Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Bush[v=]
Pagina 3 din 3
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Bush[v=]
Rezumarea primului mesaj :
GEORGE W. BUSH-
10]E foarte important ca oamenii să înţeleagă că, dacă avem mai mult negoţ, avem mai mult comerţ.
9]Vă asigur că o să ascult tot ce s-a spus aici, chiar dacă n-am fost de faţă.
8]Fiţi fără grijă, înţeleg foarte bine cît e de greu, domnule. Vorbesc cu familii întregi care mor.
7]Sînt pentru o pedeapsă capitală mai severă.
6]Ăsta e lucrul la care mă pricep. Îmi place să mă-ntîlnesc cu oameni, cu diverşi concetăţeni, şi să interfaţez cu ei.
5]Ei bine, cred că dacă spui că faci un lucru şi nu-l faci, asta înseamnă că eşti demn de încredere.
4]Înţeleg creşterea afacerilor mici. Şi eu am fost tot aşa ceva.
3]Există o încredere colosală. O observ ori de cîte ori oamenii vin şi-mi spun: "Nu vreau să mă dezamăgiţi şi de data asta!
2]Unul din lucrurile foarte bune la carti e ca unele au niste poze absolut fantastice.
1]Am foarte puternice pareri personale, dar nu sint intotdeauna de acord cu ele.
=====
BARBARA BUSH-
Clinton a mintit. Un barbat poate uita unde parcheaza sau chiar unde locuieste, dar nu uita niciodata o partida de sex oral, indiferent cat de nereusita a fost.
=====
GEORGE H.W. BUSH-
Presscot
Kate
Jenna
Jeb
Laura
Sophia
GEORGE W. BUSH-
10]E foarte important ca oamenii să înţeleagă că, dacă avem mai mult negoţ, avem mai mult comerţ.
9]Vă asigur că o să ascult tot ce s-a spus aici, chiar dacă n-am fost de faţă.
8]Fiţi fără grijă, înţeleg foarte bine cît e de greu, domnule. Vorbesc cu familii întregi care mor.
7]Sînt pentru o pedeapsă capitală mai severă.
6]Ăsta e lucrul la care mă pricep. Îmi place să mă-ntîlnesc cu oameni, cu diverşi concetăţeni, şi să interfaţez cu ei.
5]Ei bine, cred că dacă spui că faci un lucru şi nu-l faci, asta înseamnă că eşti demn de încredere.
4]Înţeleg creşterea afacerilor mici. Şi eu am fost tot aşa ceva.
3]Există o încredere colosală. O observ ori de cîte ori oamenii vin şi-mi spun: "Nu vreau să mă dezamăgiţi şi de data asta!
2]Unul din lucrurile foarte bune la carti e ca unele au niste poze absolut fantastice.
1]Am foarte puternice pareri personale, dar nu sint intotdeauna de acord cu ele.
=====
BARBARA BUSH-
Clinton a mintit. Un barbat poate uita unde parcheaza sau chiar unde locuieste, dar nu uita niciodata o partida de sex oral, indiferent cat de nereusita a fost.
=====
GEORGE H.W. BUSH-
Presscot
Kate
Jenna
Jeb
Laura
Sophia
Ultima editare efectuata de catre Admin in 01.11.15 12:19, editata de 62 ori
Sophia Bush, in cautarea stilului perfect
Sophia Bush, in cautarea stilului perfect Unul dintre tinerele talente care incearca sa-si croiasca un drum in cinematografie este Sophia Bush, o bruneta in varsta de 26 de ani.
CONTINUARE......
Legăturile dintre magnaţii americani şi al Treilea Reich – cartelul SUA/Germania nazistă – au influenţat considerabil după război politica Statelor Unite. ~n „The Secret War Against the Jews”, John Loftus explică unul din aspectele rămase în umbră ale acestei influenţe. Este vorba de însemnările lui Karl Blessing, fost ofiţer nazist şi director al firmei germane de petrol „Kontinentale A-6”. Firma „Konti” (cum i se mai spunea) avea legături cu „I.G. Farben” (germano-americană), unde partea americană era reprezentată de Allen Dulles. Atât „Konti”, cât şi „I.G. Farben” îi foloseau pe evreii din lagăre pe post de sclavi.
După război, considerând că însemnările lui Blessing s-au pierdut, Allen Dulles (viitor director al CIA) şi-a confecţionat o biografie de conjunctură, care nu amintea nimic de afacerile sale cu germanii din timpul războiului, biografie pe care a publicat-o în „New York Times”. Numai că însemnările lui Blessing nu se pierduseră – cum credea Dulles. Un tânăr ofiţer de marină pusese mâna pe ele şi era hotărât să le exploateze politic. Tânărul ofiţer american se numea Richard Milhouse Nixon, iar însemnările lui Blessing au fost şansa unică de a-l şantaja pe Allen Dulles („The Secret War Against the Jews”, pagina 221). Presat cu însemnările lui Blessing, Allen Dulles a încheiat un târg cu tânărul Richard Nixon: să-l susţină financiar şi cu informaţii secrete (Dulles fusese în anii războiului şeful rezistenţei OSS în Elveţia) pe Nixon, aflat la prima sa campanie electorală pentru Congres, împotriva lui Jeery Voorhis, iar Nixon să distrugă documentele incriminate pentru Dulles. Sprijinul lui Dulles pentru Nixon, în campania electorală din 1947, s-a încheiat cu succes: Nixon a intrat în Congres. Observând însă talentul oratoric al lui Nixon şi lipsa lui totală de scrupule, Allen Dulles l-a luat sub „aripa” sa ocrotitoare.
~n timpul campaniei senatorului Joseph McCarthy contra comuniştilor americani, Richard Nixon a fost permanent „vocea lui Dulles”: el a furnizat principalele probe contra lui Alger Hiss, spionul sovietic. Allen Dulles l-a prezentat pe Richard Nixon lui Prescott Bush, care l-a finanţat pe Richard Nixon în campania sa pentru vicepreşedinţia Statelor Unite din 1952. La rândul său, Richard Nixon – ajuns preşedinte al SUA în 1968 – l-a introdus pe George H.W. Bush într-un post important al administraţiei sale. George H.W. Bush începuse să lucreze din 1960 „acoperit” pentru CIA, acoperirea fiind afacerile cu petrol. ~n 1963, Bush a luat parte la conspiraţia republicanilor contra lui John Kennedy, iar pentru debarcarea din Golful Porcilor, concepută de Allen Dulles, a oferit vasul său, numit „Zapata”. Numele codificat al operaţiunii CIA din Golful Porcilor era „Operaţiunea Zapata”. Pentru campania din 1972, Richard Nixon l-a numit pe Bush senior în fruntea Comitetului Naţional Republican, care învârtea banii pentru realegerea preşedintelui, o poziţie extrem de importantă, arată John Loftus în cartea sa. A doua zi după avertismentul lui Bush în afacerea Watergate, Richard Nixon a demisionat din funcţia de preşedinte al SUA. După cum observăm, cel puţin doi preşedinţi ai SUA – Richard Nixon (1968-1972; 1972-1974) şi George H.W. Bush (1988-1992) – au ieşit de sub „aripa” lui Prescott Bush, „îngerul lui Hitler”.
După război, considerând că însemnările lui Blessing s-au pierdut, Allen Dulles (viitor director al CIA) şi-a confecţionat o biografie de conjunctură, care nu amintea nimic de afacerile sale cu germanii din timpul războiului, biografie pe care a publicat-o în „New York Times”. Numai că însemnările lui Blessing nu se pierduseră – cum credea Dulles. Un tânăr ofiţer de marină pusese mâna pe ele şi era hotărât să le exploateze politic. Tânărul ofiţer american se numea Richard Milhouse Nixon, iar însemnările lui Blessing au fost şansa unică de a-l şantaja pe Allen Dulles („The Secret War Against the Jews”, pagina 221). Presat cu însemnările lui Blessing, Allen Dulles a încheiat un târg cu tânărul Richard Nixon: să-l susţină financiar şi cu informaţii secrete (Dulles fusese în anii războiului şeful rezistenţei OSS în Elveţia) pe Nixon, aflat la prima sa campanie electorală pentru Congres, împotriva lui Jeery Voorhis, iar Nixon să distrugă documentele incriminate pentru Dulles. Sprijinul lui Dulles pentru Nixon, în campania electorală din 1947, s-a încheiat cu succes: Nixon a intrat în Congres. Observând însă talentul oratoric al lui Nixon şi lipsa lui totală de scrupule, Allen Dulles l-a luat sub „aripa” sa ocrotitoare.
