Soljenitin[v=]

http://www.contrafort.md/categorii/soljeni-n-cel-pierdut-i-recuperat

”O zi din viata lui Ivan Denisovici”, romanul care a

Aleksandr Soljenitin, si tragicul sau destin

O zi din viaţa unui deţinut în Gulag

Alexandr Soljeniţîn foloseşte descrierea unei singure zile din viaţa unui deţinut obişnuit, dintr-unul din zecile de lagăre ale Gulagului sovietic din timpul perioadei târzii a lui Stalin, pentru a oferi o radiografie completă a vieţii în

Gândirea politică a lui Aleksandr Soljeniţîn

Apărută recent, cartea lui Daniel Mahoney, Aleksandr Soljeniţîn. Dincolo de ideologie, este mai mult decât o carte despre scriitorul rus, ea pare scrisă din interiorul gândirii sale. Mahoney nu descrie doar conţinutul operei, ci surprinde mişcarea a

---

Alexandr Soljeniţîn. Curajul de a scrie

„Atunci când priveşti peste umărul lui Soljeniţîn, pentru a-l surprinde scriind, pătrunzi de fapt în intimitatea secolului XX.“ Anul acesta, mai exact între 14 mai şi 16 octombrie, Fundaţia şi Biblioteca Bodmer din Geneva

Soljeniţîn, un om modest, nu un profet furios


20:25Cu ocazia traducerii integrale, în premieră în Statele Unite ale Americii, a romanului „Primul cerc“, de Aleksandr Soljeniţîn, fiul acestuia pune într-o nouă lumină viaţa scriitorului rus. Publicaţia britanică „Times“ a tipărit un interviu cu Ignat Soljeniţîn, fiul romancierului distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1970.Articol complet

O zi din moartea lui Aleksandr Soljeniţân
Viaţa lui Aleksandr Soljeniţân a mers mână în mână cu istoria
absurdă şi terifiantă a Uniunii Sovietice. După toate datele, omul care
a demascat “Imperiul răului” a fost un profet şi, mai mult decât atât,
o idee. Una despre adevăr şi conştiinţă.

La
un an de zile de la moartea lui Soljeniţân, EVZ vă propune o incursiune
în istoria acestui personaj miraculos de care nu trebuie să uităm.
“Prin inima fiecărui om trece linia care separă binele de rău”,
scrisese Aleksandr Soljeniţân cu ceva timp
înainte ca inima sa să renunţe. Viaţa scriitorului a fost, cu adevărat, un dezastru. Moştenirea sa este însă un miracol.

Era 3 august 2008, la Beijing steagul olimpic bătea în aerul umed şi
înecăcios, iar în Caucaz tancurile ruseşti călcau suveranitatea
georgiană. În acea zi, solitar în căsuţa sa din Troiţe-Likovo izolată
la periferia Moscovei într-o pădure, Soljeniţân n-a făcut nimic special.

Avea 89 de ani şi trupul încetase să-l mai asculte de mult. Pe 3
august, scriitorul a stat gânditor în scaunul său cu rotile, iar la
23:45 s-a decis să moară. Ivan Denisovici visa închis între filele unei
cărţi aşezate pe raftul bibliotecii, aşteptând încă pachetul de acasă
ca pe o speranţă mereu amânată.

Cortina de Fier căzuse de aproape două decenii, iar “Gulag” devenise
demult argumentul-avertisment al libertăţii în faţa lumii care promitea
destinul perfect al “omului nou”. În parte, şi pentru că inima lui
Aleksandr Soljeniţân avusese curajul să deseneze pentru o lume întreagă
linia care separă binele de rău.

SPOVEDANIA LUI SOLJENIŢÂN

Opt ani ca un miracol: la capătul lumii, rugăciunea se spune în şoaptă

Aleksandr Soljeniţân şi-a dorit toată viaţa să scrie. Destinul său a
parcurs fără greşeală drumul construit de şinele ideologice ale
comunismului sovietic. Până într-o zi când soarta lui Soljeniţân a
deraiat brusc, iar scriitorul obligat să fie matematician şi-a pus
imensul talent literar în slujba prezentului. Precum Dostoievski
înaintea lui, Soljeniţân a surprins ceva din neliniştea şi căutările
omului reconvertit, dispus să exorcizeze demonii tuturor prin
sacrificiul propriu.

