Pugler Robert

Editia: 1187 - 23 Noiembrie, 2015 - Anul XXV » Politica 
Vederi de pe prispa - INTERESUL POARTA FESUL……
 …… si la Damasc. Siria si orientul apropiat nu au liniste, armele vorbesc din nou glasul petrolului si gazului pentru care beligerantii din zona nu vor sa cedeze ca sa nu le cada „fesul“. Citesc „pe prispa“ o stire primita din surse conspirative si de data asta o redau, ca atare,  fara comentarii personale sau contributii jurnalistice proprii lasandu-mi cititorii sa-si faca propria lor opinie:
„Interviu in exclusivitate cu un agent sirian sub acoperire despre adevarata miza a conflictului din Siria. Un om informat, o hartie si un pix! De atat a fost nevoie ca sa se dezvaluie tot tumultul care involbureaza tarile arabe sub forma „primaverilor”. „Sigur, popoarele arabe au nemultumirile lor, aspiratiile lor pentru viitor, s-a strans multa obida care este coapta pentru a fi detonata”, ne-a declarat in exclusivitate un ofiter sirian sub acoperire. In 2010, in Marea Mediterana, concernul american Noble Energy a descoperit unul dintre cele mai mari zacaminte de gaze naturale din lume, in adancul Bazinului Levantin. Israelul si-a proclamat imediat dreptul de exploatare. Intentionat sau nu, zacamantul a primit, la modul general, denumirea nefasta, cu conotatii de apocalipsa biblica, Leviatan! Potentialul campului gazeifer este urias: 3.454.655.284.224 de metri cubi sau 3.454 miliarde de metri cubi. „Exploatarea campului a pus gaz pe foc, implicand toate elementele conflictuale din regiune”, spune ofiterul sirian. „Acestea sunt Israelul, Siria, Fasia Gaza, unde „domneste” Hamasul, care irita Israelul, Ciprul, care irita Turcia. Libanul a cerut la ONU sa i se recunoasca dreptul de exploatare in apele sale teritoriale, iar cea mai vocala e miscarea Hezbollah, sustinuta de Iran, care de asemenea irita Israelul. Unul dintre cele mai mari zacaminte din lume, in una dintre cele mai conflictuale zone din lume, Leviatanul a inceput imediat sa-si arate coltii. Qatarul si Turcia i-au prezentat presedintelui sirian Bashar al Assad un proiect de gazoduct Qatar – Arabia Saudita – Irak – Siria – Turcia, de unde putea fi exportat si spre Europa, in detrimetul Federatiei Ruse, care voia sa tina Europa dependenta de gazele rusesti. „Kremlinul a intervenit la Bashar, sa nu semneze contractul cu Qatarul”, ne spune ofiterul sirian. „Ca sa fie siguri ca l-au convins, rusii i-au „capacitat” pe generalii sirieni care s-au scolit la Universitatea Lomonosov din Moscova. Bashar nu are putere asupra armatei, cum avea tatal lui. Este condus de generalii lomonosovisti, cu care rusii trateaza direct, doar informandu-l pe Bashar. Asa au ajuns sa aiba baza in Portul Tartus, cu acces la Leviatan. Intre ciocan si nicovala, Bashar a acceptat proiectul de gazoduct al Iranului. In acest caz, cei care hotarasc cine sunt beneficiarii gazelor sunt Iranul, China, India si Rusia.” Constructia gazoductului a inceput imediat, iar fortele destabilizatoare din afara s-au pus in functiune. Cand a inceput asa-zisa revolta din Daraa, Bashar a dat ordin autoritatilor sa vorbeasca oamenilor, sa rezolve pasnic. Armata s-a implicat cu de la ea putere, ignorand ordinul lui Bashar. A vrut sa dea o lectie populatiei, ca in Siria nu tine cu „primaverile” de sorginte occidentala, si lui Bashar, ca in materie de revolte, nu are pregatirea necesara sa se amestece. Si asa este de atunci. Bashar si familia lui sunt, practic, prizonieri la palat. Nu pot sa plece, stau si incaseaza tot ce le serveste armata. Ce se va intampla cu el? Probabil va fi ucis, ca tap ispasitor pentru tot ce a facut armata!” SUA, Turcia, Qatarul si Arabia Saudita au inceput sa sprijine direct organizatia Fratii Musulmani, ca element destabilizator pentru regimurile „tradatoare”, care au negociat cu Iranul, Rusia, China si India potentialul Leviatanului. Navele turcesti se angajeaza in tot felul de conflicte cu navele de prospectie americane, israeliene si cipriote in Marea Mediterana. Turcia importa din Rusia 60% din necesarul de gaze naturale si nu poate lasa „inamicul istoric” sa gestioneze si Leviatanul. Daca vin la putere Fratii Musulmani, se spera ca se va inversa avantajul. „Nu exista prietenii durabile, ci doar interese durabile”, spune ofiterul sirian. „Iar in cazul Leviatanului, niciuna dintre parti nu va ceda fara lupta. Restul sunt doar vorbe in vant.  Leviatanul si nu grija pentru popoarele arabe a adus toate navele de razboi in Mediterana!” 
 Quod erat demonstrandum ! „ Palariile cu boruri largi „  stiu ce stiu. Si ce stim noi                                    

Robert Pugler 18.11.2015
Fürth - Germania

Editia: 1186 - 16 Noiembrie, 2015 - Anul XXV » Politica
Vederi de pe prispa - LUME SARACA - LUME BOGATA