~n timpul campaniei senatorului Joseph McCarthy contra comuniştilor americani, Richard Nixon a fost permanent „vocea lui Dulles”: el a furnizat principalele probe contra lui Alger Hiss, spionul sovietic. Allen Dulles l-a prezentat pe Richard Nixon lui Prescott Bush, care l-a finanţat pe Richard Nixon în campania sa pentru vicepreşedinţia Statelor Unite din 1952. La rândul său, Richard Nixon – ajuns preşedinte al SUA în 1968 – l-a introdus pe George H.W. Bush într-un post important al administraţiei sale. George H.W. Bush începuse să lucreze din 1960 „acoperit” pentru CIA, acoperirea fiind afacerile cu petrol. ~n 1963, Bush a luat parte la conspiraţia republicanilor contra lui John Kennedy, iar pentru debarcarea din Golful Porcilor, concepută de Allen Dulles, a oferit vasul său, numit „Zapata”. Numele codificat al operaţiunii CIA din Golful Porcilor era „Operaţiunea Zapata”. Pentru campania din 1972, Richard Nixon l-a numit pe Bush senior în fruntea Comitetului Naţional Republican, care învârtea banii pentru realegerea preşedintelui, o poziţie extrem de importantă, arată John Loftus în cartea sa. A doua zi după avertismentul lui Bush în afacerea Watergate, Richard Nixon a demisionat din funcţia de preşedinte al SUA. După cum observăm, cel puţin doi preşedinţi ai SUA – Richard Nixon (1968-1972; 1972-1974) şi George H.W. Bush (1988-1992) – au ieşit de sub „aripa” lui Prescott Bush, „îngerul lui Hitler”.
CONTINUARE.............
In 1948, Fritz Thyssen si Friedrich Flick au fost eliberati, dupa cativa ani de detentie la americani. Thyssen a parasit imediat Europa (reteaua RATS) si s-a stabilit in Argentina, condusa de Peron, unde a murit la 8 februarie 1951, in varsta de 78 de ani. Disparea astfel cel mai vechi si cel mai important finantator al lui Hitler si, totodata, partenerul timp de doua decenii al lui Prescott Bush.
Imediat dupa disparitia lui Thyssen, „Alien Property” a eliberat bunurile confiscate ale lui „Silesian American Corporation” si le-a incredintat lui „Brown Brothers Harriman”, condusa bineinteles de acelasi Prescott Bush. Acesta a primit suplimentar 1,5 milioane de dolari, in urma lichidarii lui „Union Banking Corporation” (UBC), o suma considerabila la acea vreme. Cele 1,5 milioane de dolari l-au ajutat pe fiul lui Prescott Bush - George Herbert Walker Bush, viitorul presdinte al SUA (1988-1992) – sa-si deschida prima firma, „Overby Development Company”, si sa se lanseze in politica. Prescott Bush s-a retras din afaceri in 1952 si a devenit senator de Connecticut. El a decedat 20 de ani mai tarziu, la 8 octombrie 1972, in urma unui cancer. In 1980, cand George H.W. Bush a ajuns vicepresedinte in Administratia Reagan, intreaga avere stransa de bunicul Prescott - „Ingerul lui Hitler”, cum il numea „New York Tribun” in 1942 - a fost incredintata spre administrare unui trust condus de William „Stamps” Farish III. Alegerea lui Farish ca administrator al firmei dovedea ca George H.W. Bush stia prea bine cum facuse avere „papa” Prescott. Bunicul lui Farish - William Farish jr. - a fost acuzat, la 25 martie 1942, de conspiratie cu inamicul german, in calitate de presedinte al lui „Stadard Oil”. Senatorul (ulterior presedintele SUA) Harry Truman l-a descris cu acel prilej pe William Farish jr. drept un tradator care a stors profituri de pe urma masinii de razboi germane, livrand petrol Berlinului, via Elvetia. „Standard Oil” investise milioane de dolari in „I.G. Farben”, care deschisese din 1940 o rafinarie la Auschwitz, unde mana de lucru era atat de ieftina.
John Loftus declara in revista „Clamor”: „Banca lui Bush (UBC) l-a ajutat pe Thyssen sa produca otel, care a ucis soldatii aliati.
Dar finantarea nazismului este si mai rea, pentru ca a condus la Holocaust. Minele de carbuni ale lui Thyssen i-au utilizat pe detinutii evrei ca pe niste sclavi”.
Implicarea clanului Bush in Holocaust apare, asadar, in adevarata sa dimensiune: au stors profituri uriase de pe urma evreilor incarcerati la Auschwitz.
Cu acesti bani murdari au intrat in politica atat George H.W. Bush sr., cat si George W. Bush, care - culmea cinismului - a vizitat Auschwitz-ul in 2003, vorbind de un „rau” metafizic, un „rau” care trebuie numit si caruia trebuie sa ne opunem!
John Loftus, Charles Hingham si alti autori au numit concret acest „rau”: colaborarea clanului Bush cu al Treilea Reich.
Imediat dupa disparitia lui Thyssen, „Alien Property” a eliberat bunurile confiscate ale lui „Silesian American Corporation” si le-a incredintat lui „Brown Brothers Harriman”, condusa bineinteles de acelasi Prescott Bush. Acesta a primit suplimentar 1,5 milioane de dolari, in urma lichidarii lui „Union Banking Corporation” (UBC), o suma considerabila la acea vreme. Cele 1,5 milioane de dolari l-au ajutat pe fiul lui Prescott Bush - George Herbert Walker Bush, viitorul presdinte al SUA (1988-1992) – sa-si deschida prima firma, „Overby Development Company”, si sa se lanseze in politica. Prescott Bush s-a retras din afaceri in 1952 si a devenit senator de Connecticut. El a decedat 20 de ani mai tarziu, la 8 octombrie 1972, in urma unui cancer. In 1980, cand George H.W. Bush a ajuns vicepresedinte in Administratia Reagan, intreaga avere stransa de bunicul Prescott - „Ingerul lui Hitler”, cum il numea „New York Tribun” in 1942 - a fost incredintata spre administrare unui trust condus de William „Stamps” Farish III. Alegerea lui Farish ca administrator al firmei dovedea ca George H.W. Bush stia prea bine cum facuse avere „papa” Prescott. Bunicul lui Farish - William Farish jr. - a fost acuzat, la 25 martie 1942, de conspiratie cu inamicul german, in calitate de presedinte al lui „Stadard Oil”. Senatorul (ulterior presedintele SUA) Harry Truman l-a descris cu acel prilej pe William Farish jr. drept un tradator care a stors profituri de pe urma masinii de razboi germane, livrand petrol Berlinului, via Elvetia. „Standard Oil” investise milioane de dolari in „I.G. Farben”, care deschisese din 1940 o rafinarie la Auschwitz, unde mana de lucru era atat de ieftina.
John Loftus declara in revista „Clamor”: „Banca lui Bush (UBC) l-a ajutat pe Thyssen sa produca otel, care a ucis soldatii aliati.
Dar finantarea nazismului este si mai rea, pentru ca a condus la Holocaust. Minele de carbuni ale lui Thyssen i-au utilizat pe detinutii evrei ca pe niste sclavi”.
Implicarea clanului Bush in Holocaust apare, asadar, in adevarata sa dimensiune: au stors profituri uriase de pe urma evreilor incarcerati la Auschwitz.
Cu acesti bani murdari au intrat in politica atat George H.W. Bush sr., cat si George W. Bush, care - culmea cinismului - a vizitat Auschwitz-ul in 2003, vorbind de un „rau” metafizic, un „rau” care trebuie numit si caruia trebuie sa ne opunem!
John Loftus, Charles Hingham si alti autori au numit concret acest „rau”: colaborarea clanului Bush cu al Treilea Reich.
