Moscovici[v=]

Pierre Moscovici doreşte ca Europa să ...

Un politician cu origini române ar putea fi viitorul premier al Franţei


22:51România are "pile" în noua administraţie din Franţa: Pierre Moscovici, 54 de ani, şeful de campanie a lui Francois Hollande, noul preşedinte al Franţei, este pe jumătate român şi este vehiculat ca posibil viitor şef al guvernului, anunţă zf.ro.Articol complet

Povestea unui om liber

Un brailean cucereste Parisul
Pe lunga lista a brailenilor celebri se afla, si inca printre cei
dintai, savantul francez Serge Moscovici. E cam pe-alaturi de Panait
Istrati, al carui traseu biografic l-a si repetat intr-o anumita
masura: e tot un fost brailean, pornit de jos si de la margine, ajuns
la Paris si aureolat de o faima mondiala. Se va fi stiind in orasul sau
natal de existenta lui?!
Este insa drept ca autorul teoriei reprezentarilor sociale si
unul dintre intemeietorii psihologiei sociale ca stiinta, de nu chiar
veritabilul parinte al acestei discipline, nu pare a fi (re)cunoscut
nici de Academia Romana. Care, se vede, e cu mult mai exigenta decat Academia Europeana de
Stiinta, decat New York Academy of Sciences, decat Academia Rusa, decat
Academia Ungara de Stiinta, al caror membru plin sau onorific este
Serge Moscovici, ori decat atatea Universitati care i-au acordat titlul
de Doctor Honoris Causa - din Geneva, din Glasgow, din Sevilla, din
Bologna, din Roma, London School of Economics and Political Sciences
s.a.m.d. Admirabila severitate romaneasca! Si ce distanta, ce
aristocratica indiferenta! Nici macar bunul oportunism politic nu a
biruit-o, imprejurarea ca vreme de cinci ani, din 1997 si pana in 2002,
ministrul Integrarii Europene din guvernul francez a fost Pierre
Moscovici, unul dintre cei doi fii ai savantului, i-a lasat de piatra
si pe conducatorii Academiei, si pe rectorii Universitatilor romane...
Si ce daca ministrul spusese, la Bucuresti chiar, ca este pe jumatate
roman, trebuia neaparat sa se si intereseze cineva al cui anume fiu
este el?!
Nascut in 1925 la Braila, Serge Moscovici si-a trait copilaria
aici, dar si la Galati, Cahul si Bucuresti. Amestecat in miscarea
clandestina comunista, va fi insa iute dezgustat, dupa august 1944, de
apucaturile noii clase. Nu-si face iluzii si incearca sa fuga din
Romania, dar este prins si trimis in fata Tribunalului Militar din
Timisoara. Nu e totusi inchis, incearca din nou si reuseste, in 1947,
sa ajunga la Budapesta, de aici la Viena, apoi in Italia si pe urma la
Paris. Avea 22 de ani si o diploma de bacalaureat, facuse in Romania un
liceu industrial. Dupa terminarea liceului, lucrase un timp ca muncitor la Malaxa,
bacalaureatul il trecuse in 1945. Fusese, marturiseste, primul dintre
ai sai ajuns la acest nivel de studii...
La Paris nu cunostea pe nimeni. Incepe sa munceasca ici-colo,
mai intai intr-un atelier de confectii, pe urma intr-un depozit en-gros
de incaltaminte. Mananca si se adaposteste pe unde gaseste. O duce asa cam un an si
jumatate. Se hotarase sa-si continue studiile, dar ca strain ii erau
interzise o multime de specialitati. Nu prea are de ales si se inscrie
la Psihologie, una dintre putinele licente "libere" in epoca. Aici are inca un avantaj, frecventa nu e obligatorie, studentii isi pot
cumpara cursurile si invata acasa. Are si noroc, nimereste intr-o grupa
de care se ocupa o italianca, ea ii ajuta pe studentii saraci si pe cei
care munceau imprumutandu-le cursuri. Tanarul refugiat roman munceste
ziua, iar seara isi pregateste examenele. In 1949 obtine licenta in psihologie, iar un an mai tarziu isi ia si
diploma de studii superioare. Dupa licenta, da lectii particulare, la
una din familiile unde preda are si o masa asigurata, lucreaza ca
sezonier intr-un laborator de neurofiziologie unde diseca broaste, face
conspecte din germana pentru un doctorand etc. Va locui prima data
intr-un apartament in 1955, iar in 1957 obtine cetatenia franceza.
Scrisese, publicase, participase la simpozioane, lucra la CNRS. In 1961
i s-a editat si si-a sustinut teza de doctorat, La psychanalyse, son
image et son public, lucrare astazi considerata fundamentala in istoria
psihologiei sociale. In 1963 devenea presedintele Asociatiei Europene
de Psihologie Sociala Experimentala: de la riscanta fuga din Romania
trecusera abia 15 ani...
Acest fabulos itinerar biografic si continuarea lui sunt
evocate intr-o substantiala si pasionanta carte de convorbiri* intre
Serge Moscovici si profesorul universitar iesean Adrian Neculau, si el
specializat in psihologie sociala, inca mai precis cel caruia i se
datoreaza relansarea si impunerea in Romania a acestei stiinte dupa
1990.
Viata, cariera, cercetare
Trei sunt marile centre de interes ale acestei carti si toate
sunt de natura sa captiveze atentia unui cititor care nu este neaparat
curios ori in mod deosebit preocupat de psihologia sociala. Ambii
profesori, cei doi interlocutori poseda o buna, rafinata arta a
comunicarii, stiu sa faca atragatoare si chiar palpitante subiecte si
teme potential aride. Purtat in limba franceza, dialogul a fost tradus
intr-o romana fluenta, nuantata si mai ales inteligibila, mentiune
necesara intr-un moment cand se inmultesc traducerile grabite, facute
la kilogram sau la kilometru.
Chiar daca tinta principala a convorbirilor consta in evocarea
biografiei lui Serge Moscovici si a parcursului sau stiintific (in
prezentarea unui "proiect de viata si implinire profesionala", cu
termenii lui Adrian Neculau), cartea se bizuie pe un discret si
totodata foarte sugestiv paralelism. Voit sau nu, dialogul pune fata in
fata si doua lumi, nu doar doua experiente sociale, profesionale si de
viata diferite: lumea occidentala si cea rasariteana, lumea libera si
lumea privata de libertate. Mai tanar decat interlocutorul sau cu 13
ani (este nascut in 1938), Adrian Neculau a facut cariera stiintifica
si universitara in cadrul aceleiasi discipline, dar in Romania
comunista. Era o autoritate recunoscuta pe plan national a domeniului
(spre exemplu, un Dictionar de psihologie sociala aparut in 1979 il
mentioneaza in "cuvantul inainte" ca referent), dar el va face prima
lui calatorie in Vest abia in 1991, la 53 de ani. Deosebirea fata de
evolutia lui Serge Moscovici este abisala. Comparatia dintre sistemul
deschis in care se formeaza, lucreaza si se afirma tanarul Moscovici si
cel inchis, de cazarma, din Romania comunista, in care a trait, a
lucrat si s-a afirmat tanarul Neculau se impune de la sine ca una
dintre liniile de forta ale acestei carti exceptionale care este Urmele