Nu e o exagerare: Soljeniţân a fost în acelaşi timp un copil

sovietic, un adult universal, o ambiţie (aceea de a fi scriitor) şi o
idee profetică atunci când nimeni nu îndrăznea să creadă că URSS-ul ar
fi altceva decât cel mai frumos vis al omenirii. Eroismul şi
megalomania s-au întâlnit în trupul lui Aleksandr Soljeniţân şi doar
ele pot spune povestea completă a unui suflet chinuit şi liber.

Pupilul perfect al leninismului

Taisia Soljeniţâna era deja singură, de şase luni, atunci când l-a
născut pe Aleksandr, în decembrie 1918. Bărbatul căruia marele scriitor
rus n-a mai apucat să-i spună “tată” murise în vara acelui an, într-un
accident stupid la vânătoare. Vremurile se anunţau oricum tulburi:
părintele lui Soljeniţân era ofiţer în armata ţarului în cel mai prost
moment al istoriei – Lenin era pe val, iar spectrul războiului civil
bântuia la orizont.

Aleksandr a fost crescut doar de mama sa, o femeie educată în spiritul
valorilor pe care bolşevismul încerca să le distrugă, o femeie care
şi-a dedicat întreaga viaţă unicului ei fiu, într-o lume care o izolase
şi o condamnase la sărăcie. Soljeniţân n-a fost niciodată confortabil
cu subiectul copilăriei şi adolescenţei sale. E de înţeles: tânărul
Aleksandr era pupilul perfect al ingineriei sociale leniniste. Pionier
de frunte, membru al Comsomolului, îndrăgostit de Maxim Gorky,
Soljeniţân trebuia să aibă destinul oricărui “homo sovieticus” dedicat
visului milenar al comunismului.

Deşi dorea să devină scriitor, Aleksandr nu şi-a permis decât
matematica în Rostov, acolo unde locuia alături de mama sa. Moscova era
prea departe. “Nu doream să-mi dedic viaţa matematicii, deşi aveam
suficiente aptitudini în domeniu. Totuşi, experienţa a jucat un rol
important în viaţa mea, salvându-mă de la moarte în două ocazii. N-aş
fi rezistat dacă aş fi avut o educaţie literară, pentru că aş fi fost
supus la munca fizică”, rememora mai târziu Soljeniţân.

Formula interzisă: “mustăciosul”

Povestea e incompletă însă: condamnarea lui Soljeniţân merge mâna în
mână cu salvarea sa. Trimis în prima linie a frontului în anii celui
de-Al Doilea Război Mondial, Soljeniţân este arestat în februarie 1945
şi acuzat de propagandă antisovietică. Vina? În câteva scrisori trimise
unui prieten pe parcursul anului 1944, Soljeniţân se referise la Stalin
cu formulele “mustăciosul” şi “tătucul”. Sentinţa a venit rapid, sub
forma a opt ani într-un lagăr de concentrare.

Odiseea carcerală a scriitorului rus
începea. Odată cu ea, începea şi reconvertirea lui Soljeniţân, adultul
care reînvăţa la treizeci de ani să-şi facă cruce şi să se roage. La
finalul celor opt ani, Soljeniţân mai primea o lovitură: era exilat pe
viaţă în Kazahstan, la Kok-Terek. Lucrând ca profesor de matematică
pentru a se întreţine, Soljeniţân a început să scrie cu regularitate,
în particular, având în faţă destinul previzibil al oricărui scriitor
fără cititori. 1956 a venit însă cu demolarea memoriei lui Stalin şi cu
reabilitarea lui Soljeniţân.

