Weinberger[V=]

http://www.romanialibera.ro/cultura/cultura-urbana/ag-weinberger--la-50-de-ani-390768

A.G. WEINBERGER - "Trăiesc decent şi demn"
 
 
Da, trăiesc, şi n-o duc chiar rău. Con­tinuu seria Gringo, cea a concertelor solo, care, spre mirarea mea, ia amploare. Fusese un proiect conceput pentru locaţii mici, clu­buri în care încap câteva zeci de oa­meni, dar iată că vin dintr-un turneu care s-a încheiat la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, cu sala ar­hiplină: peste cinci sute de locuri.

Citeste tot articolul

http://www.mediafax.ro/life-inedit/reportaj-cantaretul-de-blues-ag-weinberger-un-gringo-de-romania-13086224

http://www.formula-as.ro/2014/1102/ce-mai-face-86/a-g-weinberger-sunt-un-om-din-viitor-care-canta-muzica-trecutului-pentru-prezent-17295

AG Weinberger, la Summer Solo Nights

Recital de clasă mondială la Unteatru, A.G. Weinberger

Creatorul scutului antiracheta

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=3765

Interviu cu un rabin centenar (II)

Preambul: Moshe Carmilly-Weinberger s-a născut în februarie 1908 la Budapesta, copilăria şi-a petrecut-o la Vaşcău, a urmat Ieşiva la Satu Mare şi apoi Institutul Rabinic din Budapesta. Între 1934 –1944 a fost rabinul comunităţii neologe din Cluj. A trecut graniţa de la Feleacu într-o noapte din preajma instalării ghetoului din Cluj (mai 1944). A stat un timp la Bucureşti şi apoi s-a îndreptat spre Palestina. A fost profesor de liceu în Israel, apoi funcţionar la Ambasada israeliană din Budapesta şi, în final, profesor emerit la Yeshiva University din New York. A publicat numeroase lucrări ştiinţifice în domeniul studiilor iudaice şi câteva cărţi despre istoria evreilor din Cluj şi din Transilvania. În 1990 a iniţiat înfiinţarea Institutului de Iudaistică şi Istoria Evreilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, institut care-i poartă numele. De 19 ani patronează conferinţele internaţionale de iudaistică din Cluj, pe care de câteva ori le-a onorat cu prezenţa. În octombrie 2007 Moshe Carmilly-Weinberger a participat la Conferinţa Internaţională de Iudaistică unde şi-a lansat cartea autobiografică On three Continents – povestea unui secol de viaţă şi a fost sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Cu aceeaşi ocazie mi-a acordat şi un interviu. Nu era prima noastră întâlnire. Cu câţiva ani în urmă îmi evocase, pentru un film portret, figura lui Antal Márk - legendarul profesor de matematică şi directorul Liceului Evreiesc din Cluj (1920 – 1927; 1940 – 1942). Am stat faţă în faţă cu acest domn venerabil, în camera de protocol a hotelului unde era cazat. Obrajii neridaţi, de culoarea fildeşului, privirea directă şi mintea limpede nu-i trădau vârsta. Doar spinarea încovoiată şi mâinile uscate, de culoarea răşinii, vădeau trecerea celor 100 de ani. Am discutat peste o jumătate de oră, după care Moshe Carmilly-Weinberger s-a retras; îl obosise convorbirea. Unele întrebări şi-au găsit răspuns, altele au rămas în suspensie, dar sper că din discuţia noastră se pot reconstitui câteva secvenţe ale vieţii comunităţii evreieşti clujene, spulberată de Holocaust.

