Vuia[v=]

Traian Vuia și povestea primului zbor cu un aparat autopropulsat mai greu ca aerul

Coriolan Brediceanu, sustinatorul lui Traian Vuia

Cum a decurs primul zbor al lui Traian Vuia

Omul cu un vis maret - Traian Vuia

http://cultural.bzi.ro/omul-cu-un-vis-maret-traian-vuia-460

Una dintre cele mai importante fotografii din istoria umanității

140 de ani de la naşterea unui geniu: Traian Vuia,...
 
Drumul lui Traian Vuia către succes a fost pavat cu piedici. Mai întâi nu a avut destui bani pentru a face facultatea, apoi nu şi-a permis constucţia primului aparat de zbor. Cu toate astea, la 18 martie 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat din lume (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.
 
Traian Vuia s-a născut în 1872 în satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru, astăzi Traian Vuia, judeţul Timiş), tatăl lui fiind preot. Cu o minte strălucită, viitorul prim aviator nu a avut destul bani pentru a urma decât un an la Facultatea Politehnică din Budapesta, dar asta nu a reuşit să-i omoare visul, cel care i-a adus întâietate în aviaţia mondială.
 
După ce a fost nevoit să renunţe la cursurile de seral, secţia mecanică, din cauza lipsei de bani, vizionarul Vuia se înscrie la Drept şi va practica în birouri de avocatură din Banat pentru a-şi putea asigura mijloacele de trai.
 
Astfel, o bună parte din perioada de studenţie, traseul marelui inventator român este deviat de la adevăratele lui aspirații şi aptitudini. Tânărul reuşeşte însă şi în domeniul ştiinţelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia îşi ia doctoratul în Ştiinţe Juridice cu teza: "Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus".
 
Paris, o şansă
 
La scurt timp, aflat la Lugoj unde încerca să-şi construiască aparatul de zbor pe care-l numeşte „aeroplan-automobil", hotărăşte că numai capitala Franţei i-ar putea oferi o soluţie. Pe atunci centrul pioneriatului în aviaţie, Vuia vede o şansă de finanţare şi decide să plece la Paris, în iulie 1902.
 
Vuia spera că aici va găsi pe cineva interesat să-i finanţeze proiectul, mai ales printre pasionaţii de aerostate, însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o maşină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura.
  
Inventatorul român îşi duce ideea de a construi aparatul de zbor la care lucra, pe care-l numeşte aeroplan-automobil, la celebrul Victor Tatin. Tatin, un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan, este imediat interesat de proiect.
Cu toatea astea însă, încearcă să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipseşte un motor adecvat şi este instabil.
 
Potrivit site-ului wikipedia.ro, Vuia continuă să-şi promoveze proiectul şi-l trimite Academiei de Ştiinţe de la Paris pe 16 februarie 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât şi procedura de decolare.
 
Avionul lui Traian Vuia, prea utopic pentru Academia de Ştiinţe de la Paris
 
Academia îi respinge proiectul cu motivaţia că ar fi prea utopic, cu menţiunea că: „problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis".
  
Doctorul în Ştiinţe Juridice are de gând să-i ignore şi pe aceştia şi se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 şi publicat pe 16 octombrie 1903. Invenţia brevetată se numeşte „aeroplan automobil".
 
Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aeroplanul automobil „Vuia I" a zburat pentru prima dată. După o acceleraţie pe o distanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, unde a zburat pe o distanţă de 12 m, după care elicele s-au oprit şi avionul a aterizat.
 
Invenţia primul aparat de zbor autopropulsat, contestată
 
Acceptarea aparatului „Vuia I" ca fiind primul aeroplan care a zburat autopropulsat a fost de multe ori negată de comunitatea internaţională, chiar şi astăzi subiectul continuă să fie unul foarte controversat.
  
Lucrurile par să fi fost prevăzute de Vuia, iar inteligenţa şi înţelepciunea geniului au clarificat lucrurile. „Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există", spunea românul care a revoluţionat lumea (citat de altermedia.info).
 
Românii, ca vulturii
 
Potrivit site-ul pilotmagazin.ro, afară de prima decolare prin mijloace proprii a unui aparat "mai greu decât aerul", cel care introduce maniabilitatea în pilotajul unui avion, posibilitatea de a vira pe aripă, e Aurel Vlaicu, alt pionier de primă importanţă.
 