Cum poate fi spus adevărul

Scriitorul se năştea cu adevărat pentru a doua oară: abia scăpase de un cancer

la stomac (deşi doctorii nu-i dăduseră nicio speranţă) şi i se permitea
să publice. Luptele intestine de la vârful partidului comunist îi
ofereau şansa să spună povestea teribilă a Gulagului. Aşa se năştea
Ivan Denisovici. Era doar un miraj: la mijlocul anilor ’60, Hruşciov
era înlăturat de la putere, iar cenzura îl îmbrăţişa din nou, cu ambele
braţe, pe Aleksandr Soljeniţân.

Vocea rusului devenise prea puternică însă. Occidentul întreţinea un trafic

intens cu manuscrisele scriitorului, omul transformat în mărturia
cotidiană a Rusiei sovietice. Aleksandr devenise cronicarul celor care
voiau să ştie adevărul. Cu alte cuvinte, era la începutul anilor ’70,
mai ales după primirea Premiului Nobel pentru Literatură, cel mai
periculos om pentru comunismul sovietic. În 1974, Soljeniţân era
expulzat din ţară, i se retrăgea cetăţenia şi era acuzat de trădare.
Avea să revină în Rusia două decenii mai târziu.

„Viaţa lui Aleksandr Soljeniţân a fost un dezastru:
dictatură, război, lagăr, deportare, mizerie, cancer. Apoi s-a
transformat într-un miracol. Printr-un miracol i s-a resorbit, fără
tratament, cancerul. Printr-un miracol a reuşit să strângă date
complete despre sistemul concentraţionar sovietic şi să scrie
Arhipelagul Gulag. Printr-un miracol, un om total lipsit de putere a
putut deveni problema insolubilă a unui sistem politic care nu doar că
posedă toată puterea, dar era şi total lipsit de scrupule. Numai
printr-un miracol cineva căruia regimul îi interzisese totul a putut
deveni vocea tuturor celor care nu puteau avea vreuna. Numai printr-un
miracol un singur om a putut sta nevătămat şi triumfător împotriva
celui mai criminal sistem al secolului trecut”, Horia Roman Patapievici, 7 august 2008

LA INFINIT

Martorul dintr-un veac al sârmei ghimpate

Aleksandr Soljeniţân a scris cu ochii larg deschişi. Atât de deschişi
încât destinul său unic a încetat la un moment dat să-i mai aparţină.
La un an de la dispariţia sa fizică, Soljeniţân trăieşte încă prin
cuvintele pe care le-a scrijelit, cu furie şi frică, pe hârtie. O va
face şi peste o sută de ani.

“O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, “Primul cerc”, în fine “Arhipelagul Gulag”, excepţionala sinteză-horror a universului

carceral sovietic, sunt lecturile obligatorii ale celor care vor să
înţeleagă vocabularul universal al terorii. “La sfârşitul vieţii mele,
pot spera că materialul istoric pe care l-am colectat va intra în
conştiinţele şi memoria compatrioţilor mei”, spunea, premonitoriu,
Soljeniţân. Nu s-a înşelat decât într-o privinţă: lecţia scriitorului
rus a depăşit de mult graniţele naţionale, intrând în sfera aceea unde
binele şi răul nu mai sunt simple concepte, ci realităţile unui
cotidian care nu trebuie să se mai repete vreodată.

„Monica Lovinescu scria odată că, dacă ar veni un nou potop
şi ar trebui alese trei cărţi care să exprime catastrofa totalitară,
acestea ar fi „Arhipelagul Gulag “, de Soljeniţân, „1984 “, de Orwell,
şi „Zero şi infinitul “, de Koestler. Într-adevăr, Soljeniţân a fost
martorul suprem dintr-un veac al sârmei ghimpate, al terorii
genocidare, al infamiei şi cruzimii duse la paroxism. A fost cel care a
explicat că totalitarismul ar fi fost imposibil fără monstruosul
ingredient ideologic”, Vladimir Tismăneanu, 5 august 2008



[Citeste]

In memoriam Aleksandr Soljenitin

Lecţii din viaţa şi moartea lui Soljeniţin

Soljeniţîn a fost înmormântat în necropola regalităţii
La funeraliile desfăşurate ieri la Mănăstirea Donskoi din Moscova a participat şi preşedintele rus, Dmitri Medvedev.