timpului. Izolarea, inhibitia, timorarea sunt, in evocarile autobiografice ale
profesorului iesean, fapte de viata, nu abstractiuni - iar contrastul
fata de amintirile lui Serge Moscovici despre stralucita sa integrare
in lumea stiintifica franceza si europeana, apoi cea americana, este
enorm. Si ar fi fost, poate, nevoie de amintit, pe langa atatea alte
sumbre episoade rememorate de Adrian Neculau, si ca in primavara anului
1971, cu putin timp inainte de brutalele "teze din iulie", la Bucuresti
aparea o voluminoasa antologie de sociologie franceza contemporana
(autori: Ion Aluas si Ion Dragan), ce cuprindea chiar si texte de
Raymond Aron, iar la sfarsit avea o lista a "sociologilor francezi in
viata", unde erau trecute pana si adresele personale ale acestora.
Serge Moscovici figura si el pe aceasta lista (fara a i se mentiona
insa originea romaneasca). Din ratiuni lesne explicabile, in studiul
introductiv se platea cuvenitul tribut ideologic, "faptul ca psihologia
sociala a aparut si s-a dezvoltat cu preponderenta in tarile
capitaliste si intr-o forma puternic legata de ideologia dominanta in
aceste tari este explicabil prin preocuparea burgheziei de a folosi cit
mai eficient factorii si «relatiile umane» in scopul cresterii
randamentului productiv si de a utiliza toate mijloacele de cunoastere
si manipulare a constiintelor in favoarea propriilor sale interese", se
preciza acolo. O precautie care nu a ajutat prea mult, volumul avea sa
fie discret scos din circulatie dupa "tezele din iulie"...
Daca viata, cariera si cercetarea reprezinta in mod firesc
principalele axe ale dialogului, de-a lungul carora sunt subtil marcate
diferentele dintre doua moduri de viata si de realizare profesionala
profund si inevitabil influentate de specificul sistemelor
social-politice, elementele ireductibile ale personalitatii nu sunt
totusi estompate.
Fiindca reusita exceptionala a fostului fugar din Romania nu
poate fi redusa la avantajele de mediu, oricat ar fi fost acestea de
mari in raport cu tara de origine. Voind, cum spune in prefata cartii,
sa-l faca pe faimosul sau interlocutor sa "dezvaluie motivele si
imprejurarile care au declansat nasterea si afirmarea atator idei
originale, care au produs o adevarata revolutie in stiinta noastra",
Adrian Neculau obtine de la Serge Moscovici un raspuns mai degraba
difuz si indirect. Acest raspuns, distilat in aproape fiecare fraza
rostita de savantul francez, poate fi totusi redus la un singur cuvant:
libertate.
Epistemologia taranului roman
Foarte semnificativ este momentul deciziei de a pleca din
Romania. Tanarul militant comunist ia parte la o mare defilare de 1
mai. E printre muncitori si, cand ajunge in fata tribunelor, il vede pe
Gheorghiu-Dej, "in smoking, cred, oricum un costum negru si cravata,
aranjat, prosper, inconjurat de generali cu pieptul plin de cate
decoratii primisera... Muncitorii fusesera adusi la defilare in
camioane... Principalul, daca nu cumva singurul lor fel de mancare era
constituit, pe atunci, din cartofi. Aceasta imagine, discrepanta dintre
unii si ceilalti, m-a scandalizat si s-a produs atunci un declic
afectiv". Acest declic nu s-a tradus insa doar in hotararea de a pleca
din tara natala (in alta parte, Serge Moscovici afirma ca nu apartine
acelei categorii de oameni care "vorbesc mai tot timpul despre
radacini", "arborii - zice el - au radacini, or eu am convingerea ca
oamenii nu sunt arbori"), a devenit si tema de reflectie. Pentru
psiho-sociologul de mai tarziu, comunistii nu puteau opera
"transformarea" invocata ritualic, ei erau "burghezi, apartineau,
mental, tot secolului al XIX-lea", iar factorul ideologic era folosit
in discursul lor politic doar pentru a le garanta detinerea puterii.
"Un vid de subiectivitate, intr-o lume care, obiectiv, se schimbase",
caracterizeaza el lumea romaneasca de dupa venirea rusilor. Si tot din
acea experienta a tineretii, o teza din anii ‘70: ca "liantul intregii
gandiri de stanga, deci inclusiv comuniste, este acela ca, daca schimbi
obiectivitatea, atunci se schimba subiectivitatea. Oamenii de stanga nu sunt deloc interesati de subiectivitate". Un punct de vedere care contrazice multe prejudecati...
Acest mod foarte personal (= foarte liber) de a gandi si reactiona
poate fi cu siguranta pus in legatura cu ceea ce Serge Moscovici
numeste epistemologia taranului roman. "Intotdeauna am admirat
empirismul si scepticismul lor fata de orice lucru in legatura cu care
nu posedau o experienta nemijlocita. Nu credeau decat in ceea ce
vazusera cu ochii lor", marturiseste el despre tarani. Si continua
astfel: "Epistemologia lor avea un principiu, pe care-l repetau adesea:
«Ce-i in mana nu-i minciuna». Empirism si scepticism care si-au pus amprenta si asupra mea".
Marturisirea fusese facuta in cartea lui de amintiri despre perioada
traita in Romania, Chronique des années égarées, aparuta la Paris in
1997 si publicata doi ani mai tarziu in traducere romaneasca, sub
titlul Cronica anilor risipiti. Este o carte fundamentala pentru orice
discutie - istorica, politica, sociologica, inevitabil si culturala -
despre Romania interbelica. Serge Moscovici a formulat in aceasta carte conceptul de razboi civil
larvar, foarte probabil un concept-cheie pentru o dezbatere serioasa
asupra acelei perioade. Unele teme din acel volum de amintiri, si in
primul rand tema antisemitismului, sunt reluate si in cartea de acum,
unde intre altele se face o fina distinctie intre "marginalitate" si
"discriminare" (evreii din Romania, sustine Serge Moscovici, au fost
discriminati, nu marginalizati). Si poate ca dialogul realizat de
Adrian Neculau va duce si la o relansare a Cronicii..., carte
scufundata intr-o inexplicabila tacere.
Un dialog care, daca ar exista asa ceva, ar putea fi citit si ca un
manual de libertate (de actiune, de gandire, de viata). Cum insa
asemenea manuale nu exista, ar fi o contradictie in termeni!, ar fi
insa de reflectat la aceasta confesiune: "Credinta mea este ca stiinta
si filosofia implica ceva ce tine de artistic si de intuitiv. (...)
Filosofic vorbind, ma declar un oportunist, oricare ar fi reprosurile
pe care am a le primi din aceasta cauza. Pur si simplu scopul meu nu
este sistemul filosofic, ci inventarea a ceva. Si, cum ideile
reprezinta o creatie libera, nu putem spune nimanui ce poate si ce nu
poate sa faca". E confesiunea unui spirit liber.
*Urmele timpului. Iluzii romanesti, confirmari europene - Serge
Moscovici in dialog cu Adrian Neculau, traducere din limba franceza de
Lidia Ciocoiu, Editura Polirom, 2002


