Freud[v=]

Rezumarea primului mesaj :

SIGMUND  FREUD-
24]Dacă Moise a fost egiptean şi dacă le-a transmis evreilor propria-i religie, atunci a fost cea a lui Akhenaton, religia lui Aton.
23]Imortalitatea înseamnă să fii iubit de cei mulţi anonimi.
22]Privand instinctul sexual de hrana lui naturala, se provoaca urmari neplacute.
21]Visele sunt o reacţie la tulburarea somnului produsă de un stimul.
20]Probabilitatea de existenta a demonilor nu este mai mare decat probabilitatea de existenta a lui Dumnezeu , fiind doar produsul activitatii psihice a omului.
19]Orice as explora, gasesc urmele unui poet care a fost acolo inaintea mea.
18]Ne place să uităm că, de fapt, totul în viaţa noastră este rodul întîmplării, începînd chiar cu întîlnirea spermatozoidului cu ovulul.
17]Majoritatea oamenilor nu doresc libertate, pentru ca libertatea implica responsabilitate, majoritatea oamenilor sunt speriati de libertate.
16]Fumatul este indispensabil unui om care n-are ce săruta.
15]Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea.
14]Daca vrei sa dobandesti puterea de a suporta viata, fii gata sa accepti moartea.
13]Depresia este o furie îngheţată.
12]Învaţă din greşelile altora, nu vei avea timp să le faci tu pe toate.
11]In mod sigur, nimeni nu crede in moartea lui proprie.
10]Glumind putem spune orice, chiar si adevarul.
9]Fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare.
8]Religia este comparabilă cu o nevroză a copilăriei.
7]Nu intrati in marile complexe cu sotia.
6]Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: "Ce vrea de fapt o
femeie?"
5]Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei.
4]Cind ai deja doua personalitati, cu siguranta ca exista si a treia.
3]Anxietatea este pretul pe care il platim civilizatiei.
2]Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea.
1]Nu suntem niciodata mai neajutorati si nefericiti ca si atunci cand pierdem dragostea.
=====
CLEMENT  FREUD-
Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult...doar ţi se pare că timpul trece prea în cet .
=====
Esther
Lucian

Sigmund Freud: Despre psihanaliză
Insistând asupra fenomenelor inconştiente, Freud a găsit o fărâmă de adevăr despre natura umană, iar prin ...

Se zice ca asta ar fi spus Freud...



*Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful
pomului.Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune,
fiindca se tem,sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb,
merele cazute pe jos, care
nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful
pomului se gandesc ca, este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt,
sunt extraordinare.Trebuie numai sa astepte, sa apara barbatul
potrivit, care sa fie suficient de curajos, sa urce pana in varful
pomului.
*Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde
de femei, daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei, pana cand
acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.
*O femeie modeleaza un barbat din fiu in 20 de ani, in timp ce alta il
prosteste in 20 de secunde.
*Femeia si hainele se aleg la lumina zilei
*Curajul la barbati nu e asa de rar, cum se crede, dovada cat de multi
se insoara.
*Prostia este infinit mai fascinanta decit
inteligenta.Inteligenta are limitele ei, prostia nu.
*Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
*Este clar ca, femeile sunt mai destepte decit
barbatii.Ganditi-va: cel mai bun prieten al lor sunt diamantele; cel
mai bun prieten al barbatilor este cainele.
*Sexul este pretul, pe care femeile il platesc pentru casnicie.
Casnicia este pretul, pe care barbatii il platesc pentru sex.
*O femeie poate sa tina un singur secret: varsta ei.
*Numai fetele cuminti isi tin un jurnal. Fetele rele n-au timp.
*Daca vrei, ca sotia sa te asculte, cand vorbesti, vorbeste cu alta
femeie.O sa fie numai ochi si urechi
http://cafenea.blogspot.com/2010/08/se-zice-ca-asta-ar-fi-spus-freud.html

Psihanaliza, aruncată în aer: Freud, un sectant cocainoman?
Filosoful francez Michel Onfray provoacă un scandal monstru în lumea psihanalizei, catalogându-l pe Freud un „mincinos cocainoman, lacom şi infidel, un sectant care a flirtat cu antisemitismul şi ...

Christoph Waltz si Keira Knightley vor juca intr-un film despre Sigmund Freud

"The Talking Cure", in regia lui David Cronenberg, se bazeaza pe piesa de teatru cu acelasi titlu scrisa de dramaturgul britanic Christopher Hampton.