Lupta pentru o repartitie dreapta in lumea globala

Vin din Orientul mijlociu, die nordul, ba chiar din aproape tot continentul african, tavalugul migrator e focusat spre Europa, indifirent ce directie va arata soferul si cum va rasuci volanul masinii, tinta lor va fi aceeasi, Germania si mai ales tarile scandinave. Este rezultatul unui triumf economic cu urmari politice si sociale nefaste pentru natiunile respective ce urmeaza a fi erodate etnic pana isi vor pierde insemnatatea lor milenara. Lumea e in miscare pentru ca cei mai multi dintre ei sunt saraci iar bogatia e concentrata in prea putine locuri si doar prin cateva buzunare. In Germania si in tarile scandinave, sistemul economic nu numai ca produce bunuri materiale, dar a gasit, datorita economiei sociale de piata sa le repartizeze spre multumirea unei mase mult mai numeroase decat restul lumii. Si unde se afla „mai binele“ , spre el vor porni toti cei care nu reusesc la ei acasa nici sa produca si nici sa imparta ce au produs cu altii. E mai usor sa vi la „masa pusa“ decat sa faci ceva cu „cap si coada“ prin tara ta.
Lumea gandeste si traeste din pacate in „sertarase“ politice. Pe timpul razboiului rece le numeam sisteme, azi sunt sertare de dreapta, de stanga si cele de extrema. Citeam pe undeva ca aproape trei sferturi din mapamondul nostru a aprtinut politic candva (cine stie, poate si azi inca) de imperiul britanic, Capitalismul,  ramura sa noua de tip anglo-saxon, s-a intins nu numai peste ocean dar mai in toata lumea. Doua razboae mondiale au deplasat ideile capitaliste din sertarul britanic in cel american fara insa sa schimbe sistemul dupa care cine da mai tare din coate va capata mai mult si va ajunge mai bogat. Ideile de dreptate sociala, de justa repartitie a valorilor economice, culturale si sociale nu au loc in gandirea economica a protsgonistilor sistemului neocapitalist unde mai mult, mai mare si mai puternic sunt notiunile impuse viziunii globale peste terra noastra. Europenii si nu numai ei, africanii, asiaticii si o mare parte din lume s-au inflacarat si au sperat la o schimbare in bine odata cu venirea lui Obama la presedintia americana. Premiul Nobel pentru pace decernat ca un preludiu unor schimbari in lume la care societatea americana era chemata sa contribue ca urmare a fortei sale de veto la ONU si mai ales datorita fortei sale financiare de a fi bancherul lumii si a libertatii de a tipari la nesfarsit bani. Dar pana acum, dupa aproape doua legislaturi, nici macar Obamacare, acea reforma medicala atat de necesara populatiei, nu a dat roadele scontate. Americanii saraci umbla ca si pana acum fara dinti in gura, iar birocratia necesare transpunerii in viata a acestei reforme sociale sufoca firele firave ale realizarii ei. Cand stai de vorba cu un american despre social, repartie corecta, dreapta a bunurilor si serviciilor produse sau a finantelor mondiale, vei constata ca va da in continuare si credinta „sfanta“ prioritate celora care au un „COLT“ in plus sau care reusesc sa traga mai repede decat adversarul si sa-l nimiceasca, chiar daca acesta deabea se mai tine pe picioare. Reforme sociale, mila, grija fata de om si nevoile sale, fac parte doar din apanajul filantropic sau sunt stampilate imediat ca socialiste-comuniste, deci incompatabile cu modul american de viata.
Nici un refugiat sau migrant nu vrea sa mearga in America ! Cu toate acestea Statele Unite au fost destinatia a milioane de emigranti si-si justifica existenta statala tocmai pe acest fenomen migrator. Deodata insa, si-au pierdut atractia iar gardul mexican se pare ca a dat peste cap si restul de incredere in politica de imigrare a SUA pe care un migrant, pornit spre aceasta tara,  si-o mai poate imagina sau spera.
Sa punem degetul pe rana ! Doctrina golului politic a luat nastere dupa prabusirea imperiului britanic datorata unei viziuni lipsite de interes fata de natiunile si popoarele pe care le-au stapanit e cauza nefasta in care in lumea de azi se inchid si se deschid „sertarele“politice. Pleaca englezii vin americanii, fac baze militare sub diferite pretexte si-i enerveaza pe rusi si pe chinezi. Acestia incearca prin diferite metode mai blande sau mai drastice sa le ia locul. Asa zisele ajutoare date statelor africane si masurile limitate de construire a unei infrastructuri sunt menite sa inlesneasca accesul celor mari si puternici la bogatiile naturale si exploatarea materiilor prime necesare. Lumea e intr-o continua miscare de distrugere a celor mai elementare elemente de justitie si dreptate privind repartizarea creatiiilor materiale si spirituale,  in defavoarea celora care prin munca sau datorita inteligentei lor le dau viata. Perpetuarea ideii de „mare putere“, a statului de „veto“ la natiunile unite, duce nemijlocit la o redistribuire injusta a valorilor de tot felul dar mai ales la imposibilitatea realizarilor pe care o lume globala si le-a scris pe steag : bunastarea tuturor ! Azi vorbim doar de bunastarea unora ce au „painea si cutitul“ la ONU sau dispun de un armament superior sau sporit fata de cealalta mare putere. Acest joc politic al umplerii golului lasat de o putere sau alta in urma sa duce la stari scurile, contrare telului propus sau scris (doar ?) pe lozinca a oricarui partid, sistem sau societate politica : bunastarea pentru toti ! O religie? De ce ? Oamneii comunica azi datorita mediilor si tehnologiilor electronice si virtuale mai repede si mai intens si pe zone extrem de vaste sau departate una de alta. Mai sunt oare goluri politice de umplut ? Se pare ca nu, dar sunt zone intregi ce trebuesc destabilizate si transformate intr-un gol politic, inecand astfel in fase si cel mai firav rasad de democratie si bunastare pe care poporul respectiv si l-a creat dupa traditia si cu mijloace proprii si cu respect fata de istoria sa. Exemple elocvente sunt Irakul, Lybia, Maghrebul african si mai ales orientul mijlociu. Chaosul instaurat, destabilizarea , creaza migratia ce da azi navala peste noi europeni. Ei nu vor sa mai auda de „marile puteri“ ci doar de Germania, Olanda si tarile scandinave. Fara sa gandeasca ca tavalugul uman va distruge tocmai acest lucru pentru care au pornit-o in lume : ordinea, disciplina, curatenia, zelul de munca, placerea modestiei si fericirea ce ti-o da sa imparti ce ai relaizat, chibzuit si judicios si cu cei care nu au. Raiul pe pamant, atat de dorit de toate ideologiile, religiile,partidele si guvernele acestei planete e pentru valul migrator clar definit intre Dunare si  Rin sau chiar peste cercul polar, printre crescatorii de reni, laponi, sarzi sau de alta etnie. Preria americana si-a pierdut atractia iar sistemul neocapitalist de tip anglo-saxon chiar daca nu e „in putrefactie“ cum afirmau pe vremuri ideologii comunisti, oricum insa in declin prin contradictia metodelor sale cu telurile pe care si le-a propus.
Om bogat – Om sarac, acesta e motivul pentru care lumea s-a pus in miscare si navaleste in cateva oaze europene unde capitalismul de tip scandinav si cel definit de cancelarul Ludwig Erhard, ca o economie sociala de piata, poate hrani bruma de speranta ce a ramas acestor migranti. Gardurile, granitele sau pacturile politice de ori ce natura, nu vor fi stavila in calea lor. Cand tarile si popoarele lumii vor „matura“ marile puteri si jaful social ce-l lasa in urma lor si vor porni pe calea scandinava sau a lui Ludwig Erhard, vom putea vorbi poate de un anumit echilibru intre saracie si bogatie pe planeta noastra. Dar premiile Nobel pentru economie se dau din pacate inca pentru cei care prorocesc „cresterea economica“ ca un medicament al bunastarii si nu se gandesc ca rezultatele ei intre in prea putine buzunare si in cantitati derizorii ce nu acopera nici macar painea cea de toate zilele. Generatia noastra a trait multe evenimente si schimbari. O vom apuca oare si pe aceasta ?
Robert Pugler
Fürth – Germania
12.11.2015 

Editia: 1184 - 2 Noiembrie, 2015 - Anul XXV » Politica
Vederi de pe prispa - PARANOIA PESTE NORI




Octombrie 2015, peninsula Sinai, 224 de victime ! Tragediile  aviatice par ca se tin lant, conspiratiile deasemenea. Daca in ultimii 50 de ani accidentele de avion, prabusirile aeronavelor erau razlete, in ultimii 25 de ani au depasit – chiar daca mult sub numarul celor rutiere – capacitatea noastra de intelegere.
In copilarie mi-aduc aminte de avionul care a decimat echipa engleza de fotbal Mancester United. Azi am memoria incarcata cu avionul prabusit in muntii Anzi ce a facut din oameni canibali, de AIR FRANCE prabusit in Atlantic dupa ce a decolat la Rio, de cursa spre Roma tinta unei rachete la manevrele americane desfasurate nu departe de aerodromul JFK, de avionul malayez in drum spre China si disparut fara urme in apele Pacificului, de cel doborat de rachetele BUK ale separatistilor rusi peste campia ucraineana, de cursa Barcelona – Düsseldorf unde au murit copii unei clase de liceu din Germania si multi alti pasageri nevinovati. Sa nu mai pomenesc de 11 septembrie si escrocheria aviatica ce chipurile a dus la prabusirea zgarie norilor din Manhattan cu aproape 3000 de victime.
Mediile cand nu stiu, inventeaza, oamenii prin internet conspira si-si imagineaza. Apropos, German Wings : specialistii sustin ca orice use spre cockpit se poate deschide cu un cifru din afara iar existenta si se pare chiar raspandirea tehnologiei MAGRAV, ti-aduce o aeronava de la ori ce inaltime „la picior“, ca pe un catel dresat si ascultator. Aceasta tehnologie ar face de altfel posibila blocarea oricarui sistem de comunicatii si de zbor, asa ca doresc tuturor in viitor o calatorie cat mai plcuta cu avionul.
Dar conspiratia imi da aripi si unele semne puse cap la cap par ca-mi dau dreptate. Daca avionul malayez doborat asupra Ucrainei cu rachete BUK  s-a soldat cu multe victime si a fost rezultatul unei actiuni cu arme (de actori nu s-a zis inca nimic ??!!) rusesti, era doar o chestiune de timp ca cineva sa aibe ideea sa doboare un avion rusesc cu pasgeri rusi din Skt. Petersburg pe emotiv de razbunare. A inceput macelul deasupra norilor ? Se pare ca imaginatia nu are limita iar posibilitatile tehnice de a te juca cu aeronavele au depasit limita noastra de intelegere. Din nefericire oamenii pun in aplicatie aceste tehnici de ghidare, distrugere si redirectionare a aeronavelor, iar mediile tac, tac ca melcul, deoarece e incorect politic sa ai azi supozitii ne fondate. Misterul actual al prabusirii sau disparitiilor aeronavelor este urmarit de medii o perioada de timp dar nu elucidat. Se pare ca se feresc toate de acest subiect ca dracul de tamaie si ne lasa astfel automat prada teoriilor bizare dar oarecum credibile ce le gasim prin internet. Dar ritmicitate acestor accidente aviatice, cresterea numarului lor si prin aceasta impactul incisiv ce au nenumaratele victime asupra constiintei opiniei publice, imi dau de gandit si ma duc la presupunerea ca ne putem astepta la un macel masiv deasupra norilor. Nu unul de natura militara ci din pacate unul cu un accentuat caracter civil.
Daca accidentul aviatic de la Balotesti s-a datorat intradevar superspionului roman ce se afla si el la bord, acela care a privit prin gaura cheii la usa navei americane din apele malteze unde Bush senior si Gorbaciov s-au intalnit ca sa imparta din nou lumea si sferele de influenta, ne putem da seama cum macelul deasupra norilor nu tine nicidecum cont de gravitatea pagubelor „colaterale“ mai ales atunci cand e vorba de replica si mai ales de razboi intre serviciile asa zis secrete, dar care le stie toata lumea. Daca lucrurile ar ramane la nivelul acesta ne-ar durea in cot cati spioni mor sau se lichideaza intre ei si am considera tema apta pentru filmele made in Hollywood. Din pacate insa victemele „colaterale“  suntem noi insine si nu stim cand ne urcam intr-o aeronava cine mai calatoreste alaturi de noi sau peste ce regiuni urmeaza sa zburam astfel ca sa nu ne loveasca vreo racheta sau sa devenim tinta vreunui act de violenta. Macelul aerian continua, asa ca va doresc o calatorie placuta, zbor lin si o moarte cat mai fulgeratoare in caz ca aveti ghinionul sa fiti tinta unei diversiuni de genul celor mentionate anterior.
Robert Pugler                
Fürth/ Germania                   
02.11.2015

Editia: 1184 - 2 Noiembrie, 2015 - Anul XXV » Politica
Vederi de pe prispa - FICTIUNEA SI REALITATEA PERSANA