http://www.revista22.ro/html/index.php?art=286&nr=2002-12-16

Serge Moscovici, laureat al premiului Nonino pentru literatura in 2010

Psihologul francez de origine romana, Serge Moscovici, si scriitorul german, Siegfried Lenz, sunt laureatii pe anul acesta ai premiului italian de literatura Nonino, in valoare de 8000 de euro, ce va fi inmanat celor doi pe 30 ianuarie, intr-o ceremonie care va avea loc intr-o localitate din nordul Italiei, in apropiere de Udine, transmite Romanian Global News, care citeaza Deutsche Welle.



Serge Moscovici, initiatorul teoriei reprezentarilor sociale, s-a nascut la 14 iunie 1925 in Romania, la Braila, dar a parasit tara natala cand avea 22 de ani. Destinul si l-a implinit in Franta si SUA. Pe lista publicatiilor sale se gasesc 15 carti, 18 volume in colaborare si peste o suta de articole si capitole in volume colective. De-a lungul carierei sale a tinut zeci de conferinte. Din 1979, este director al Laboratorului European de Psihologie Sociala. Serge Moscovici este tatal lui Pierre Moscovici, fost ambasdador francez la Bucuresti si raportor pentru Romania al Parlamentului European.

Siegfried Lenz, in varsta de 83 de ani, a fost recompensat pentru opera sa in care a tratat teme precum violenta si persecutarea, distantandu-se de orice forma de ideologie, si-a motivat juriul decizia. Opera cea mai apreciata a autorului german este romanul "Deutschstunde" ("Ora de germana"), in care a scris despre drama poporului sau la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Premiul italian "Nonino" ajuns la cea de-a 35-a editie a devenit un reper in lumea internationala a culturii și știintei, unde sunt premiate personalitati de nivel international. Juriul este alcatuit din nume de referinta din lumea culturii și știintei. Presedintele edittiei din acest an a fost ales V.S. Naipaul, castigatorul premiului Nobel pentru literatura in 2001.

Din comisie a facut parte si scriitorul de origine romana Norman Manea. In fiecare an sunt patru castigatori ai acestui premiu. Anul acesta juriul i-a ales pe fizicianul francez Jean Jouezel, scriitorul german Siegfried Lenz, psihologul si antropologul roman Serge Moscovici si Corul "Manos Blancas" din Venezuela.

