Halippa[v=]

PANTELIMON HALIPPA – UN LUPTATOR NEÎNFRICAT PENTRU CAUZA MARII UNIRI

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n.1 august 1883 ,in localitatea  Cubolta  judetul  Soroca – d.30 aprilie 1979, Bucuresti), a fost  unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru Unirea cu Romania.

A fost președintele  Sfatul tarii care a votat unirea în 1918 si a ocupat funcții importante  în diferite guverne.

Membru corespondent al  Academiei Romane, a fost   exclus în 1948 , la ordinul comunistilor si  repus în drepturi în anul  1990, dupa Revolutie.

 A fost persecutat politic de regimul comunist și închis in 1950, fără a fi judecat, la inchisoarea din Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia.

A fost mutat apoi la închisoarea de la Aiud, unde a fost reţinut până în 1957.

A decedat  la varsta de 95 de ani în Bucureşti, în casa de pe strada Al.Donici nr.32.

Pantelimon Halippa: LUPTATOR NEÎNFRICAT PENTRU BASARABIA

Patriotul roman basarbean Pantelimon Halippa urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău.

După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia).  De aici a fost exmatriculat un an mai târziu, pentru implicarea în mişcarea naţionalistă.

Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar „Deşteaptă-te, române”, fapt pentru care a fost arestat de autorităţile ţariste în 1906 şi depus la o închisoare de lângă Moscova.

  După eliberare, Halippa s-a refugiat la Iaşi, in Romania,  şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”.

În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, editează împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost.

În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarbiei  cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc.

Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării,  care a votat  la 27 martie 1918  Unirea Basarbiei cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei, cu Ţara Mamă, România.

După 1918 a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru  Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator şi deputat în Parlament (1918-1934), urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940).

În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi  cotidianul omonim.

A scris aproape 300 de  poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum, „Flori de pârloagă”(1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii (1914), Basarabia inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825), B. P. Hasdeu” (1939).

Postum i s-a  publicat în revista „Patrimoniu” din Chişinău , „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare, a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (publicata in 1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). 

A protestat energic, prin memorii trimise Corpurilor Legiuitoare, impotriva notelor ultimative din 26 si 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care Romania este nevoita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei («Drama Basarabiei in iunie 1940.

In martie 1944, Pantelimon Halippa  a incercat sa realizeze o ampla actiune prin trimiterea in strainatate a unor personalitati politice si culturale basarabene – Ion Pelivan, dr. Petre Cazacu, Stefan Ciobanu, Vladimir Cristi, Anton Crihan, Gheorghe Nastase, Alexandru Boldur, Vasile Harea s.a. – care sa militeze «pentru pastrarea nezdruncinata a unirii Basarabiei cu Patria-mama».

Actiunea proiectata nu a reusit din cauza precipitarii evenimentelor, dupa intrarea trupelor sovietice in tara.

In noaptea de 5 spre 6 mai 1950, a fost arestat si intemnitat la inchisoarea din Sighet, dupa care, la 26 martie 1952, a fost  predat organelor sovietice.

«A solicitat o audienta la … Petru Groza, pe care l-a intrebat de ce a fost predat Uniunii Sovietice.

Acesta i-a raspuns ca n-ar fi stiut nimic de acest lucru, pe care l-a pus pe seama «jidancei Ana Pauker» si a lui «Georgescu-Talharescu» (Teohari).

La obiectia lui Halippa, ca Ana Pauker si Georgescu i-au fost totusi ministri, iar el, Petru Groza,  ca sef al Guvernului trebuia sa stie ce fac ministrii sai, Groza i-a raspuns ca, pe vremea aceea, guverna Moscova,  nu el».

Dupa ce a stat aproape 4 ani in 11 lagare din URSS, in decembrie 1955, a revenit in tara, dar in loc sa fie dus acasa, a fost dus la inchisoarea Gherla, unde a stat pana in 1957 («Anii de inchisoare: Sighetul, Siberia, Gherla si, din nou, acasa»).

In octombrie 1965, Pan Halippa si-a redobandit locuinta care ii fusese luata de comunisti , cu concursul Institutului de Istorie si Studii Social-Politice de pe langa Comitetul Central al PCR, care a cautat sa-i creeze conditii corespunzatoare de lucru, pentru activitatea de documentare privind problema Basarabiei.

«Sa nu-si inchipuie nimeni ca din dragoste m-au readus in casa mea. Au facut-o din interes.

Un inalt personagiu de la Consiliul de Stat a adus intr-o zi in discutie cu patriarhul Iustinian problema romanilor din Basarabia.

Si atunci si-au adus aminte de mine, ca unul care am trait direct evenimentele istorice importante si care cunosc multe aspecte poate total ignorate de altii…».

Pan Halippa era la curent cu aparitiile periodice si editoriale din URSS.

Mai mult, acesta «aprecia ca rusii incearca sa falsifice istoria in modul cel mai grosolan.

Realitatea este cu totul alta. Nu moldovenii sau valahii – cum spun ei – sunt slavi romanizati, ci slavii au ocupat Basarabia si prin toate mijloacele de care dispun staruie sa rusifice elementul bastinas daco-roman ce formeaza majoritatea populatiei din aceasta provincie. Acesta este adevarul etnic si istoric!».

«Draga … eu ma duc, ma prapadesc, ca un cantec batranesc. Asa cum glasuiau si strabunii si te-as ruga… pe cine intalnesti din fratii nostri din Basarabia, spune-le sa vina sa ma vada, caci o sa-mi faca placere.

Caci daca eu voi pleca dintre cei vii, aceasta e legea firii, nu te poti opune ei, dar ma chinuie faptul ca n-o sa mai prind ziua cea mare de a revedea Basarabia readusa la sanul scumpei noastre Patrii, Romania.

Gandurile mele se furiseaza, fratilor nostri de peste Prut sa nu uite ca pravoslavnicii rusi au purtat sambetele si neamului nostru si ca, daca intorci reverul medaliei acestora, pe rever scrie «Sovietia» care, in fond, nu e altceva decat continuarea politicii pravoslavnicilor.

Vreau sa le spun fratilor de peste Prut sa nu-si uite neamul nostru din care facem parte, caci numai asa vor fi vrednici urmasi ai unui Stefan cel Mare».

Acestea sunt cuvintele pe care neinfricatul luptator  basarabean, le adresa  unui prieten in dimineata de 8 martie 1975, cu patru ani inainte de a muri…

Pe 23 august 2010, preşedintele interimar al Republicii Moldova şi preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit post-mortem lui Pantelimon Halippa „Ordinul Republicii”, alături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist sovietic de ocupaţie.

O stradă şi o mică piaţă din sectorul Centru al oraşului Chişinău îi poartă numele.

Opera

     Basarabia sub împăratul Alexandru I (Chişinău, 1914)
     Basarabia înainte de lipirea ei la Rusia. Studiu istoric (Chişinău, 1914)
     Bogdan Petriceicu Hasdeu (Chişinău, 1938)
     Calvarul românilor basarabeni şi bucovineni. Documente (Bucureşti, 1974)
     Flori de pârloagă (Iaşi, 1921)
     Pilde şi poveţe. Întâia carte moldovenească de cetire (Chişinău , 1908)
     Povestea vieţii mele (Chişinău, 1990)
     Publicistică (Chişinău , 2001)
     Soia. Sfaturi pentru ţărani (Chişinău, 1939)
     Stihuri pentru zilele de astăzi (Chişinău, 1990)
     Testament pentru urmaşi. Mărturii şi documente (Chişinău , 1991)