Minciuna si escrocheriile nu au limita. Atat in mediile clasice cat si in cele virtuale. E bine sa accesam mai multe surse, sa comparam si mai ales sa gandim cand e vorba de un subiect ce ne duce la o indoiala bine  fondata.
Iranul, eu prefer denumirea de Persia, este un asemnea subiect. Dar cand un om de stiinta se adreseaza opiniei publice mondiale : http://mongos-weisheiten.blogspot.de/2013/04/keshe-foundation-hintergrunde-zum.html incep si intrebarile asupra autenticitatii celor afirmate. De aceea, si recomand tuturor, sa intrebati masina de cautat asupra unor subiecte legate intre ele : MAGRAV; FUNDATIA KESHE; ENERGIA LIBERA; TESLA: Veti ramane uimiti cum se leaga intre ele si mai ales cum mediile clasice, scrise si televizate tac sau le-au abandonat : aeronave prabusite, disparute, bondarul spion american capturat, energie nelimitata si gratuita, surse cosmice de energie. Suna cam a fictiune dar una care nu e prea departata de realitatea zilelor noastre.
Nu trebue nici macar sa citesti printre randuri, realitatea persana ce a acaparat atentia opiniei publice mondiale  mult timp in urma si in prezent aproape ca da singura raspunsul la indoielile noastre. Nu stiu daca vre-o tara din zona Orientului Mijlociu ce cauta accesul la bomba atomica  a fost vreodata „gratiata „de bombardamentul si distrugerea instalatiilor sale“, ca Iranul,. Oricum, Irakul nu ! De ce  Iranul ? De ce atat tam-tam in trecut si foarte putin in prezent, cu privire la intentia sa  de profilerare a armelor nucleare in lume. Atitudinea dusmanoasa fata de Israel, e trecuta deodata sub tacere, chiar daca Bibi Nethanjau, premierul israelian „da inca  aprig din aripi“ ca un cocos cand e vorba de persani ?! Obama e de vina ! Sa fim seriosi, congresul american si guvernul este presarat cu zeci si zeci de organizatii evreiesti ce au un cuvant greu de spus in politica externa americana. Se pare insa ca cineva i-a cam potolit, deoarece tipetele lor au devenit mai mici iar fetele mai palide cand  Persia a prezentat dronul american de spionaj, adus „bland“ la terra din 20.000 metrii inaltime si de cand presedintele american a cerut jalnic, fara succes, returnarea lui. Oare aceasta tehnologie Magrav e o fictiune sau o realitate ? Poate intradevar sa anihileze orice legaturi electronice, intersatelit si mai ales virtuale ? Poate intradevar aceasta tehnologie, inventata de savantul Keshe ( de fapt un evreu persan, dupa cum sustine el in filmul anterior) sa aduca un dron de spionaj, o racheta balistica continentala sau ori ce alt obiect ce ar patrunde in spatiul iranian, „ la picior“, ca pe un catel ce asculta de comanda respectiva ? Dupa cum afirma savantul Keshe, se pare ca da !
Pai ce facem atunci la Devaselu ? Ne jucam de-a scutul pentru rachete ? Sau de-a razboiul ? Sau cineva trage cu tunul intr-un stol de vrabii ?
America s-a intors cuminte la masa persana de tratative, Iranul si-a recastigat probitatea politica iar participarea sa la discutiile de la Viena asupra Siriei, i-a adus si acea insemnatate de mare natiune cel putin in zona geopolitica orientala. O palma data Sauditilor si aliatilor lor de catre fostul rege Darius. Si mediile tac sau comenteaza lapidar. Despre Keshe, Magrav, despre energia libera si gratuita (vine doar din aer sau din cosmos si e produsa de generatoare ce costa maximum $ 200.- ) nici un cuvant! Se pare ca sursele de energie traditionale, de combustie a hidrocarburilor si devastare a mediului si-au pierdut (inca nu total dar in din ce in ce mai in declin) insemnatatea. Ca acest lucru n-a devenit inca realitate o datoram monopolurilor si lobby-ismului energetic mondial ce nu vor sa piarda macar ultimul vagon al trenului ce pleaca fara intoarcere pentru ei. Problemele geopolitice trebuesc gandite azi cu Persia. Tara lui „Medicus“ e pe cale sa devina o putere intradevar mondiala daca tehnologia aceasta este o realitate. Faptul ca o pune (dupa cum afirma Fundatia Keshe si el insusi) exclusiv in slujba pacii imi aduce un slab suras fortat. Razboaiele persane sunt parte a istoriei si dupa cum e normal si real, persanii sunt tot oameni ca si noi si nu vad unde ar salasui in ei acest surplus pacifist ce la savantul Keshe si fundatia sa pare ca „da pe dinafara“. Cuvantul sau in urechea Domnului insa, asa ca speranta noastra pentru pace va muri ultima.
Robert Pugler
Fürth – Germania                                    
29.10.2015

Editia: 1183 - 26 Octombrie, 2015 - Anul XXV » Politica
Vederi de pe prispa

Escrocheriile se tin lant in jurul nostru. Cine se plimba prin internet sau lucreaza intens cu acest mediu imi va da dreptate. Dar Volkswagen ? Tehnica, cinstea si statornicia industriilor germane, pilonii succesului economic al acestei tari pe toate meridianele lumii, aveau ele nevoie de asa ceva ? Pai ce masina mai e asta care muta fumul de la un esapament la altul de cum e supusa la test sau la drum lung. Ce porcarie calculatorica le-a trecut in cap la nemti ca sa manipuleze gazele ? Au incercat cu o varianta ecologica(vezi foto de mai jos) dar americanii au descoperit dupa lungi studii de cercetare ca si asta lasa gaze nocive pentru cel care sta pe capra !


Concernul a luat masuri drastice si a rechemat in atlierele proprii de ( unde oricum nu mergea nimeni, serviciile fiind prea scumpe) peste opt milioane de propietari de VW pe care urmeaza sa-i satisfaca cu o reimprospatare radicala a programului electronic de management al motorului (Update, in limbaj de specialitate). Urmare acestei aducere la zi, automobilul va esapa acelas nivel de gaze atat in starea de testare cat si in exploatarea normala !??! Prin acest tric de calculator VW va satisface normele americane pe care ei le-au inventat doar, doar ca masina sa nu patrunda pe piata lor in varianta Diesel unde au pierdut trenul fata de europeni si japonezi. Varianta ecologica din fotografia anterioara au respins-o intrucat prin preriile texane zburda doar mustangi, care sunt deja obiect de marca  pentru papa „FORD“. Iar FORD MUSTANG e un credo, un mit de mare rezonanta.
Sa rechemi peste opt milioane de masini costa o roaba de bani.Ori cat de bogati ar fi nemtii astia, dar sa arunce banii cu roaba ca sa faca pe plac americanilor nu se poate. Asa ca au cerut sfat pe Wall Street si uite ce bine ca exista aceasta alianta transatlantica prietenoasa si gata de ajutor (reciproc, bineinteles !). Valoarea de bursa a concernului si a actiunilor sale a scazut la jumatate si acum se inghesuie toti investorii de prin Cayman Islands, Porto Rico, Jersey si Monaco sa cumpere actiunile firmei, asa ca plata amenzilor si actiunii de rechemare este mai mault decat asigurata, actiunile VW fiind in crestere constanta. Sa nu crezi ca bursa are si ea parti bune !
Din Dresda, unde se fabrica VW.-ul cel mai plin de ifose, vine o propunere pe care o discuta cu aprindere noul consiliu de administratie al concernului : schimbarea numelui din VW in AM prin simpla rotire cu 180 grade a actualului logo. Aceasta noua denumire ar corespunde pe deplin evenimentelor actuale ce au loc intre Dunare si Rin : AUTO MIGRANT ! Se pare ca populatia autohtona se afla total in disparitie sub tavalugul migrantilor islamici ce vor sa beneficieze si de masina lor proprie.
Deciza finala a schimbarii numelui concernului si a Logo-ului marcii sale se va lua se pare de catre sefa de guvern insasi, care a fost rugata sa faca si primul selfie la volanul noii masini. Se pare insa ca doamna A.M. nu s-a hotarat inca. E timpul insa ca migrantii sa primeasca si ei masina lor  doamna Angela Merkel !

Robert Pugler
Fürth – Germania 21.10.2015

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fwww.clipa.com%2FEditia_1182.aspx&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNE30-PwfXXBACWnFhoEqtFVYdiKbQ
Vederi de pe prispa - Solidaritate cu pianistul !

Argumentul “suntem prea saraci ca sa ne permitem primirea de migranti e de ras ! Dar circula si e folosit de statele reuniunii de la Viszegrad si de Romania pentru a “aburi” si dezamorsa adevaruri si cauze ce nu pot fi trecute asa de simplu cu vederea :

1.- Globalizarea lumii :
Un fapt implinit sau o realitate obiectiva. Lumea a devenit de fapt ea insasi un Schengen propriu zis. Inchizi o frontiera, tavalugul isi cauta altele deschise. Te capsulezi, se deschid altii din motive diferite(demografice, forta de munca, sisteme sociale ce colabeaza). Aici doamna Merkel are dreptate. Daca faci garduri si pui obstacole in calea tavalugului reactionezi dar nu actionezi. Rezultatul e timpuriu si hoardele navalitoare isi cauta alte metode si portite pe unde sa intre in paradisul pacii si bunastarii. Saracia unei tari nu e un argument sa aduci altele, o regiune intreaga (Europa) in sapa de lemn. Intr-aceasta consta pericolul si degeaba degetul se-ndreapta catre Merkel si Germania. Daca facem la fel, vor cauta alte tinte, alte tari si alte cai de patrunde. Procesul globalizarii le da ocazia si drepturile de a o face.
 