Serge Moscovici

Serge Moscovici – un evreu din România

Despre Serge Moscovici nu se știe prea mult nici acum, în România, țara sa de origine. Când comisarul UE, Pierre Moscovici a întocmit raportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit și de tatăl său. În „ Revista 22”, din 5 aprilie 2005, Adrian Neculau, profesor la Universitatea „Al.I.Cuza”din Iași a evocat personalitatea savantului Serge Moscovici, cartea sa „ Cronica anilor risipiți” ( Polirom – 1999), ca și propria carte despre întâlnirile cu acesta, „Urmele timpului. Iluzii românești, confirmări europene” (Polirom -2002). Persecutat înainte de 1944, ca evreu, Serge Moscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaurarea dictaturii comuniste, constată că a făcut o greșeală și se refugiază în Occident. El compară acest tip de dictatură cu „o armată, o Biserică”. Prieten cu Gherasim Luca, la Paris, a suferit în urma sinciderii acestuia. De la Paris el a lansat chemarea „viitorul științelor se joacă în Est”. Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniul psiho-sociologiei este imens, în lume, conferințele sale sunt programate cu multe luni înainte, are numeroși discipoli. Srul Herș Moscovici s-a născut în anul 1925, la Brăila, tatăl său ocupându-se cu comercializarea grânelor. A locuit la Cahul, Galați, București, iar în 1938 este eliminat din școală pe baza legii rasiale. În timpul războiului, studiază singur franceza și citește în original pe Descartes, în traducere franceză pe Spinoza.După război a încercat să fondeze revista „DA”, împreună cu Isidore Isou, dar primul număr a fost interzis de cenzură. A vizitat Germania, Austria, Palestina, iar la București s-a angajat la Uzinele Malaxa ( care vor căpăta denumirea de „23 August„), refuzând oferte politice din partea PCR. In anii ocupației sovietice a ajutat sioniști să emigreze ilegal în Palestina. Implicat într-un proces politic, ăn 1947, la Timișoara, trece ilegal granița în Ungaria, apoi în Austria și, în fine, în Franța, după o ședere într-un lagăr de refugiați în Italia. A studiat la Sorbona, s-a implicat în viața literară pariziană, era prieten cu Paul celan, Isac Chiva, ș.a. Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie, psihanaliză, predă la universități din SUA ( Princeton, Yale, Stanford, New York), din Europa ( Geneva , Louvain, Cambridge), este distins cu DHC de către universități de prestigiu, din lume , publică o seamă de studii, cărți bazate pe experiențe și cercetări păroprii. S-a preocupat de relația minoritar- majoritar, de psiho-sociologia Chinei, o țară dominată de factorul demografic ascendent, ș.a. Dintre lucrările sale amintim - Psihanaliza, imaginea ei publică”, „Reconversia industrială și modificările sociale”, „ Societatea contra naturii”,„Eseu asupra naturii umane a naturii”„Omul domestic și sălbatic”, „Psihologia minorităților active”, alte lucrări despre psihologia maselor, etc.Teoria lui Serge Moscovici despre Reprezentările Sociale a intrat în circuitul mondial al cercetării sociologice, anual au loc Conferințe Internaționale pe această temă, Moscovici fiind considerat cel mai prestigios savant în psiho-sociologie. Academia Română, din păcate nu l-a onorat cu o invitație, până acum.La Moscova el a fost numit membru de drept al Academiei Ruse., la Budapeste i s-a conferit titlul onorific de membru al Academiei Ungare, iar în 2003 a fost distins cu Premiul Balzan, cel mai important premiu în domeniu. Intr-un dialog cu Lavinia Betea, publicat în revista „Cultura”, din 2008, Serge Moscovici a delarat că „numărul băncilor îl depășește pe cel al librăriilor și al muzeelor”.Absolut adevărat și deloc lăudabil pentru actuala civilizație. In alt interviu, cu aceeași scriitoare, Moscovici vorbește despre„păcatul originar”, rolul femeii ca „obiect”, în istorie, despre incest, pedofilie, teme considerate tabu, cel puțin la noi, timp de decenii.O altă temă incitantă de care s-a ocupat Moscovici este cea a „mentalităților conspiraționiste”, care se explică prin tendința fiecărui aparat de stat să păstreze anumite secrete, care poate produce în timp un lanț întreg de falsuri, interpretări deformate, cu efecte negative asurpa relațiilor interumane. „Cronica anilor risipiți” despre care am scris cândva ( a apărut în 1999) este un jurnal ce cuprinde perioada 1978-1995, începe la Ierusalim și se încheie la Paris. Cartea a fost comparată cu trilogia lui Canetti, cu memorialistica lui Zweig, talentul autorului cincurează cu cel al cercetătorului. Un om luminat, o personalitate, ce merită să stea alături de Brâncuși, Enescu, Cioran, Eliade, Ionescu, oameni care au părăsit meleagurile natale, dar nu le-au uitat, deși unii dintre noi, aici, îi mai uităm uneori.

Scriitori romano-americani despre sistemul totalitar dinainte de 1989 – Claudia Moscovici

Scriitoare
de origine romana stabilita in America, Claudia Moscovici a publicat in
august curent, la Rowman & Littlefield Publishers, romanul „Velvet
Totalitarianism" (Dictatura de catifea), roman care a primit deja
critici pozitive din partea specialistilor, transmite in exclusivitate Romanian Global News citand-o chiar pe autoare.






Claudia
Moscovici este o scriitoare americana de origina romana, care se ocupa
cu filozofia politica si miscarea romantica. A publicat beletristica si
poezie in reviste literare, si este autoarea catorva monografii
academice consacrate artei si literaturii romantice.



Prin
amabilitatea dnei. Claudia Moscovici va punem la dispozitie si cateva
din aprecierile de care s-a bucurat cartea pana in prezent.



„Este
un roman profund conceput si inteligent realizat, de importanta
exceptionala pentru cititorul interesat sa inteleaga esenta regimului
dictatorial si groaznicele sale consecinte umane. Urgenta, evocativa si
extrem de covingatoare, „Dictatura de catifea" este o carte de pretuit,
iar Claudia Moscovici este o scriitoare de urmarit, acum si in viitor",
crede Travis Holland, autorul The Archivist's Story.



„Dictatura
de catifea'', primul roman al Claudiei Moscovici, este un succes pe
cateva planuri: ca roman politic de senzatie, ca demascare a regimului
lui Ceausescu si ca biografie romantata emotionala a unei familii in
cautarea libertatii.