CO0NTINUARE.............
In 1948, Fritz Thyssen si Friedrich Flick au fost eliberati, dupa cativa ani de detentie la americani. Thyssen a parasit imediat Europa (reteaua RATS) si s-a stabilit in Argentina, condusa de Peron, unde a murit la 8 februarie 1951, in varsta de 78 de ani. Disparea astfel cel mai vechi si cel mai important finantator al lui Hitler si, totodata, partenerul timp de doua decenii al lui Prescott Bush.
Imediat dupa disparitia lui Thyssen, „Alien Property” a eliberat bunurile confiscate ale lui „Silesian American Corporation” si le-a incredintat lui „Brown Brothers Harriman”, condusa bineinteles de acelasi Prescott Bush. Acesta a primit suplimentar 1,5 milioane de dolari, in urma lichidarii lui „Union Banking Corporation” (UBC), o suma considerabila la acea vreme. Cele 1,5 milioane de dolari l-au ajutat pe fiul lui Prescott Bush - George Herbert Walker Bush, viitorul presdinte al SUA (1988-1992) – sa-si deschida prima firma, „Overby Development Company”, si sa se lanseze in politica. Prescott Bush s-a retras din afaceri in 1952 si a devenit senator de Connecticut. El a decedat 20 de ani mai tarziu, la 8 octombrie 1972, in urma unui cancer. In 1980, cand George H.W. Bush a ajuns vicepresedinte in Administratia Reagan, intreaga avere stransa de bunicul Prescott - „Ingerul lui Hitler”, cum il numea „New York Tribun” in 1942 - a fost incredintata spre administrare unui trust condus de William „Stamps” Farish III. Alegerea lui Farish ca administrator al firmei dovedea ca George H.W. Bush stia prea bine cum facuse avere „papa” Prescott. Bunicul lui Farish - William Farish jr. - a fost acuzat, la 25 martie 1942, de conspiratie cu inamicul german, in calitate de presedinte al lui „Stadard Oil”. Senatorul (ulterior presedintele SUA) Harry Truman l-a descris cu acel prilej pe William Farish jr. drept un tradator care a stors profituri de pe urma masinii de razboi germane, livrand petrol Berlinului, via Elvetia. „Standard Oil” investise milioane de dolari in „I.G. Farben”, care deschisese din 1940 o rafinarie la Auschwitz, unde mana de lucru era atat de ieftina.
John Loftus declara in revista „Clamor”: „Banca lui Bush (UBC) l-a ajutat pe Thyssen sa produca otel, care a ucis soldatii aliati.
Dar finantarea nazismului este si mai rea, pentru ca a condus la Holocaust. Minele de carbuni ale lui Thyssen i-au utilizat pe detinutii evrei ca pe niste sclavi”.
Implicarea clanului Bush in Holocaust apare, asadar, in adevarata sa dimensiune: au stors profituri uriase de pe urma evreilor incarcerati la Auschwitz.
Cu acesti bani murdari au intrat in politica atat George H.W. Bush sr., cat si George W. Bush, care - culmea cinismului - a vizitat Auschwitz-ul in 2003, vorbind de un „rau” metafizic, un „rau” care trebuie numit si caruia trebuie sa ne opunem!
John Loftus, Charles Hingham si alti autori au numit concret acest „rau”: colaborarea clanului Bush cu al Treilea Reich.
Imediat dupa disparitia lui Thyssen, „Alien Property” a eliberat bunurile confiscate ale lui „Silesian American Corporation” si le-a incredintat lui „Brown Brothers Harriman”, condusa bineinteles de acelasi Prescott Bush. Acesta a primit suplimentar 1,5 milioane de dolari, in urma lichidarii lui „Union Banking Corporation” (UBC), o suma considerabila la acea vreme. Cele 1,5 milioane de dolari l-au ajutat pe fiul lui Prescott Bush - George Herbert Walker Bush, viitorul presdinte al SUA (1988-1992) – sa-si deschida prima firma, „Overby Development Company”, si sa se lanseze in politica. Prescott Bush s-a retras din afaceri in 1952 si a devenit senator de Connecticut. El a decedat 20 de ani mai tarziu, la 8 octombrie 1972, in urma unui cancer. In 1980, cand George H.W. Bush a ajuns vicepresedinte in Administratia Reagan, intreaga avere stransa de bunicul Prescott - „Ingerul lui Hitler”, cum il numea „New York Tribun” in 1942 - a fost incredintata spre administrare unui trust condus de William „Stamps” Farish III. Alegerea lui Farish ca administrator al firmei dovedea ca George H.W. Bush stia prea bine cum facuse avere „papa” Prescott. Bunicul lui Farish - William Farish jr. - a fost acuzat, la 25 martie 1942, de conspiratie cu inamicul german, in calitate de presedinte al lui „Stadard Oil”. Senatorul (ulterior presedintele SUA) Harry Truman l-a descris cu acel prilej pe William Farish jr. drept un tradator care a stors profituri de pe urma masinii de razboi germane, livrand petrol Berlinului, via Elvetia. „Standard Oil” investise milioane de dolari in „I.G. Farben”, care deschisese din 1940 o rafinarie la Auschwitz, unde mana de lucru era atat de ieftina.
John Loftus declara in revista „Clamor”: „Banca lui Bush (UBC) l-a ajutat pe Thyssen sa produca otel, care a ucis soldatii aliati.
Dar finantarea nazismului este si mai rea, pentru ca a condus la Holocaust. Minele de carbuni ale lui Thyssen i-au utilizat pe detinutii evrei ca pe niste sclavi”.
Implicarea clanului Bush in Holocaust apare, asadar, in adevarata sa dimensiune: au stors profituri uriase de pe urma evreilor incarcerati la Auschwitz.
Cu acesti bani murdari au intrat in politica atat George H.W. Bush sr., cat si George W. Bush, care - culmea cinismului - a vizitat Auschwitz-ul in 2003, vorbind de un „rau” metafizic, un „rau” care trebuie numit si caruia trebuie sa ne opunem!
John Loftus, Charles Hingham si alti autori au numit concret acest „rau”: colaborarea clanului Bush cu al Treilea Reich.
CONTINUARE............
Prescott Bush a fost doar unul dintre marii magnati americani care au intretinut legaturi de afaceri cu al Treilea Reich, in ciuda lui „Trading with the Enemy Act”. Toti acesti oameni erau membri in „Council on Foreign Relations”, personaje de vaza ale „Noii Ordini Mondiale”, care tratau afaceri si cu Germania lui Hitler si cu URSS-ul lui Stalin, incurajand astfel monopolismul celor doua tari si totalitarismul.
Pe langa Prescott Bush, un alt mare admirator american al lui Hitler a fost Henry Ford (foarte deschis si fata de Stalin, ulterior si fata de statele comuniste dinEuropa de Est). Ford a aprovizionat cu autocamioane armata germana, care isi transporta astfel soldatii in intreaga Europa. S-a vorbit mult de mecanizarea armatei germane, dar deloc de rolul considerabil pe care l-a jucat Henry Ford sau de „General Motors” in modernizarea trupelor naziste.
Ambele companii americane au primit dupa razboi, in 1945, compensatii de la Guvernul SUA pentru daunele provocate de bombardamentele aliate fabricilor lor din Germania, ocazie cu care a iesit la iveala conexiunea dintre Wall Street si al Treilea Reich. „Standard Oil” - care apare masiv pe piata sovietica a petrolului - si „Chase Bank”, ambele proprietatea lui John D. Rockefeller, au investit, la randul lor, masiv in Germania nazista. Aceste mari afaceri se derulau in timp ce soldatii americani mureau, luptand contra Germaniei naziste. Ele amintesc, in chip straniu, de afacerile clanului Bush cu familia Ben Laden.
Alt exemplu: in anii razboiului, „Standard Oil” a furnizat petrol germanilor prin Elvetia, pana in 1942, si a colaborat cu „IG Farben” (firma germano-americana) la fabricarea gazului „Zyklon B”, utilizat de germani in lupta.