2.- Spiritul de solidaritate european :
Adeziunea la UE s-a facut de bunavoie, nimeni nu a fost silit sa adereze la acest sistem. Toate tarile au tras foloase de pe urma aceasta.  Calitatea, nu nivelul general, al trailului a crescut, chiar daca nu pentru toti in acelasi mod si in acelasi grad. S-au reparat case, drumuri, infrastructuri, s-au instaurat legi mai mult sau mai putin democratice, totul e in miscare, redresare si noua orientare. Doar spiritul de solidaritate europeana se pare ca nu vrea sa miste cat de cat. Suntem prea saraci ca sa fim si sa ne comportam ca niste oameni civilizati ? Cum e cu balada “Miorita” si spiritul, pana la sacrificiu, ce-l deducem de la ea ?De ce trebue sa aratam mereu pe cineva sau o tara izolata si nu pe noi toti, ce ne place ca facem vacante prin Turcia, Grecia, Italia, Spania, Germania, ca mergem chiar sa muncim prin aceasta Europa de loc unita, caram banii acasa, construim case sau facem averi cu ei, dar respingem ideea de solidaritate europeana, ideea de a ajuta pe acel care e la ananghie. Un om ca ministrul de finante german, dl. Schäuble a zis Grexit si si-a dat seama ca greseste, ca aceasta atitudine nu e solidara cu un membru al uniunii. Si-a calcat cuvintul, si bine a facut. Grecii si-au dat seama ca apartenenta la UE e mai importanta decat niste miliarde efemere vanturate prin buzunarul bancilor si cutiile postale ale marilor investori de tipul Rotschild, Rockefeller, Soros etc. etc. E spiritul de solidaritate european ce – l reclam aici, nu ajutorul financiar al migrantilor sau pentru poporul german care prin atitudinea sa fata de cei saraci, oropsiti ( chiar daca au smartphon, tablett sau telefoane mobile) da dovada de inalta solidaritate cu cei veniti pe aceste meleaguri teutone. Si oare de ce acesti oameni nu vor decat Germania ? De ce nu vor sa ramana in Grecia, Italia, Turcia sau sa emigreze in USA ?Nu, vor toti in Germania ! Nici macar in Elvetia nu vor sa mearga, Germania si Austria sunt modelul de solidaritate cu oamenii prigoniti din lume ! Cineva sa raspunda la intrebarea de ce ?! Si nu veniti cu faptul ca primesc haine, case, bani si mai stiu eu ce alte “faramituri” ce cad de la masa sfintilor. Sigur, si aceasta contribuie ca toti sa se inghesuie aici, intre Dunare si Rin. Nimeni nu-i da afara si chiar daca am accepta sistemul cotelor de repartitie, nimeni nu ar saraci daca primeste cateva mii de migranti pe teritoriul sau. Avem comune, aici, in sudul si estul Bavariei si Baden-Württemberg, unde numarul migrantilor depaseste pe cel al populatiei. Cativa bolnavi mintali dau foc la adaposturi crezand ca asa vor baga frica in ei. Pasul spre dusurile de la Auschwitz e extrem de redus in mintea lor. Dar ei nu reprezinta Germania si nici poporul ei. Cerem doar solidaritate sau macar bun simt pentru straduinta sa de a primi pe acesti oameni cat mai omeneste. Ori vreti ca dna. Merkel sa ia premiul Nobel pentru pace ca sa poata sa trimita cu inima mai usoara bondarii ucigatori prin Siria, Yemen, sau aiurea in lume unde interesele germane sunt periclitate.
Nu trageti in pianist ! Saloon-ul fara muzica decade la nivelul unei spelunce ordinare.

Robert Pugler
Fürth-Germania / 17.10.2015

Vederi de pe prispa - „ MADE BY HOHENZOLLERN „
!http://www.clipa.com/a13431-Vederi-de-pe-prispa-MADE-BY-HOHENZOLLERN.aspx
Cine l-a ales pe Dumnezeu ca deiviza a realizarilor sale in viata se va bucura de mantuirea Lui.  Respectul fata de Atotputernic este mai mare decat trufia vitei nobile din care se trag monarhii romani din Casa Hohenzollern de Sigmaringen. N-am de gand se fac concurenta mediilor mondene pe care le rasfoim prin diverse anticamere sau sali de asteptare. Ele ne dau o impresie a Caselor Regale de genul „uitate ca sa-ti scalzi ochii !“. Chiar daca unele Case regale isi concep existenta dupa acest mod ilustrat de paginile lucioase ale revistelor, mondenitatea face din ce in ce mai mult loc pragmatismului si unui accept, e drept cam sovaielnic,  al realitatii civice, de care in trecut se fereau in virtutea sangelui albastru  mostenit la nastere. „ Nihil sine deo „, deviza Casei de  Hohenzollnern are insa un substrat romanesc pur deoarece au fost chemati sa fie „Voda“ acestui popor in care n-au fost nascuti dar care in timp s-au identificat perfect.       
Romania moderna fara constructul „Made by Hohenzollern“ este de neconceput. Chiar in timpul societatii comuniste, toate statisticile se raportau la perioada anilor 1930-33, ani de glorie si apogeu economic, urmare a unei politici intelepte si eficiente a Casei Regale de Hohenzollern in tara noastra. Am gasit in acest sens in internet o pagina referitoare la Bucuresti, capitala tarii :
( http://stiri.tvr.ro/doua-decenii-de-prosperitate-bucurestiului-interbelic_49646.html).
Saltul de la sapa de lemn la tractor, un Max Ausschnitt sau un Malaxa  nu pot fi conceputi decat ca „Made by Hohenzollern“ . Romania Mare, cu Basarabia si Balcic, cu castelul si capela unde s-a odihnit inima  reginei Maria,  poeta noastra Carmen Sylva,  sunt fapte ce ori de datoreaza direct ori interventiei  acestor oameni din vitza de Hohenzollern, care si-au pus sufletul si viata in slujba neamului ce i-a chemat ca sa le fie regi.  Fac parte din generatia care a invatat despre abolirea monarhiei. Azi vorbim insa de abdicarea regelui. Notiunile se deosebesc fin, dar izvorasc istoric dintr-o ideologie straina ce ne-a dominat tara jumatate de secol. De n-ar fi fost Yalta, si domnii Churchill, Roosevelt si mai ales Stalin, care timp de 50 au distrus tot ce au construit Hohenzollnernii pe aceste meleaguri ! Nu stiu cine si cati au batut din palme la abidicare regelui din 1947, dar stiu ca au fost destui romani care s-au bucurat nespus de moartea „Geniului  Carpatilor“ si  mai mult de intoarcerea Casei de Hohenzollern inapoi, pe meleagurile de unde a fost izgonita de sovietici.
Ca un plumb greu si cenusiu,  atarna peste istoricul Casei Regale Romane perioada dictaturii militare Antonesciene si intoarcerea armelor impotriva aliatilor initiali din ultimul razboi mondial. Chiar si opinia publica din tara dintre Rin si Dunare nu a „digerat“ si comenteaza inca si azi nefavorabil aceste fapte istorice. Aceste comentarii istorice sunt ale invingatorilor de atunci si se complac in uitarea cu desavarsire a altor evenimente precedente, toate datorate atat aliatilor de atunci cat si de azi : dictatul de la Viena, cedarea Basarabiei, pactul Molotov-Ribbentrop si conferintele de la Teheran si Yalta. Cine cauta insa adevarul istoric, fara sa faca un comentariu (daca mai e nevoie !) al acestor asa zise „faupas „– uri ale Casei Regale Romane, va trebui sa-si revizuiasca integral cunostiintele dobandite cu privire la ultima conflagratie mondiala si mai ales cu privire la straduintele Romaniei de a incheia o pace onorabila intre beligeranti. Recomand pentru aceasta internetul sau carti ca „Razboiul inutil“ a lui Patrik Buchanan si „Spargatorul de ghiata“a lui Suvorov. Vreau deasemenea sa subliniez, ca documentele conferintelor de la Teheran si Yalta nu sunt date nici azi integral publicitatii dand astfel nastere la multe teorii si teze conspirative  iritante.
Astfel, un geniu militar de talia Maresalului, trebuia sa stie, ca o armata poate trece de la est  spre vest prin maximum cinci trecatori carpatine ce puteau fi aparate cu o mana de oameni si o tehnica militara chiar mai rudimentara. Era de datoria sa ca om al armelor sa cunoasca aceste detalii de tactica si strategie militara si sa le prezinte adecvat clasei politice si mai ales Casei Regale si opiniei publice romanesti din acea vreme. Las deci fiecaruia  dreptul sa-si faca propria sa opinie despre aceste timpuri si rolul  jucat de Casa Regala atunci, fara sa depreciez faptele istorice mentionate anterior. Ar fi insa bineveneit, ca cei care discuta azi aceste evenimente sa gandeasca precum sta scris in Biblie:  „Cine e fara de pacat sa arunce prima piatra !“
Descoperirea tablitelor de la Tartaria si multe alte cercetari istorice, incearca din rasputeri sa rescrie si sa reinterpreteze istoria falsa ce ne-a fost servita timp de aproape 50 de ani. Mai mult ca oricand, e cazul sa inregistram mai intai istoric corect faptele monarhiei romane si sa le repozitionam adecvat. Actul capitularii, ziua de 23 august si marii eliberatori ce ne-au supus ideologia lor timp de jumatate de veac, intoarcerea armelor, sunt fapte ce le stim din manualele istorice pline de comentarii inventate intentionat de trufia asa zisilor eliberatori. Doar prin reconsiderarea adevarului istoric renasterea Casei Regale Romane isi va indeplini scopul de catalizator si de garant principal al traditiilor istorice si datinelor romanesti.
 „Made by  Hohenzollern“ devine din ce in ce mai intens  un simbol national, o constiinta patriotica mult mai inalta decat tot cea si-au inscris partidele si organizatiile din tara pe steagul lor politic .Nu vreau sa convertesc la regalism pe nimeni. Chiar daca sangele nobil  mai striga uneori „Quod licet jovis not licet bovis „ omul de rand se simte azi ocrotit si la adapost sub insigniile regale. Casele regale au devenit un factor garant de stabilitate si mai ales de echilibrare chibzuita a etniei intr-o epoca cand totul  a pornit deavalma. Ele iti confera motivul sa te inchini in fata datinilor si traditiilor, iar notiunea regalitatii  ocupa cel mai inalt rang in meniul patriotic al cetateanului de rand.
Leaganul copilariei si amintirile ce ma leaga de parintii mei sunt strans legate de Casa Regala Romana. Magazinul  de coafura „ARTA“ din pasajul Kretzulescu, Calea Victoriei 45 este zalogul acelor timpuri. Soldatul rus l-a mitraliat,  cu portar de noapte cu tot la „eliberare“,  in august 1944. Nu i-au placut poate papusile expuse in vitrina magazinului, emblema Casei Regale de pe geamurile imense si nici portarul in livrea. Asa le stiu de la tata. Mai stiu ca la sucursala din Sinaia, Str. Spatar Cantacuzino Nr.5, erau ascunse in beciul de sub magazin, o multime de aparate de radio pe care vroiau sa le rechizitioneze stapanirea din acea vreme. Am salvat un „ TELEFUNKEN“, combina cu Pick Up, care a fost ani de zile radioul nostru pentru dans si clare auditii ale postului „Europa Libera“. Toti voiam sa stim cand vin odata americanii. Au venit infine, dupa cincizeci de ani. Nu aveam nici macar un an cand guvernul Radescu l-a dat pe tata pe mana rusilor care l-au dus in lagarul din Makajewka, in Donbas. De magazinul „ARTA“ s-a ales praful ! A fost nationalizat in 1948 de catre guvern. Sub semnatura falsificata a lui tata care era in acea vreme deportat. Casa Regala Romana si-a pierdut un juvaer de magazin ce avea in interior peste 200 metrii patrati de oglinda de cristal de Murano si alte dotari de valoare. Din Donbass s-a intors un om  de soarta caruia nimeni n-a stiut nimic vreme de cinci ani. Magazinul, averea, aproape si familia, erau distruse. Atunci am auzit de „ARTA“, de Casa regala, de excursiile la Varbilau, cu regle Mihai si soferul sau Nicu Moldovan.  De Elena (Lenus), sotia sa, asociata cu parintii mei si care locuia in timpul cat a a existat „ARTA“ la palatul regal. Aveau un copil, de varsta mea, pe Alexandru. Unde este oare azi ? Poate ma ajuta  Casa Regala sa-l reintalnesc daca mai e in viata.  Aceste timpuri ce au succedat celor „Made by Hohenzollern“ si au durat aproape jumatate de secol, nu le pot sterge cu una cu doua din memorie. Ele ma leaga empatic de Casa Regala Romana. Astept de la ea mai mult decat societati si actiuni de binefacere. Mi-as dori s-o vad implicata mai activ, nu doar contemplativ,  in viata politica romaneasca. Nascut pe acele meleaguri, plecat in lumea larga dar cu inima inca calda de Carpati, Marea Neagra si de Dunarea ce leaga de la vest la est un continent intreg, stiu ce inseamna si ce poate un rege si doresc Inaltei Sale Majestati viata lunga si multa sanatate sperand sa-si puna puterea ce i-o mai da Dumnezeu, cat mai mult in slujba tarii si poporului sau.

