Bering[V=]

Stramtoarea Bering, una din cele mai importante din punct de vedere geografic si istoric, desparte Alaska de extremul nord-est al Rusiei. Pe aici, in vremuri preistorice (acum aproximativ zece mii de ani), oamenii primitivi au putut migra din Asia in America de Nord, asa cum o atesta numeroase descoperiri paleoantropologice. Numele provine de la marele explorator danez Vitus Jonassen Bering, care a efectuat doua expeditii stiintifice de pionierat in acea zona strabatuta de Cercul polar artic.

 Nascut in 1681, in localitatea Jylland de la Marea Baltica, Bering se angajeaza la 18 ani in marina ruseasca, aflata mereu in cautarea unor specialisti straini. Dupa 20 de ani de cariera stralucita, tarul Petru cel Mare ii acorda (in 1724) titlul de sef expeditionar in extremul orient al Rusiei – pe atunci prea putin cunoscut. Danezul se inconjoara de reputati oameni de stiinta ai epocii, in vederea efectuarii unor studii plurivalente in regiunea Siberiei si peninsulei Kamceatka. Insusi Bering urmareste construirea navelor si organizarea strategiei calatoriilor care aveau sa infrunte un mediu extrem de ostil atat din punct de vedere al climei, cat si al reactiilor localnicilor – iakuti, eschimosi etc., care nu mai avusesera de-a face cu oamenii tarului. Si, in pofida greutatilor inimaginabile ale drumului pana in Marea Ohotk, Kamceatka si insulele din acea zona a Pacificului, sotia lui Bering, Anna-Christina Pulse, l-a insotit permanent si i-a nascut patru copii.

 Prima expeditie a durat intre 1724 si 1730. Cu acest prilej, marele explorator si oamenii de stiinta ce-l insoteau au facut importante documentari de natura biologica, etnologica si cartografica. Hartile realizate atunci si pe care erau trecute cu mare precizie toate reperele geografice din nord-estul Rusiei si legatura dintre Oceanul Pacific si Oceanul Inghetat de Nord (stramtoarea care urma sa se numeasca Bering) au fost folosite cu succes, treizeci de ani mai tarziu, de James Cook.

 A doua expeditie, organizata in intregime tot de Vitus Bering, a debutat in 1741. Nava „Sfantul Petru” pe care se afla exploratorul danez a depasit Insulele Aleutine si a ajuns pana in apropierea Alaskai, pe Insula Kayak. Datorita frigului si a perfidelor banchize care amenintau integritatea ambarcatiunilor, Bering a decis sa nu se avante pe noul teritoriu si sa astepte indreptarea vremii. Din pacate, au urmat patru luni de furtuni polare ingrozitoare si in noiembrie 1741 exploratorul si multi dintre oamenii sai au murit de epuizare, de frig sau de scorbut. Cel care a clarificat primul legaturile maritime ale Rusiei cu America de Nord nu a putut sa puna piciorul pe teritoriul Alaskai.

 Abia in 1991 a fost descoperit mormantul lui Vitus Bering si al altor opt camarazi, pe insula care-i poarta numele si aflata in preajma Peninsulei Kamceatka. Apoi, stiind ca vor muri de foame si de frig, ramasesera langa locul ingropaciunii, asteptand inevitabila moarte... Pe langa cartografierea exceptionala a acelei regiuni a globului, expeditiile lui Bering au evidentiat pentru prima oara inrudirile dintre locuitorii Siberiei si Alaskai, aflate pe doua continente care in vremuri preistorice nu erau despartite de ape.

PAUL IOAN