Metzinger[V=]

Editura Humanitas a lansat de curand pe piata o exceptionala lucrare filozofica sub semnatura lui Thomas Metzinger: este vorba despre Tunelul Eului (traducere Cristina Jinga), o carte care, intr-un fel, se ocupa de stiinta mintii umane si in mare masura de mitul sinelui. De la lansarea conceptului, acum aproape un secol, lucrurile s-au mai schimbat. Asta, pentru ca a intrat in arena neurostiinta, de pilda, care ne spune ca noi, oamenii, nu avem propriu-zis un sine! Ca de fapt, asa cum ar demonstra-o experimentele, suntem un manunchi  de fenomene psihice si neuronale sprijinit pe o temelie fiziologica. De fapt, noi suntem ceea ce credem noi ca suntem. Nu am deconspirat nimic din misterul creierului uman, dar e un pas inainte. Thomas Metzinger scrie o carte pasionanta, care ne infatiseaza nu doar noile descoperiri din stiinta creierului, dar reuseste totodata sa retrezeasca in noi intrebarea fundamentala: Cine suntem?

 Celelalte doua intrebari esentiale ale umanitatii, de unde venim si incotro ne ducem, sunt lasate deoparte. „Suntem Masini-Eu, sisteme naturale de procesare a informatiei, aparute in procesul de evolutie biologica de pe aceasta planeta. Eul este o unealta, una care a evoluat pentru a controla si a prezice comportamentul propriu si intelegerea comportamentului altora”, scrie  Thomas Metzinger in cartea sa. Practic, Metzinger incearca sa familiarizeze publicul larg cu ceea ce crede el ca sunt adevaratele probleme in cercetarile de azi asupra constiintei.

 Asadar, exista sau nu un Sine? Iata ce spune Thomas Metzinger in Introducere: „In pofida a ceea ce cred cei mai multi oameni, nimeni n-a fost sau n-a avut vreodata un sine. Insa nu doar pentru ca filozofia moderna a mintii si neurostiinta cognitiei sunt, amandoua, pe cale sa zdruncine mitul sinelui. Acum a devenit clar ca nu vom rezolva niciodata dificila si complexa problema filozofica a constiintei – si anume cum poate aceasta aparea in creier, care este un obiect fizic pur – daca nu admitem aceasta simpla afirmatie: ca, din tot ceea ce stim astazi, nu exista un lucru, o entitate indivizibila, care sa fie noi, nici in creier, nici in vreun alt plan metafizic din afara acestei lumi.

 Prin urmare, cand vorbim despre experienta constiintei ca fenomen subiectiv, care este entitatea ce are aceasta experienta? Exista si alte aspecte importante in incercarea de a sonda natura noastra interioara – noi si captivante teorii despre emotii, empatie, visare, ratiune, recente descoperiri despre vointa libera si controlul constient al actiunilor noastre, chiar si despre constiinta masinii – si toate sunt valoroase, ca pietre de constructie a unei mai profunde intelegeri a ceea ce suntem...

 Ceea ce ne lipseste in prezent, totusi, este imaginea de ansamblu – un cadru mai general pe care sa putem lucra. Noile stiinte ale mintii au generat o avalansa de date relevante, dar niciun model care sa poata, macar in principiu, sa integreze toate aceste date. Exista o intrebare centrala cu care trebuie sa ne confruntam frontal: De ce intotdeauna exista cineva care sa aiba experienta? Cine este cel care simte senzatiile tale si care viseaza visele tale? Cine este agentul care face actiunea si ce este entitatea care gandeste gandurile tale? De ce este realitatea ta constienta realitatea ta constienta? Aceasta este inima misterului.

 Daca nu vrem doar pietrele de constructie, ci un intreg unificat, atunci acestea sunt intrebari esentiale. Exista o noua poveste, una provocatoare si probabil socanta, de spus despre acest mister: povestea despre Tunelul Eului”.

GEORGE CUSNARENCU