Robert Pugler
Fürth / Germania,  24.08.2015

Vederi de pe prispa
         
 
Mai mult, mai tare, mai repede mai ,mai, mai,,,,, ori ce, doar altfel decât semenul meu. Aceasta dorinta ia forme tragice ca razboiul, economice-concurenta- si sportive ca pe timpul olimpiadelor. Gena deprinderii de a ne compara si întrece cu semenii nostrii nu a fost înca cercetata si daca, atunci rezultaele sunt trecute sub tacere deoarece „asa e omul“ si nu doar el.
Cine scormone în istoria omenirii va gasi mereu momente, perioade si mai ales natiuni  ce au, au avut si  (vor avea ?) dorinta sa influenteze sau sa hotareasca destinele altor popoare si calea de urmat pe planeta noastra. Oare nu-L avem pe Sfântul Dumnezeu ? Dar cele cinci mari puteri la ONU sunt mai presus de EL si dreptul lor de veto asupra destinelor noastre ne face supusii lor reali mai mult decât plecaciunea în fata altarelor sau în moscheile si templele lumii contemporane.
Ce le confera însa acest drept si mai ales de ce ? Probabil marimea numerica a natiunilor. Dar acest criteriu e mereu în continua schimbare si când e vorba de politica cred mai mult în calitate dect în cantitate. Sau puterea armelor de care dispun. Si aceasta e variabila, progresul tehnic si mai ales mintea omeneasca inventeaza mereu mai rapid alte mijloace de autodistrugere, din ce în ce mai sofisticate si periculoase. Puterea economica poate ? Stând drept si judecând aidoma, vom constata cât de putin ne trebue propriu zis sa subzistam si sa fim fericiti. Sa nu mai vorbim de globalizare care a dus „MADE IN ….“ într- o stare complet haotica , astfel încât ma duce gândul daca Microsoft sau Apple ca sa nu mai vorbesc de Volkswagen sau despre alte concerne multinationale mai au dreptul sa se numeasca mare putere economica fara sprijinul iminenet al lumii a treia care transpira din plin ca sa produca bunurile respective.
Dar multumirea ce ti-o da sa fie mai….. decât celalalt pare sa troneze peste toate dorintele si placerile lumesti pentru care luptam, indiferent de mijloacele pe care le folosim. Economicul, sau „burta plina“ cum zic filozofii, e de fapt derizoriu si iluzoriu si nu da dreptul la o suprematie de vre-un fel.
Atunci poate pentru ca Creatorul a facut pe om bun si pe om rau. Drepturile sociale si realizarea visurilor de libertate, egalitate si fraternitate sunt poate acelea care au dat drept de veto la cinci state peste alte sute care trebue sa le urmeze telurile sociale fara sa crâcneasca. Spune asta unui fachir ! Sau unui miliardar chinez , american sau de ce natie ar fi el. Daca patul de cue este pentru primul un loc de odihna adecvat vila si yachtul de câteva milioane sunt pentru miliardar realitatea si pentru omul obisnuit visul dupa care va alerga o viata întreaga. Social nu înseamna socialism si ultimul nu e social decât cu jumatate din notiunea sa.
Social înseamna lupta pentru dreptate si adevar si nicicând, ca azi si nici una dintre marile puteri cu drept de veto nu ne confera nici cea mai slaba urma de realizare a acestor idealuri sociale.
Atunci de ce se autonumesc cu sprijinul nostru, celor mai multi, mari puteri ? Este gena de care vorbeam, gena omului de afi mai, mai…si iar mai decât altul. De fapt sunt la fel ca noi toti si la fel de diferite ca natiune. Cinci la numar, si nici atâtea nu dau dovada de o convergenta de interese care sa elucideze cât de cât o problema politica. Dar mite 27(UE) sau peste o suta- doua de natiuni (ONU)? Ce le da deci dreptul sa se numeasca mari puteri ? Mare peste cine si pentru ce ? Gradul de educatie, cultura si civilizatie pe care la-au atins aproape toate popoarele lumii, si poate acela,  neatins de unele, nu dau dreptul nimanui sa se numeasca „mare putere“ . Nici sa promolgheze ideea ca e mai … decât celelalte. Chiar daca gena „mai..“ e la unele dintre ele ceva mai pronuntata, educatia, bunul simt, cultura politica contemporana e complet neverosilila fata de notiunea de mare putere. Nu vad ca viitorul va putea schimba aceasta axioma si de aceea cred în omul obisnuit, infometat de adevar si luptator pentru dreptate, echilibrat, disciplinat si harnic când munceste înfaptuind ceva folositor cu respect pentru natura care l-a creat si mai ales pentru semenul sau. Ideea de mare putere nu ne confera nimic din aceste calitati si pentru aceea o consider ca o notiune perimata. Maretia vine numai de la Dumnezeu. Sa ne ajute EL sa întelegem acest lucru !
 
