriva Romaniei, urmand ca la timpul potrivit "sa-si regleze conturile".


Dupa indelungi discutii, pentru ca germanii nu au specificat in ce fel trebuia precizata apartenenta etnica, Karadja pune in vedere sa se imprime in schimb un semn ilizibil, care sa nu iasa in evidenta la o inspectie sumara, iar ministerul pica de acord.


Germanii sunt apoi informati ca s-a implementat masura, dar fara a preciza in ce consta ea de fapt. In acest fel, evreii romani din Germania puteau in continuare sa se repatrieze fara prea multe sicane.


In acelasi an, cand ajunge director al departamentului consular, trimite o circulara spunand ca "Toti romanii din strainatate trebuie protejati fara deosebire..." iar orice act discriminatoriu impotriva lor sa fie raportat. Tot el isi arata revolta fata de politicile germane spunand ca "Legea internationala, principiile si etica universala ale drepturilor fundamentale ale umanitatii nu au fost luate in considerare de autoritarile germane si ele ne-au respins, de asemenea, drepturile, discriminand impotriva cetatenilor nostri."


Scapati din camerele de gazare de la Auschwitz


La sfarsitul lui 1943, guvernul de la Vichy il informa pe cel roman ca daca nu se vor lua masuri el va fi nevoit sa-i deporteze pe evreii romani datorita presiunilor germane. Insistentele hotarate ale lui Karadja pe langa ministrul afacerilor straine dau rezultate.


Primul tren cu refugiati paraseste Franta pe 23 februarie 1944 si inca doua i-au urmat pe 6 si 26 martie. Estimarile spun ca intre 600 si 4000 de oameni au putut scapa datorita interventiei lui Karadja.


Se vedea ca pe masura ce sovieticii aduceau Frontul de Est tot mai aproape de granitele germane, Hitler devenea tot mai hotarat sa transeze "problema evreiasca" odata pentru totdeauna. In Ungaria incepusera deportarile in masa inspre Auschwitz. Karadja este cel care iarasi intervine, pentru a-i repatria pe evreii romani din Trasilvania de Nord, ocupata dupa Dictatul de la Viena din 1940.


Profitand de sensibilitatile momentului, pune in fata ministrului afacerilor straine un argument convingator. I-a spus ca daca "...acestor evrei din Ungaria nu li se permite sa se intoarca in Romania s-ar putea confrunta cu moartea, iar viitoarele autoritati ale Ungariei nu vor rata ocazia sa-i informeze pe englezii si americanii de maine, ca am trimis un numar mare de evrei la moarte."


In urma pledoariei lui Karadja, ministrul a sustinut inapoierea lor in tara. In consecinta, 51.000 de oameni s-au sustras deportarilor catre Auschwitz, unde i-ar fi intampinat o moarte sigura.


Totusi, sfidarile sale au avut in cele din urma un pret de platit. Va fi inlaturat din corpul diplomatic in toamna lui 1944 si va muri in singuratate cativa ani mai tarziu.


Dar nu va fi uitat. El va primi postum titlul de Drept intre Popoare din partea Memorialului Victimelor Holocaustului in cadrul unei ceremonii tinuta in 2005 la ambasada Israelului din Berlin.

http://cultural.bzi.ro/printul-constantin-karadja-omul-care-a-salvat-52-000-de-evrei-2393
La 15 septembrie 2005, printului Constantin Karadja ii este oferita postum titlul de "Drept intre popoare" , pentru eforturile sale neobosite prin care zeci de mii de evrei germani, francezi, unguri si romani au reusit sa insele moartea.


Povestea sa a trecut neobservata, aproape mai mult de jumatate de veac, desi el a salvat cel mai mare numar de oameni din timpul Holocaustului, dupa mult mai celebrul Raoul Wallenberg, care se crede ca ar fi ajutat pana la 100.000.


Nascut in Olanda, in ilustra familie nobiliara de origine greco-bizantina Karadja, acesta dobandeste cetatenia romana dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial. Educatia temeinica si calitatile sale i-au permis sa intre in diplomatie si a fost un numar de ani consul la Budapesta, Stockholm si Berlin.


Primele avertismente ale abuzurilor germane


In functia sa de Consul General al Romaniei in aceasta tara a adus deseori la cunostinta de politicile antisemite aprobate de cel de-Al Treilea Reich si de necesitatea protejarii evreilor cu nationalitate romana din acest stat.


A mers atat de departe incat a avertizat ca, daca nu se vor lua masuri urgente, foarte multi vor fi inchisi in lagare de concentrare si intuia inca de pe atunci ca urmau sa fie ucisi. Aceasta se intampla cu aproape doi ani inainte de inceperea constructiei lagarului de la Auschwitz.


Un siretlic insala vigilenta persecutorilor


In 1941, diplomatul roman primeste instructiuni de la Ministerul Roman de Externe ca pe toate pasapoartele evreilor romani stabiliti in statul nazist sa se treaca etnia lor, punand si mai multe obstacole in calea repatrierii lor in siguranta.


A refuzat sa faca acest lucru, dar pentru a nu ii antagoniza pe germani, ofera ca alternativa trecerea unei inscriptii particulare in acele pasapoarte, alternativa pe care ministerul a acceptat-o.


Partea germana a fost anuntata de efectuarea acelei modificari, dar nu s-a specificat in ceea ce consta ea de fapt. A fost lasata sa creada ca mentiunea de "evreu" va aparea in pasapoartele cu pricina, iar acest truc a pacalit pentru o vreme autoritatile naziste.