Mai târziu, inginerul Henri Coandă descoperă motorul cu reacţie, invenţie din care decurg toate motoarele avioanelor rapide care străbat albastrul cerului lăsând o dâră albă, devenită uneori, prin multiplicitatea lor o dantelă. Coandă, şi el, revoluţionează aviaţia în aşa măsură, încât nu se mai vorbeşte de avioane cu elice decât la micile aparate de turism şi încă "jet"-ul, cum se spune, pătrunzând şi în acest sector.
 
Mai mult decât atât, prima dintre companiile aeriane transcontinentale din lume, astăzi indispensabile pentru majoritatea statelor, a fost "Franco-Română", la iniţiativa lui Nicolae Titulescu. Traseul ei era cel similar cu al cunoscutului tren Orient Express.

18 martie 1906 - Primul zbor al lui Traian Vuia

Nascut la 17 august 1872 in comuna Bujoru, pe atunci in comitatul Caras-Severin, din Austro-Ungaria, Traian Vuia a fost unul dintre cei mai mari inventatori romani si in acelasi timp unul dintre pionierii aviatiei mondiale, reusind, in 1906, sa realizeze primul zbor autopropulsat, cu un aparat mai greu decat aerul. Dupa ce a urmat liceul din Lugoj, pasiunea sa pentru mecanica il determina sa se inscrie la Politehnica din Budapesta. Dar neavand suficienti bani, dupa un an se inscrie la Drept si face practica in birouri de avocatura din Banat, spre a se intretine.

Vuja Trajan: "Nu vreau să fiu filmat, eu vreau să zbor"


A înfierat lipsa de patriotism a politicienilor români. A semnalat faptul că decăderea morală duce la destrămare, la criză, la necazuri. S-a pronunţat pentru o societate în care fiecare individ să-şi poată dezvolta liber aptitudinile creatoare şi a manifestat un adevărat cult pentru muncă.Cinstea, omenia, dreptatea, adevărul şi toleranţa l-au definit în totalitate.

"Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut lucrurile- Important este că ele există" - nota studentul Traian Vuia. Deşi a purtat o luptă continuă pentru libertatea şi unitatea naţională, Traian Vuia a rămas în inima poporului român, şi nu numai, prin "proiectul său de zbor mecanic". De la 10 anişori, Vuia îşi îndreptase curiozitatea asupra construcţiei zmeului. La Bujor, comuna natală ce acum îi poartă numele, a experimentat pentru prima oară procedeul echilibrului. Inspirat de zborul păsărilor mari, înălţa zmeu după zmeu. Mai târziu, în primii ani de liceu, i-a surprins pe colegii lui de şcoală prezentându-le o locomotivă în miniatură, pusă în mişcare prin forţa aburului sub presiune. Apoi, şi-a construit singur un aparat de fotografiat.

Expoziţia Memorială din Comuna Traian Vuia este adăpostită într-o sală ce aparţine Căminului Cultural. Panourile şi vitrinele sunt marcate de fotocopii de documente, fotografii, articole de presă, articole din cărţi, brevete de invenţie, cărţi şi machete ale unor aparate de zbor. Colecţia de obiecte care ilustrează viaţa şi activitatea lui nu este însă completă. Mare parte dintre ele se află la Muzeul Banatului din Timişoara. Vor fi mutate aici, în apropiere de casa părintească, după finalizarea noului Muzeu.

"Domnul Titus Vuia mai trăieşte, stră-strănepotul lui. Dar este foarte bătrân!", se aude vocea muzeografului. "Nu putem sta de vorbă cu dumnealui?" - am întrebat cu nerăbdare... "Ba, da! Haideţi că vă duc!"