Robert Pugler
Fürth, 30.07.2015
   Publicat în revista „LUMEA“ Nr. 9 / Sept.2015

Vederi de pe prispa - IMPRESII HELENICE



Chiar daca tema banilor este actuala peste tot in lume iar pe meleagurile helenice mai mult decat ori unde,  nu lipsa sau opulenta lor m-au sensibilizat, ci pur si simplu spiritul european pe care l-am gasit pretudindeni prezent si l-am trait in aceste zece zile petrecute intre Korinth si Nauplia, pe meleagurile unde cu mii de ani in urma poprul grec a ctitorit poarta leilor de la Mykene si amphiteatrul de la  Epidaurus. Cand vezi aceste minunatii nu poti sa strigi in gura mare „GREXIT“ sau sa te duca gandul la lipsa sau prezenta banilor, chiar daca problemele financiare ale acestei tari sunt in gura tuturor.
Grec sau de alt neam, nu poti trece indiferent cu vederea aceste, si alte multe vestigii create de acest popor intre golful Argolic si Saronic si sa condamni una dintre primele natiuni europene la faliment. E o lipsa de cultura. Trist ca helenii de azi stiu acest lucru si joaca cartea natiei lor ca la masa de ruleta. Atata incultura istorica si lipsa de spirit solidar cu alte etnii europene nu sunt demne de pomenit cand esti un vizitatator al acestor locuri. Educatia primita, cultura de care dispunem azi, informatiile mai mult decat enciclopedice despre acesata tara si mai ales despre acest tinut intre Argos si Nauplia, nu ne dau voie sa judecam doar prin prizma financiara poporul grec, istoria, arta si cultura helena. Impresiile helene ce le-am adunat in aceste 10 zile sunt de-un degradeu alb/bleu ca stindardul lor: miezul helenic invelit intr-o tehnica europeana, industrie cat mai putina de grija mediului inconjurator, agricultura insa adunata de peste tot.O tara deschisa tuturor care o viziteaza si lasa bani acolo, dar care e constienta de faptul ca exista si subsista din turism, de faptul ca vin acolo oameni din toata lumea.Ii primeste cu ouzo, bucatarie greaca si respect, fara plecaciuni sau lingusatorie arabica, ci plini de demnitate si respect fata de cine le arata la randul sau aceste lucruri.
Aeroportul din Atena construit cu tehnica si inginerie germana, te intampina prietenos.Bastonul de care sprijini ca om mai in varsta si cu mersul greu, ridica imediat nivelul de amabilitate si respect, ti-aduce caruciorul imediat la nas pentru distantele mai lungi ce nu mai le poti parcurge in ritmul anilor din tinerete. Masina inchiriata miroase inca a nou, are doar 10 KM la bord si oamenii sunt amabili, amabili si iar amabili in tot ceea ce le ceri sa fac pentru tine. Cu ajutorul GPS-ului te descurci imediat iar caii putere ne duc spre Nauplia, locul de unde nu departe vom acosta la hotelul EDEN-PLAKA-BEACH, care ne gazduieste pe tot timpul sederii noastre pe aceste meleaguri.
Ajungem la timp, masa de seara e copioasa, plina de gusturi ce le stim de pe la noi inca, ca salata de vinete, ardei copti, ardei umpluti, stufat, tocanite de tot felul. De fapt ca la mama acasa. Vinul poti sa-l comanzi in cele trei culori cunoscute: alb, rosu si rozé, berea de prductie greaca nu face concurenta celei bavareze, dar e de o calitate foarte buna. Mobilier putin rustical dar o curatenie impecabila aduce stralucirea necesara unei asemnea alocatiuni turistice. Peste tot oameni amabili, serviabili si mai ales prietenosi. Suntem europeni cu totii si cei care se cred mai avantajati de provenienta occidentala au si ei nevoie totusi si de caldura soarelui helenic si de spiritului sau cald, uman, balcanic.
Strandul are umbrele si sezlonguri noi, e ingrijit, pazit de intrusi nedoriti, e un mic paradis in care se vede golful argolic de la Tolo la Iria in toata spelndoarea sa, presarat cu mici insulite si sute de mii de portocali afalati in floare dar in care mai atarna inca rodul asa de dorit si placut noua. La bufetul hotelului este la discretie, iar ori unde te-ai duce si misca, pe uscat sau in apa, te ametesc miresmele florilor de portocale si a roadelor acestui pom. Grecia pur ! Europa ?
 Daca stai cu oamenii de vorba ai alta impresie decat aceea care ti-o confera primordial mediile. Se simt europeni dar „pe greceste“. De fapt ne-o demonstreaza englezii, care sunt si ei europeni dar foarte „britianici“, francezii, la „Grand Nation“ deasemenea si parca si nemtii au inceput de catva timp sa-si aduca aminte de nu sunt doar soldatii cu casca de metal pe cap, care dormeau in post ca sa poata Aliosa sa treaca nevazut de ei, ci acea natiunea care au dat un Beethoven, Mozart, Kant Hegel ba chiar si-un Marx si-un Engels.De ce n-ar avea voie acest popor, sau ungurii si romanii sa nu fie mandrii de etnia lor si sa se simta totusi europeni ? Ce poate fi mai frumos decat portocalii in floare, trandafirii deschisi, livezile de maslini, spiritul rural, vestigiile istorice, mitologia cu nenumaratele ei povesti impletita cu tehnica si stiinta occidentala, cu accesul la GPS, calculator, Iphone si tablet, la faptul ca poti trai in pace, ca te poti misca intre Marea Mediterana, Neagra, si oceanul Atlantic, ca poti sa-ti construiesti o casa unde vrei in aceast teritoriu, ca poti munci demn si cu folos pentru tine, familia ta, sa-ti cresti copii, sa le dai o educatie aleasa, sa-i vezi oameni mari si apoi sa spui impacat cu tine insuti: ce viata minunata mi-a daruit Dumnezeu. Banii, bancile, bursa, finantele, gloata de stiri si subterfugii cu care mediile si anumite institutii improsca pe helenii de azi cu banuieli si subterfugii nu isi au locul si rostul lor daca esti european si traesti in spiritul tau etnic, ca la mama acasa. Cu acest sentiment m-am intors din scurta calatorie de pe meleagurile helene si pentru aceste impresii si sentimentul de inalta istorie si cultura europeana vreau sa multumesc gazdelor mele.
Robert Pugler / Germania
12.05.2015



CLIPA_com  Vederi de pe prispa - IMPRESII HELENICE

Vederi de pe prispa - PLESU - Când sufletul mângâie hartia


 
http://www.clipa.com/a12958-Vederi-de-pe-prispa-PLESU-C226-nd-sufletul-m226-ng226-ie-hartia.aspx


Recunosc, il citesc cu placere, Pentru ca indiferent cui i-a slujit sau nu, a ramas fidel lui insusi. Pentru calitatile sale intelectuale, morale si mai ales condeiul sau care face vioara sa cante „Balada“ lui Ciprian Porumbescu.
Pentru ca e patriot, printre putinii de acesti fel intr-o haita inculta de neofanarioti. Sufletul sau mangaie hartia. In aceste timpuri de supraveghere isterica lasa sufletul sau sa zboare peste hartie si vorbeste despre adevar intr-un mod incorect politic.
Plesu e inteligenta romanului ramas din vremuri, ce plesnea de dragoste de tara si ii infiera pe cei care o tradau sau o spurcau cu vorbe nealese. El e un fel de Noel Bernard sau o Monica Lovinescu a timpurilor acestea, antitodutul obsoletului politic romanesc,  al decadentei si lipsei de cultura si de demnitate care ne inconjoara. Tezele sau antitezele pariziene, precum si comentariile politice á lá Noel Bernard, pentru care ne bagam capul in aparatele de radio pe vremuri, capata prin Plesu un parfum de actualitate, condeiul sau zvanta bruma de grosolonie, incultura si proasta crestere de care romanul de azi, dar nu numai el, se izbeste aproape la fiecare colt de strada. Nostalgiile „Europei Libere“ de acum 50 de ani ne sunt readuse din nou la viata de condeiul majestos si de spiritul sau fin de observatie.
L-as invita langa mine pe prispa, dar cred ca a fost inaintea mea acolo. Ma simt solidar cu el, cu felul sau de a privi si asterne lucrurile pe hartie, de a vorbi de pe prispa si nu de la tribuna. Plesu si Klaus sunt ce are mai bun Romania sa ofere azi lumii. Daca vor colabora intre ei, tara va avea numai de castigat. Unul cu fapta altul cu un condei si-un suflet care mangie hartia fara s-o sifoneze. Cine cinsteste prispa ca locul in care traditia si morala mai pot fi pastrate acela stie ca tara are de oferit si alti oameni si alte lucruri decat borfasii si incultii mediatizati la nesfarsit de fel de fel de amatori de senzatii.

De aceea mi-ar face placere ca A.Plesu sa cante pe langa „ Balada“ lui Ciprian Porumbescu si ritmurile saltarete si inaltatoare ale „Rapsodiei Romanesti“ a lui Enescu. Din prispa poate vedea ca tara are inca de oferit destule exemple care sa ne faca optimisti si mai ales sa ne ridice in ochii lumii. Klaus si Plesu sunt doar un inceput de drum. Daca vom reusi sa instauram iar dragostea fata de tara in contextul unei lumi globale neiertatoare fata de traditii si franta in bucati diferite de bogatie si cultura, daca vom cinsti numele tarii si poporul ei pastrand acei parametrii morali si etici, ca A. Plesu, vom redeveni o natiune si o tara de care se va vorbi cu mandrie si admiratie.Acesta este si meritul lui Andrei Plesu.

