Saileanu[v=]

http://cultural.bzi.ro/aristina-pop-saileanu-destinul-unei-supravietuitoare-14283
Aristina Pop Saileanu s-a nascut nascuta la 13 mai 1931, in Lapusul Romanesc.


La 18 ani lupta in munti iar la 22 este prinsa de Securitate fiin condamnata la 20 de ani munca silnica.


Fiica padurarului Nicolae Pop din Lapusul Romanesc care a condus grupul de rezistenta din Muntii Tiblesului. Fugit in munti in 1949, Nicolae Pop i-a avut alaturi pe fiul sau Achim si pe fiica sa Aristina. La 1 martie 1953 a paralizat si a fost lasat, la dorinta sa, la marginea drumului in apropierea satului Poiana Botizii. A fost dus de un localnic la postul de militie, de unde a fost preluat de Securitate. Grav bolnav, a murit la scurt timp.



Aristina Pop a fost arestata in 8 martie 1953 si condamnata la 20 de ani munca silnica. Motivul: a activat in organizatie contrarevolutionara.


A fost eliberata din inchisoare in 1964.


A fost declarata „drept al popoarelor” (impreuna cu parintii sai) pentru ca, in anul 1944, au ascuns de prigoana si deportare copii de evrei.



Doamna Aristina, ati trecut prin atatea suferinte, sunteti supravietuitoarea atator dezastre. Autorii lor, autorii crimelor pretindeau ca servesc prin ele o cauza nobila, dedicata dreptatii, egalitatii sociale. Credeti ca, macar teoretic, acest experiment avea vreo sansa de realizare? Credeti ca, de partea dumneavoastra, aceasta rezistenta morala a fost o victorie in fata barbariei comuniste?


A fost o victorie pentru toti cei care   si-au pastrat normalitatea. Eu ma consider unul dintre ei. Taranca, am fost si am ramas un om normal, nici eu, nici rudele mele, nu am avut complexe de inferioritate. Tatal meu a fost adesea in anturajul unor oameni importanti ai vremii, desi era padurar. Cand Constantin Bratianu a cedat pamant, cu padure cu tot, oamenilor din Lapus, tata l-a invitat la masa si apoi au jucat Hora Unirii impreuna. Noi nu am suferit de complexe de inferioritate. Intotdeauna am crezut ca este in beneficiul tarii sa fie cat mai multi intelectuali. De la noi au plecat la liceu o sumedenie de baieti si fete, pentru ca taranul vroia ca si copilul sau sa ajunga sa invete carte. Ori, ura asta „de clasa” a fost ceva de neinteles, a exploatat tot ce putea fi mai rau in om. Ea a distrus atatea destine, a lasat in urma numai suferinta si moarte, a vrut sa-l desparta pe om de Dumnezeu. Sa-i ia credinta, speranta si iubirea. Experimentul de care vorbiti s-a sfarsit cu un ocean de nedreptati. Eu sunt doar o picatura din acel ocean.


Din cartea Aristina Pop Saileanu, "Sa traiasca partizanii pana vin americanii!" Povestiri din munti, din inchisoare si din libertate. Interviu de Liana Petrescu. Postdocumentare, aparat critic Virginia Ion. Editor Romulus Rusan, Fundatia Academia Civica, 2008/memorialsighet.ro