Pe langa Prescott Bush, un alt mare admirator american al lui Hitler a fost Henry Ford (foarte deschis si fata de Stalin, ulterior si fata de statele comuniste dinEuropa de Est). Ford a aprovizionat cu autocamioane armata germana, care isi transporta astfel soldatii in intreaga Europa. S-a vorbit mult de mecanizarea armatei germane, dar deloc de rolul considerabil pe care l-a jucat Henry Ford sau de „General Motors” in modernizarea trupelor naziste.
Ambele companii americane au primit dupa razboi, in 1945, compensatii de la Guvernul SUA pentru daunele provocate de bombardamentele aliate fabricilor lor din Germania, ocazie cu care a iesit la iveala conexiunea dintre Wall Street si al Treilea Reich. „Standard Oil” - care apare masiv pe piata sovietica a petrolului - si „Chase Bank”, ambele proprietatea lui John D. Rockefeller, au investit, la randul lor, masiv in Germania nazista. Aceste mari afaceri se derulau in timp ce soldatii americani mureau, luptand contra Germaniei naziste. Ele amintesc, in chip straniu, de afacerile clanului Bush cu familia Ben Laden.
Alt exemplu: in anii razboiului, „Standard Oil” a furnizat petrol germanilor prin Elvetia, pana in 1942, si a colaborat cu „IG Farben” (firma germano-americana) la fabricarea gazului „Zyklon B”, utilizat de germani in lupta.
Clanul Bush şi-a făcut averea pe seama exploatării Holocaust
Clanul Bush şi-a făcut averea pe seama exploatării Holocaustului (IV) În anii 20, după Primul Război Mondial, Rusia bolşevică (URSS) şi Germania (Republica de la Weimar) erau ţările cele mai afectate de marele conflict. „Reconstrucţia” postbelică a acestora a apărut în ochii „bancherilor internaţionali„ de pe Wall Street (adică cei care finanţau guvernele, sponsorizau războaiele şi „supervizau” tratatele de pace) drept o uriaşă afacere
Într-un interviu acordat revistei americane „Clamor”, John Loftus - autorul cărţilor „The Secret War Against the Jews” şi „The Belarus Secret” - face o serie de dezvăluiri privind „Consolidated Silesian Steel Corporation” şi banca UBC a lui Prescott Bush.
„Consolidated Silesian Steel Corporation” îşi avea sediul la Oswiecim, în Polonia, într-un din cele mai bogate regiuni miniere. Acesta a fost şi motivul pentru care Hitler a creat lagărul de muncă Auschwitz chiar în această zonă: deţinuţii erau utilizaţi la exploatările miniere. Printre deţinuţii de la Auschwitz se aflau ruşi, evrei, ţigani etc., care lucrau pentru 30 de companii diferite. Una dintre aceste companii era „Consolidated Silesian Steel Corporation”. „Nimeni nu a făcut însă vreo legătură între „Consolidated Silesian Steel Corporation”, „Auschwitz şi Prescott Bush”, susţine Loftus în interviul din „Clamor”. Dar legătura există! „Consolidated Silesian Steel Corporation” aparţinea magnaţilor germani, finanţatori ai lui Hitler, Thyssen şi Flick, explică Loftus, care au vândut-o lui „Union Banking Corporation” (UBC) din SUA, condusă de Prescott Bush. Unde acţionar principal era alt „bancher internaţional”: Ronald E. Harriman, cu 3991 de acţiuni. În felul acesta a apărut „Silesian Steel Corporation” (SAC), una din cele 15 corporaţii ale lui UBC. Astfel, o bancă americană ca UBC, condusă de Prescott Bush, a ajuns să exploateze munca deţinuţilor de la Auschwitz şi să susţină maşina de război germană. Oţelul şi cărbunele din Polonia, precum şi petrolul din URSS (Acordul Ribbentrop-Molotov), au susţinut campania lui Hitler din 1940-1941 în vestul Europei.
Într-un interviu acordat revistei americane „Clamor”, John Loftus - autorul cărţilor „The Secret War Against the Jews” şi „The Belarus Secret” - face o serie de dezvăluiri privind „Consolidated Silesian Steel Corporation” şi banca UBC a lui Prescott Bush.
„Consolidated Silesian Steel Corporation” îşi avea sediul la Oswiecim, în Polonia, într-un din cele mai bogate regiuni miniere. Acesta a fost şi motivul pentru care Hitler a creat lagărul de muncă Auschwitz chiar în această zonă: deţinuţii erau utilizaţi la exploatările miniere. Printre deţinuţii de la Auschwitz se aflau ruşi, evrei, ţigani etc., care lucrau pentru 30 de companii diferite. Una dintre aceste companii era „Consolidated Silesian Steel Corporation”. „Nimeni nu a făcut însă vreo legătură între „Consolidated Silesian Steel Corporation”, „Auschwitz şi Prescott Bush”, susţine Loftus în interviul din „Clamor”. Dar legătura există! „Consolidated Silesian Steel Corporation” aparţinea magnaţilor germani, finanţatori ai lui Hitler, Thyssen şi Flick, explică Loftus, care au vândut-o lui „Union Banking Corporation” (UBC) din SUA, condusă de Prescott Bush. Unde acţionar principal era alt „bancher internaţional”: Ronald E. Harriman, cu 3991 de acţiuni. În felul acesta a apărut „Silesian Steel Corporation” (SAC), una din cele 15 corporaţii ale lui UBC. Astfel, o bancă americană ca UBC, condusă de Prescott Bush, a ajuns să exploateze munca deţinuţilor de la Auschwitz şi să susţină maşina de război germană. Oţelul şi cărbunele din Polonia, precum şi petrolul din URSS (Acordul Ribbentrop-Molotov), au susţinut campania lui Hitler din 1940-1941 în vestul Europei.
Tinereţea zvăpăiată a lui George W. Bush
Tinereţea zvăpăiată a lui George W. Bush
Mulţi dintre noi s-au amuzat, nu fără ascunsă satisfacţie, cum, în vizita sa în Albania, „celui mai puternic om al planetei“ i s-a furat ceasul, în direct la televiziune. Ne-am amuzat atât de tare încât nici nu am băgat de seamă faptul că George W. Bush a transmis, cu ocazia turneului său european, un semnal cu consecinţe imprevizibile: SUA susţine cu orice preţ independenţa Kosovo, stabilind un precedent periculos pentru Balcani şi întreaga Europă de Sud-Est. Având în vedere „clarviziunea“ care a stat la baza declanşării tragediei din Irak, nu poţi decât să te înfiori.
Azi se ştie că în dosul acelei decizii catastrofale au stat conservatorii ultraradicali: un Paul Wolfowitz, amantul cu şosetele găurite, Donald Rumsfeld sau maleficul Karl Rove, cel care l-a adus la putere pe actualul preşedinte american, făcătorul din umbră al politicii sale. Cine este însă George W. Bush, „marele licurici“? De mai bine de doi ani, în Statele Unite figurează cu încăpăţânare pe lista bestsellers- urilor cartea „Familia: adevărata poveste a dinastiei Bush“. Scrisă de Kitty Kelley, o celebră biografă americancă, cartea dezvăluie secretele ascunse ale puternicei familii a actualului preşedinte. Sursa principală este Sharon Bush, fosta soţie a lui Jeb, fratele preşedintelui SUA, dar şi foşti colegi, şi cunoscuţi. Într-o biografie care le face să pălească pe cele din faimoasa carte scrisă de Accoce şi Rentchwick - „Aceşti bolnavi care ne guvernează“ - autoarea dezvăluie că actualul locatar al Casei Albe priza cocaină la „Camp David“, pe vremea când tatăl lui era preşedintele SUA. Nu este însă singura surpriză: şi soţia lui, Laura, fuma cannabis în tinereţe. Kelley mai dezvăluie în această „biografie neautorizată“ faptul că George W. Bush a consumat cocaină încă de la mijlocul anilor ‘60, pe vremea când era student la Universitatea Yale. Persoane apropiate familiei susţin că, la 26 de ani, când slujea în Garda Naţională, lui Bush îi plăcea „să se ascundă pentru a fuma ţigări cu marijuana ori să prizeze cocaină“. Conform datelor din carte, actualul preşedinte a avut serioase probleme şi cu alcoolul. El a început să bea de pe vremea când mergea la liceu şi a continuat să o facă şi în timpul studenţiei la Yale, pentru a-şi învinge timiditatea.
