Mociornita[v=]

[*]70 de ani de la moartea aviatorului prahovean Gheorghe Mociornita

Eroul aviator al celui de-al doilea Război Mondial Gheorghe Mociorniţă
Locotenentul aviator Gheorghe Mociorniţă s-a născut la Băicoi în ziua de 14 martie 1919, a învăţat să zboare la Galaţi şi a decolat spre infinit la 21 aprilie 1945, în Cehoslovacia, la 38 de zile după ce împlinise 26 de ani şi cu două săptămâni înainte de 9 mai, data capitulării Germaniei.
Numele său este legat de locurile copilăriei, oraşele Băicoi şi Făgăraş unde a urmat liceul pe care l-a terminat în anul 1938. A fost apoi admis la Facultatea de Filozofie şi Literatură din Bucureşti, ale cărei cursuri le va întrerupe în anul 1940 când este recrutat în armată. A ales aviaţia, o veche pasiune de-a sa, şi în acelaşi an a intrat la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie. În anul 1944 absolvă şcoala de la Galaţi şi în aprilie 1944 devine pilot de vânătoare pe avionul IAR 80 la Grupul 2, Flotila 3 cu care a zburat şi a luptat pe toate fronturile de est şi de vest.
Era dotat cu mari disponibilităţi sufleteşti şi cu o rară capacitate intelectuală. În paralel cu facultatea, a învăţat efectiv să zboare, la clubul ARPA Bucureşti. În afara zborului, îi plăceau muzica, şahul, desenul şi literatura. Era meticulos în pregătirea misiunii, aranjarea paraşutei şi verificarea aparatelor de bord. Toată vara lui `44 a luptat pe frontul Moldovei, până când a survenit un accident în care a fost rănit, fapt ce a determinat retragerea lui şi trimiterea în concediu medical.
[url=http://www.once.ro/Mon eroi romani RM2.jpg][/url]Venit acasă la Băicoi a fost martorul neputiincios al atacurilor asupra localităţii întreprinse de inamicul de la acel moment. Ce putea face? Privea la cei cu care zburase cândva la apărarea zonei petroliere – Ploieşti, Băicoi, Câmpina. Focul pârjolea Valea Prahovei sărăcind ţara...Sondele zdrobite, incendiile, vor arunca în sărăcie alţi copii...Cu jurământul dat ţării, trebuia să lupte din nou: la 23 august, conform ordinului primit, s-a prezentat la cea mai apropiată unitate de aviaţie, la Târgşor. A ajuns apoi, la unitatea lui, Flotila 3 Vânătoare care se afla pe frontul din Transilvania.
La 10 noiembrie, a fost avansat la gradul de locotenent, iar după o săptămână, pentru curajul deosebit şi conştiinciozitatea cu care a executat misiunile în folosul armatelor terestre, a primit înalta distincţie de război „Coroana României”. În timp ce frontul înainta spre vest, avioanele se împuţinau. Erau depăşite, lovite la sol, cădeau în lupte, se rupeau la aterizare pe câmpurile de zbor, uneori nepracticabile şi era nevoie de altele. Astfel că, la 18 aprilie 1945, piloţii, printre care şi Mociorniţă, au adus avioane noi de la IAR-Braşov.
În data de 21 aprilie 1945, la ora 9,25 a decolat în fruntea patrulei cu care a atacat două plutoane de infanterie în apropierea satului Soha Lova „măturând” apoi drumul din apropiere. La ora 10,20 era înapoi la aerodrom, după care la 12,30 a decolat într-un nou zbor doar cu coechipierul. Misiunea lor era să patruleze de-alungul drumului dintre Soha Lova şi Dolny Nemec. Când au observat o coloană de 7-8 avioane au atacat, distrugând fiecare câte un camion. La intrarea într-un nou atac, coechipierul nu şi-a mai văzut liderul dar a zărit pe câmp un fum mare şi alb. Era I.A.R.ul 81C numărul 426 al lui Mociorniţă. Fusese lovit de o mitralieră plasată pe unul din camioane. Localnicii l-au găsit în carlingă cu picioarele tăiate şi o împuşcătură în cap. Sunt indicii, coroborând date obţinute din mai multe surse, că aviatorul Gheorghe Mociorniţă este înhumat în cimitirul localităţii Vlcnov, din apropierea locului unde s-a angajat în confruntare eroul român. În acest cimitir au fost înhumaţi, în perioada războiului mai mulţi eroi români cunoscuţi şi necunoscuţi care au fost ulterior, în timpul centralizărilor din anii `50, transferaţi în Cimitirul eroilor români de la Brno, Cehia. Pe locul din cimitir unde, imediat după război, odihniseră rărmăşiţele pământeşti ale militarilor români, a fost ridicat un monument impunător de o construcţie deosebită în formă de piramidă cu o cruce albă în partea superioară şi, sub aceasta, o placă din marmură pe care sunt înscrise numele militarilor români cunoscuţi, cărora li se adaugă menţiunea că numele unor militari nu sunt cunoscute.
În onoarea sa, în anul 1991, Grupul 86 Vănătoare Feteşti a primit numele „Locotenent aviator Gheorghe Mociorniţă”. Numele şi sacrificiul lui vor rămâne de-a pururi, ca o imagine a curajului şi a eroismului pilotului de la Băicoi.
La 21 aprilie 2015 se împlinesc 70 de ani de la căderea lui în luptă. Cu acest prilej, Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii va organiza un eveniment de cinstire a acestui brav aviator român care şi-a adus aportul, prin jertfa sa, la victoria armatei române în cel de-al Doilea Război Mondial.
http://www.once.ro/

Viata lui Dumitru Mociornita