Cobălcescu[V=]

Drama marelui savant Grigore Cobalcescu

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/drama-familiei-savantului-cobalcescu-a-sfarsit-inmormantat-prin-cheta-publica-iar-fiica-sa-s-a-sinucis-pentru-ca-statul-nu-i-a-oferit-niciun-ajutor-646449.html

O moarte ciudată: savantul Grigore Cobălcescu




Profesorul universitar Grigore Cobălcescu s-a născut la Iaşi, la 22 septembrie 1831, în vremea ocupaţiei ruseşti. Dintr-un decret domnesc, rămas de la Grigore Alexandru Ghica, din 1856, prin care se înainta la gradul de ofiţer fratele lui Cobălcescu, Emanuel Cobălcescu, care servise cu rangul de cadet, rezultă că familia lui Cobălcescu aparţinea clasei de sus a societăţii, întrucît numai fiii acestei clase se bucurau pe atunci de prerogativele de a fi primiţi drept cadeţi.
Caracter inflexibil, totdeauna drept şi plin de demnitatea pe care o dă omului de valoare încrederea în sine, Cobălcescu, ca mulţi dintre bărbaţii mari din generaţia sa, a fost, pe drept cuvînt, un "self made man", neavînd a datora poziţia sa nimănui decît muncii şi meritului său personal.
Gustul pentru ştiinţă, energia şi personalitatea lui Cobălcescu au început a se afirma chiar din cea mai fragedă vîrstă. Abia îşi terminase studiile sale elementare din pensionate şi apucase a intra la Academia Mihăileană din Iaşi, cînd, la mai puţin de 1 an, văzu colegiul desfiinţat, tocmai cînd se pregătea să treacă în clasa a II-a. Departe de a se descuraja, se apucă să înveţe singur şi izbuti a-şi trece examenele cerute la liceu îndată după reînfiinţarea acestei şcoli şi a-şi recăpăta în chipul acesta atestatul de absolvire a claselor liceale.
Gustul şi înclinarea sa naturală pentru studiul ştiinţelor naturale şi fizice erau atît de mari şi de dezvoltate, încît, fiind încă tînăr, îl vedeau înjghebîndu-şi singur - nu fără mari sacrificii - un mic laborator în care studia chimia după lucrarea lui Berzelius. La vîrsta de 18 ani a ocupat postul de profesor provizoriu la liceul din Iaşi. Este trimis cu o bursă de stat la Paris, în 1859, pentru a face studii de geologie şi mineralogie. Îşi trece examenele de licenţă la 27 noiebmrie 1861 şi se reîntoarce în ţară, reluîndu-şi catedra la gimnaziul din Iaşi. În 1863 este numit profesor la catedra Universităţii din Iaşi, funcţie pe care a acupat-o pînă în 1892. Cobălcescu a făcut parte, împreună cu Grigore Ştefănescu, din comisia însărcinată de Ministerul Lucrărilor Publice cu organizarea unui serviciu geologic. În urma unei activităţi didactice strălucite şi după ce, prin lucrările sale ştiinţifice, se face cunoscut în lume, Cobălcescu a fost ales, în 1886, membru al Academiei Române.
Duşman neîmpăcat al frazelor goale, Cobălcescu avea, atît în prelegeri, cît şi în scris, un stil concis. În fraze lapidare, fără digresiuni şi înflorituri, sprijinit numai pe elocvenţa faptelor, mergea direct spre dezvoltarea subiectului. "Parcă-l văd - ni-l evocă un fost student - intrînd în sala de curs, grav, în haine negre şi cravată albă, cu o singură foiţă de hîrtie în mînă, de multe ori ca o carte de vizită, pe care erau însemnate cîteva date. După o scurtă introducere, de mai multe ori în mod abrupt, ca şi cînd ar fi continuat imediat prelegerea precedentă, intra deodată în dezvoltarea faptelor relative la subiect, încît, pentru cei care nu erau la curent, devenea greu de urmărit. Timp de o oră şi jumătate, cît dura prelegerea, defilau repede pe dinaintea atenţiei noastre încordate o mulţime considerabilă de fapte".
Grigore Cobălcescu a pus bazele studiului geologic în România, efectuînd un însemnat număr de lucrări.
În ultimii ani din viaţa sa, tocmai în perioada cea mai productivă a activităţii ştiinţifice, Cobălcescu a fost lovit de mari nenorociri familiale, care i-au zguduit puternic moralul şi sănătatea. În primăvara anului 1892, s-a îmbolnăvit grav de gripă în Bucureşti, venit la o şedinţă a Academiei.
La 21 mai 1892, se sinucide, otrăvindu-se cu cianură de potasiu. Familia a solicitat efectuarea autopsiei, prilej cu care i s-a cîntărit şi creierul, care avea 1550 gr.
Singurul lui copil, d-na Eufrosina Cobălcescu, pe care a adorat-o şi în care îşi pusese întreaga speranţă de tată, a căzut în mizerie şi s-a sinucis în Bucureşti.
Mormîntul său a fost uitat şi părăsit în Iaşi, la Ciric, încît cineva consemna la 28 ianuarie 1902: "Nu puţin am avut de cercetat la cimitirul Eternitatea pentru a găsi mormîntul lui Cobălcescu. Cercetînd condica bisericii şi ajutat de un preot şi (de) doi vechi gardieni, abia am izbutit să găsesc mormîntul. Pe el nici un monument, nici un grilaj, nici o floare. O cruce de lemn purtînd o ghirlandă de mărgele negre, deteriorată de ploi şi zăpezi, fără absolut nici o indicaţie, îi serveşte de mormînt. Un gardian mi-a spus că, fiind putredă, crucea căzuse astă-primăvară".