Unul dintre foştii săi colegi de clasă, Torbery George, spune despre el: „Bietul George. Nu putea să aibă o relaţie cu femeile până când nu se îmbăta“. Într-o perioadă, Bush junior a băut până la pierderea cunoştinţei, norocul său a fost că Laura Bush, pe vremea aceea o modestă bibliotecară, a pus piciorul în prag. Actualul preşedinte al Statelor Unite a recunoscut, de altfel, că a avut o perioadă dificilă în ceea ce priveşte alcoolul. În legătură cu drogurile, într-un interviu acordat înainte de alegerile din anul 2000 (la care l-a avut adversar pe democratul Al Gore) şi în care a fost întrebat dacă a consumat stupefiante, George W. Bush a ocolit răspunsul: „Le-am mărturisit americanilor că în trecut am făcut multe greşeli, din care am avut însă de învăţat. Am suficientă avere (sic!) pentru a ajunge un preşedinte onorabil şi demn pentru naţiune“. Câteva luni mai târziu, în timpul campaniei alegerilor din 2000, un comunicat anunţa că, în urmă cu 25 de ani, Bush nu a consumat droguri ilegale, fără a menţiona însă dacă nu a făcut acest lucru înainte de această perioadă...
Foşti colegi de la Yale au declarat că nu pot să-şi explice cum cineva care era atât de puţin stimat la universitate a putut să ajungă preşedinte al SUA. Kitty Kelley susţine că familia Bush a avut posibilitatea de a ascunde toate aceste scandaluri datorită puterii, banilor şi influenţei pe care le are în rândul societăţii americane. Cartea relatează povestea uneia dintre dinastiile cele mai puternice ale SUA, dezvăluind publicului latura ei cea mai obscură: o familie de conservatori radicali, care, de-a lungul anilor, a strâns grămezi de bani, îndeosebi din afaceri cu petrol, şi care a influenţat puternic guvernul SUA.
Mulţi dintre noi s-au amuzat, nu fără ascunsă satisfacţie, cum, în vizita sa în Albania, „celui mai puternic om al planetei“ i s-a furat ceasul, în direct la televiziune. Ne-am amuzat atât de tare încât nici nu am băgat de seamă faptul că George W. Bush a transmis, cu ocazia turneului său european, un semnal cu consecinţe imprevizibile: SUA susţine cu orice preţ independenţa Kosovo, stabilind un precedent periculos pentru Balcani şi întreaga Europă de Sud-Est. Având în vedere „clarviziunea“ care a stat la baza declanşării tragediei din Irak, nu poţi decât să te înfiori.
Azi se ştie că în dosul acelei decizii catastrofale au stat conservatorii ultraradicali: un Paul Wolfowitz, amantul cu şosetele găurite, Donald Rumsfeld sau maleficul Karl Rove, cel care l-a adus la putere pe actualul preşedinte american, făcătorul din umbră al politicii sale. Cine este însă George W. Bush, „marele licurici“? De mai bine de doi ani, în Statele Unite figurează cu încăpăţânare pe lista bestsellers- urilor cartea „Familia: adevărata poveste a dinastiei Bush“. Scrisă de Kitty Kelley, o celebră biografă americancă, cartea dezvăluie secretele ascunse ale puternicei familii a actualului preşedinte. Sursa principală este Sharon Bush, fosta soţie a lui Jeb, fratele preşedintelui SUA, dar şi foşti colegi, şi cunoscuţi. Într-o biografie care le face să pălească pe cele din faimoasa carte scrisă de Accoce şi Rentchwick - „Aceşti bolnavi care ne guvernează“ - autoarea dezvăluie că actualul locatar al Casei Albe priza cocaină la „Camp David“, pe vremea când tatăl lui era preşedintele SUA. Nu este însă singura surpriză: şi soţia lui, Laura, fuma cannabis în tinereţe. Kelley mai dezvăluie în această „biografie neautorizată“ faptul că George W. Bush a consumat cocaină încă de la mijlocul anilor ‘60, pe vremea când era student la Universitatea Yale. Persoane apropiate familiei susţin că, la 26 de ani, când slujea în Garda Naţională, lui Bush îi plăcea „să se ascundă pentru a fuma ţigări cu marijuana ori să prizeze cocaină“. Conform datelor din carte, actualul preşedinte a avut serioase probleme şi cu alcoolul. El a început să bea de pe vremea când mergea la liceu şi a continuat să o facă şi în timpul studenţiei la Yale, pentru a-şi învinge timiditatea.
Unul dintre foştii săi colegi de clasă, Torbery George, spune despre el: „Bietul George. Nu putea să aibă o relaţie cu femeile până când nu se îmbăta“. Într-o perioadă, Bush junior a băut până la pierderea cunoştinţei, norocul său a fost că Laura Bush, pe vremea aceea o modestă bibliotecară, a pus piciorul în prag. Actualul preşedinte al Statelor Unite a recunoscut, de altfel, că a avut o perioadă dificilă în ceea ce priveşte alcoolul. În legătură cu drogurile, într-un interviu acordat înainte de alegerile din anul 2000 (la care l-a avut adversar pe democratul Al Gore) şi în care a fost întrebat dacă a consumat stupefiante, George W. Bush a ocolit răspunsul: „Le-am mărturisit americanilor că în trecut am făcut multe greşeli, din care am avut însă de învăţat. Am suficientă avere (sic!) pentru a ajunge un preşedinte onorabil şi demn pentru naţiune“. Câteva luni mai târziu, în timpul campaniei alegerilor din 2000, un comunicat anunţa că, în urmă cu 25 de ani, Bush nu a consumat droguri ilegale, fără a menţiona însă dacă nu a făcut acest lucru înainte de această perioadă...
Foşti colegi de la Yale au declarat că nu pot să-şi explice cum cineva care era atât de puţin stimat la universitate a putut să ajungă preşedinte al SUA. Kitty Kelley susţine că familia Bush a avut posibilitatea de a ascunde toate aceste scandaluri datorită puterii, banilor şi influenţei pe care le are în rândul societăţii americane. Cartea relatează povestea uneia dintre dinastiile cele mai puternice ale SUA, dezvăluind publicului latura ei cea mai obscură: o familie de conservatori radicali, care, de-a lungul anilor, a strâns grămezi de bani, îndeosebi din afaceri cu petrol, şi care a influenţat puternic guvernul SUA.
Lumea s-a cam saturat de numele nostru!
Lumea s-a cam saturat de numele nostru! De o sinceritate dezarmanta, fostul presedinte american George Bush, tatal actualului presedinte, George W. Bush, a facut citeva declaratii surprinzatoare luni seara, la celebra emisiune a lui Larry King, de pe CNN. "Cred ca oamenii s-au cam saturat de numele nostru", a spus Bush sr, care a fost cel de-al 41-lea presedinte al Statelor Unite. Declaratia a fost facuta ca referire la faptul ca fratele mai mic al lui George W. Bush, Jeb, fost guvernator de Florida, si-a anuntat mai demult intentia de a nu candida la prezidentialele din 2008. Subiectul a fost reluat de Mitt Romney, unul dintre favoritii la obtinerea nominalizarii republicane in cursa pentru Casa Alba. Acesta a declarat recent despre Jeb: "Daca numele sau de familie nu era Bush, cu siguranta ca ar fi candidat si ar fi avut, cred ...
continuare
Venitul sotilor Bush, de doua ori mai mic decat cel al cuplu
Venitul sotilor Bush, de doua ori mai mic decat cel al cuplului Cheney
Ziarul Gandul | 16 aprilie 2007
Sotii Bush au declarat un venit impozabil pe 2006 de 642.905 dolari, ceea ce inseamna 186.378 dolari varsati statului federal, in timp ce sotii Cheney au declarat 1,614 milioane de dolari, a anuntat Casa Alba, citata de AFP. Venitul sotilor Bush este de doua ori mai mic decat cel al vicepresedintelui Dick Cheney, mult mai bogat decat seful sau, si al sotiei acestuia, Lynne, care au declarat impreuna 1,614 milioane de dolari, ceea ce inseamna un impozit de 413.326 dolari. Salariul vicepresedintelui reprezinta numai 208.575 de dolari, venituri anuale, iar restul provin din activitatile desfasurate de sotia acestuia, Lynne Cheney, si mai ales din investitii.