Freud, salvat de un nazist

Părintele psihanalizei, Sigmund Freud, a fost salvat de un nazist fascinat de operele sale, împotriva voinţei lui Adolf Hitler, arată o carte publicată recent.

În 1938, când naziştii au preluat controlul în Viena , Freud şi familia sa erau în mare pericol. Numai că un nazist, Anton Sauerwald, l-a protejat mai întâi pe savantul cu origini evreieşti, pentru ca apoi să îl ajute pe Freud să fugă în Marea Britanie.

Culmea, după Al Doilea Război Mondial, Sauerwald a fost judecat pentru daunele aduse familiei Freud. Acesta a fost salvat doar de mărturia uneia dintre fiicele savantului.

Toată povestea este prezentată în cartea "The Escape of Sigmund Freud", semnată de David Cohen.

Bogatul Freud, protejat şi făcut dispărut de nazistul Sauerwald

În anii '30, Sigmund Freud devenise celebru în Europa datorită lucrărilor sale în ceea ce priveşte inconştientul. Aceste realizări şi dezvoltarea unei afaceri au asigurat familiei Freud o stare materială foarte bună în perioada interbelică.

Dar, la început de război, Hitler a ordonat ca evreii să îşi declare averile şi a spus că toate aceste bogăţii "au fost dobândite în mod ilicit".

Legătura dintre Sauerwald şi Freud a fost profesorul Josef Herzig, de la Universitatea din Viena. Acesta din urmă era un prieten apropiat al savantului, iar nazistul Sauerwald îi fusese elev.

În carte, Cohen scrie: "Sauerwald nu a raportat superiorilor că Freud avea multe conturi secrete în băncile de peste hotare. El a luat documentele şi le-a ţinut pentru el, închise într-o cutie din locuinţa sa".

Apoi, Sauerwald a protejat afacerea cu cărţi a lui Freud. Naziştii ordonaseră distrugerea cărţilor, dar Sauerwald a reuşit să intre în posesia lor şi le-a ascuns într-un loc singur.

Locuinţa lui Freud - institut pentru superioritatea rasei ariene

După acest eveniment, naziştii au cerut transformarea locuinţei lui Freud într-un institut dedicat superiorităţii rasei ariene. Când Sigmund Freud i-a cerut lui Sauerwald să îl ajute
să plece peste hotare, acesta nu a ezitat şi i-a făcut rost de o viză pentru Marea Britanie.

Autorul crede că, pe lângă prietenia indirectă cu Freud (prin intermediul profesorului Herzig), este posibil ca Sauerwald să fi fost mituit de bogata familie Freud.

Strănepotul lui Freud: "Nu ştiam nimic"

La sfârşitul săptămânii trecute, când cartea a fost lansată, un strănepot al savantului, David Freud a spus că nu ştia despre aceste evenimente înainte de apariţia lucrării lui Cohen.

"Este o relaţie ambiguă. Dar cred că povestea are sens, iar Sigmund chiar a fost ajutat de acest Sauerwald", adaugă urmaşul lui Sigmund Freud.


[Citeste]

Un alt fel de Freud

În mai 2008, multimiliardarul Roman Abramovich (patronul clubului de fotbal Chelsea Londra) a achizitionat de la casa de licitatie Christie’s tabloul intitulat „Benefits Supervisor Sleeping” pentru suma de 33,6 milioane de dolari! Retineti: este recordul absolut în materie de pret pentru o lucrare a unui artist în viata. Precedentul record apartinea sculpturii „Hanging Heart” (23,5 milioane dolari, autor Jeff Koon). Cine este fericitul detinator al recordului si de ce a starnit atata rumoare acea opera a sa?

Sigmund Freud, părintele psihanalizei

Shlomo (abia la 21 de ani a devenit Sigmund) Freud s-a născut la 6 mai 1856, în Freiburg. A fost primul din cei opt copii ai familiei, exceptându-i pe cei doi dintr-o altă căsătorie a tatălui. Curând după naşterea lui Shlomo, afacerea tatălui său, care era negustor de lână, a dat faliment, familia fiind nevoită să se mute la Viena, unde existau mai multe oportunităţi. Părinţii nu au reuşit să se redreseze, astfel că familia Freud s-a înghesuit într-un apartament mic.

Protejatul familiei

Doar Sigmund beneficia de confort sporit, cu preţul defavorizării celorlalţi fraţi, pentru că se dovedise a fi un copil precoce, iar părinţii hotărâseră că în el trebuia investit cel mai mult. Fraţii îl invidiau pentru că era tratat ca un „pui“ şi îl mai înghionteau. Mai ales când pianul surorii lui, Ana, a fost scos din casă pentru ca Shlomo să studieze în linişte.