Incomod la Berlin


Atunci cand s-a aflat de ajutorul acordat evreimii romanesti, care s-a rasfrant in unele cazuri si asupra celei germane, este declarat "persona non grata". Ajuns inapoi la Bucuresti, este investit in functia de director al departamentului consular al Ministerului de Externe.


Prin intermediul acestei functii, cere tuturor diplomatilor romani de peste hotare sa protejeze evreii cu radacini romanesti impotriva oricaror tipuri de abuzuri. In ultima instanta, se puteau emite certificate oficiale prin care era garantata siguranta lor in cazul reintoarcerii in tara, germanii neputand a se atinge de posesorii acestor acte.


Reuseste in a face din Romania un refugiu al evreilor de pe intreg continentul, convingand autoritatile sa le ofere adapost, pana cand acestia pot aranja sa emigreze in alte tari si condamna in repetate randuri, in termeni duri, nedreptatile la care erau supusi unii evrei de catre germani, desi erau cetateni romani.


Trenurile cu refugiati din Franta


Spre sfarsitul razboiului, masinaria de exterminare germana devenise din ce in ce mai eficienta si deportarile au inceput din toate colturile europene. Regimul de la Vichy anuntase guvernul roman ca evreii cu origini romanesti vor fi si ei trimisi in lagare.


Constantin Karadja nu a precupetit niciun efort si a facut astfel incat toti cei in cauza sa fie repatriati. Cele cateva trenuri care au plecat din Franta urmau sa transporte cateva sute de evrei, dar este foarte posibil ca numarul lor sa fie in randul miilor.


Exodul din Ungaria


In anul urmator a inceput o campanie sistematica de masacrare a evreilor in Ungaria. Cateva sute de mii de evrei au fost deportati la Auschwitz si omorati. In interiorul tarii au inceput persecutarile, executiile fiind la ordinea zilei. Echipe ale mortii intrau in ghetouri si lasau in urma lor numai cadavre.


In acest context, Constantin Karadja si-a folosit influenta ca peste 51.000 de evrei sa se poata adaposti in Romania, astfel scapand de moarte, celor cu origini romanesti alaturandu-se si un numar impresionant de evrei unguri.


Sfarsitul razboiului l-a surprins lucrand tot in cadrul Ministerului de Externe, dar a fost dat afara de autoritatile comuniste, sub pretextul originii sale nesanatoase. Se stinge din viata in 1950, in anonimat.


O recunoastere tarzie


Locul sau binemeritat in istorie l-a castigat abia dupa 55 de ani de la moartea sa, cand i-au fost recunoscute faptele extraordinare de catre Yad Vashem, principala autoritate israeliana ce se ocupa cu studiul Holocaustului, fiind numit "Drept intre popoare".


Desi crimele romanesti impotriva evreilor sunt bine documentate si trebuie sa le recunoastem ca o realitate de necontestat, felul in care decurge acest proces ridica totusi multe semne de intrebare. 


Pentru aceste fapte abominabile suntem in asa masura invinovatiti, incat, comisia Elie Wiesel declara ca in afara de Germania nazista, noi purtam cea mai mare responsabilitate pentru cele mai multe morti ale Holocaustului.


In aceasta retorica este minimalizat rolul politicii statului roman care a refuzat deportarea in lagarele de exterminare germane si cazurile nenumarate in care romanii au salvat evrei de la moarte.


Drepti intre popoare


Viorica Agarici, mama cunoscutului aviator Horia Agarici, a oprit un "tren al mortii" pentru o zi intreaga, timp in care a oferit mancare si apa sutelor de persoane inghesuite in vagoane, in ciuda obiectiilor aratate de oficialitatile locale si a soldatilor pusi sa vegheze trenul.


Regina Mama Elena s-a opus deportarii evreilor din Cernauti in Transnistria, salvand alte cateva mii, iar apoi in 1943 si 1944 a depus eforturi ca cei ramasi in acea provincie sa se intoarca in siguranta.


Traian Popovici, primarul orasului Cernauti, a salvat de la deportare inca 20.000 de evrei, punandu-i pe o lista cu persoane considerate indispensabile economiei regiunii, in conditiile in care lista initiala trebuia sa cuprinda doar 200 de nume.


Ofiterul Theodor Criveanu a fost insarcinat cu intocmirea de liste cu evreii ce puteau presta munca obligatorie in functie de anumite criterii stricte. El a trecut mii de persoane care nu le indeplineau, riscand in felul acesta si propria lui viata, putand fi executat pentru nerespectarea ordinelor primite.


Anghel Anutoiu, folosindu-se de functia sa de secretar al Comandamentului Corpului 5 Armata afla de momentele in care urmau sa se faca arestari sau razii si instiinteaza comunitatile de evrei vizate. Yad Vashem il acrediteaza si pe acesta cu salvarea a catorva mii de oameni.


O soarta nemeritata


Exemple ca cele mentionate sunt des intalnite in acea perioada a prigonirilor. Cert este ca acest colt al istoriei noastre inca este unul intunecat si putini au curajul in a-l analiza in toata amploarea lui, fara a se lasa prada emotiilor.


Adevarul a fost prezent intotdeauna in nuante gri, dar pozitiile luate sunt inca intransigente, defavorizand aprecierea obiectiva unor oameni si a unor fapte, fie ele bune sau rele.


In aceste conditii, in tara noastra exista un muzeu al holocaustului, dar niciun monument sau placa comemorativa inchinata unui om care s-a zbatut sa salveze de la moarte zeci de mii de oameni, intr-o vreme in care multi isi pierdusera orice sensibilitate umana.