Robert Pugler
Germania
14.02.2015

Advent-Advent ein Lichtlein brennt ! De vorba cu Dumnezeu alias Mos Craciun


 Vorbesc cu tine pentru ca m-ai aruncat in haul negru al comei induse si m-ai legat de aparate poruncind oamenilor in alb sa ma salveze. Dupa trei saptamani mi-ai aratat un colt de cer albastru si atunci am strigat cu ochii in azurul abea zarit, ca daca  m-ai readus la viata sa-mi dai si puterea s-o traesc demn. Cu mintea mea omeneasca n-am inteles ca acestea – cerul albastru siraza de soare - erau de fapt raspunsul tau. De aceea pentru mine esti
cu toate ca pe aici nu se prea se „trage nimeni de sireturi „ cu seful . Dar cand cineva te poarta in inima si-n suflet, poate sa te si tutuiasca.
Stau la taifas cu tine pentru ca nu stiu sa ma rog cum trebue ! Cred in adancul meu ca rugaciunea nu e totuna cu rugamintea, iar dupa cum vad, noi mai mult te rugam ceva de cat sa ne rugam la tine. Si pe undeva vreau sa cred ca TU ai mai multa placere sa te primim in inima si-n suflet decat sa te preamarim cu limba falsa. De bigoti suntem satui vrem sa incercam sa-ti tinem credinta, cea adevarata, din inima, nu cea din varful buzelor.  Cine vorbeste de „EL“  te tine inca la distanta sau crede ca esti intangibil. Nu stie cat suferi cand vezi ca nu te-a primit in inima ci iti rosteste numele printre dinti, in soapta si cu limba despicata.
Ne-ai lasat nenumarate semne ca sa fim cu tine zi de zi:  Biserici, troite, preoti, cruci, lumanari, candela fumeganda, icoane de tot felul, operele marilor pictori si sculptori care ti-au intruchipat viata in nemuritoare capodopere ale artelor frumoase, dar cate si mai cate semne n-ai lasat in urma ta ca noi sa stim ca esti mereu prezent.  Noi insa te-am urcatin anvon, pe piedestal sau te-am idolatrizat in fel si chipuri, cand era de fapt mai simplu sa-ti oferim un coltisor din inima noastra unde sa stam zi cu zi de vorba. Ne rugam nu la ci de tine si mai totdeauna uitam sa-ti multumim pentru ce faci pentru noi. Daca am muscat din fructul pomului oprit nu inseamna ca am devenit ceva deosebit. Pe cararea spinoasa, aventuroasa si prijmedioasa a vietii te rugam mereu cate ceva si nu ne rugam nicidecum sa devenim mai buni in suflet si in inima.
Ne mancam intre noi ca lupii si ne batem ca fiarele pentru glorie, bani si bogatie. Ograda vecinului e mai importanta decat lungul nasului nostru, care ni-l bagam peste tot sub pretextul ca  - vai saracul ! Sa-l ajut ! – in loc sa-i spunem ca cele zece porunci de la tine sunt singura cale sigura spre fericire.Facem pe desteptii cu noi dar si fata de altii si cand ne-impotmolim, ridicam ochii la tine cu rugaminti nesfarsite in loc de rugaciuni si multumiri.
Vine in curand ziua ta. Grajdul, paele, magarii preziceau ce omul nu va realiza niciodata : modestia. Prin Marbella, Monte Carlo si alte porturi meditareniene magarii au fost schimbati cu caii putere ale ychturilor oamneilor cu bani multi. Paele si grajdul s-au transformat in palate, vile sau apartamente somptoase iar copilul, nou -  nascutul, e dat uitarii deoarece ne stanjeneste in goana noastra dupa glorie, bani si bogatie. Pana si ziua ta am transformat-o intr-o orgie a consumului. Iar pe tine DOAMNE te-am tradat cu Mos Craciun sau Mos Gerila, Santa Claus sau cum ii mai zice pe diverse meridiane. Tiparim sau scriem liste interminabile de rugaminti dar nici-o rugaciune nu ne scapa din suflet sau din inima. Ba am intocmit si o casuta postala aproape de Polul Nord unde sa le trimetem chipurile ca sa devenim si mai bogati, multumiti si foarte fericiti. Oare calc in picioare visurile si imaginatia a miliarde de copii despre Mosul care vine pe 25 decembrie cu sania cu reni si ne aduce cadouri ? Nu dragi copii, „EL“ exista intr-adevar ! Restul sunt povesti pentru voi, semne lasate ca sa vorbim mereu cu dansul, nu numai de ziua nasterii sale ci in primim inauntru, vom putea serba Craciunul in fiecare zi si-n fiecare anotimp. Putem sta la taifas, putem sa-i cerem sfatul dar si mai important e ca putem  sa-l rugam sa ne dea ce ne lipseste cel mai mult : bunatatea, blandetea, modestia si mai ales adevarul graiului si al faptei. Este tot ce-mi doresc de la tine „DOAMNE“ sau de la „Mos Craciun“ .

Robert Pugler
Germania/Fürth 05.12.2014

http://www.clipa.com/a12686-Advent-Advent-ein-Lichtlein-brennt-De-vorba-cu-Dumnezeu-alias-Mos-Craciun.aspx

Oh, vai Germania! Apel non-filantropic
Robert Pugler
, Germania


Platim aproape 1,70 € benzina, 10 € fiecare trimestru la medic, 5 € pentru medicamentele din reteta ce trebuia sa fie gratuită conform asigurarii sociale care o platim fiecare luna, chiar si din pensie. Curentul si gazul s-au scumpit cu 300% în ultimii trei ani, o sumedenie de oameni muncesc 10-12 ore pe zi pentru un salariu brut de € 1.300,00 pe luna si cauta cu disperare îndeletniciri suplimentare platite derizoriu, pentru a mai câstiga ceva banuti în plus pentru a-si putea sustine famila pe linia de plutire. Se închid gradinite de copii din motive de penurie financiara, un mare numar de scoli arata deplorabil, iar la toaleta nu poti merge decât cu masca de gaze.



Avem o sumedenie de probleme în tara aceasta si uite ce face însa statul nostru: la capatul lumii sunt inundatii sau alte vitregii naturale, noi trimitem ajutoare si oameni acolo; pe alte meridiane rabufnesc razmerite si conflicte civile, noi trebuie sa ne amestecam, sa fim prezenti; state europene dau faliment, noi trimitem sute de miliarde, care nu fac decât sa îndese buzunarul politicienilor corupti.

Cine plateste toate acestea? Noi, contribuabilii, poporul acestei tari! Si tichia de margaritar: cade un sac cu orez pe undeva prin China, trimitem repede pe cineva care sa-l puna din nou la loc!

Stimata doamnă Angela Merkel, Maica Tereza a UE :

Din 01.01.2002, de când s-a întrodus moneda Euro, viata noastra a devenit de doua ori mai scumpa decât pe timpul marcii germane. Singurul lucru care creste neîncetat de atunci sunt costurile vietii. La nici 10 ani de la acest eveniment înregistram primele  state falimentare. Desigur, nimeni nu putea prevede acest lucru, pe care orice expert în economie l-ar fi stiut deja înainte sa se treaca la noua valuta comunitara. Ca si-n povestea cu greierele si furnica, tarile care si-au rânduit economiile trebuie sa le salveze pe cele care doar au “jucat si au cântat si nimic n-au adunat“! Alte sute de miliarde, alte transferuri, alte avutii nationale în cât mai putine buzunare sau pentru sustinerea bancilor a caror boși, câstiga milioane pe an. Si de unde acesti bani? De la contribuabilul german în primul rând. Ce fel de sistem mai este acesta? Intr-o firma particulara ar fi de neconceput o asemenea procedura. Lipsa de bani si imposibilitatea de creditare înseamna în economie faliment sigur si trebuie tratat asemeni.

Si în Germania avem o multime de copii care n-au ce mânca si se duc fara micul dejun la scoala. Peste tot în marile centre urbane înfloresc cantinele saracilor, mii de oameni stau la coada pentru a primi macar un blid de mâncare. Avem pacienti ce nu pot fi tratati, din cauza ca nu sunt bani destui si asigurarea nu mai preia cheltuielile, avem copii bolnavi, chiar pe moarte, care trebuiesc îngrijiti cum se cuvine, cu respectul ce-l datoram demnitatii de a fi om si cu omenia care confera acest respect.



Iar noi aruncam cu miliarde prin toata lumea, aruncam banii pe fereastra, ajutam pe toti si uitam de propriul nostru concetatean, de suferinta din casa noastra. Iar când cerem ca cel pe care îl ajutam sa dovedeasca în viitor ca a meritat-o, ca macar încaseaza corect impozitele si le varsa la buget si nu în buzunarul unui om politic, atunci suntem apostrofati ca “nazisti” si multe medii europene ne reprezinta sub inssemnele fasciste din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ce fac oamenii nostrii de stat ? Baga capul în nisip ca ștrutul, îsi toarna cenusă în cap, ori dau fuga la Yad Vashem ca să mai depuna o coroana si sa aduca câteva submarine moderne în traista - cadou. Si acasa belele curg !



Multe rânduri asemanatoare le citesc zilnic în lumea virtuala. Mediile autohtone tac însa chitic."Trebuie sa salvam moneda Euro ca sa salvam Europa!" Este usor sa împarti miliardele greu muncite ale altora, atunci când nu ai muncit pentru ele si nu îti apartin! Parca am mai vazut asemenea procedee si în alte timpuri si la alte guverne. Dar a venit vremea sa întrebam si poporul german: ce vrea si cum vede el Europa? Sper ca la Karlsruhe, judecatorii Curtii Constitutionale, sa tina seama de acest apel non filantropic.