Continuarea interviului din numărul trecut

Andrea Ghiţă: În aceeaşi perioadă a anilor 1930, sau chiar mai devreme, a început mişcarea sionistă din Transilvania.
Moshe Carmilly-Weinberger : Mişcarea sionistă a început din 1918.
A.G. Cum v-aţi raportat Dumneavoastră şi comunitatea evreiască la această mişcare ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Organizaţia sionistă era deasupra comunităţii, membri ei puteau fi atât neologi cât şi ortodocşi, important era să sprijine mişcarea sionistă. Începând din 1918, la Cluj exista o mişcare sionistă foarte puternică. Întrunirile se ţineau la cinematograful Urania. Deşi rabinii ortodocşi nu sprijineau sionismul, rabinul Moşe Şmuel Galsner a fost un rabin de excepţie, un sionist de excepţie. Ţin minte a ţinut o prelegere la Asociaţia meseriaşilor, declanşând nemulţumirea evreilor ortodocşi, dar lui nu-i păsa pentru că ştia că mişcarea sionistă avea să creeze statul evreu.
A.G.: Am citit în cartea dumneavoastră că şi Zeev Jabotinsky a fost la Cluj. Îmi povestiţi cum a fost ?
Moshe Carmilly-Weinberger: A ţinut o cuvântare la Palatul Bánffy. De fapt, în cinematograful din curtea Palatului Bánffy. Era o vreme ploioasă...Jabotinsky stătea în faţa ecranului, îmbrăcat într-o pelerină de ploaie şi cu un baston în mână. Pe ecran era atârnată o hartă. A ridicat bastonul şi a indicat către Moscova, Berlin şi către sud spre Atena şi Bucureşti, spunând: „Evreilor salvaţi-vă de aici ! Dacă nu ştiţi să înotaţi,
învăţaţi să înotaţi, dacă nu ştiţi să escaladaţi munţii, învăţaţi alpinismul, dar plecaţi cât mai repede, pentru că vă paşte pericolul ! Jabotinsky a plecat. A doua zi evreii şi-au deschis magazinele…Nimeni nu l-a luat în serios.
A.G.: În anii 1938 – 1939 au plecat în Palestina tinerii care făceau parte din mişcarea Haşomer Haţair sau alte grupări.
Moshe Carmilly-Weinberger: Dar n-au plecat împreună cu familiile, ci cu
alţi tineri.
A.G. : Cum se putea pleca în Palestina, la sfârşitul anilor 1930 ? De ce era nevoie pentru a pleca ?
Moshe Carmilly-Weinberger : De un bilet de vapor şi de un permis de intrare în
Palestina, de aşa numitul Certificat.
A.G.: Ce era Certificatul ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Un permis pentru Palestina. Certificatele erau trimise de Agenţia Evreiască din Palestina
A.G. : Nu v-aţi gândit să emigraţi şi Dvs., asemenea altor rabini celebri ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Cum să nu ! Dar nu aveam în plan să plec
imediat...Nu puteam să-mi părăsesc comunitatea. Cum era să mă pornesc şi
să-i las aici pe enoriaşi ? Căpitanul nu-şi poate părăsi corabia...
A.G.: Apoi Transilvania a intrat sub administraţie maghiară, după pronunţarea Celui de al II-lea Arbitraj de la Viena. În ce stare de spirit i-au aşteptat evreii pe maghiari ?
Moshe Carmilly-Weinberger: La această întrebare nu vă pot răspunde. Vă pot spune numai ceea făceam eu. Veneau sute de refugiaţi cu trenul sau pe jos…
A.G.: De unde ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Din Polonia, din Austria, din Germania şi calea de salvare trecea pe la mine. I-am mituit pe poliţiştii români. Refugiaţii soseau cu trenul, iar eu îi plăteam pe poliţişti ca să nu-i predea autorităţilor. Vă puteţi imagina cât de îngroziţi erau refugiaţii la întâlnirea cu poliţistul, şi cât de uimiţi când vedeau că acesta îi conducea la mine, rabinul care-i ajuta să-şi continue drumul…
A.G.: Dar asta se întâmpla pe vremea administraţiei româneşti, nu-i aşa ?
Moshe Carmilly-Weinberger : Da, pe vremea românilor...
A.G.: Ce s-a întâmplat după venirea maghiarilor?
Moshe Carmilly-Weinberger: A încetat posibilitatea asta.