In
„Dictatura de catifea", Claudia Moscovici isi face cititorii sa resimta
in mod visceral frica destructiva, demoralizanta si paralizanta impusa
cetateanului de catre regimul dictatorial. In acelasi timp, cu mult
stil si inteligenta, inarmata cu experienta copilariei in Romania
comunista urmata de emigrare in SUA, ea nareaza o poveste a rezistentei
si sperantei. „Dictatura de catifea" este un roman care trebuie citit,
atat pentru descrierea captivanta cat si pentru importanta mesajului".
Michael Kort, Profesor la Boston University si autor al lucrarii The
Soviet Colossus: History and Aftermath



„Acest
roman viu al Claudiei Moscovici, istorica a ideilor si critic literar
de anvergura, urmareste o familie de refugiati din Romania, de la
scaparea din sufocanta dictatura comunista a tarii natale pana la
stabilirea in Statele Unite in anii 1980. Este o povestire fascinanta
si captivanta, si totodata corecta din punct de vedere istoric,
pasionanta, atractiva si care nu poate fi lasata din mana", spune
Edward K. Kaplan, Professor la Brandeis University si autor al lucrarii
Spiritual Radical: Abraham Joshua Heschel in America



„Miscandu-se printre vieti obisnuite si neobisnuite, din Romania in Statele Unite, de la dictatura de catifea
la libertate relativa, de la lipsuri groaznice la mentalitate de
consumator, evocand experienta ei romaneasca in anii 70, emigrarea
familiei in anii 80 si revolta din 1989 de la Timisoara si Bucuresti
care a marcat sfarsitul regimului lui Ceausescu, Claudia Moscovici
ofera cititorilor ei o carte cu multe fatete, „Dictatura de catifea"
care este simultan poveste de dragoste, roman politic si roman de
senzatie", crede si Sanda Golopentia, Profesor la Brown University.

Claudia Moscovici
Claudia Moscovici was born in Bucharest, Romania and immigrated
with her family to the United States when she was twelve years
old. Her doctorate is in Comparative Literature from Brown
University.
She is the author of five scholarly books on democracy and ethics and teaches
philosophy and arts and ideas at the University of Michigan in Ann Arbor. She
is collaborating with Mexican sculptor Leonardo Pereznieto and 20 other Latin
American and European artists on founding a movement in art and literature called
postromanticism, to which the website postromanticism.com is devoted.
Her first novel, entitled The Cubic Planet, is a love story staged in the midst
of a world war between a corrupt democracy and an authoritarian regime. Her novel-in-progress,
Artworld, traces the struggles of realist artists in an artistic milieu dominated
by conceptual art.
She has published short stories and poetry in several literary magazines, including
Portland Magazine, Enigma Magazine, WINGS, Nanny Fay Poetry Magazine, The Poetic
Matrix, Three Cup Morning and Möbius.

Pe urmele timpului (1)
Cu trei ani in urma a aparut, la Editura Polirom, in traducerea Magdei Jeanrenaud, Cronica anilor risipiti, o "povestire autobiografica" a lui Serge Moscovici, un corifeu, as putea spune, din cite am ...

Mosteniri romanesti, confirmari europene
In Urmele timpului. Iluzii romanesti, confirmari europene, carte la care m-am referit saptamina trecuta, Serge Moscovici nu uita nimic esential din experienta romaneasca asa-zicind care i-a marcat evo...

Subiectivitatea si schimbarea
Comunistii, observa ilustrul psiholog social Serge Moscovici, cred ca "schimbarea obiectivitatii aduce dupa sine subiectivitatea" si exemplifica prin ceea ce a putut constata direct, "pe viu", in Unga...

Moscovici, victima reformei partidului MEF
CR
Sylvie Goulard, fosta colaboratoare a lui Romano Prodi la Bruxelles, specialista in cultura si civilizatie germanica, a fost aleasa, sambata, 9 decembrie, presedinta a Miscarii europene Franta (MEF), cea mai veche asociatie proeuropeana, a scris, in editia sa de ieri cotidianul francez Le Monde. La 42 de ani, ea la invins in alegeri pe Pierre Moscovici, fost ministru delegat pentru probleme europene in guvernul Lionel Jospin, sprijinjit de o alianta cu deputatul UMP Piere Lequillier. Ambii au propus

Tariceanu i-a multumit lui Moscovici
CR
Premierul Tariceanu i-a multumit telefonic, marti, raportorului pentru Romania in Parlamentul European, Pierre Moscovici, pentru contributia avuta la pregatirea pentru aderare. Parlamentul European (PE) a votat, ieri, raportul privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, redactat de Pierre Moscovici, dupa ce documentul a fost aprobat, saptamana trecuta, de Comisia pentru Afaceri Externe a Parlamentului European (AFET), cu 51 de voturi pentru, un vot impotriva si nici o abtinere. Potrivit comunicatului

Comisia pentru Afaceri Externe din Parlamentul European se va reuni, astăzi, într-o şedinţă extraordinară la Strasbourg, pentru a discuta proiectele de raport privind aderarea României şi Bulgariei, întocmite de raportorii Pierre Moscovici şi, respectiv, Geoffrey van Orden.
Pierre Moscovici (foto) apreciază că, de la raportul Comisiei Europene din mai, România a realizat progrese considerabile, dar nu suficiente în domenii precum reforma sistemului judiciar, combaterea corupţiei, absorbţia fondurilor comunitare şi securitatea alimentară. Raportorul încurajează Guvernul să consolideze reformele privind protecţia copilului, integrarea minorităţilor - în special cea maghiară - şi îngrijirea persoanelor cu handicap mental. "Parlamentul European aşteaptă raportul Comisiei, anunţat pentru iunie 2007, asupra progreselor realizate în ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei", mai spune Moscovici. Legislativul UE doreşte să fie informat permanent despre eforturile depuse de ţara noastră pentru integrarea în forul comunitar. Referitor la activarea clauzelor de salvgardare sectoriale, Moscovici reaminteşte că măsuri similare au fost aplicate şi după ultima extindere a UE. "Parlamentul European îşi doreste ca aceste mecanisme să nu fie aplicate decât în domenii foarte bine precizate şi pentru o durată limitată", se arată în proiectul de raport întocmit de Pierre Moscovici. Acesta consideră că ţara noastră are o economie de piaţă funcţională.
Pe de altă parte, Bulgaria trebuie să aibă suficientă energie electrică pentru a satisface nevoile interne si cele ale regiunii, a apreciat raportorul Parlamentului European, Geoffrey van Orden. UE ar trebui să dea dovadă de o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte termenul stabilit pentru închiderea unităţilor 3 şi 4 de la centrala nucleară de la Kozlodui, susţine raportorul pentru Bulgaria. După închiderea unităţilor 1 si 2 şi iminenta închidere a unităţilor 3 si 4, la Kozlodui vor rămâne în funcţiune ultimele două reactoare, mai moderne, de 1 000 de megawaţi. AZI