Excelentă iniţiativă a societăţii civile româneşti - Stradă cu numele lui Soljeniţîn în cartierul Primăverii

DIAGONALE de Monica Lovinescu - Exilul lui Soljenitîn

Aleksandr Soljenitin: "Lenin era cel mai izbitor exemplu de renegat"

Prezentam, in cele ce urmeaza, un extras din cartea lui Aleksandr Soljenitiin, Doua secole impreuna, Evreii si rusii in epoca sovietica, 1917-1972 (aparuta la Editura Univers, Bucuresti, 2004, intr-o traducere efectuata de Vasile Savin si Darclee Tomescu-Berdon), avand credinta ca ea face, cat de cat, lumina, in privinta a ceea ce a fost cu adevarat Vladimir Ilici Ulianov-Lenin, cel de la care ni s-au tras anii de comunism ai Romaniei si ai lumii.


Facem lucrul acesta cu convingerea ca e o chestiune care intereseaza, in cel mai inalt grad, Romania - si, mai cu seama, istoria Romaniei - cei care nu o cunosc fiind condamnati, conform cliseului, la nimic altceva decat sa o repete - si, uneori, sa o repete chiar in mai rau.


Cel ce vrea sa demonstreze ca revolutia (e vorba despre Revolutia Rusa din Octombrie - n. red.) era "orice, numai rusa, nu", "straina prin natura sa", invoca patronime si pseudonime evreiesti, pretinzand astfel ca i exonereaza in felul acesta pe rusi de orice raspundere in revolutia din 1917. Cat priveste pe autorii evrei, atat cei care au negat participarea pe care au avut-o evreii in revolutie cat si cei care au recunoscut-o mereu, sunt cu totii de acord sa spuna ca evreii aceia nu erau evrei prin spirit, ci niste renegati. In privinta aceasta suntem si noi de acord.
Oamenii trebuie judecati dupa spiritul lor. Da, acestia erau niste renegati. Dar liderii rusi ai Partidului bolsevic nu erau, nici ei, rusi prin spiritul lor; erau tocmai niste antirusi, si, cu siguranta, antiortodocsi. La ei, marea cultura rusa, redusa la o doctrina si la niste calcule politice, era denaturata. Bine ar fi sa punem problema altfel. Cati renegati risipiti ici si acolo ar trebui adunati pentru a forma un curent politic omogen? Ce proportie de nationali? In ceea ce priveste renegatii rusi, raspunsul se cunoaste: alaturi de bolsevici s-a aflat un numar enorm, de neiertat, dintre acestia.
Dar in privinta renegatilor evrei, care le-a fost, prin efective si energie cheltuita, partea in instaurarea puterii bolsevice ? O alta chestiune se refera la atitudinea natiunii fata de propriii renegati. Or, aceasta a fost cu puternice accente contrastante, mergand de la ticalosie la admiratie, de la neiincredere la adeziune. Ea s-a manifestat chiar in reactiile masei populare, fie ea rusa, evreiasca sau lituaniana, in viata de zi cu zi mai mult decat in scrierile istoricilor.