George W. Bush a primit 400.000 de dolari pentru activitatile sale de presedinte, rotunjindu-si veniturile prin investitii.Sotii Bush au donat 78.100 de dolari bisericilor si organizatiilor umanitare sau serviciilor de pompieri voluntari din Crawford, Texas, unde se afla ferma familiei Bush. Sotii Cheney au contribuit, la randul lor, cu peste 104.000 de dolari la opere de caritate, ridicand numarul total al actelor caritative la peste 7,8 milioane de dolari din 2001, cand Dick Cheney a preluat functia de vicepresedinte al SUA.
Ziarul Gandul | 16 aprilie 2007
Sotii Bush au declarat un venit impozabil pe 2006 de 642.905 dolari, ceea ce inseamna 186.378 dolari varsati statului federal, in timp ce sotii Cheney au declarat 1,614 milioane de dolari, a anuntat Casa Alba, citata de AFP. Venitul sotilor Bush este de doua ori mai mic decat cel al vicepresedintelui Dick Cheney, mult mai bogat decat seful sau, si al sotiei acestuia, Lynne, care au declarat impreuna 1,614 milioane de dolari, ceea ce inseamna un impozit de 413.326 dolari. Salariul vicepresedintelui reprezinta numai 208.575 de dolari, venituri anuale, iar restul provin din activitatile desfasurate de sotia acestuia, Lynne Cheney, si mai ales din investitii.
George W. Bush a primit 400.000 de dolari pentru activitatile sale de presedinte, rotunjindu-si veniturile prin investitii.Sotii Bush au donat 78.100 de dolari bisericilor si organizatiilor umanitare sau serviciilor de pompieri voluntari din Crawford, Texas, unde se afla ferma familiei Bush. Sotii Cheney au contribuit, la randul lor, cu peste 104.000 de dolari la opere de caritate, ridicand numarul total al actelor caritative la peste 7,8 milioane de dolari din 2001, cand Dick Cheney a preluat functia de vicepresedinte al SUA.
Actrite porno si secretare,amantele ... Foarte putine cuplur
Actrite porno si secretare,amantele ...
Foarte putine cupluri prezidentiale din lume se pot lauda cu o casnicie [...]
Foarte putine cupluri prezidentiale din lume se pot lauda cu o casnicie [...]
Laura Bush divorţează!
Laura Bush divorţează! Prima-doamnă a Statelor Unite, Laura Bush, divorţează de preşedintele George W. Bush! Mai multe ziare americane scriu că Laura Bush a luat această decizie, deoarece s-a săturat de escapadele soţului ei.
Ziarele americane scriu că femeia care i-ar fi furat inima preşedintelui american este nimeni alta decât secretarul de Stat american, Condoleezza Rice. Aceasta este cunoscută pentru inteligenţa şi duritatea sa, dar s-a făcut remarcată şi pentru momentele în care a renunţat la ţinutele foarte rigide pentru cele provocatoare.
Se pare că prima doamnă ar avea şi dovezi cu privire la faptul că soţul ei o înşeală. National Inquirer şi The Globe Magazine scriu că scandalul s-a aprins în familia prezidenţială americană încă de anul trecut, însă surse de la Casa Albă au negat existenţa unor probleme între Laura şi George W. Bush.
Potrivit presei, prima doamnă vrea să obţină de la soţul ei în urma divorţului 10 milioane de dolari.
Ziarele americane scriu că femeia care i-ar fi furat inima preşedintelui american este nimeni alta decât secretarul de Stat american, Condoleezza Rice. Aceasta este cunoscută pentru inteligenţa şi duritatea sa, dar s-a făcut remarcată şi pentru momentele în care a renunţat la ţinutele foarte rigide pentru cele provocatoare.
Se pare că prima doamnă ar avea şi dovezi cu privire la faptul că soţul ei o înşeală. National Inquirer şi The Globe Magazine scriu că scandalul s-a aprins în familia prezidenţială americană încă de anul trecut, însă surse de la Casa Albă au negat existenţa unor probleme între Laura şi George W. Bush.
Potrivit presei, prima doamnă vrea să obţină de la soţul ei în urma divorţului 10 milioane de dolari.
LEGENDELE CLANULUI BUSH
LEGENDELE CLANULUI BUSH
Sora actualului lider de la Casa Alba face pe istoriograful familiei Bush. Dorothy Bush, care prefera sa stea departe de scena politica americana, a scris o carte in care face dezvaluiri inedite despre rudele ei care au fost sau se afla inca la putere.
Sora actualului lider de la Casa Alba face pe istoriograful familiei Bush. Dorothy Bush, care prefera sa stea departe de scena politica americana, a scris o carte in care face dezvaluiri inedite despre rudele ei care au fost sau se afla inca la putere.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 20.06.11 18:20, editata de 1 ori
George W. Bush afirmă că fratele său, Jeb, ar fi "un pr
George W. Bush afirmă că fratele său, Jeb, ar fi "un preşedinte extraordinar"
Preşedintele american, George W. Bush, a afirmat miercuri că in opinia sa, fratele lui mai mic, Jeb, ar fi "un preşedinte extraordinar", insă acesta din urmă, guvernator de Florida, nu a oferit nici un indiciu cu privire la intenţiile sale, relatează Reuters.
"Nu am idee ce va face. şi eu i-am pus această intrebare. Cred, sincer, că nici el nu s-a hotărît", a declarat Bush intr-un interviu acordat reporterilor din Florida, publicat pe site-ul de Internet al publicaţiei St. Petersburg Times.
Preşedintele a adăugat că a exercitat presiuni asupra fratelui său "cu o fire foarte independentă", referitoare la planurile acestuia de carieră, după incheierea celui de-al doilea mandat de guvernator, in ianuarie anul viitor. El a prezis că Jeb ar putea avea un viitor politic "strălucit".
"Mi-ar plăcea să-l văd pe Jeb candidînd, la un moment dat, dar nu ştiu dacă aceasta este şi intenţia lui", a mai spus Bush. Intrebat dacă Jeb ar trebui să candideze la preşedinţie, Bush a afirmat: "Cred că Jeb ar fi un preşedinte extraordinar. Lui ii revine, insă, decizia de a candida sau nu". Jeb Bush, in vîrstă de 53 de ani, a afirmat in repetate rînduri, in decursul anului trecut, că nu va candida la preşedinţia Statelor Unite in 2008. El nu a făcut nici un anunţ, recent, care ar indica o schimbare de strategie. Intr-un interviu acordat publicaţiei South Florida Sun-Sentinel la jumătatea lunii aprilie, el a fost intrebat despre planurile sale de viitor, după ce işi va incheia mandatul guvernamental.
Jeb Bush a afirmat, cu acea ocazie: "Există două lucruri pe care nu le voi face in cariera mea politică. Nu voi candida pentru Senat şi nu voi candida la preşedinţie. Nu ştiu exact ce voi face".
Mandatul de guvernator al lui Jeb Bush se va incheia in ianuarie 2007, iar cel de-al doilea mandat prezideţial al lui George W. Bush va lua sfîrşit in ianuarie 2009.
Pînă in prezent, istoria Statelor Unite nu a cunoscut nici un caz in care doi fraţi care să devină preşedinţi ai ţării.
http://www.obiectivdesuceava.ro/index.php?page=articol&ids=16984
Preşedintele american, George W. Bush, a afirmat miercuri că in opinia sa, fratele lui mai mic, Jeb, ar fi "un preşedinte extraordinar", insă acesta din urmă, guvernator de Florida, nu a oferit nici un indiciu cu privire la intenţiile sale, relatează Reuters.
"Nu am idee ce va face. şi eu i-am pus această intrebare. Cred, sincer, că nici el nu s-a hotărît", a declarat Bush intr-un interviu acordat reporterilor din Florida, publicat pe site-ul de Internet al publicaţiei St. Petersburg Times.