Copiii se jucau, el nu Senin şi uşor emoţionat, Titus Vuia ne-a poftit la măsuţa din curte. I-am pronunţat numele marelui aviator, iar ochii au început să-i lăcrimeze: "Mi-am dorit din toată inima să-l cunosc. Eram copil! Atât de mult l-am aşteptat să vină în ţară, să-l văd. Sora lui Traian, Elena, a fost bunica mea, acesta îmi e gradul de rudenie. Vă spun, cu sufletul la gură îl aşteptam. Ascultam tot ce îmi povestea bunica despre el. Numa' scrisorile pe care le trimitea din Franţa nu le desfăceam eu. Şi când se uita bunica şi vedea că e puţin scris îmi spunea: «Ce le-o fi făcut de nu-i lasă să scrie?». Îmi aduc aminte că a rugat o nepoată de la Timişoara să vină aici la noi acasă, să ia o pătură de la mamaie şi să i-o aducă acolo. Zicea că numai păturile astea îi ţin lui de cald". Bătrânul priveşte în zare spre locul în care se ridică noua clădire. Oftează, trage puternic aer în piept apoi continuă firul amintirilor: "Să ştiţi că nu la Surducu Mic s-a născut. Aici s-a născut el, la Bujoru. Acum îi zice Traian Vuia. A fost o confuzie fiindcă tatăl lui, Simeon Popescu pe nume, era preot la Surducu şi la naştere a fost nevoit să-l înregistreze la biserica la care slujea el. Vuia a luat numele mamei. Pe dumneaei o chema Ana Vuia. Doamna Ana a fost cea de-a doua soţie a preotului şi, conform canoanelor bisericii ortodoxe, nu se putea căsători legitim a doua oară. De aceea Traian Vuia a primit numele ei. La Surducu l-a botezat însă. Ee, a fost un copil aşa bun. Numa' că nu prea se juca el. Alţii se jucau, se duceau la marginea satului cu alai, el stătea sub un măr şi îşi făcea tot soiul de scheme, păsări zburătoare le spunea. Când a făcut primul zmeu a fost nenorocire în sat. A chemat toţi copiii să vadă. Mergeau copiii în urma lui şi se minunau cum de a reuşit să-l înalţe".

"TOŢI L-AU IUBIT"
Studiile superioare le-a continuat la Budapesta. Apoi, şi-a dat seama că în ţară nu dispune de toate informaţiile necesare şi s-a hotărât să plece la Paris. "S-a dus în Franţa. Şi rău ne-a părut. Când au ocupat nemţii Franţa nu putea să ne scrie mai mult de şase cuvinte. Şi era obişnuit să trimită multe corespondenţe. Ajungeam să primim una pe lună. Atunci şi-a dorit cel mai mult să vină în ţară. Nu a putut şi asta l-a necăjit tare. Încheia scrisorile spunând: «Aştept degrabă să sosesc!». Francezii nu vroiau să-i dea drumul. Ziceau că el nu are ce căuta aici fiindcă România e stat comunist. A militat acolo pentru drepturile transilvănenilor şi ale tuturor românilor. Doctorul Petru Groza s-a străduit din răsputeri să-l aducă în ţară. Venea mereu şi ne relata ce se întâmplă. Până la urmă... a sosit. L-au întâmpinat Slavici şi Groza, dar s-a dus la Bucureşti. Şi apoi, ce să-l mai văd că ne-au dat vestea morţii lui...»."

Titus Vuia îşi îndreaptă capul spre pământ. Ştergându-şi lacrimile, rosteşte apăsat: "A avut prieteni buni. Toţi l-au iubit şi l-au ajutat, mai ales familia Brădiceanu şi avocatul Dobrin. La Dobrin a lucrat o perioadă. Dar el tot cu gândul la pasărea lui mecanică stătea. Studia mult, a urmat atâtea facultăţi. Nici nu a vrut să audă de căsătorie. Spunea că o familie l-ar fi ţinut din studiu. Din perioada liceului s-a remarcat. A fost un elev strălucit. A terminat la Lugoj gimnaziul maghiar de stat şi, în matricolele şcolare, apărea cu numele de Trajan Vuja. La examenul de bacalaureat s-a afişat: «Trajan Vuja - calificativ de promovare eminente». Până la urmă şi-a îndeplinit visul cel mare. A făcut maşina de zbor. Era acţionată prin pedale şi utiliza curenţi aerieni. După ce a construit absolut tot cu mâna lui, a pregătit zborul. La 18 martie 1906, de la Montesson la râul Sena, s-a înălţat 12 metri. Motorul aparatului era alimentat cu anhidrie carbonică, gaz obţinut prin arderea completă a cărbunelui de lemn. Iar instalaţia pentru producerea gazului era grea. Nu vă mai spun după aceea... toată Franţa vuia, toate ziarele scriau despre el. Apoi vestea s-a răspândit! Aa, toţi îl filmau atunci, stăteau pe capul lui. Şi el striga: «Fugiţi de aici, eu nu vreau să fiu filmat, eu vreau să zbor!». Uite că Dumnezeu l-a ajutat şi a reuşit. Îmi povestea bunica momentul în care a plecat şi a zis: «Mamă, bună, eu mă duc la Paris... şi când am să mă întorc, nu pe jos, pe sus am să mă întorc!». Mulţi au zis că nu e normal, că e nebun".