Si in final: pot natiunile sa-si renege renegatii? Exista un sens in aceasta renegare? Trebuie o natiune sa-si aminteasca sau nu de ei? Poate ea uita monstrul pe care acestia l-au zamislit? La aceasta chestiune, raspunsul este ne- indoielnic: trebuie sa ni-i amintim. Fiecare popor trebuie sa-si aduca aminte de propriii renegati, sa-si aduca aminte de ei ca fiind ai sai - nu exista nici o scapare. Si apoi, in fond, exista un exemplu mai izbitor de renegat ca insusi Lenin?
Or, Lenin era rus, nu foloseste la nimic sa se nege acest lucru. Da, ura, detesta tot ceea ce tinea de Rusia veche, intreaga istorie rusa si, a fortiori, Ortodoxia. Din literatura rusa nu retinuse decat pe Cerniisevski si Saltiikov-Scedrin; Turgheniev, cu spiritul sau liberal, il amuza; la fel si Tolstoi, acuzatorul. Nu a manifestat niciodata nici cel mai mic sentiment de afectiune pentru ceva, nici chiar pentru fluviul pe malurile caruia isi petrecuse copilaria, Volga (nu a intentat el un proces taranilor pentru distrugerile facute pe pamantul sau?).
Chiar mai mult: el a fost acela care si-a lasat in foamete regiunea in 1921. Da, toate acestea sunt adevarate. Dar tocmai noi, noi rusii, am fost cei care am creat acel climat in care Lenin a crescut, umplandu-l de ura. In noi credinta ortodoxa si-a pierdut din vigoare, aceasta credinta in care ar fi putut sa creasca in loc sa-i declare un razboi nemilos. Cum sa nu vedem in el un renegat? Si totusi, este rus, iar noi, rusii ceilalti, raspundem de el. Se invoca uneori originile sale etnice.
Lenin era un metis rezultat din rase diferite: bunicul din partea tatalui, Nikolai Vasilievici, avea sange calmuc si ciuvas; bunica sa, Anna Alekseevna Smirnova, era calmuca; celalalt bunic, Israel (Aleksandr, dupa numele de botez) Davidovici Blank, era evreu; cealalta bunica, Anna Iohannovna (Ivanova) Grossopf, era fiica unui neamt si a unei suedeze, Anna Beata Estedt.
Acest lucru insa nu schimba deloc lucrurile, caci nimic din toate acestea nu ne da voie sa-l excludem din poporul rus. Trebuie sa recunoastem in el, pe de o parte, un fenomen rusesc, intrucat toate aceste etnii care i-au dat viata au fost implicate in istoria Imperiului rus, iar pe de alta parte, un fenomen rus, fructul tarii pe care am construit-o noi, rusii, si al climatului social - chiar daca ne apare, ca urmare a spiritului sau mereu indiferent fata de Rusia, si chiar adeseori clar anti-rus, ca un fenomen absolut strain noua. Nu putem, in ciuda tuturor lucrurilor, sa-l renegam deloc.
Partidul comunist rus voia sa integreze evreii in Komintern