Interviu cu un rabin centenar (I)

Preambul: Moshe Carmilly-Weinberger s-a născut în februarie 1908 la Budapesta, copilăria şi-a petrecut-o la Vaşcău, a urmat Ieşiva la Satu Mare şi apoi Institutul Rabinic din Budapesta. Între 1934 –1944 a fost rabinul comunităţii neologe din Cluj. A trecut graniţa de la Feleacu într-o noapte din preajma instalării ghetoului din Cluj (mai 1944). A stat un timp la Bucureşti şi apoi s-a îndreptat spre Palestina. A fost profesor de liceu în Israel, apoi funcţionar la Ambasada israeliană din Budapesta şi, în final, profesor emerit la Yeshiva University din New York. A publicat numeroase scrieri în domeniul studiilor iudaice şi câteva cărţi despre istoria evreilor din Cluj şi din Transilvania. În 1991 a iniţiat înfiinţarea Institutului de Iudaistică şi Istoria Evreilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, institut care-i poartă numele. De 19 ani patronează conferinţele internaţionale de iudaistică din Cluj, pe care le-a onorat cu prezenţa, de mai multe ori. În octombrie 2007 Moshe Carmilly-Weinberger a participat la Conferinţa Internaţională de Iudaistică unde şi-a lansat cartea autobiografică On three Continents – povestea unui secol de viaţă şi a fost sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Cu aceeaşi ocazie mi-a acordat şi un interviu pentru emisiunea Shalom. Nu era prima noastră întâlnire. Cu câţiva ani în urmă îmi evocase, pentru un film portret, figura lui Antal Márk - legendarul profesor de matematică şi director al Liceului Evreiesc din Cluj (1920 – 1927; 1940 – 1942). Am stat faţă în faţă cu acest domn venerabil, în camera de protocol a hotelului unde era cazat. Obrajii neridaţi, de culoarea fildeşului, privirea directă şi mintea limpede nu-i trădau vârsta. Doar spinarea încovoiată şi mâinile uscate, de culoarea răşinii, vădeau trecerea celor 100 de ani. Am discutat peste o jumătate de oră, după care Moshe Carmilly-Weinberger s-a retras; îl obosise convorbirea. Unele întrebări şi-au găsit răspuns, altele au rămas în suspensie, dar sper că din discuţia noastră se pot reconstitui câteva secvenţe ale vieţii comunităţii evreieşti clujene, spulberată de Holocaust.

Instalarea şi anii dinainte de război (1934 – 1939)