Preşedintele a adăugat că a exercitat presiuni asupra fratelui său "cu o fire foarte independentă", referitoare la planurile acestuia de carieră, după incheierea celui de-al doilea mandat de guvernator, in ianuarie anul viitor. El a prezis că Jeb ar putea avea un viitor politic "strălucit".
"Mi-ar plăcea să-l văd pe Jeb candidînd, la un moment dat, dar nu ştiu dacă aceasta este şi intenţia lui", a mai spus Bush. Intrebat dacă Jeb ar trebui să candideze la preşedinţie, Bush a afirmat: "Cred că Jeb ar fi un preşedinte extraordinar. Lui ii revine, insă, decizia de a candida sau nu". Jeb Bush, in vîrstă de 53 de ani, a afirmat in repetate rînduri, in decursul anului trecut, că nu va candida la preşedinţia Statelor Unite in 2008. El nu a făcut nici un anunţ, recent, care ar indica o schimbare de strategie. Intr-un interviu acordat publicaţiei South Florida Sun-Sentinel la jumătatea lunii aprilie, el a fost intrebat despre planurile sale de viitor, după ce işi va incheia mandatul guvernamental.
Jeb Bush a afirmat, cu acea ocazie: "Există două lucruri pe care nu le voi face in cariera mea politică. Nu voi candida pentru Senat şi nu voi candida la preşedinţie. Nu ştiu exact ce voi face".
Mandatul de guvernator al lui Jeb Bush se va incheia in ianuarie 2007, iar cel de-al doilea mandat prezideţial al lui George W. Bush va lua sfîrşit in ianuarie 2009.
Pînă in prezent, istoria Statelor Unite nu a cunoscut nici un caz in care doi fraţi care să devină preşedinţi ai ţării.
http://www.obiectivdesuceava.ro/index.php?page=articol&ids=16984
Ultima editare efectuata de catre Admin in 15.03.11 9:21, editata de 1 ori
Laura Bush, cea mai populara Prima Doamna
http://www.independent-al.ro/content/blogcategory/39/79/Laura Bush, cea mai populara Prima Doamna
Cu o cota de popularitate de 82-85%, adica dublul sotului ei, Laura Bush, Prima Doamna a Statelor Unite ale Americii, este de departe cea mai simpatizata dintre sotiile care au trecut pe la Casa Alba. Stilul sau firesc, calmul surazator, imaginea blanda si comunicarea directa cu oamenii (calitati care l-au ajutat pe sotul ei sa castige al doilea mandat) ar face-o imbatabila in orice competitie electorala. Numai ca ea nu-si doreste asa ceva, desi Lynne Cheney, sotia vicepresedintelui Dick Cheney, a spus in mai 2005, la emisiunea „Larry King Live”, ca Laura Bush ar trebui sa candideze în 2008 la alegerile prezidentiale! Gurile rele spun ca Dick Cheney ar pleda insistent pentru o batalie intre Laura Bush si Hillary Clinton, avand ca miza Casa Alba. Numai ca actuala Prima Doamna a preferat s-o nominalizeze la randul ei, intr-o alta emisiune „Larry King Live”, pe Condoleezza Rice, drept cea mai potrivita candidata republicana. Din pacate, nici secretarul de stat „Condi” Rice nu se inghesuie sa intre in competitia electorala, desi ar avea sanse mari sa devina prima femeie (si de culoare!) instalata la Casa Alba.
* Afara cu decoratiunile lui Hillary!
Deocamdata, nici Hillary Clinton nu e sigura ca va fi desemnata de democrati pentru aceasta confruntare la varf. Despre precedesoarea ei in resedinta prezidentiala, Laura Bush nu prea are cuvinte bune. Potrivit cartii „Laura Bush, un portret intim al Primei Doamne” -scrisa de jurnalistul Ronald Kessler se pare chiar cu aprobarea oficiala a „subiectului”- sotia lui George W. Bush a catalogat in 2000 drept „tipatoare” decoratiunile alese de Hillary Clinton pentru aripa estica a Casei Albe, acolo unde locuieste, conform traditiei, familia liderului SUA. Despre dormitorul Lincoln (destinat prietenilor, rudelor si sponsorilor importanti ai familiei Clinton), dna Bush a spus ca „arata ponosit”, iar amenajarea Biroului Oval cu canapele rosii si covor albastru a fost descrisa drept „arta pop”, fiind inlocuita cu un covor sobru, in tonuri de fildes, folosit si-n timpul administratiei Reagan. Laura Bush n-a ezitat sa schimbe si bucatarul care lucrase 11 ani la Casa Alba, pe motiv că Walter Schieb nu corespunde cerintelor ei stilistice, implicandu-se si-n improspatarea personalului sotului ei. „Eu, la fel ca el, stiu cine lucreaza aici.Adica si eu lucrez cu ei. Desigur, nu as refuza sa-i dau un sfat in acest sens”, a marturisit dna Bush la „Larry King Live”. Trei zile mai tarziu, presedintele Bush anunta schimbarea sefului staff-ului sau, admitand ca sunt posibile si alte inlocuiri. Mai trebuie spus si faptul ca, dupa obtinerea celui de-al doilea mandat prezidential, George W. Bush si-a schimbat aproape intreaga echipa, luandu-si un nou secretar de presa, un nou sef al administratiei si un nou secretar pe probleme de protocol.
Sotiile de presedinti americani au fost de mai multe feluri. Unele, precum Mamie Eisenhower si Bess Truman, au stat mereu in umbra. Altele, ca Eleanor Roosevelt, si-au transformat rolul decorativ intr-unul de activist social. Rosalynn Carter, supranumita „magnolia de fier”, era prezenta la aproape toate sedintele de guvern prezidate de Jimmy, sotul ei. Nancy Reagan nu-si lasa sotul sa miste fara sa-si consulte astrologul, ea avand si un cuvant greu de spus in numirile si destituirile din Administratie. Iar Hillary Clinton, insarcinata oficial de Bill cu elaborarea reformei din sanatate, a facut o cariera personala in plan politic, devenind ulterior senator si visand acum sa se intoarca la Casa Alba, pe alta pozitie. Cat despre Barbara Bush, soacra Laurei, aceasta a preferat imaginea de „bunica a Americii”, imbracata in costume albastre si purtand trei siraguri de perle la gat. Cu toate acestea, cunoscatorii spun ca in spatele zambetului amabil si al parului carunt se ascundea un manager aspru, cu limba ascutita. Nu-i de mirare ca Laura Bush si-a comparat soacra cu Don Corleone (din filmul „Nasul”), preluand insa de la aceasta principiul: nu-ti pierde cumpatul, pastreaza-ti echilibrul.
* Printre cele mai puternice femei din lume
Analistii remarca surprinsi ca Laura Bush a evoluat de la rolul rezervat, din timpul primului mandat al sotului ei - cand s-a dedicat exclusiv problemelor privind educatia si sanatatea si s-a multumit sa inaugureze Festivalul National de Carte- la o atitudine mai independenta, increzatoare si condimentata cu umor. Desemnata de prestigioasa revista „Forbes” drept a doua in topul celor mai puternice femei din lume in 2004, apoi laudata de publicatia „People magazine” pentru eleganta arborata la ceremonia reinvestirii sotului ei la Casa Alba, Laura Bush a devenit o voce si o prezenta tot mai puternice in spatiul public, mai ales dupa tragedia de la 11 septembrie 2001. Prima Doamna a avertizat oficial parintii sa nu-si lase copiii sa priveasca reluarile interminabile, de pe toate canalele tv, ale cumplitelor atentate, pentru a nu-i afecta emotional, adresandu-le si elevilor scrisori deschise distribuite in scoli si licee. Dna Bush a editat si un volum intitulat „Lista Laurei:cele mai bune 57 de carti pentru parinti si copii, elaborata de Prima Doamna” , cu experienta sa de bibliotecara (cu diploma universitara si masterat) si mama. In noiembrie 2001, a devenit prima persoana – in afara presedintelui SUA- care se adreseaza poporului prin intermediul radioului, vorbindu-le compatriotilor despre suferintele femeilor din Afganistan, iar in mai 2002, s-a adresat direct afganilor, prin Radio Liberty, postul echivalent cu „Vocea Americii”, amplasat la Praga.