"Evreul, care, evident, nu putea proveni din randurile nobilimii, clerului sau din functia publica, se regasea in randul personalitatilor de viitor ale noului clan." Si iata ca, pentru a favoriza angajarea evreilor in bolsevism, "iinca de la sfarsitul anului 1917, in timp ce bolsevicii inca mai puneau bazele institutiilor lor, a inceput sa functioneze un departament evreiesc in sanul Comisariatului pentru Nationalitati." Acesta a fost, incepand cu 1918, transformat intr-un Comisariat european special in martie 1919, la Congresul al VIII-lea al P.C.R.(b). (Intentia era de a integra aceasta Uniune in Komintern si de a sapa astfel in mod definitiv Bundul.) S-a mai creat si o sectiune europeana speciala in sanul Agentiei telegrafice ruse

http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2006&luna=iunie&nr=6&articol

Pentru cine scria Soljenitin
Poate si pentru ca numarul editiei din acest an a fost rotund - a X-a - scoala de Vara de la Sighet parca s-a intrecut pe sine insasi. Personalitatile invitate, de prim rang, au fost parca mai multe ca niciodata, ascultate de catre elevi si alti participanti cu evlavie si asaltate cu intrebari care mai de care mai interesante.
Cursantii au venit din toate colturile tarii, inclusiv din Basarabia. La Sighet a venit, pentru a treia oara, si o eleva din Franta, Andrea Garrec, indragostita definitiv de Romania. Au venit si cativa "seniori", cum li se spune cursantilor care au
participat la editiile precedente, astazi toti studenti.
Am crezut nimerit sa publicam si cateva opinii ale elevilor, ca sa stim cum sta noua generatie. Se pare ca sta bine, iar o parte din elita ei a fost prezenta la scoala de Vara, ca sa invete a lucra pentru viitorul Romaniei, aflandu-i trecutul. Dincolo de unele asperitati in a se exprima, rarisime insa, opiniile lor sunt foarte interesante, altoite peste suflete extrem de sensibile.
Alteori, propozitiile lor au valoare de sentinte, numai bune de citat. Desigur, multe intrebari de-ale lor s-au mai pus, dar nu trebuie, oare, ca fiecare generatie sa si le puna? Una dintre eleve scrie: "Soljenitin si atatia, atatia ca el, nu au avut voie sa-si publice operele.
Pentru cine gandea Soljenitin? Pentru cine scria? Oare stia, in sinea lui, ca va veni un timp cand va fi si el ascultat? Probabil da, intr-un fel", presupune adolescenta, si, mai departe, scrie: "Gandesc. Pun intrebari. Sunt libera. si cat de mult, datorita celor care nu au fost!"
Asadar, se poate intelege ca Soljenitin, cu o incredere mistica in dezvaluirea crimelor comunismului, mai apropiata sau mai departata, a scris pentru cei care gandesc, pun intrebari si sunt liberi, cum sunt toti elevii cursurilor acestei scoli de Vara, care, inca de la infiintare, a atras atentia si a starnit admiratia, in Est si in Vest. Prezent la Memorialul de la Sighet, in 2002, celebrul disident anticomunist Vladimir Bukovski declara: "Ceea ce este unic la Sighet este scoala de Vara. Desigur, se incearca acest lucru si in alte parti... Dar, din acest punct de vedere, Memorialul este unic". Desigur, Vladimir Bukovski stie ce spune.

Putin, acasă la Soljeniţîn, de Ziua Rusiei

Soljenitin: "Am descoperit legea revolutiei"
In onoarea zilei de nastere a scriitorului Aleksandr Soljenitiin, editura Vremia a lansat primele trei volume din Opere complete ale marelui om de liere, publicate in Rusia. Au fost scoase pe piata volumule 1, 7 si 8 – fiind vorba, in primul rand, de romanul Roata rosie si de povestirile timpurii. In total, colectia va cuprinde 30 de volume, a caror lansare se va incheia in anul 2010, scrie Polit.
Potrivit sotiei scriitorului, Natalia Soljenitina, unul dintre redactorii echipei care a lucrat la intocmirea Operelor complete, vor fi incluse lucrari care nu au vazut pana acum lumina tiparului. "De exemplu, sunt notele autorului facute la diferite intalniri literare, sunt ciornele lui, insemnarile lui. Arhipelagul GULAG va fi completat cu indicii de nume. Dar centrul de greutate al Operelor va fi Roata rosie ,cu ultimele, in timp, modificari ale autorului", a precizat doamna Soljenitin.
Ea a subliniat, in acelasi timp, ca Operele nu sunt chiar complete. In colectie nu au fost inserate variantele si schitele, scrisorile redactate de autor de-a lungul intregii sale vieti, nu se regasesc compozitiile neterminate.
La prezentarea primelor trei carti din impresionanta lucrare, Soljenitin nu a asistat – el a transmis ziaristilor un mesaj video, in care a explicat ca in Roata rosie a "gasit legea revolutiei – cand aceasta uriasa roata incepe sa se invarta, ea pune stapainire pe tot poporul, cu conducatorii lui cu tot". (Agentia "Rusia la zi" – 19 noiembrie 2006)

Albert Kovács - Capodopera lui Soljenitin

ALEXANDR  SOLJENITIN-
2]Pasiunea lui Yagoda, ministrul Afacerilor Interne al URSS, era aceea de a se dezbrăca în pielea goală şi de a împuşca icoanele care îi reprezentau pe Isus Christos şi pe sfinţi.
1]Fericirea nu este determinata de nivelul de prosperitate ci de caldura relatiei dintre inimi si de modul in care percepem lumea.Ambele atitudini sunt in puterea noastra…Fiecare din noi este fericit atunci cand decide sa fie fericit si nimeni nu ne poate impiedica.