Casa de la malul marii

Freud, ascet al gloriei (I)
=====
Ce citeau romanii acum 68 de ani?
=====
Freud, ascet al gloriei (III)

Sigmund Freud şi fustele mini

Întâlnire cu Sigmund Freud

Au inventat evreii avangarda?
Au inventat evreii avangarda?
Prezenta evreilor in renovarea intelectuala si artistica de la inceputul si din prima jumatate a secolului XX este un fenomen extrem de vizibil. Putem sa ne referim, spre a exemplifica, la avangarda artistica sau literara propriu-zisa, la inovatia in stiinta sau filosofie, la artistii grupati in jurul unor curente, precum Dada, suprarealismul, sau Bauhaus, Cercul de la Viena, ori la personalitati independente, greu de clasat exact, precum Kafka, Freud, Martin Buber sau Franz Rosenzweig.
>>>>>
http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2003-02-10&art=347

De ce s-a supărat Freud pe Jung?

Discipolii l-au hranit pe Freud la ananghie

Freud, „scandalosul excentric“

Freud a gasit un al doilea Moise

"MARTHA F. VIAŢA MEA CU FREUD"

Editura Lucman ne propune spre lectură în această săptămînă cartea "Martha F. Viaţa mea cu Freud". În biografiile lui Freud, pasajele consacrate soţiei sale Martha sînt toate la fel. Relatarea pasiunii pe care i-a inspirat-o, exprimată în aproape o mie de scrisori, în timpul celor patru ani de logodnă, ocupă cu regularitate locul cel mai mare, iar cei 53 de ani de viaţă comună care urmează sînt expediaţi în cîteva rînduri. Precum cele scrise de Ernest Jones, drept epitaf acestei soţii model, decedată în 1951: "Puţine căsnicii au fost la fel de fericite. Martha, mamă admirabilă, soţie admirabilă, făcea parte din categoria rară a bunelor gospodine în stare să păstreze la nesfîrşit aceiaşi servitori. Confortul şi fericirea soţului erau mai importante decît orice altceva". Şi, deoarece această femeie avea reputaţia de a nu-şi fi manifestat niciodată cel mai mic interes faţă de lucrările soţului ei, foarte repede a fost trecută în planul secund, discretă, dar indispensabilă figurantă în anturajul maestrului, pînă la dispariţia sa aproape completă din scenă.

Sigmund Freud fuma cîte 20 de trabuce pe zi si a murit de cancer...Cauza mortii: cancer al maxilarului, palatului, gîtului si limbii.
Locul de odihna: Dupa incinerare, cenusa sa a fost asezata în urna sa greceasca preferata.
Ultimele cuvinte: Adresîndu-i-se doctorului sau în privinta eutanasiei planificate: "Mi-ai promis ca ma vei ajuta cînd nu mai pot". Apoi, referindu-se la fiica sa: "Spune-i Annei despre ce am vorbit".

