Moraru[v=]

La recent încheiatul Festival al Comediei Româneşti "festCO", marele actor Marin Moraru a primit Ordinul Comedia clasa I, alături de colegii săi, toţi vedete incontestabile ale scenei româneşti.
http://www.azi.ro/daca.htm
A fost excelentă ideea lui George Mihăiţă, directorul festivalului şi al teatrului, de a-i aduce pe scenă, în seara galei, pe marii actori care au făcut gloria comediei româneşti şi de a le înmâna, ca o recunoaştere, Ordinul Comedia clasa I. Unul dintre cei mai carismatici şi talentaţi actori ai scenei româneşti, Marin Moraru nu putea lipsi de la această Gală. Alături de el, s-au aflat maeştrii Radu Beligan, Ion Lucian, Lucian Giurchescu, Sanda Toma, Iurie Darie, Stela Popescu, Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Dumitru Rucăreanu, Candid Stoica. A fost mai mult decât emoţionant acest moment, care i-a reunit pe cei care au scris ani şi ani de-a rândul istoria de succes a Teatrului de Comedie. Foarte interesantă a fost ideea lui Alexandru Tocilescu, amfitrionul Galei, de a le propune actorilor să-şi aducă aminte de probele susţinute la examentul de admitere la Actorie şi să reia poeziile sau monologurile prezentate atunci în faţa comisiei. "M-am gândit să ne întoarcem în urmă, la primii paşi pe care fiecare a trebuit să-i facă pentru a ajunge pe această scenă. Unii au spus că nu îşi amintesc, alţii că nu le face nici o plăcere. Le-am dat libertatea să facă ce îşi doresc"- şi-a motivat Alexandru Tocilescu această opţiune. Pentru maestrul Marin Moraru, Gala a fost un prilej de bucurie pentru că s-a reîntâlnit cu bunii săi prieteni şi, desigur, cu publicul, aducându-şi aminte de vemurile minunate de odinioară. După cum se ştie, la ora actuală, pe Marin Moraru îl puteţi vedea la Teatrul Naţional din Bucureşti. Dacă nu aţi făcut-o până acum, atunci trebuie să mergeţi la spectacolele Take, Ianke şi Cadîr, în regia lui Grigore Gonţa şi Ultima oră, în regia Ancăi Ovanez Doroşenco. Megasuccesul cu Take, Ianke şi Cadîr este programat chiar mâine seară, la Sala Mare, începând cu ora 18.30. Am înţeles de la George Mihăiţă că îşi doreşte foarte mult ca Marin Moraru să joace într-unul dintre spectacolele teatrului. Ar fi o revenire mai mult decât onorantă şi un stimulent extraordinar pentru tânăra generaţie. Să nu uităm că Marin Moraru a lucrat, în perioada 1965-1968 cu marele regizor David Esrig.

Iubiti-va actorii - Cand a rasarit Marin Moraru? Fiecare actor urca scara destinului sau, treapta cu treapta, cu un rol secundar, cu o inlocuire, cu o figuratie... Dar el? Parca ieri s- a prezentat timid, cu o repartitie de absolvent, la teatrul din strada Constantin Mille, dupa cateva roluri senzationale la Casandra, iar astazi umbla pe scenele cele mai mari, in chip de protagonist. Cand a dublat un actor mai varstnic? Cand a dus tava? Cand a dat replici din culise? Cand s-a citit in actul al treilea o scrisoare de patru pagini scrisa de personajul interpretat de el? Moraru a urcat scara, cum fac copiii, sarind mai multe trepte deodata. Ba, daca as vrea sa fiu consecvent cu aceasta imagine, as putea spune ca a urcat cu ascensorul... Talent cu carul, acoperind fara eforturi vizibile distanta de ani lumina dintre caricatura si comicul tragic, acest actor care iradiaza buna dispozitie, molipsitor ca un pojar, se rostogoleste dintr-o data pe trapezul unei replici si parca simti cum incepe rasul sa planga. Indraznesc sa spun ca Marin Moraru este un minunat, modern, Clown ("de la Clownul citire", cum spunea Ion Fintesteanu) si sper ca aceasta apreciere nu este prea de tot exagerata, nici intr-o parte nici in cealalta. El e un "Charlot" de mileniul al treilea. Sigur ca, mai ales de cand a inceput sa vorbeasca filmul mut. Clownul - suprema aspiratie a unui actor - s-a vazut gonit in arena cu tigri si inghititori de flacari, cu scamatori si echilibristi. Numai din cand in cand se mai iveste cate un artist care ne aduce aminte ca omul din fata noastra, invadat de farduri si de stridente culori, a tinut candva, pe umerii sai, destinul teatrului. Si poate tot atat de rar pe cat apar marii actori printre clowni, apar marii clowni printre actori. As dori mult ca acest elogiu - pe care, daca nu stii de unde sa-l apuci pare a avea mai multe taisuri - sa nu-l supere pe Marin Moraru, mereu surprinzator, mereu cu cate o sotie sclipindu-i in privire, mereu tanar, si care - natura prea de timpuriu plesuvindu-l - putem fi siguri, in orice caz, ca nu va incarunti niciodata... Nu pot sa nu-mi aduc aminte ca, prin 1992, pentru ca a vrut sa faca teatru - teatrul pe care l-a vrut el - fara compromis si umilinta, actorul si-a luat jucariile lui miraculoase si-a plecat in lume. A ajuns in Germania, unde David Esrig il astepta cu sufletul la gura. A jucat acolo vreo doua stagiuni, pe un salariu de marca, as zice, euro fiind inca un vis indepartat. Nemtii l-au priceput imediat si si-au dat seama ca umorul lui e altfel decat al lor, mai subtil si mai consistent. Au invatat deindata sa citeasca in privirea aceea a ochilor sai rotunzi, ca doua imense margele de spirit, comice pana la Dumnezeu... Apoi, actorul s- a intors la "nemtii" lui din Romania si publicul romanesc l-a aplaudat regeste si l-a platit, dupa posibilitati, cu sfanta modestie... Am auzit ca, acum catava vreme, un mare inventator de emisiuni TV i-a propus un spatiu fara margini pe ecranul unui post bogat in audienta, precum si o diploma de "genial". Actorul a refuzat oferta. Nu stiu daca a avut dreptate sau nu. Dar eu sunt de partea lui, pentru ca marii actori au intotdeauna dreptate. Desi, acolo, la "Geniali", Marin Moraru ar fi fost intr-adevar, la locul lui...

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol§ion_id=4&article_id=139571