Metternich[V=]

 Patru mari puteri europene au fost promotoarele conceptului de „Concert al Europei”, adica al strategiei prin care echilibrul puterilor trebuia realizat pentru a descuraja ambitiile vreunei stat asupra altuia. Dar initiativa istorica a Austriei, Prusiei, Rusiei si Regatului Unit avea si un alt substrat istoric de mare importanta. Astfel, în perioada de la declansarea asa-numitelor Razboaie revolutionare franceze (1792) si pâna la exilarea lui Napoleon pe Insula Elena (1815), pe continentul european au fost numai conflicte militare aproape fara întrerupere. Simultan, liberalismul promovat de revolutionarii francezi si executarea regelui si reginei Frantei periclitau linistea monarhiilor din Europa. Influenta Revolutiei Franceze putea fi fatala pentru toate regatele si imperiile continentului.

  „Quadrupla Alianta”, care a învins Primul Imperiu Francez, a fost reprezentata de mari personalitati ale timpului: Klemens von Metternich, tarul Alexandr I si lordul Castlereagh. Schimbarea politicii externe a Frantei a permis alaturarea acesteia în 1818 prin eforturile diplomatice ale lui Charles Maurice de Talleyrand-Périgord. Astfel, din 1818 Concertul Europei devenea o „Pentarhie” (cum o numeau germanii); alte denumiri erau „Restaurarea Europei” si „Epoca Metternich” (datorita influentei politice a cancelarului austriac, un conservator convins si un aparator al sistemului monarhic).

 Cronologic, exista mai multe etape ale atingerii întelegerii finale a marilor puteri. Astfel, la 26 septembrie 1815 s-a înfiintat „Sfânta Alianta” care unea Prusia, Austria si Rusia. Regatul Unit s-a alaturat acestei aliante, pentru a forma Quadrupla Alianta, în acelasi timp cu semnarea celui de-al doilea Tratat de pace de la Paris, la 20 noiembrie 1815. „Quadrupla” a devenit „Quintupla” odata cu alaturarea Frantei (1818). Trebuie amintit faptul ca s-a pornit de la o initiativa a tarului Rusiei Alexandr I (Sfânta Alianta), care însa n-a fost agreata de papa Pius al VII-lea, sultanul Mahmud al II-lea si de printul regent britanic. În acelasi timp, trebuie subliniat ca acest Concert al Europei nu avea reguli scrise si nici institutii permanente. Dar au existat întâlniri periodice ale liderilor tarilor respective, pentru decizii de „calmare” a vreunei actiuni de periclitare a echilibrului politic.

 Ar fi fost prea frumos ca acel Concert al Europei, manifestat dupa „turbulentul Napoleon” sa dureze foarte mult. Evenimente istorice inevitabile precum Revolutiile de la 1848, Razboiul din Crimea, Unificarea germanilor, Unificarea Italiei si altele legate de degradarea Imperiului Otoman au erodat puternic „Concertul”. Practic, acesta a existat pâna la declansarea Primului Razboi Mondial, în 1914.

PAUL IOAN

Ocupând mai intâi un post de functionar la ambasada austriaca in Olanda, el a plecat apoi in Anglia si abia dupa câtiva ani, in 1794, se va intoarce la Viena, unde se va casatori cu contesa Eleonore von Kaunitz, nepoata renumitului cancelar austriac. A fost momentul patrunderii sale in marea societate vieneza. Numit ambasador la Berlin in 1803, peste trei ani va avea prilejul sa-si demonstreze talentele diplomatice la curtea lui Napoleon, fiind numit ambasador la Paris. Când razboiul dintre Franta si Austria a izbucnit, in 1809, Metternich a fost arestat dar eliberat dupa cucerirea Vienei de catre trupele franceze. Absent la semnarea tratatului de la Schonbrunn, in octombrie 1809, desi fusese numit ministru de Externe cu doar câteva zile inainte, Metternich va incerca inchegarea unui lant de aliante contra Frantei, aliante menite sa scoata Austria din stadiul de putere de rangul doi la care o adusese tratatul.

Cu abilitatea-i specifica, el va reusi sa desparta Rusia de Franta, fiind principalul artizan al casatoriei arhiducesei austriece Maria Luiza cu Napoleon. Insusi marele „leu din Corsica” s-a vazut pacalit de vicleanul diplomat, care pe de o parte i-a promis sprijin in atacul contra Rusiei, iar pe de alta i-a asigurat pe rusi ca nu va intreprinde nici o actiune contra lor. Dupa dezastruoasa infrângere a armatei franceze in Rusia, Metternich a rupt alianta declarându-si neutralitatea.

Numit print al imperiului austriac, Metternich a atins apogeul carierei sale in timpul Congresului de la Viena, pe care l-a dominat cu desavârsire. Inamic convins al oricaror schimbari sociale, Metternich a fost nevoit sa demisioneze din functia de cancelar, pe care o ocupa de ani buni, in martie 1848 si sa fuga in Anglia. Pâna in anul mortii, 1859, el nu va mai juca insa nici un rol important in politica europeana.