Pierre Moscovici şi-ar fi dorit o decizie mai curajoasă

Pierre Moscovici, raportor al Parlamentului European pentru România, regretă prudenţa Comisiei Europene (CE) în privinţa aderării ţării noastre la UE, apreciind că rezervele ar fi trebuit păstrate doar în cazul Bulgariei.
"Aş fi preferat o exprimare mai clară din partea Comisiei Europene, care să spună <> în cazul României, <>, dar cu unele rezerve în cazul Bulgariei. Dacă ar exista dificultăţi majore, ar putea fi aplicată o clauză de salvgardare, dar în orice caz ar trebui încheiată această practică a amânărilor", a declarat, ieri, într-un interviu pentru RFI România, Pierre Moscovici. Întrebat dacă Raportul prezentat, marţi, de Comisia Europeană a amânat practic recomandarea ca România să adere la 1 ianuarie 2007, Moscovici a spus: "Eu regret că raportul şi, de fapt, Comisia a rămas atât de prudentă. Înţelegem că Romania nu e poate gata cu pregătirile, dar se poate spune cred că e aproape gata. Cred că decizia ar fi trebuit să fie luată prin acest doment, pentru a-i linişti pe români. În acelaşi timp, sunt de părere că mesajul către Parlamentul European ar fi trebuit să fie mai clar. O amânare ar presupune, în mod normal, că ceva grav s-a produs, în timp ce raportul arată foarte clar ca nici un eveniment de o astfel de natură nu s-a produs".
Potrivit lui Moscovici, Comisia Europeană ar fi putut spune românilor - "Da, veţi adera la 1 ianuarie 2007", cu atât mai mai mult cu cât în primii trei ani de după aderare, Uniunea Europeană dispune de mecanisme prin care să urmărească dacă evoluţiile aşteptate se şi produc, iar dacă nu, CE ar fi putut decide sancţiuni, dacă acestea ar fi necesare. "În nici un caz nu e bine să laşi oamenii să creadă că ar putea fi amânaţi până în 2008. Pe lângă faptul că un astfel de semnal nu e bun, ar putea să pună şi unele probleme practice. De exemplu, ţările care nu au ratificat încă Tratatul de aderare ar putea fi tentate să mai aştepte raportul din octombrie înainte de a face acest pas", a spus Moscovici, adăugând că raportul din octombrie lasă un interval de timp foarte scurt pentru ca aceste pregătiri tehnice să fie făcute. În opinia raportorului european, acest semnal poate afecta şi voinţa românilor de a mai face eforturile care ar mai trebui făcute poate crea tensiuni negative inutile în privinţa aşteptărilor pe care oamenii le au de la extindere.

http://www.azi.ro/externe.htm

Tatal raportorului Moscovici a fost terorizat de Brucan

Fostul ilegalist se numeste Serge Moscovici si a ajuns la Paris unul dintre cei mai de seama savanti ai Europei, intemeietor al psihologiei sociale. Fiul sau, Pierre Moscovici, intocmeste rapoartele de care depinde in buna masura integrarea europeana a Romaniei.

Persecutat de Antonescu si de comunisti, Moscovici-tatal refuza sa vorbeasca romaneste si nu a dorit niciodata sa-si revada tara de origine. A ramas un aspru critic al realitatilor romanesti, dupa cum rezulta dintr-o carte de dialoguri cu un profesor iesean.

Moscovici-fiul e la fel de critic in declaratiile sale despre Romania, dar isi ascunde diplomatic eventuala mostenire: „Eu sint un prieten al Romaniei, dar un prieten exigent".

Serge Moscovici a trait un sfert din viata in Romania, dar refuza sa rosteasca macar un cuvint in romaneste. El este tatal raportorului pentru Romania al Parlamentului European.



Pe 13 aprilie, la Bruxelles, europarlamentarii vor decide soarta Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Decizia depinde si de rapoartele facute de Pierre Moscovici, care contin puternice accente critice. „Eu sint un prieten al Romaniei, rapoartele mele sint prietenesti, dar sint un prieten exigent", si-a exprimat, diplomatic, pozitia Pierre Moscovici, la inceputul acestei luni.

Opiniile sale par a fi in acelasi ton cu ale tatalui, reputat savant francez in domeniul psihologiei sociale, care in 1947 a fost silit sa paraseasca Romania.

Ajuns acum la virsta de 80 de ani, Serge Moscovici a refuzat sa mai vina vreodata in Romania. Pe buna dreptate, spun cei care ii cunosc povestea.

Destin deturnat de Silviu Brucan

De origine evreu, tatal raportorului european a avut o adolescenta marcata de politica antisemita a guvernului Antonescu, fiind dat afara din liceu si trimis in lagar de munca. In replica, a intrat in Partidul Comunist, activitatea sa ca ilegalist recomandindu-l dupa razboi pentru a fi trimis la studii in Moscova.