A.G.: În ziua de Şavuot a anului 1934, Templul Neolog din Cluj era împodobit cu flori şi comunitatea vă aştepta. Ce era în sufletul Dvs.? ce aţi fi
dorit să oferiţi acestor oameni ?
Moshe Carmilly-Weinberger: În primul rând eram impresionat că am fost ales de o comunitate atât de importantă. Să nu uităm că aveam doar 26 de ani şi instalarea într-un post atât de important m-a preocupat foarte mult. Eram impresionat să vin într-o comunitate aflată într-o stare excelentă, aşa cum o lăsase fostul rabin Mátyás Eisler, care o păstorise peste 30 de ani.
A.G.Câţi membri avea comunitatea neologă, ce nivel de viaţă aveau ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Erau vreo 600 – 700 de membri. * Mi-am început munca, organizând învăţământul care era cam neglijat. Pentru mine educaţia elevilor evrei era foarte importantă. Şcoala primară şi gimnaziul nu avea cadre didactice, astfel încât sarcina cea mai importantă era reorganizarea educaţiei. Elevilor de gimnaziu le predam eu, iar la clasele primare erau îndrumate de Eliahu Klein, locţiitorul meu. Asta mi-a luat vreo doi ani de muncă.
A.G.: Exista şi o organizaţie a femeilor evreice ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Da, Asociaţia Femeilor. Condusă de o femeie excepţională, Doamna Neuberger, fie-i amintirea binecuvântată.
A.G.Cu ce se ocupa această asociaţie ?
Moshe Carmilly-Weinberger: În primul rând de căminul pentru copiii evrei orfani şi abandonaţi. Ea venea la templu în fiecare sâmbătă şi apoi trecea pe la mine să-mi relateze despre activitatea lor. Adesea mergeam să vizitez căminul. Odată a găsit nişte copilaşi evrei la orfelinatul public şi m-am dus cu ea să-i aducem la căminul nostru…
A.G.: Parcă era şi o şcoală de ucenici evreiască.
Moshe Carmilly-Weinberger: Da, dar nu avea legătură cu comunitatea evreiască, era o instituţie independentă, şi avea directorul ei.
A.G.: Povestiţi-mi despre o sărbătoare, care era cea mai frumoasă ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Toate erau frumoase...
A.G.: Cum erau nunţile ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Toate erau la fel... Eu nu făceam diferenţă între enoriaşii bogaţi şi cei săraci. Dacă într-o zi vizitam un evreu bogat, a doua zi mă duceam la unul sărac, chiar din primul an, ca lumea să vadă că nu fac deosebiri între evrei. La fel era la fel şi la înmormântări… Ca să nu spună lumea că am vorbit frumos la funeraliile unui bogat şi n-am vorbit frumos, la altul, care era sărac.
A.G.: Cum îi ajutaţi pe evreii săraci ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Cu bani. Trebuiau să-şi plătească chiria şi nu aveau bani şi atunci le dădeam ajutor pentru chirie. Ajutor pentru medicamente şi alte ajutoare pentru viaţa de zi cu zi.
A.G.: Comunitatea de unde avea bani ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Din încasări.
A.G.: Aveaţi imobile închiriate ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Da…Eu am şi cumpărat un imobil pentru comunitate...Un teren pe fosta stradă Teleki, pentru că doream să construiesc
o casă de cultură. Am adunat sute de mii de lei de la evreii bogaţi pentru că nu era nici un loc unde să funcţioneze asociaţiile evreieşti. Îşi desfăşurau activitatea în diferite localuri unde plăteam chirie. De aceea doream să construiesc o casă de cultură. Până la urmă nu am mai construit-o deşi cumpărasem terenul şi adusesem cărămizile, dar totul s-a pierdut…
A.G.: Când a fost asta ?
Moshe Carmilly-Weinberger: În ultimii ani, prin 1940...
A.G.: Apropo de activităţile culturale. Ce vă amintiţi de orchestra Goldmark ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Era orchestra comunităţii evreieşti, condusă de compozitorul Sándor Boskovits. Atât în comunitatea neologă cât şi în cea ortodoxă erau oameni care cântau la vioară şi alte instrumente şi se adunau să cânte împreună. Atunci ne-am gândit să organizăm o orchestră şi astfel, în cadrul comunităţii conduse de mine, s-a înfiinţat orchestra Goldmark dirijată de Boskovits. Susţineau concerte excelente şi au adus viaţă muzicală în oraş pentru că nu era altă orchestră.
A.G.: Aţi avut câţiva ani tihniţi, după care s-au adoptat legile antievreieşti. În ce fel au afectat comunitatea evreiască ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Mult. Evreii erau daţi afară din serviciu şi-şi pierdeau veniturile !
A.G.: Comunitatea putea să-i ajute ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Nu prea, nu avea cum...Ce putea face împotriva legilor ?!
A.G.: Ştiu că l-aţi întâlnit şi pe regele Carol al II-lea...Îmi povestiţi puţin despre întâlnirea asta ?
Moshe Carmilly-Weinberger: El inspecta zona de frontieră, Oradea şi Satu Mare, pentru că erau tensiuni între Germania şi Rusia şi trebuia consolidată
apărarea la graniţele ţării. A venit şi la Cluj. A organizat o recepţie la Cercul Militar…Ba nu…Masa a fost la Cercul Militar şi recepţia la Prefectură. L-am salutat în româneşte şi devenit foarte simpatic. L-a chemat la el pe Coriolan
Tătar, care era prefect, şi i-a spus că ar dori să mă vadă în scaunul de şef rabin, care devenise liber după moartea şef-rabinului Niemirower. Mie nici nu-mi trecea prin minte să mă duc la Bucureşti şi ştiam că n-am să ajung acolo.
A.G.: De ce ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Eram rabin neolog cu educaţie maghiară şi comunităţile din Regat nu ar fi acceptat niciodată în fruntea lor un rabin de cultură şi educaţie maghiară.
(Va urma)