Parintele psihanalizei, cel care a stabilit noi cai de întelegere si tratare a bolilor psihice, a avut parte de o moarte lunga si chinuitoare. Ultimii ani de viata ai lui Sigmund Freud - în numar de 16 - au fost un cosmar: cel al raspîndirii bolii, al operatiilor chirurgicale brutale (sub anestezie locala), si al durerilor înfioratoare, pentru care pacientul a acceptat sa ia - dar numai în ultimele luni - aspirina.
Opiniile lui Freud referitoare la sexualitate pot fi rezumate astfel: în timp ce alti psihiatri considerau ca penisul este atasat de barbat, Freud a descoperit ca barbatul este atasat penisului. Termenii sai, precum "invidie a penisului", "complex oedipian", "libido", "dorinta de a muri", "reprimare", "nevroza" si altii, au intrat în limbajul si suspiciunea curenta. El îsi justifica tabagismul care avea sa-l ucida observînd romantic ca "fumatul este indispensabil unui om ce nu are ce saruta". Apoi, facînd poate o referire subconstienta la propria sa bisexualitate, el a declarat ca trabucurile sînt un înlocuitor al masturbarii. Freud a fost un student eminent la Universitatea din Viena. Desi dorea sa devina politician, aceasta cariera nu-i era disponibila unui evreu în secolul al XIX-lea, astfel ca a ales medicina. La 30 de ani s-a casatorit cu Martha Bernays, o tînara zvelta si frumoasa, în vîrsta de 21 de ani, provenita dintr-o familie traditionala de evrei. Într-un interval de 9 ani, în familia celor doi au aparut 6 copii, iar marele teoretician sexual si-a pierdut interesul în practicarea subiectului pe care-l analiza. El s-a afundat în munca. Si în propria analiza, sub îngrijirea unui prieten din Berlin, dr. Wilhelm Fliess. Între cei doi s-a format o legatura strînsa, iar Freud scris cîndva: "Astept cu nerabdare discutiile noastre, ca potolirea foamei sau a setei... duc o viata mohorîta... pîna cînd apari tu, iar atunci îmi vars toate necazurile, îmi aprind flacara pîlpîitoare la focul tau viguros si ma simt din nou bine". Exista vreun aspect homosexual în aceasta prietenie? Poate ca unul latent. Însusi Freud marturisea: "La radacina problemei exista un fragment de sentiment homosexual rebel". Fliess si Freud au dezvoltat ulterior teoria unui impuls bisexual universal, ce sustine ca fiecare copil se naste bisexual, iar Freud a mers atît de departe, încît sa sustina ca la maturitate "fiecare act sexual este unul între patru indivizi". Wilhelm Fliess a încercat din rasputeri sa-si faca prietenul si pacientul sa renunte la a fuma 20 de trabucuri pe zi. Desi Freud considera fumatul (la fel si jocurile de noroc si abuzul de droguri) un înlocuitor pentru acea "dependenta primara", masturbarea, el nu reusea sa renunte la acest obicei. Placerea pe care i-o oferea fumatul nu putea compensa sub nici o forma chinul si moartea pe care avea sa i le provoace dependenta de nicotina. Boala sa terminala a dat primele semne în anul 1917, cînd Freud avea 61 de ani. El a detectat o inflamare dureroasa si îngrijoratoare în partea dreapta a palatului sau, însa a hotarît sa o ignore, fiind convins ca va muri în urma unui atac de cord. Însa în anul 1923 acea tumoare, diagnosticata a fi maligna, îi invadase partea dreapta a maxilarului si trebuia extirpata. Operatia ambulatorie, realizata ineficient într-o clinica locala, era la un pas sa-l ucida pe psihiatru. Sîngerînd abundent, Freud a trebuit internat degraba peste noapte, fiind întins pe un pat de campanie în care era cît pe ce sa fie înecat de sîngele ce curgea în continuare. Chirurgul nu luase masurile necesare pentru a împiedica si contractia cicatricii produse, astfel ca gura lui Freud s-a retras definitiv, fapt ce avea sa-i provoace dificultati si suferinta pentru tot restul vietii. În acelasi an, cancerul a reaparut. A doua operatie a avut un caracter mai radical. A fost necesara deschiderea buzei si obrazului lui Freud si îndepartarea întregii parti drepte a maxilarului si palatului, precum si a unei parti din limba - totul sub anestezie locala. Alimentat printr-un tub nazal si incapabil sa vorbeasca vreme de o saptamîna, Freud scria într-o dimineata despre îmbracare: "Am pus ce-a mai ramas din mine în haine". Din cauza faptului ca fusese îndepartata o parte atît de însemnata a scheletului sau facial, el avea nevoie de o proteza. Fixarea acesteia de palat, obligatoriu strînsa, îi provoca o iritare constanta si dureri teribile. Cu toate acestea, îndepartarea protezei vreme de mai mult de cîteva ore ducea invariabil la retragerea tesutului adiacent, necesitînd operatii dureroase de întindere. Pentru Freud, caruia îi placuse întotdeauna sa savureze mîncarea, hranitul a devenit o agonie si un motiv de jena. Începînd din aceasta perioada el nu a mai mîncat decît foarte rar în prezenta altor persoane. În timp ce vorbea, se vedea nevoit frecvent sa-si tina proteza pe loc cu degetul mare. Vorbirea i-a devenit din ce în ce mai groasa si mai nazala, iar auzul, de asemenea, deteriorat de operatie, avea în timp sa-i provoace surzenie la urechea dreapta. Freud ajunsese la vîrsta de 67 de ani. Si totusi, cu toata suferinta - si cu alte 31 de operatii în fata, aproximativ una la fiecare 6 luni pentru tot restul vietii - psihiatrul deschizator de drumuri a continuat sa scrie, sa tina prelegeri în cadrul conferintelor si sa psihanalizeze între 4 si 6 pacienti pe zi. În ciuda durerii permanente, a refuzat orice calmante, sustinînd ca acestea i-ar afecta intelectul. El a descoperit mai tîrziu cu groaza ca acesta era si motivul pentru care nu putea renunta la "obiceiul dulce" al fumatului: nicotina îl tinea vigilent; absenta acesteia, chiar si vreme de o jumatate de zi, îi învalmasea gîndurile. Astfel ca a continuat sa pufaie zilnic 20 de trabucuri, desi pentru a prinde unul dintre acestea între buze trebuia sa-si desfaca maxilarul cu ajutorul unui cîrlig de rufe.