A luat insa drumul Occidentului, dintr-un motiv pe care ni l-a spus profesorul Adrian Neculau de la Universitatea din Iasi, bun prieten al savantului. „A scos o revista avangardista de cultura, iar in «Scinteia», pe atunci condusa de Miron Constantinescu, Silviu Brucan i-a desfiintat-o intr-o cronica. Asta l-a afectat foarte mult si a decis sa plece", spune prietenul sau.

O singura fraza in 60 de ani

Incepindu-si viata in Franta ca vinzator de pantofi, Serge Moscovici a ajuns unul dintre cei mai importanti psihologi din Europa. In pofida originii, el evita sistematic sa vorbeasca romaneste. „Multi se mira ca eu si cu el nu vorbim niciodata in romaneste.

O singura data mi-a zis in romana «Frate, frate, dar brinza-i pe bani», pentru ca nu stia cum ar suna in franceza expresia", isi mai aminteste Adrian Neculau. Profesorul iesean l-a cunoscut pe Moscovici in 1991, cind a ajuns in Franta cu o bursa. „La inceput a fost foarte suspicios. Ma asteptam sa aiba o foame de informatii despre Romania, or, nu a fost asa.

Cit priveste o vizita in Romania, la inceput spunea ca va veni peste un an, peste doi... Ultima data cind l-am invitat, in decembrie, mi-a spus ca este prea tirziu pentru el", spune Adrian Neculau. In urma cu citiva ani, numai ca sa nu vina in Romania, Serge Moscovici a refuzat sa primeasca si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Iasi.

Revansa pentru persecutiile tatalui

Intr-o carte de dialoguri intre Serge Moscovici si Adrian Neculau - purtate, fireste, tot in franceza - savantul nu a fost deloc blind cu tara de origine: „Romania este o tara lunecoasa, afirma acesta. Coruptia devenise prezenta la orice nivel, iar lumea ajunsese sa se corupa chiar daca nu avea neaparata nevoie: functiona ca un fel de asigurare", caracterizeaza Serge Moscovici.

Opiniile acestuia despre Romania par sa nu difere prea mult de cele ale fiului sau. „Exista fenomene de coruptie, fenomene serioase, la toate nivelurile societatii, impotriva carora trebuie luptat, cu regulamente, cu justitia, cu masuri economice", a declarat fiul in martie 2005. „Sigur ca aceasta numire a fost determinata de radacinile sale romanesti.

Tatal sau o vede ca pe o revansa peste ani pentru persecutiile la care el a fost supus in Romania", sustine Adrian Neculau.