* În perioada interbelică la Cluj trăiau peste 16.000 de evrei, majoritatea covârşitoare fiind de rit ortodox. Mai exista si o comunitate sefardă şi una "status-quo ante", adică dinaintea înfiinţării ritului neolog.

Weinberger, show cu Chinezon



Chiar daca parca i-a lipsit exuberanta de alta data, A.G. Weinberger a
reusit sa ofere o seara agreabila iubitorilor de blues in The Note
Live, show-ul lui fiind "condimentat" cu urarile din public ale
cunoscutului bluesman local Chinezon. Detalii»

A.G. Weinberger - invitat oficial la Folk Maraton

AG Weinberger urca in clasamentul celor mai buni 100 de cantareti de blues din lume

Chitaristul
roman AG Weinberger continua sa urce, de la zi la zi, in top
ReverbNation 100 cei mai buni cantareti de blues din lume, transmite Romanian Global News, care citeaza un comunicat de presa





Daca
in urma cu o saptamana, artistul roman se situa pe pozitia 124 in Topul
ReverbNation, surclasand peste 4400 de interpreti de blues din intreaga
lume, chitaristul a ajuns in prezent pe locul 76 si tot urca in acest
top.

Evolutia
artistilor in top se face in functie de voturile primite de fiecare
interpret in parte, astfel ca fanii AG Weinberger isi pot sustine
idolul intrand pe www.reverbnation.com si selectand optiunea Join
Street Team.
ReverbNation este o companie americana ale carei servicii se adreseaza
deopotriva artistilor, fanilor si cluburilor din Statele Unite, si
gazduieste pe site-ul sau un top global ce insumeaza peste 20 000 de
artisti din intreaga lume. Lansat in toamna anului 2006, ReverbNation
are birouri in New York si Carolina de Nord, si se preocupa atat de
promovarea marilor artisti, cat si de cea a numelor mai putin cunoscute

A.G. Weinberger . "Sunt ca in fotbal, un "stranier" . care joaca intr-o liga mare, a muzicii". Dupa o absenta de patru ani, "fiul ratacitor" al blues-ului din Romania s-a intors dintr-o lunga si palpitanta aventura americana. Prima reintalnire cu publicul sau de acasa a avut loc de curand, la Sala Ar...

Citeste tot articolul

A.G. Weinberger : „Am colaborat cu muzicieni de marcă

AG Weinberger: “Jazzul a ajuns la noi ca un căţel care îşi mănâncă propria coadă”

26 Sep 2008
Attila Weinberger, alias “Mr. Blues”, va începe să bată ţara în lung şi-n lat cu al său bluesmobile, prilej cu care l-am luat şi noi la întrebări despre turneu, despre experienţa sa americană, despre muzici şi politică.

A.G. Weinberger lanseaza Campania nationala impotriva Recesiunii Mentale

A.G. Weinberger - „In Romania, mediocritatea este o virtute


Numit de asemenea „The Transylvanian Guitar Man”, A.G. Weinberger a cutremurat nu numai America, tara lui adoptiva, dar, in sfarsit, si Romania, tara lui natala. Dupa o experienta dura...

Weinberger, din nou pe scena Teatrului Metropolis

Primavara romaneasca: planuri, concerte si un nou album
http://www.formula-as.ro/reviste_712__556__a.-g.-weinberger.html

Jews in the Hungarian Economy, 1760–1945
Studies Dedicated to Moshe Carmilly-Weinberger on his Eightieth Birthday