Eutanasia. În anul 1926, la vîrsta de 70 de ani, Freud s-a îmbolnavit de mult temuta afectiune cardiaca: angina pectorala. Însa în timp ce se recupera într-un sanatoriu, tesutul malign din maxilar i-a reaparut cu o ferocitate sporita. Au urmat alte operatii, cu alte portiuni de maxilar si de palat extirpate si cu proteze si mai grotesti fixate în locul lor. Freud, care lucra în continuare dupa un program normal, avea nevoie acum de supraveghere medicala zilnica, astfel ca un tînar internist pe nume Max Schur a devenit însotitorul sau permanent. "Pot suporta o durere foarte intensa", îi marturirea Freud lui Schur, adaugînd semnificativ: "Sper ca nu ma vei lasa sa sufar fara rost". În timpul acestor ani plini de suferinta, reputatia internationala a lui Freud a crescut enorm. El scria mult si tinea cît de multe prelegeri putea strecura între responsabilitatile fata de pacientii sai. Pentru a explica rezistenta sa stoica, el a afirmat: "Nu vad rostul în a te razboi cu soarta". Se considera chiar norocos: "Mi se pare un triumf faptul ca mi-am pastrat judecata limpede în toate circumstantele... Ca am ajuns atît de batrîn; ca primesc atît de multa caldura sufleteasca din partea familiei si a prietenilor". Anul 1930 a adus 5 noi operatii de limitare a cancerului si alte proteze adaptate. Tot atunci a fost initiata si radioterapia. Însa în vara anului 1936, doctorii lui Freud au recunoscut faptul ca boala se raspîndea atît de rapid si de tenace, încît nu mai puteau decît sa-i arda noile umflaturi imediat dupa ce apareau. Cancerul, dezlantuit în toata gura psihiatrului, nu mai putea fi izolat. În timpul unei sedinte de cauterizare, Freud, care de obicei nu se misca deloc, a izbucnit dintr-o data: "Nu mai suport!". Cînd i se ofereau analgezice dupa operatie, el continua sa le refuze: "Prefer sa gîndesc chinuit de durere decît sa nu pot gîndi clar". În 1938, la scurt timp dupa ce Freud, acum în vîrsta de 82 de ani, fugise din Austria ocupata de fortele naziste pentru a se refugia în Anglia, cancerul sau a necesitat din nou o operatie dificila. Pentru a se putea ajunge la tumoarea plasata în profunzime, celebra barba a psihiatrului a fost rasa, iar obrazul i-a fost despicat complet. Aceasta operatie radicala l-a consumat profund, el nereusind sa se mai recupereze. În perioada Craciunului, în obrazul sau drept a aparut o noua tumoare extrem de invaziva. Desi tumoarea crestea perfid, lui Freud nu i se mai putea extirpa nimic din maxilar sau palat; hranirea devenise deja aproape imposibila, iar el ajunsese sa arate ca un schelet. Doctorii i-au spus ca pot folosi doar radiatii X si radiu pentru a încetini avansul inevitabil al bolii. În acea vara, Freud scria ca însusi tratamentul cu radiatii îi provoaca dureri si îi distruge tesuturile: "Radiul a început din nou sa sape, cu durere si efecte toxice". El îsi descria lumea ca "o mica insula de durere ce pluteste pe o mare de indiferenta". În luna iulie a acelui an, cancerul, ce fusese izolat în interiorul gurii lui Freud, a perforat suprafata obrazului. Ulceratiile purulente erau înfiorator de dureroase, si pentru prima data psihiatrul în vîrsta de 83 de ani a acceptat sa ia un calmant - aspirina. Nimic mai tare, si nu frecvent, ci doar la nevoie, caci el trata si acum 4 pacienti pe zi si avea nevoie de "ratiune". În luna august, s-a vazut nevoit sa-si închida cabinetul. Mirosul greu emanat de obrazul ulcerat îi deranja pe pacienti si pe prieteni; pîna si cîinele sau credincios se ferea de el. Freud îsi petrecea zilele în camera sa, privind pe fereastra florile varatice. Incapabil sa mestece si lipsit de pofta de mîncare, Freud nu a consumat practic nimic în lunile august si septembrie. Pe data de 21 septembrie, si-a înfruntat cu curaj medicul personal: "Dragul meu Schur, îti amintesti de prima noastra discutie. Mi-ai promis ca ma vei ajuta atunci cînd nu mai pot. Acum am ajuns doar sa ma chinui. Nu mai are nici un sens". Apoi, gîndindu-se la fiica sa devotata ce ramasese necasatorita si care îl îngrijise înca de la prima lui operatie, din anul 1923, a adaugat: "Spune-i Annei despre ce am vorbit". Dr. Schur s-a supus ultimei dorinte a lui Freud si si-a injectat celebrul pacient si prieten cu o treime de granula de morfina. Pîna si o cantitate atît de mica a avut efectul scontat asupra organismului epuizat si slabit al lui Freud. Parintele psihiatriei moderne a cazut într-un somn adînc, din care nu s-a mai trezit. Doua zile mai tîrziu, pe data de 23 septembrie 1939, Freud a murit în vîrsta de 83 de ani. Pe 26 septembrie, în cadrul unei ceremonii tinute la Golders Green, în Londra, la care au participat unii dintre cei mai importanti savanti si artisti, trupul lui Sigmund Freud a fost incinerat. La cererea sa, cenusa a fost asezata într-o urna greceasca la care tinea în mod deosebit.