http://www.hotnews.ro/articol_18320-Tatal-raportorului-Moscovici

Serge Moscovici, Pierre Moscovici si Romania
Raportul intocmit de comisarul european Pierre Moscovici cu privire la admiterea Romaniei in Uniunea Europeana trezeste vii discutii si interpretari si reprezinta un prilej de speculatii si extrapolari hazardate. De cateva ori a fost invocat numele tatalui sau, profesorul de psihologie sociala Serge Moscovici. De origine romana, Serge Moscovici este o personalitate in domeniu, care a marcat evolutia europeana a acestei stiinte in ultimii treizeci de ani si a impulsionat hotarator dezvoltarea domeniului in Romania dupa 1989. Teza acreditata uneori in media din Romania (un exemplu recent este Mirela Corlatan, in articolul Tatal raportorului Moscovici a fost terorizat de Brucan, publicat in Cotidianul din 25 martie 2005) este ca persecutiile, mai intai legionare, iar mai apoi comuniste, suferite de S. Moscovici in anii tineretii ar explica unele dintre declaratiile politice despre Romania ale fiului sau. Intrucat am stabilit si intretinut bune relatii intre Serge Moscovici si colegii romani si pentru a preveni difuzarea de informatii eronate si tendentioase, ma simt dator sa fac doua precizari in legatura cu aceasta teza. In primul rand, in pofida experientelor dureroase din tinerete, S. Moscovici nu este un resentimentar. S. Moscovici este o personalitate complexa, care nu poate fi redusa la sabloanele explicative ale unei prese de informatii fascinate de senzational. In al doilea rand, psihologii sociali din Romania si, implicit, dezvoltarea disciplinei si a institutiilor aferente din tara noastra au beneficiat hotarator de pe urma ajutorului sau. L-am cunoscut pe Serge Moscovici la Paris in 1991, la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Intr-o discutie prelungita care a avut loc acum cativa ani (si care s-a transformat apoi intr-o carte de convorbiri, Urmele timpului. Iluzii romanesti, confirmari europene, Polirom, 2002), i-am reamintit prima noastra intalnire. La vremea aceea, Serge Moscovici nu era interesat de realitatile romanesti si parea reticent fata de vizitatorii romani ajunsi in Franta. I-am inteles rezerva dupa ce i-am citit cartea de memorii, Cronica anilor risipiti.
Cronica lui Serge Moscovici este o istorie personala plasata pe fundalul istoriei sociale a Romaniei interbelice si, in acelasi timp, o descriere a mediului psihosocial in care s-a format si a trait autorul. Anii adolescentei si tineretii petrecuti in Romania legionara si apoi comunista i-au furnizat materialul brut din care s-au nascut concepte si teorii devenite intre timp capitole de manual, cum ar fi teoria minoritatii active sau aceea a reprezentarilor sociale. Ipoteza pare a fi confirmata intr-o discutie a lui S. Moscovici cu profesoara scotiana Ivana Markova si publicata in 2000. Intalnim aici marturii ca acestea: "copilaria si tineretea mea au fost marcate de regimul fascist"; "am fost eliminat dintr-un liceu din Romania pe motive rasiale"; "razboiul a insemnat pentru mine un adevarat iad". Referindu-se la Romania acelor ani, el conchide: "a nu fi antisemit trecea, in ochii celorlalti, drept o deficienta din nastere sau un defect de educatie", motiv pentru care "traiam... la marginea unei societati... care nu ne dorea".
Devenit militant al Partidului Comunist in anii razboiului, S. Moscovici descopera din interior mecanismele de functionare ale viitoarei puteri. Dupa razboi, "comunismul devenise o armata, aproape o Biserica". El descrie "emotia manifestatiilor de masa", stilul de a face noi recrutari prin "smulgerea adeziunii" si "intimidarea sovaielnicilor si a potrivnicilor", hartuielile de strada si destabilizarea guvernelor ("asa actionau comunistii, in toate directiile"). Descoperirea e amara si ii intareste, probabil, decizia de a parasi Romania: "Atunci am intrevazut eu sensul inscenarilor si al justificarilor care regizau lumea conducatorilor. Si tot atunci am vazut cum lucea in ei omeneasca, mult prea omeneasca lacomie de onoruri si privilegii". In Cronica gasim o marturisire precisa: "Cand am scris Varsta multimilor, experienta comunista mi-a servit drept stimulent si fir conducator".
Marginalizat, izolat, respins, tanarul Serge Moscovici avea toate motivele sa refuze, mai tarziu, ideea de patrie. Dar, chiar si atunci cand descrie abuzurile antisemite, pogromurile si deportarile din anii tineretii sale, cand se refera la Romania el foloseste sintagma "tara mea". Si ce sentiment stenic induc cititorului sau roman referintele la lecturile din Sadoveanu sau la poemele patriotice ale lui Alecsandri ("ale carui refrene ritmate nu le-am uitat")! M-a dus odata pe insula St. Louis ca sa imi arate casa in care a locuit Martha Bibescu. Alta data mi-a aratat cheiul de pe care s-a aruncat in Sena prietenul sau, poetul Gherasim Luca. Recent, la un restaurant romanesc din Paris, a trait emotii vizibile cand a gustat salata de vinete, sarmalele si micii, stropite cu vin de Murfatlar. Nu mi se pare atitudinea cuiva care isi respinge tara de origine. Din Romania, marturiseste undeva, a plecat cu doua lucruri: cultura si intrebarile.
Nu sunt singurul roman care il frecventeaza la Paris. Mai multi colegi, din Iasi sau din alta parte, au fost ajutati sa elaboreze proiecte, sa participe la manifestari stiintifice internationale, sa primeasca burse. A acceptat sa figureze pe coperta revistei romanesti de psihologie sociala ca director fondator, iar acest lucru i-a ridicat revistei, imediat, prestigiul international. A participat la toate proiectele editoriale romanesti pe care i le-am propus. Declara tuturor ca revista si centrul de cercetari de la Iasi sunt cele mai constante si vizibile institutii de acest tip din Europa Centrala si de Est. Recent, intr-un articol publicat intr-o revista internationala de psihologie sociala, atrage atentia colegilor din Vest ca este de datoria lor sa ofere suport pentru crearea unor laboratoare, centre de cercetari, reviste care sa abordeze problematica Estului, prezicand ca "viitorul stiintelor umane se joaca in Est". Desi este solicitat sa participe la intalniri cu psihosociologi de pe toate continentele, iar pe multi este nevoit sa ii refuze, romanilor le gaseste intotdeauna timp.
Prestigiul lui Serge Moscovici este imens. A primit din partea mai multor mari universitati titlul de Doctor Honoris Causa, i s-au acordat premii internationale de prestigiu si i s-au dedicat volume omagiale. Teoria reprezentarilor sociale pe care a elaborat-o a dat nastere unei asociatii care o studiaza si care isi tine congresele la fiecare doi ani. (Recent a avut loc cel de-al optulea congres.) O conferinta a sa, in oricare tara din Europa sau in America, reprezinta un eveniment. Cartile ii sunt traduse in numeroase limbi, intre care si in limba romana. Este studiat in universitatile din Romania, unde exista teze de doctorat inspirate de conceptiile sale.
L-am invitat de mai multe ori in Romania, inclusiv pentru a i se acorda titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Iasi. Mi-a explicat ca, fire emotiva, nu stie cum ar rezista unor trairi atat de puternice cum sunt cele prilejuite de reintoarcerea in tara de nastere. Uneori mi se parea ca isi doreste acest voiaj. Apoi amana. Emotiile sale sunt de inteles, tot asa cum e de inteles dorinta de a se proteja afectiv si fizic la o varsta inaintata. De ce, am fost intrebat de cateva ori, nu i se acorda titlul de membru de onoare al Academiei Romane? Nu sunt eu cel chemat sa explice acest lucru si nici sa ia decizii in acest sens.
L-am intalnit pe Serge Moscovici de multe ori de-a lungul ultimilor 15 ani si am discutat zeci de ore. Mi-a spus ca al doilea fiu al sau, Denis, colectioneaza reviste romanesti vechi. Niciodata nu am vorbit, insa, despre vederile politice si cariera lui Pierre Moscovici. (Personal, nu am avut prilejul sa-l intalnesc pe actualul raportor.) O singura data am gasit pe o masa, asezat la vedere, un afis electoral cu fotografia lui, inaintea alegerilor din Franta. L-am auzit si eu, ca noi toti, pe raportorul european, declarand in Parlamentul Romaniei ca se simte pe jumatate roman. In cartea noastra de dialog, profesorul imi spune ca Pierre l-a informat ca Romania e singura tara in care poate vorbi franceza fara probleme. Dar "nu intotdeauna ideile noastre despre Romania - si nu numai - sunt identice, dimpotriva. De aceea si evit discutiile cu el pe aceasta tema. In plus, exista si o anumita discretie in ceea ce ma priveste".
Ma intreb, atunci: daca tatal reuseste sa fie discret, de ce am specula noi cu privire la "contributia" indirecta a biografiei lui Serge Moscovici la raportul european? E prea mult, ca in atatea alte situatii.

* Profesor de psihologie sociala Univ. "Al.I. Cuza" din Iasi
http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-04-07&art=1629

PierreSergeConstantin