Urmaşul lui Vuia se afundă iar în tăcere. Cercetează cu privirea în stânga şi în dreapta apoi ne priveşte. "Am avut cărţi, scrisori, fotografii cu el. Dar toţi care le-au strâns nu ne-au mai dat nimic. Mă rog... După zbor, a continuat să creeze. Lui i-a fost suficient că a descoperit tehnica. Nu înţelegea de ce maşina de zbor nu fusese inventată până atunci. A primit bani de la francezi pentru proiecte. Generatorul de aburi a ajuns în lumea largă. Pentru toate acestea, ultima oară când a venit Petru Groza aici ne-a întrebat dacă nu vrem ca această comună să poarte numele lui Vuia. S-a făcut adunare populară şi toată lumea a fost de acord. Un singur român a fost cel care a inventat zborul mecanic în lume şi atunci de ce să nu-i oferim ce trebuie? E fala tuturor", povesteşte Titus Vuia. Regretul stră-strănepotului că nu l-a cunoscut pe marele aviator a rămas adânc întipărit în inimă. Visa cu ochii deschişi la clipa în care Traian Vuia, abia sosit de la Paris, îl strângea în braţe. "Of! S-a întors paralizat din Franţa. Doctorul Groza a încercat să aibă grijă de el. Stătea mereu cu gândul la familie, dar îi plăcea şi să se plimbe. A fost la Budapesta cel mai mult, la Viena, iar la Paris era centrul lui de studiu. A, să ştiţi că francezii i-au cerut să renunţe la cetăţenia română. Nu a vrut! A spus că el nu-şi vinde cetăţenia şi nici patria. După ce a pornit lupta pentru mişcarea transilvăneană le indica tuturor: «Acum vă duceţi să vă înscrieţi în Partidul Naţional Român, că ăla e partidul meu!». Era dezamăgit la sfârşit de francezi. Spunea: «Eu nu am primit niciodată vreo leafă de la statul francez, nici chiar atunci când am lucrat pentru el». Şi acum stau cu gândul la el. Am rămas singur. Unde s-au dus toţi o să mă duc şi eu. Dar înainte de asta îi mai spun povestea...", încheie Titus Vuia.

Rămas pe băncuţa din curte, bătrânul îşi duce mâna la frunte. Generozitatea şi afecţiunea faţă de familie a întregit imaginea pionierului aviaţiei moderne.

Traian Vuia, mare patriot român (I)
Orizontul larg de preocupari ale genialului inventator, atît în domeniul stiintei si tehnicii, cît si al sociologiei politice, ne dezvaluie o personalitate complexa. Aceasta personalitate s-a format în focarul de românism al Lugojului de la sfîrsit de secol XIX, unde problema nationala era preocuparea majora a intelectualilor români, care se strîngeau în jurul lui C. Brediceanu si G. Popovici la vestita masa a poganilor. În perioada sederii în Lugoj, circa 19 ani, cu mici întreruperi, Traian Vuia, în calitate de secretar al Reuniunii de cînt si muzica si cea de secretar al Astrei, Despartamîntul Lugoj, a efectuat deplasari în numeroase localitati din Banat. Manifestarile culturale realizate în aceste localitati au avut ca efect emanciparea românilor prin cultivarea limbii române si valorilor spirituale ale neamului nostru. Într-o astfel de deplasare, din iarna anului 1900, aflîndu-se în compania lui G. Popovici si C. Brediceanu, s-a pus iar pe tapet "Chestia nationala". Tînarul T. Vuia (28 de ani), vazînd ca G. Popovici deplînge soarta vitrega a românilor si nu vede nici o solutie, intervine: "Solutia chestiei nationale va fi alipirea noastra la Patria-Mama, ca aceasta evolutie, a principiului de nationalitate nici o putere omeneasca nu o poate împiedica", la care protopopul G. Popovici zise: "Cît de bine e sa fii tînar, poti trai prin iluzii atît de frumoase". Dar C. Brediceanu a sesizat în cele spuse de Traian Vuia idealul nostru national si a concluzionat: "Prin gura astora vorbeste viitorul". De atunci Traian Vuia deveni confidentul lui C. Brediceanu si îi marturisea lucruri pe care nu le împartasea cu nimeni. Avocatul C. Brediceanu a fost omul politic care a luptat cu toata fiinta pentru drepturile sociale ale românilor, pentru unitate nationala, pentru faurirea României Mari, fiind o legenda vie, despre care lugojenii rostesc si astazi cu mîndrie: "Nu-i român ca banateanu', banatean ca lugojanu', lugojan ca Brediceanu". Relatia lui Traian Vuia cu societatea lugojana a explicat-o cel mai bine biograful G. Lipovanu: "Traian Vuia datoreste foarte mult societatii românesti din Lugoj, îi datoreste totul, afara de geniul sau înnascut si munca sa". Luptator pentru drepturile sociale ale românilor din Banat si Transilvania, se foloseste în mod constant de presa vremii pentru realizarea unitatii nationale a românilor.