Freud iubea trabucurile şi plajele englezeşti
Scrisorile trimise de Sigmund Freud din călătoriile lui în Marea Britanie vorbesc despre zilele fericite petrecute în Blackpool, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului trecut. Altele, scrise în timpul călătoriilor în Italia şi SUA, vor fi expuse la Londra, alături de cele "britanice", în muzeul amenajat în ultima lui rezidenţă din capitala britanică.

În Anglia vii, în general, pentru vacanţe şi pentru mâncare. Aici e mai multă plăcere în contactul uman decât oriunde în altă parte... Trabucurile de aici, ca şi cele din Olanda, sunt o adevărată compensaţie pentru mizerabilele buruieni bavareze", scria Sigmund Freud, într-un mesaj către cei de acasă, în septembrie 1908.

O expoziţia de artă contemporană va decora camera unde vor fi prezentate scrisorile. Expoziţia a fost inspirată de un cuvânt folosit într-una dintre scrisori, Reisemalheurs - stare de nostalgie, înstristare, în timpul unei călătorii: This is the only Reisemalheur so far, transmite Guardian.

168.000 $ pentru familia lui Freud
Mostenitorii lui Sigmund Freud vor primi 168.000 de dolari
despagubiri pentru suferintele cauzate de regimul nazist familiei,
stipuleaza un acord incheiat ieri intre reprezentantii evreilor
americani si un consortiu de banci elvetiene.
O instanta din New York a recunoscut ca o mare parte din
proprietatile detinute de Sigmund Freud la Viena au fost pradate de
nazisti dupa refugierea acestuia la Londra, in 1938. Potrivit unui
apropiat al familiei si apropiat al lui Sigmund Freud, Ernest Jones,
inclusiv contul bancar al psihanalistului ar fi fost blocat de
nazisti. Banii vor fi primiti de familia nepotului lui Freud, Anton
Walt er Freud, cel care a depus plangerea in SUA si care s-a stins
din viata anul trecut, la varsta de 83 de ani.
Judecatorul Edward Korman le-a promis initial descendentilor lui
Freud despagubiri de trei milioane de dolari. Sigmund Freud a murit
in exil la Londra, dar trei surori ale sale au murit in lagarele de
concentrare naziste, aminteste Agentia France Presse. (Tudor Lavric)
http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=9&articol_id=6316&p=&article=168000%2B$%2Bpentru%2Bfamilia%2Blui%2Bfreud