Citeste mai mult...

Grigore Cobălcescu – întemeietorul şcolii româneşti de geologie


• 175 de ani de la naştere

Meritul de a fi fost primul geolog al ţării noastre şi creatorul şcolii româneşti de geologie îi revine omului de ştiinţă, academicianul Grigore Cobălcescu. Născut în oraşul Iaşi, în urmă cu 175 de ani, la data de 22 septembrie 1831, urmează studiile primare şi liceale în localitatea natală, iar între anii 1859 – 1862 îşi continuă pregătirea la Paris, specializîndu-se în geologie şi mineralogie. În 1863 este numit profesor la Catedra de Geologie şi Mineralogie a Universităţii din Iaşi, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii sale. Grigore Cobălcescu a desfăşurat o prodigioasă activitate didactică, de-a lungul a patru decenii, fiind primul profesor de geologie şi mineralogie de la Universitatea din Iaşi. În această calitate, el este şi autorul primului Manual de geologie în limba română, apărut în 1883. Munca ştiinţifică desfăşurată de Grigore Cobălcescu în domeniul geologiei s-a concretizat în numeroase lucrări originale. A elaborat cea dintîi lucrare românească de geologie, Calcarul de la Răpidea (1862). A făcut cercetări stratigrafice, petrografice şi paleontologice, în special asupra Carpaţilor Orientali. Rezultatele acestor studii sînt cuprinse în lucrarea: Studii geologice şi paleontologice asupra unor tărîmuri terţiare din unele părţi ale României (1883). Cercetările geologice din Carpaţii Orientali i-au dat prilejul să se ocupe de zăcămintele de petrol din această regiune, susţinînd originea anorganică a petrolului. Grigore Cobălcescu s-a remarcat şi prin activitatea desfăşurată în cadrul primei societăţi ştiinţifice româneşti, "Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi", înfiinţată în 1833, şi în cadrul "Societăţii Române de Geologie", înfiinţată în 1875, printre ai cărei fondatori s-a numărat. Pentru activitatea didactică şi ştiinţifică desfăşurată în mod strălucit, în 1886, Grigore Cobălcescu a fost ales membru titular al Academiei Române. Primul om de ştiinţă român, care a contribuit la dezvoltarea geologiei româneşti pe baze ştiinţifice, s-a stins din viaţă la 21 mai 1892 şi îşi doarme somnul de veci în cimitirul "Eternitatea" din Iaşi