Astfel, în primul numar al ziarului "Drapelul" (1901-1920) al lui V. Braniste, Traian Vuia a publicat articolul "Capitalism international si ideea nationala". În vara anului 1902, ajuns la Paris, continua colaborarea cu redactia ziarului "Drapelul", furnizînd materiale cu problematica nationala. În timpul primului razboi mondial, a acceptat sa lucreze la Biroul de investitii al Ministerului Apararii din Franta. Pentru contributia sa la descoperirea si perfectionarea unor arme ofensive folosite în timpul razboiului în 1917, i se acorda cetatenia franceza. Prin intermediul aviatiei franceze, în timpul primului razboi mondial raspîndeste manifeste anti-austro-ungare, cerîndu-le românilor, slovacilor, sîrbilor sa lupte pentru popoarele lor, nu pentru un imperiu ce se prabuseste. Reuniunea franco-româna din 14 iulie 1918, tinuta cu ocazia Zilei Nationale a Frantei, este un prilej de a-si spune crezul politic. "Exista în lume o imensa Bastilie, Imperiul austro-ungar... în care tot poporul român din Transilvania este inclus... si noi avem încredere ca la 14 iulie anul viitor vom sarbatori distrugerea acestei imense Bastilii si eliberarea Transilvaniei". În cursul razboiului, ia legatura cu miscarea socialista din Franta si Anglia, pentru a avea un sprijin international din partea guvernelor celor doua tari, în care socialistii erau o puternica forta politica. Din patriotism, spune Traian Vuia, s-a înrolat în acea miscare socialista, dar el înainte de a fi internationalist a fost nationalist. O rodnica activitate a desfasurat Traian Vuia în cadrul Comitetului national al românilor din Transilvania, Banat si Bucovina, constituit la 30 aprilie 1918 la Paris, unde a fost presedinte, vicepresedinte, secretar general.
http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=4582

Românul care a deschis cerul
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la zborul lui Traian Vuia

Pentru români, 2006 este „Anul Traian Vuia“. Acum 100 de ani, pionierul aviaţiei mondiale reuşea să se ridice de la sol, cu un aparat mai greu decît aerul. Istoria universală ar fi trebuit să-l reţină pe inginerul român drept realizatorul primului zbor autopropulsat, dar întîietatea a fost atribuită, pe nedrept, fraţilor Wright, doi ani mai tîrziu. După un secol de la ziua istorică de 18 martie 1906, meritele lui Vuia încep să fie recunoscute. La Braşov, singura Academie a Forţelor Aeriene din România a evocat memoria acestui pionier al aviaţiei mondiale, oferindu-i locul cuvenit în istoria aeronauticii.

Merite recunoscute

Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă“ din Braşov, Asociaţia Română pentru Propaganda Istoriei Aronauticii şi Asociaţia Generală a Inginerilor din România s-au reunit în cadrul simpozionului „100 de ani de la zborul lui Traian Vuia“. Peste o sută de aviatori, studenţi şi ofiţeri au rememorat cutezătoarea ispravă a inginerului român. Manifestarea se înscrie în programul „Centenarul zborului Traian Vuia“. Simultan, la Academia Română şi la Montesson, lîngă Paris, locul unde Traian Vuia a realizat primul său zbor autopropulsat, pe 18 martie 1906, vor fi organizate momente speciale dedicate aviatorului român. Întîlnirea de la Braşov a fost un prilej pentru aviatorii români de a-l repune în drepturi pe adevăratul părinte al avionului modern.

Vuia în loc de Popescu

Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în Surducul-Mic (astăzi, comuna Traian Vuia), judeţul Timiş, pe atunci localitate inclusă în Imperiul Austro-Ungar. Multă vreme, Vuia a fost considerat maghiar. Dar era român get-beget, fiu al preotului Simion Popescu şi al Anei Vuia. N-a purtat numele tatălui, fiindcă preotul mai fusese căsătorit, iar pe atunci, o a doua căsătorie pentru un cleric era considerată ilegală. L-a chemat Popescu doar între 1881 - 1883. A fost elev la şcoala confesională de limba română din satul natal. Cînd legea ungară a introdus limba maghiară obligatorie în şcoli, Vuia s-a mutat în 1881 la şcoala primară din Făget, apoi la cea germană. Tatăl său, militant pentru drepturile românilor, i-a influenţat convingerile politice de mai tîrziu, Vuia implicîndu-se în lupta pentru eliberarea Transilvaniei şi unirea cu România.

Automobilul cu aripi

Şi-a improvizat un atelier. Aici a meşterit tot felul de jucării zburătoare. Ca licean la Lugoj, a construit mai multe machete de tipul zmeelor. În 1892, Vuia a plecat la Budapesta, la Facultatea de Drept. A cerut imperativ ca diploma de doctorat să-i fie redactată în limba latină, nu maghiară. Întors la Lugoj, a născocit un aparat numit „automobil cu aripi“. A renunţat la avocatură ca să-şi împlineacă visul, acela de a zbura. Cînd a plecat la Paris i-a spus mamei sale: „Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ţi pară rău, că am să viu de acolo în zbor sau n-am să mai vin niciodată acasă“. A fost o promisiune profetică. S-a întors victorios.

Minunea de la Montesson

A plecat la Paris ca să înveţe mai multe din domeniul aeronauticii, dar s-a trezit inventator, revoluţionînd domeniul aparatelor de zbor mai grele decît aerul. A prezentat un „Proiect de aeroplan-automobil“ către Academia de Ştiinţe din Franţa. Memoriul a fost pus la dosar, savanţii francezi crezînd că au de-a face cu un nebun. Pe 16 octombrie 1903, n-au avut încotro şi i-au acordat brevetul nr. 332106, pentru aeroplanul-automobil. De fapt, sub acest nume, Vuia reuşise să proiecteze un avion în adevăratul sens al cuvîntului. S-a apucat să-şi construiască aeronava. Cu bani strînşi de bănăţeni. Primele probe le-a făcut în ianuarie 1906. La 18 martie 1906, pe cîmpul de zbor de la Montesson, a luat graiul mulţimii de gură-cască atunci cînd s-a ridicat cu avionul lui la o jumătate de metru înălţime şi a zburat 12 metri. Minunea a fost descrisă pe larg în revista „L’Aerophile“ din aprilie 1906.

„Am dovedit, se poate zbura“

„Povesteşte prietenilor de acasă tot ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu «mai greu decît aerul». Acum, după ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentărilor va creşte rapid, specialiştii vor realiza motoare speciale, aviaţia va avea o industrie înfloritoare pe temeiul experienţei mele, devenită bun comun. Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul“, îi spunea Vuia în august 1906 prietenului său, prof. Constantin Nedelcu. Lipsit de vanitate, visător, entuziast, savantul român a făcut o greşeală. I-a lăsat şi pe alţii să se „inspire“ din realizarea lui. Alţii, din ţări dezvoltate, care ştiau să-şi adjudece şi să-şi popularizeze invenţiile, fără însă a-l pomeni şi pe românul care le-a luat-o înainte.