Muzeu Freud in Cehia In localitatea Pribor din Cehia a fost deschis muzeul Sigmund Freud, potrivit Rompres. Institutia isi are sediul in casa in care acum 150 de ani s-a nascut creatorul psihanalizei. Muzeul a fost creat in casa cumparata de la proprietarii ei privati si renovata cu bani de la bugetul local. La festivitatea de deschidere au fost prezenti urmasi ai lui Sigmund Freud. Nepoata lui, Caroline Penny Freud, a donat muzeului cateva obiecte care i-au apartinut lui Freud. Aniversarea a 150 de ani de la nasterea lui Freud a fost sarbatorita si in capitala. Acolo au fost deschise trei expozitii dedicate creatorului psihanalizei.


http://www.cronicaromana.ro/muzeu-freud-in-cehia.html

150 de ani de la nasterea lui Sigmund Freud
S

ambata, 6 mai 2006, cu ocazia aniversarii a 150 de ani de la nasterea lui Sigmund Freud (1856 - 1939), Forumul Cultural Austriac a organizat, la Ambasada Austriei din Bucuresti, o dezbatere pe marginea psihanalizei si a intemeietorului ei.

La discutiile moderate de Tino Geirun (directorul Teatrului Pygmalion din Viena) au participat, printre altii, Rainer Schubert (atasatul cultural al Ambasadei Austriei in Romania), Madalina Diaconu (estetician, Institutul de Filozofie al Universitatii din Viena), Andrei Oisteanu (antropolog), Ion Vianu (psihiatru, scriitor), Vasile Dem. Zamfirescu (presedintele Societatii Romane de Psihanaliza), Alfred Dumitrescu (psiholog, psihanalist, membru al Asociatiei Internationale de Psihanaliza), Vera Sandor (psihanalist, membru al Asociatiei Internationale de Psihanaliza si presedinta Fundatiei Generatia), Aurora Liiceanu (psiholog) si Ip Wischin (actor al Teatrului Pygmalion din Viena).

Prezentam in paginile suplimentului de fata fragmente din aceasta dezbatere.

>>>>>
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2736&nr=2006-05-19

Freud: 150 de ani de la nastereLa 6 mai 1856 se naste Sigismund Freud (isi va schimba prenumele in Sigmund la 22 de ani) la Freiberg, in Moravia, astazi Probor (Republica Ceha). Stabilit in Viena, Freud a debutat in 1899 cu principala sa lucrare „Interpretarea viselor”, datata 1900. Este cartea in care Freud analizeaza propriile sale vise, in care prezinta etapele elaborarii visului si incearca sa explice structura aparatului psihic. Aici Freud afirma ca visul este „calea regala” spre cunoasterea inconstientului. Inconstientul, refularea/refulatul, rezistentele, transferul sunt alte teme importante descoperite de Freud si abordate cu aceeasi siguranta metodica. Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei practice si teoretice a murit in 1939 la Londra, unde medicul austriac a fost fortat de nazism sa se exileze din pricina originii lui evreiesti.
Alaturi de Albert Einstein (in fizica si astronomie) si de Karl Marx in filosofie, Sigmund Freud a marcat indelebil gandirea contemporana. Marele evreu austriac, supranumit „scriitorul sufletului” n-a fost doar un medic si un psiholog de exceptie, un interpret al visului de o anvergura egalata poate doar de biblicul patriarh Iosif, ci si un maestru al antropologiei culturale. Dupa cum nota recent Beate Lakotta, intr-un excelent eseu despre forta cu care, „depanand marea epopee umana a subconstientului” Freud a dinamitat structurile incremenite ale gandirii occidentale, eseu publicat de saptamanalul german der Spiegel, „nici o metafora antropologica n-a exercitat, dupa Biblie, o influenta mai mare asupra sferei de civilizatie apusene decat interpretarea freudiana a mitului lui Oedip”. Si „abia daca se gaseste ceva care sa fi modificat mai profund conceptia despre existenta umana” decat opera lui Freud.
Ca „impreuna cu celelalte doua genii universale, Marx si Einstein, Freud a devenit dusmanul predilect al nazismului”, e inca una din constatarile incitante ale articolului semnat de Lakotta. Autoarea nu cosemneaza ca, pe Freud l-au detestat la fel de cordial si comunistii, dar semnaleaza ca, dupa deceniile in care au fost asiduu si aproape unanim desfiintate, lucrarile sale au inceput, mai nou, sa fie redescoperite. Neuropsihiatria, inarmata cu mijloacele tehnicii de varf de care medicul vienez n-a dispus, le confirma in prezent validitatea. „Intuitiile lui Freud privind natura constiintei concorda cu punctul de vedere al celei mai avansate stiinte moderne”, releva nu de mult neuropsihologul Antonio Damasio.
Coplesitoarea avalansa de manifestari prilejuite in occident de aniversarea a 150 de ani de la nasterea parintelui psihanalizei pare sa nu se fi bucurat de o excesiva atentie in Romania.
Simpla lectura a unor pasaje cheie din deliranta misiva remisa de presedintele iranian Ahmadinedjad omologului sau american George Bush e edificatoare. Scrisoarea liderului de la Teheran, care-i sugereaza indirect lui George Bush ca ar fi cazul sa se converteasca la mohamedanism, e un florilegiu de consideratii politice si istorico-teologice debordante. Altfel cum se poate explica opinia exprimata in acest ravas de un lider teocratic, care, ignorand istoria, se arata convins, la decenii dupa disparitia in neant a unor Hitler, Stalin si Ceausescu de „esecul proxim al democratiilor” liberale de tip occidental, (aceleasi, sa nu uitam, care le-au venit de hac tuturor totalitarismelor precedente. E limpede ca sistemele liberale apusene sunt singurele care, cu toate carentele lor, s-au dovedit pana in prezent nu doar viabile, ci si capabile sa asigure deopotriva libertatea si demnitatea individului uman si pe cele ale unor colectivitati nationale. Din evidenta, refulata sau ignorata de mai marele iranian, ca doar ele - si nicidecum teocratia de tip iranian, sau orice alt regim totalitar, fascist ori comunist – sunt, tocmai gratie libertatilor individuale, in egala masura puternice si totodata apte sa faca o casa buna cu religiile revelate, salvandu-le de la periodice alunecari in fundamentalism se poate intelege psihanalitic furia pe care o manifesta Ahmadinedjad in special fata de America si Israel, democratii liberale, de tip occidental, care nu dau semne sa sucombe curand in fata relativismului cultural. Si cum se poate explica refuzul unui sef de stat de a admite evidenta Holocaustului, acceptata nu de azi de ieri chiar de tara de la varful careia s-a declansat, in 1941, exterminarea evreilor europeni?
In capitala Germaniei s-a marcat recent un an de la inaugurarea, pe un camp de 20.000 de metri patrati, acoperind insasi inima nu demult reunificata a Berlinului, a unui memorial national central consacrat victimelor acestui genocid. Nu mai putin de 3 milioane si jumatate de oameni l-au vizitat in acest scurt rastimp. Istoria nazismului si fascismului nu mai e de mult o mare necunoscuta. In Germania, negationismul se pedepseste de multa vreme cu inchisoarea. In fine, guvernul berlinez a hotarat recent deschiderea ultimelor arhive documentand bogat realitatea ororilor de la Auschwitz – „Golgota timpurilor noastre”, dupa cum le-a calificat Papa Ioan Paul al doilea.
Inainte de a fi delict penal, negarea (sau relativizarea, sau „justificarea”, sau minimalizarea) Holocaustului e o grava deraiere, o desprindere de realitate, cu potentiale consecinte dintre cele mai serioase. Ca si antisionismul, negationismul e un simptom al maladiei sufletului numita antisemitism. Fiindca exprima o irationala si frecvent inconstienta ura fata de evrei, principalele victime ale dementei naziste si fasciste. La mijloc e o ostilitate recurenta, care in fazele ei acute ar putea provoca reiesirea din parametrii civilizatiei care s-a produs la mijlocul veacului trecut.


http://www.cronicaromana.ro/rememberfreud-150-de-ani-de-la-nastere.html

Sigmund Freud a inventat psihanaliza

Sigmund Freud provine dintr-o familie de negustori evrei din Imperiul
Habsburgic si s-a nascut in 1856, la Freiberg (actualmente pe
teritoriul ceh). Studiaza medicina la Universitatea din Viena si se
specializeaza in neurologie si psihiatrie. Examineaza efectele
terapeutice ale cocainei si hipnozei si este preocupat de cazurile de
isterie, pe care le explica prin existenta, in trecutul pacientului, a
unor experiente sexuale traumatice. Termenul „psihanaliza" este creat
in 1896. In volumul „Interpretarea viselor" (1900), Freud elaboreaza
conceptul de „inconstient", iar ideea de sexualitate infantila
din „Trei eseuri despre sexualitate" stirneste scandal. In 1906 il
cunoaste pe C.G. Jung, de care il desparte, in 1913, o diferenta de
viziune. Odata cu anexarea Austriei de catre nazisti, se exileaza in
Marea Britanie, cu un an inainte de a muri, in 1939

COTIDIANUL