 

Robert Pugler

, Germania

August 2012

Cine citea ziarul comunist „Scanteia“ sau alte „organe“ asemanatoare, invata sa citeasca printre randuri : „cei doi sefi de stat au avut o intrevedere in care s-au discutat avantajele mutuale intr-o atmosfera destinsa si de respect reciproc „ insemna printre randuri ca nu s-au prea inteles si atmosfera a fost la limita sa inghete apa. Altfel suna „ intr-o atmosfera prieteneasca de colaborare si avantaje reciproce“. Insemna ca s-au inteles si ca atmosfera era intradevar destinsa.
Azi ne zbatem sa intelegem mediile prin notiunea de corect sau incorect politic. De aceea m-am decis sa vorbesc pe sleau ! Cu alte cuvinte incorect politic.
Prin 1914 zanganeau armele prin Europa. Motivul de razboi poate fi calificat azi ca ridicol. Chestia cu Arhiducele a fost doar o scanteie ce aprins un butoi de pulbere ca urmare creeri unui gol poltic : imperiul austro-ungar se destrama incet, incet, poftele expansioniste ale celui rusesc ajunsesera la apogeu,  „la grande nation“ suspina inca dupa Napoleon iar peste canalul manecii se trageau, ca intotdeauna, sforile pentru toata Europa. Expansiunile coloniale erau in toi, Rusia si Germania ramasesera in urma  la impartirea mamaligii africane. Nemtii cu austro-ungarii aproape ca castigasera razmerita contra Frantei, Angliei si Rusiei cand deodata o mana de sionisti promit la Londra victoria in aceast razboi in contracost cu crearea unui stat pentru poporul lor. Ia astfel nastere celebrul act Balfour, presedintele Wilson, pana atunci neutral si plin delaude fata de Germania, cauta cearta cu lumanarea. Trimete vaporul „Lusitania“ incarcat cu oameni si cu arme pe apele controlate de submarinele germane care-l scufunda. America are motiv de razboi cu Germania si bine inteles culege la urma si avantajele invingatorilor. Germania e umilita la Versailles, pacea incheiata acolo e de fapt motivul unei noi conflagratii internationale. Renania si regiunea Ruhr-ului e ocupata de francezi, Elsass-ul si Lotring-ul raman un mar al discordiei intre aceste doua tari si in aceasta atmosfera plina de tensiune Germania incearca sa construiasca Socialismul. De asemenea in aceasta perioada se constitue Liga Natiunilor , Romania e printre primii semnatari. Un mic partid, aproape neinsemnat la vremea aceea, de orientare national socialista ia nastere dar nu se poate tine pe picioarele sale financiare slabe.
Sionistii dau apa la moara nemultumirii generale si dupa cum ne povesteste un colaborator apropiat al presedintelui Wilson, pe nume Benjamin Freedman, fac o adevara propaganda contra Germaniei, chiama tarile la boicotul marfurilor nemtesti, atzatza mediile americane, engleze si din toata lumea contra acestei tari care incerca din rasputeri la Geneva sa-si dovedeasca intentiile de pace.
Un caporal austriac devine canclar german si partidul creat de el gaseste sprijunul marilor industrii si finante din vremea aceea. Apar lagarele de concentrare pe care nu vrea sa le vada nimeni. Ard singagogile ca azi casele de azil dar si cartile unor mari scriitori si ganditori.In loc de revolta doar circumspectie, deoarece se construiesc noi autostrazi, industria de razboi infloreste si ea in fiecare zi, iar dintr-o tara somera atingem aproape paradoxul folosirii fortelor de munca. Ce conteaza atunci daca se pun pe rug „cateva carti“ ?! Acordul de la München, Dictatul de la Viena si pactul Molotov – Ribbentrop cioparcesc Europa cu satural: Austria cedeaza Italiei sudul tarii, Romania pierde Basarabia si jumate din Ardeal si Banat, Cehia aproape ca nu mai exista iar pentru refuzul de a crea coridoare intre Königsberg, Danzig si Germania se imparte Polonia intre rusi si nemtzi ca la talcioc.Impreuna serbeaza aceasta victorie. Rusii se dau neutrii dar cotropesc in aceasta perioada Finlanda si tarile baltice, cucerind noi teritorii. Toate instalatiile militare de aparare ale sovieticilor sunt demolate si puse in slujba atacului. La granitele vestice ale Rusiei sunt comasate in scurt timp armament si tehnica militara de ultima creatie, armate intregi de soldati, cam cinci milioane de oameni. De ce ma intreb ? Ca sa pornim razboiul de aparare al patriei ? Nu ! Ca sa invadcam Europa si sam ai luam ce a ramas sau ne-a lasat  marele Reich. Asa ca dupa cum afirma cercetaratorii istorici militari sovietici, era doar o chestiune de timp ca armatele ruse sa o porneasca spre Atlantic. Dar caporalul austriac ajuns cancelar german, seful  unui Reich in expansiune i-a luat-o lui Stalin inainte si a pornit cam cu una – doua saptamani mai devreme ofensiva asupra Rusiei. Cineva striga dupa „solutia finala“, evreii sunt bgati in lagare de concentrare si ia astfel nastere un sistem bazat pe exterminarea unor oameni,  Niste consortii bancare dspre care familia texana  Bush ar putea da relatari mai amanuntite, impreuna cu uzinele chimice IG Farben lucreaza asiduu la realizarea lui, iar castigurile realizate sunt administrate de Prescott Bush si banca la care e director.
La Teheran si Yalta se imparte lumea ca la masa de ruleta, pe biletetzele date pe sub masa si schimburi reciproce de amabilitati naive.Facit, ca dupa razboi Europa e divizata in doua intre rusi si americani, Germania e din nou umilita pentru faptele barbare comise contra milioane de evrei. Se pun bazele holocaustului comercial ce dureaza pana-n zilele noastre cand a treia generatie dupa razboi plateste bani grei pentru gesturile barbare si de incultura comise de bunicii si strabunicii lor. Germania insa, isi pune cu drag cenuse in cap,  cere iertare in stanga si in dreapta, cade in genunchi in fata sistemului comunist doar sa fie lasata in pace sa munceasca . Planul Marshall, acea mana de dolari primiti dupa razboi le-a dat indemnul necesar ca sa creeze o societate pe care o numesc economia sociala de piata.
Beneficiile acestui sistem dureaza peste 25 de ani si sunt mirifice. Pana cand nu stiu ce grup sau gasca, se supara de prea binele teuton si incep sa conspire la reimpartirea averilor. Piatra de temelie este fondarea ONU-lui, cu cele patru mari puteri si dreptul lor de veto, indiferent ce ar vrea popoarele acestei lumi.
Pe deasupra un bancher destept spune ca daca-i dai moneda unei tari i se falfaie cine face legile mai departe. Se inventeaza Bretton Woods, dolarul devine calauza mondiala si poate fi tiparit cu nemiluita timpt de peste 60 de ani. Dar candva naivitatae si prostia omeneasca au si ele limite, asa ca trebue spalati acei bani tipariti si schimbati cu aur, bogatii naturale si alte bunuri materiale. Apar bursele ca principal loc unde se spala banii tipariti, In talmes-balmes-ul bursier se pierde urma de vandalism si frauda economica, totul ajunge pe masa de joc si se imparte dupa cum suna ceasul, fara ce-l mai mic respect fata de creatorii de valori materiale. Se schimba munca pe bani falsi si lumea bate din palme deorece se crede mai bogata. Germania castiga prin nume si renumele economic ce a pierdut prin zanganitul armelor. Se pun temelile unirii europene, mai intai Uniunea Montana careia ii urmeaza Piata Comuna redenumita mai tarziu fara baza evolutiva adevarata Uniunea Europeana. Aceasta institutie a fost mereu carul pus inaintea cailor iar detaliile creeri si decaderii sale ne sunt bine cunoscute de la curbura castravetului, la instaurarea unei monede europene pe care multi vor s-o adopte si putin o merita.UE dupa modelul SUA e o aberatie, bazele sunt altele si mai ales conditiile difera de la tara la tara si de la popor la popor. Chiar daca aruncam totul intr-o caciula si o supraincarcam cu o politica de imigratie si azil total neconforma cu radacinile etnice si culturale a membrilor comunitari care trebue sa suporte urmarile ei, nu vom face din UE a doua Statele Unite iar religia crestina de pe meleagurile noastre va fi principalul obstacul. Nu e vorba aici ca desconsideram alte religii, ca le denigram sau ca vrem sa le distrugem Aici e vorba de un drept elementar al omului de credinta religioasa si nu trebue sa mai insir cate razboaie, revolutii, crime si alte fapte odioase nu s-au purtat si nu se poarta in apararea aceastui drept. Sa respectam pe aceia care azi demonstreaza pe strada cu frica ca-si vor pierde dreptul la credinta si sa infieram faptele odioase petrecute ca urmare a unui nivel de cultura si educatie scazut si nedemn de calitatea de om. A da foc la case, a ucide si a te cobori la un vandalism nedemn este de fapt exact ce Dumnezeu nu vrea de la noi.Politica corecta sau incorecta trebue insa sa ia seama de aceasta primejdie a islamizarii europene deoarece semnele acelui 11 septembrie regizat pe timpul administratiei Bush sunt mult mai adanci si cu multe alte intelesuri decat gramada de moloz a celor doua cladiri dinamitate in ground zero de dragul aservirii unor fonduri de asigurare in buzunarul unor afaceristi bigoti.
Sunt multe lucruri grave petrecute in ultimii 100 de ani care au fost tinute sub tacere pe timpul cortinei de fier iar azi zac sub lacatul si lantul corectitudinii politice.Cine va avea curajul sa deschida aceasta cutie a Pandorei si sa umple cu viata adevarata acele teorii denumite pe nedrept conspirative, va fi si acela care va ajuta ca adevarul istoric sa se ridice insfarsit la suprafata si adevarata lui valoare. Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Pugler Robert
22,12,2014 FÜRTH / GERMANIA

http://www.clipa.com/a12744-Vederi-de-prispa-Pe-sleau.aspx