Ultimul zbor

Vuia a schimbat cursul evoluţiei aeronauticii mondiale. I-a învăţat pe savanţi să abordeze ştiinţific problema zborului, nu doar empiric, cum se practica la acea oră. A mai construit un aparat de zbor mai greu decît aerul, propulsat cu mijloace proprii de bord: Vuia 1 bis, apoi Vuia 2. Ultimul zbor cu acest aparat a măsurat 70 metri. Mai puţin cunoscut este Vuia 3, un aparat cu totul diferit faţă de celelalte, ceea ce demonstrează că nu s-a lăsat de aviaţie în 1907, cum se credea. A fost caporal în armata austro-ungară. A luptat şi a ajuns prizonier de război în lagărul de la Les Sables d’Olonne. În 1950 s-a întors în ţară, grav bolnav. Paralizase. Marele savant o ducea greu în capitala Franţei. Practic, murea de foame. Dr. Petru Groza, într-unul din puţinele momente de omenie, a făcut demersuri ca Vuia să nu fie închis, cum plănuiseră comuniştii. S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 3 septembrie 1950. S-a dus în ceruri, într-un ultim zbor. Cel mai înalt.

Vuia la Braşov

• În anul 1934, Traian Vuia a vizitat IAR-Braşov. Într-o scrisoare din 29 martie 1935 către inginerul George Lipovan scria: „Am vizitat fabrica aeronautică din Braşov şi am fost surprins că este atît de bine înzestrată“.

„Traian Vuia este în aeronautică ceea ce este Louis Pasteur pentru bacteriologie.“ Charles Renard - constructorul primului dirijabil francez

Centenarul Traian Vuia

• Celebrarea celor 100 de ani de la istoricul zbor al lui Traian Vuia se concretizează în mai multe manifestări la nivel naţional.
- expoziţie internaţională de aeronave, la Bucureşti, la care vor fi expuse aparatele Vuia I şi Vlaicu.
- spectacol aerian internaţional RoIAS.
- vor fi fabricate replici ale aeroplanelor Vuia 1 şi 2.
- va fi inaugurat un hangar Traian Vuia în cadrul Muzeului Aviaţiei.
- editarea de cărţi şi albume în limbile română, engleză, franceză şi germană,
- realizarea unui mini-serial de televiziune „Traian Vuia şi aeronavele sale profetice“.
- expoziţii itinerante la Institutele Culturale româneşti din Franţa, Germania, Anglia, Italia şi SUA.
- recondiţionarea plăcilor comemorative de la Montesson şi Garches (Franţa).
- realizarea unui grup statuar Traian Vuia
- reeditarea raidului Bucureşti - Capetown cu aeronave ultrauşoare.
- colaborări cu National Geographic şi Discovery.

O invenţie furată

• În 1903, fraţii Wright s-au desprins de la sol. Americanii foloseau un plan inclinat sau o catapultă. Dacă aceştia ar fi într-adevăr părinţii avionului modern, şi astăzi am decola prin catapultare. Direcţia dezvoltării aeronauticii moderne a avut-o Vuia care a folosit roţi pneumatice, a decolat, a zburat şi a aterizat, numai cu ajutorul aparatelor de la bord, exact cum fac avioanele de astăzi. Dar istoria îi consemnează pe Orville şi Wilbur Wright ca fiind primii zburători. Ghinionul românului a fost că n-a bătut toba unde trebuie şi n-a avut parte de înţelegere. În 1902, la Oxford se demonstrase matematic că un aparat de zbor mai greu decît aerul nu poate exista. Iar în 1903, la Academia din Paris, i s-a spus: „Numai o minte bolnavă poate concepe un aparat de zbor mai greu decît aerul!“. Din comisie făcea parte şi matematicianul Henri Poincaré. După zborul de la Montesson, sistemul lui Vuia a fost copiat. „Am fost primul, dar aeronautica intrase pe mîna oamenilor de afaceri, iar eu nu mai aveam loc“, scria Vuia. Atunci cînd, la rîndul lor, fraţii Wright au fost copiaţi de francezi, avocaţii acestora au spus că şi-au însuşit creaţia românului, nu a americanilor. Era prima recunoaştere a inovaţiei acestuia.

Mai multe invenţii

• Traian Vuia este autorul mai multor invenţii brevetate.
1906 - avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc ajutător, numai cu aparate aflate la bord.
1925 - generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee. „Cazanul Traian Vuia“ este folosit încă la locomotivele Diesel-electrice pentru încălzirea vagoanelor.
1918 - 1921 - elicopterul experimental. A construit două prototipuri pe aerodromurile din Juvissy şi Issy, contribuind astfel la primele încercări de zbor vertical.
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=tematic&s_id=22854