* Presedintele SUA, ironizat de nevasta
Posesoarea numelui de cod „Tempo” sau „Flotus” (folosit de serviciile secrete pentru desemnarea Primei Doamne), Laura Bush s-a amuzat pe seama sotului sau, in timpul unui dineu oferit corespondentilor la Casa Alba. Numindu-l „ Mrs.Excitement” (Domnul Agitaţie/Excitare), Laura s-a declarat si ea o „Nevasta disperata” (apropo de serialul tv cu acelasi nume) si a dezvaluit ca i-a spus lui George ca, daca vrea sa alunge tirania din lume, va trebui sa stea treaz un pic mai mult (Bush jr. obisnuind sa se culce la ora 21.30). „George si cu mine suntem complet opusi – eu sunt tacuta, el e vorbaret, eu sunt introvertita, el e extrovertit, nu pot sa spun…nuclear”, a mai afirmat Prima Doamna, spre amuzamentul asistentei. „Cel mai uimitor lucru e ca ne-am intalnit. Eu eram o bibliotecara care statea 12 ore intre carti si, cumva, l-am cunoscut pe George”, a adaugat Laura, lasand sa se inteleaga ca jumatatea sa conjugala nu era prea dedicata lecturilor. De altfel, cei doi s-au cunoscut la un gratar, in curtea unor prieteni comuni, George W. fiind la vremea aceea un tanar cu o viata mondena foarte activa, cu multa bautura si aventuri galante. Ce l-a atras la serioasa, spirituala, vesela si cultivata Laura (a carei carte preferata este „Fratii Karamazov”, de Dostoievski, pe care o stie pe de rost) ? Faptul ca ea iesea intotdeauna victorioasa din polemicile lor, cum avea sa povesteasca ulterior presedintele Bush nr.2. Astfel ca, dupa o curte asidua, de trei luni, cei doi s-au casatorit, in 1977, in aceeasi biserica in care mireasa fusese botezata. Desi parea sa nu aiba mari sanse, rabdatoarea Laura a reusit sa-l dezbare pe sotul sau de patima alcoolului, in 1986. Nu l-a cicalit, nu i-a zis niciodata „Nu mai bea!”, ci doar:”George, un tata a doua fete nu poate fi un alcoolic!” Si de dragul gemenelor Jenna si Barbara, nascute în 1981, dupa ani de incercari si tratamente urmate de Laura, George W.Bush a devenit abstinent.
* Nabadaiosul clan Bush
Intreg clanul Bush s-a bucurat de această reusita. Barbara, care impartaseste dragostea pentru lectura a nurorii, a devenit si mai apropiata de aceasta, familia reunindu-se periodic, in formula extinsa, la ranch-ul din Texas unde – glumea Laura- „George a invatat o multime de lucruri de cand a vrut sa mulga o iapa. Mai rau e ca iapa era armasar”! Demn de mentionat este faptul ca din clanul Bush nu fac parte doar doi oameni politici, George Bush senior („nr.41”, cum ii spune Laura socrului, fost al 41-lea presedinte al SUA) si juniorul George W. Bush. Primul politician din lunga serie a fost Prescott Bush, devenit senator de Connecticut, in 1952. Fiul sau, George senior, a ajuns in 1988 lider la Casa Alba (dupa ce fusese sef al CIA si vicepresedinte SUA sub Ronald Reagan), ca si fiul acestuia, George W. (in 2001 si 2005). Fratele actualului presedinte american, Jeb, a fost ales in 1998 guvernator de Florida, iar fiul lui, George Prescott, s-a afirmat deja in campania electorala din 2000, ca o tanara speranta a politicii. Familia Bush s-a mai remarcat insa si altfel in paginile ziarelor. Dupa problemele cu alcoolul ale lui George W. , s-a descoperit un accident auto comis de Laura in 1963, in urma caruia prietena soferitei, Judy Dyke, a suferit rani uşoare, dar iubitul ei a murit. Aveau cu totii 17 ani, iar Laura n-a fost gasita vinovata. Fiica lui Jeb, Noelle, a fost arestata in 2002 de politia din Tallahassee fiindca a falsificat o reteta pentru a-si procura Xanax, un sedativ puternic. Fratele ei mai mic, Jeb unior, a fost arestat in Austin (Texas) trei ani mai tarziu, pentru scandal facut la betie. Nici gemenele Laurei Bush, Jenna si Barbara, n-au scapat de probleme cu politia, fiind prinse c-au baut desi erau minore. Neil Mallon Bush, fratele mai mic al lui George W, a fost implicat in doua falimente rasunatoare (o banca si o companie energetica), iar fiica lui, Lauren, s-a lansat in moda, devenind, in 2002, imaginea firmei Tommy Hilfiger. Din familie mai fac parte si Barney si Mrs.Beazley, cateii cuplului prezidential Bush, care l-a avut inainte pe spanielul Spot, fiul lui Millie, catelusa Barbarei Bush. Aceasta a si scris de altfel, în 1990, o carte de amintiri de la Casa Alba, vazuta din perspectiva catelusei Millie.
Teodora Varlam
Bush[v=]
GEORGE W. BUSH-
10]E foarte important ca oamenii să înţeleagă că, dacă avem mai mult negoţ, avem mai mult comerţ.
9]Vă asigur că o să ascult tot ce s-a spus aici, chiar dacă n-am fost de faţă.
8]Fiţi fără grijă, înţeleg foarte bine cît e de greu, domnule. Vorbesc cu familii întregi care mor.
7]Sînt pentru o pedeapsă capitală mai severă.
6]Ăsta e lucrul la care mă pricep. Îmi place să mă-ntîlnesc cu oameni, cu diverşi concetăţeni, şi să interfaţez cu ei.
5]Ei bine, cred că dacă spui că faci un lucru şi nu-l faci, asta înseamnă că eşti demn de încredere.
4]Înţeleg creşterea afacerilor mici. Şi eu am fost tot aşa ceva.
3]Există o încredere colosală. O observ ori de cîte ori oamenii vin şi-mi spun: "Nu vreau să mă dezamăgiţi şi de data asta!
2]Unul din lucrurile foarte bune la carti e ca unele au niste poze absolut fantastice.
1]Am foarte puternice pareri personale, dar nu sint intotdeauna de acord cu ele.
=====
BARBARA BUSH-
Clinton a mintit. Un barbat poate uita unde parcheaza sau chiar unde locuieste, dar nu uita niciodata o partida de sex oral, indiferent cat de nereusita a fost.
=====
GEORGE H.W. BUSH-
Presscot
Kate
Jenna
Jeb
Laura
Sophia
10]E foarte important ca oamenii să înţeleagă că, dacă avem mai mult negoţ, avem mai mult comerţ.
9]Vă asigur că o să ascult tot ce s-a spus aici, chiar dacă n-am fost de faţă.
8]Fiţi fără grijă, înţeleg foarte bine cît e de greu, domnule. Vorbesc cu familii întregi care mor.
7]Sînt pentru o pedeapsă capitală mai severă.
6]Ăsta e lucrul la care mă pricep. Îmi place să mă-ntîlnesc cu oameni, cu diverşi concetăţeni, şi să interfaţez cu ei.
5]Ei bine, cred că dacă spui că faci un lucru şi nu-l faci, asta înseamnă că eşti demn de încredere.
4]Înţeleg creşterea afacerilor mici. Şi eu am fost tot aşa ceva.
3]Există o încredere colosală. O observ ori de cîte ori oamenii vin şi-mi spun: "Nu vreau să mă dezamăgiţi şi de data asta!
2]Unul din lucrurile foarte bune la carti e ca unele au niste poze absolut fantastice.
1]Am foarte puternice pareri personale, dar nu sint intotdeauna de acord cu ele.
=====
BARBARA BUSH-
Clinton a mintit. Un barbat poate uita unde parcheaza sau chiar unde locuieste, dar nu uita niciodata o partida de sex oral, indiferent cat de nereusita a fost.
=====
GEORGE H.W. BUSH-
Presscot
Kate
Jenna
Jeb
Laura
Sophia
Ultima editare efectuata de catre Admin in 01.11.15 12:19, editata de 62 ori
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 3 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum