Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Fonda[v=]
Pagina 1 din 3
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Re: Fonda[v=]
http://www.ziarelive.ro/stiri/actrita-jane-fonda-joaca-intr-un-serial-despre-varsta-a-treia-grace-and-frankie.html
Re: Fonda[v=]
http://www.obiectiv.info/jane-fonda-secretul-sfasietor-care-a-marcat-o-pe-viata_56810.html
Re: Fonda[v=]
VIAȚA TA E AICI, PE PĂMÂNT
După ce ați trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveți foarte mulți ani în fațăși pentru că nu puteți lua cu voi nimic atunci când vă duceți, n-are rost să mai fiți preocupați să economisiți. Așadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcereși dăruiți ce vă puteți permite. Nu vă gândiți să lăsați chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreți să-i transformați în niște paraziți care așteaptă cu nerăbdare ziua în care veți muri. Nu vă faceți griji despre ce-o să se întâmple cu ei sau cum veți fi pomeniți, pentru că atunci când ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudeleși nici criticile. Timpul în care v-ați bucurat de viața pe pământși de bunurile pe care le-ați agonisit cu atâta trudă se va sfârși. Nu vă frământați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lorși or să-și găsească, cu siguranță, drumul în viață. Nu fiți sclavul copiilor voștri!Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.
Viața înseamnă mai mult decât muncă. Pensionați-vă cât de devreme putețiși bucurați-vă de viață. Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor. Există însăși copii nepăsători, care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteți încă în viațăși chiar să-și dorească să muriți mai repede, ca să vă poată moșteni casa și bunurile. În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedați, în timp ce voi n-aveți niciun drept să vă atingeți de banii lor. Prin urmare, după vârsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energiași nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari, muncind până intrați în mormânt. S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.
Când să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion? Zece milioane? De pe zecile de hectare de teren pe care le posedați mâncați câteva legumeși o jumătate de pâine pe zi; din cele trei case pe care le-ați construit, n-aveți practic nevoie decât de câțiva metri pătrați: un dormitor, o cameră de zi, o baieși o bucătărie. Atâta vreme cât aveți o locuințăși suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, stați foarte bine. Ar trebui să fiți fericiți.
Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social. Nu vă mai comparați cu alții în ceea ce privește potența financiară. Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotați... material și se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate. Mai degrabă puneți în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătosși mai longeviv.
Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba. Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creați-vă o stare permanentă de bineși identificați ce vă face fericiți. Atâta timp cât sunteți sănătoșiși bine dispuși, vă veți face planuriși veți aștepta cu nerăbdare ziua următoare. O zi din viață fără un moment de bucurie este o zi pierdută. O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala...
Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale,și veți avea toate șansele să mai trăiți 30-40 de ani în deplină sănătate și vigoare. Bucurați-vă de ceea ce avețiși de tot ce vă înconjoară.Și nu uitați de prieteni. Ei sunt una din bogățiile vieții. Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați. Așa, nu veți fi niciodată singuri.
Vă doresc o viață lungăși împlinită!
Jane Fonda - Al treilea act din piesa de teatru a vieții
DE LA BORIS PETROFFRe: Fonda[v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9544/18/
Legendara actrita, pe care am putut-o admira de curand la Festivalul de la Cannes, alaturi de multe alte vedete internationale, a stralucit mai mult ca niciodata. O diva, in sensul adevarat al cuvantului, ce ramane, dincolo de trecerea anilor, chiar un star. Aparitia sa a demonstrat ca frumusetea nu are varsta. In actele de nastere se numea Lady Jayne Seymour Fonda, nascuta la New York pe data de 21 decembrie 1937. Familia sa, cunoscuta ca fiind o "dinastie" de actori celebri si foarte talentati, figuri proeminente ale cinematografiei americane, adevarati monstri sacri ai Hollywood-ului, toti punandu-si amprenta pe memoria cinefililor, i-a fost sprijin si puncte de reper.
Legendara actrita, pe care am putut-o admira de curand la Festivalul de la Cannes, alaturi de multe alte vedete internationale, a stralucit mai mult ca niciodata. O diva, in sensul adevarat al cuvantului, ce ramane, dincolo de trecerea anilor, chiar un star. Aparitia sa a demonstrat ca frumusetea nu are varsta. In actele de nastere se numea Lady Jayne Seymour Fonda, nascuta la New York pe data de 21 decembrie 1937. Familia sa, cunoscuta ca fiind o "dinastie" de actori celebri si foarte talentati, figuri proeminente ale cinematografiei americane, adevarati monstri sacri ai Hollywood-ului, toti punandu-si amprenta pe memoria cinefililor, i-a fost sprijin si puncte de reper.
Jane Fonda, este fiica actorului Henry Fonda, cel cunoscut noua "cu ochii limpezi" (1905-1982), interpretul rolului Norman Thaer Jr. din filmul "On Golden Pond" pentru care a primit Oscarul. Initial, pasii sai s-au indreptat spre scena teatrului unde, de altfel, a si debutat, alaturi de tatal sau, in anul 1954. Chiar daca, multi dintre criticii de film vedeau in tanara actrita un talent, la inceputuri, era doar fiica marelui Henry Fonda. I-au trebuit multi ani de munca pana a scapat de "umbra" celor care devenisera legenda in lumea filmului. In 1959 termina cursurile la Vassar College iar cariera sa in actorie incepe sa capete contur.
Lumea filmului o acapareaza
Descoperitorul de talente, marele regizor Roger Vadim, ii incredinteaza, in 1960 rolul din Barbarella, film ce o propulseaza printre vedetele faimoase ale lumii. Cum frumusetea, prospetimea si istetimea mintii ei nu puteau ramane straine marelui regizor, acesta se indragosteste de tanara actrita iar in 1965 se casatoresc. Fiica lor (n. 1968), azi regizor, a fost liant pentru legatura celor doi doar pana in 1973, cand divorteaza.
Viata ei a starnit, de-a lungul timpului, multe controverse datorita stilului liber si lipsit de inhibitii pe care-l promova. Dupa despartirea de marea sa iubire, (R. Vadim), caruia i-a trecut cu vederea chiar si infidelitatile, Jane Fonda s-a casatorit cu Tom Hayden (1973-1990), un om politic, in cariera caruia s-a si implicat. Devenita o diva a filmului international, continuand cu succes activitatea artistica cu roluri celebre precum cele din "Klute", "Pasarea albastra", "Casa Papusilor", "Hotel California", "Julia", "Intoarcerea acasa", "A doua zi dimineata", "Agnes, aleasa lui Dumnezeu", "Soacra mea e o scorpie", "Spune cine esti", "Bunica-sefa" si multe altele apreciate de marele public, Jane Fonda a demonstrat ca nu s-a lasat impresionata de povara numelui reusind sa treaca de la comic la drama fara incrancenare.
Premiata de doua ori cu Oscar pentru cea mai buna actrita, in 1973 pentru rolul din Klute iar in 1979 pentru cel interpretat in Coming Home (Intoarcerea acasa) actrita este detinatoarea si a altor premii, cum ar fi Globul de Aur si Emmy dar si cu mai multe nominalizari la Premiul Academiei. Anul 1990 ii aduce un nou divort, politicianul fiind de multe ori deranjat de popularitatea sotiei, pentru ca in 1991 sa incheie un nou mariaj cu producatorul Ted Turner, cu care sta alaturi pana in 2001. In 2013, dupa cum este anuntat, actrita va juca in drama "The Butler", alaturi de Liam Neeson, John Cusack si altii, unde va interpreta rolul vaduvei fostului presedinte american Ronald Reagan, film regizat de Lee Daniels.
Viata iesita din tipare
Chiar daca are o varsta respectabila, actrita are un corp de invidiat si inca poate fi numita una din frumoasele lumii. Vedeta a recunoscut ca a apelat la operatii estetice pentru a-si pastra prospetimea si tonusul si a-si ascunde defectele. Daca peste 20 de ani s-a luptat cu anorexia si bulimia, Jane Fonda, dupa varsta de 40 de ani a adoptat o dieta "colorata", dar nu renunta niciodata la micul dejun. Ea a revolutionat industria gimnasticii de intretinere, vanzand peste 17 milioane exemplare din cartile scrise pe teme de fitness, casete video si audio. Este fondatoarea Campaniei de prevenire a sarcinii la adolescente si a Centrului Jane Fonda la Universitatea Emory.
Deschizatoare de drumuri in domeniul gimnasticii de intretinere, actrita ofera, celor care vor sa afle cum de arata atat de bine, o formula pentru o viata cat mai buna si implinita, mai ales dupa ce treci de prima tinerete. Devenita crestina din 2001, Jane Fonda, numita si regina "fitnessului", sustine ca a ramane activ fizic este cheia sanatatii la orice varsta. "Datorez 30% genelor, 30% sexului bun, 30% sportului si stilului de viata sanatos, iar pentru 10% trebuie sa-i multumesc chirurgului meu plastician", povestea actrita intr-un interviu. O viata de artist iesita din tipare, o personalitate fara prejudecati, un star al cinematografiei admirat de o lume intreaga nu numai pentru activitatea artistica ci si pentru implicarea sa in activitatea sociala.
Re: Fonda[v=]
Cum să fii în prime time
Jane Fonda, actriţă, autoare cu record de vânzări şi deschizătoare de drumuri în domeniul gimnasticii de întreţinere, îţi oferă o formulă pentru o viaţă bună şi cât mai ... Citeşte articolul
Jane Fonda, actriţă, autoare cu record de vânzări şi deschizătoare de drumuri în domeniul gimnasticii de întreţinere, îţi oferă o formulă pentru o viaţă bună şi cât mai ... Citeşte articolul
Re: Fonda[v=]
Jane Fonda va juca alături de Forest Whitaker şi Oprah Winfrey
Jane Fonda a confirmat faptul că va juca alături de Forest Whitaker şi Oprah Winfrey în filmul 'The Butler' în regia lui Lee Daniels ('Precious'), despre viaţa unui majordom de la Casa Albă, Eugene Allen, conform starpulse.com, scrie Agerpres.
Citeste articolul
Jane Fonda a confirmat faptul că va juca alături de Forest Whitaker şi Oprah Winfrey în filmul 'The Butler' în regia lui Lee Daniels ('Precious'), despre viaţa unui majordom de la Casa Albă, Eugene Allen, conform starpulse.com, scrie Agerpres.
Citeste articolul
Re: Fonda[v=]
Jane Fonda va juca rolul soţiei lui Ronald Reagan
Actriţa Jane Fonda, simbol al mobilizării împotriva războiului din Vietnam, o va întruchipa pe marele ecran pe soţia fostului preşedinte american Ronald Reagan, reprezentant al republicanilor, informează revista Variety, citată de Agerpres. Regizorul Lee Daniels a ales-o pe Jane Fonda, actriţă foarte angajată din punct de vedere politic, pentru a o interpreta pe Nancy Reagan în filmul care spune povestea unui majordom care a lucrat la Casa Albă pentru câţiva preşedinţi, între 1952 şi 1986, arată Variety.
Citeste articolul
Actriţa Jane Fonda, simbol al mobilizării împotriva războiului din Vietnam, o va întruchipa pe marele ecran pe soţia fostului preşedinte american Ronald Reagan, reprezentant al republicanilor, informează revista Variety, citată de Agerpres. Regizorul Lee Daniels a ales-o pe Jane Fonda, actriţă foarte angajată din punct de vedere politic, pentru a o interpreta pe Nancy Reagan în filmul care spune povestea unui majordom care a lucrat la Casa Albă pentru câţiva preşedinţi, între 1952 şi 1986, arată Variety.
Citeste articolul
Re: Fonda[v=]
Actriţa Jane Fonda a făcut propagandă pentru Vietnamul comunist
Pentru români, Jane Fonda este o binecunoscută actriţă americană, care a jucat în numeroase pelicule de succes, dar şi starul hollywoodian care l-a sărutat şi i-a înmânat lui Cristian Mungiu trofeul Palme d’Or, la Cannes, în 2007. Pentru americani, Fonda nu este însă doar actriţa Jane Fonda, ci şi un model de viaţă sănătoasă şi o activistă politică pertinentă, care a ştiut să-şi afirme ideile cu tărie pe parcursul timpului.
Jane Fonda, o vedetă carismatică şi credibilă a show-business-ului nord-american, reprezintă poate unul dintre exemplele cel mai elocvente privind eficacitatea şi impactul deosebit de puternic al propagandei atunci când aceasta e desfăşurată de o mare personalitate publică; personalitate care nu aparţine în mod direct lumii politice.
Născută Lady Jayne Seymour Fonda la 21 decembrie 1937 în New York, fiică a marelui actor Henry Fonda şi de două ori câştigătoare a premiului Oscar (pentru rolurile din „Klute”, în 1971, şi din „Întoarcerea acasă”, în 1978), Fonda e o legendă vie a filmului şi a societăţii americane. Filmografia sa deosebit de stufoasă şi de variată (de la frivolele „Cat Ballou”, 1965, şi „Barbarella”, 1968, la filmele de atitudine „Julia”, 1977, „The China Syndrome”, 1978, sau nostalgice, „On Golden Pond”, 1981) se completează cu o viaţă privată agitată, pigmentată cu o constantă şi incisivă implicare în viaţa publică şi politică americană.
Descriindu-se drept o liberală şi o feministă, actriţa a purtat, de-a lungul impresionantei sale cariere de activistă politică şi socială, campanii împotriva Războiului din Vietnam, a celui din Irak, în sprijinul Mişcării pentru drepturi civile (inclusiv în ajutorul lui Huey Newton şi a „Panterelor negre”), pentru drepturile indienilor-nativi americani, împotriva violenţei asupra femeilor. Notorietatea sa este atât de mare în Statele Unite, încât, în campania prezidenţială americană din 2004, republicanii au asociat imaginea lui Jane Fonda candidatului democrat John Kerry, speculând asupra unei fotografii a celor doi din timpul unei demonstraţii împotriva Războiului din Vietnam. În anii ’80 şi ’90, Jane Fonda a fost vedeta unei extrem de populare serii video şi a unui album de exerciţii aerobice pentru întreţinerea tonusului şi a siluetei feminine, intitulat „Jane Fonda’s Workout”. A fost căsătorită cu trei mari personalităţi: regizorul de film Roger Vadim (cel care o descoperise pe Brigitte Bardot), cu activistul Tom Hayden şi, în fine, cu creatorul postului de televiziune CNN, Ted Turner. În 2005 Jane Fonda şi-a publicat autobiografia, My Life So Far(Viaţa mea de până acum), în care a făcut publice aspecte inedite asupra vieţii sale.
La Hanoi, în vara lui 1972
În 1970, împreună cu Donald Sutherland, Jane Fonda a întreprins un turneu de spectacole-vodevil antirăzboinice intitulat „Free The Army”, parafrază la expresia „Fuck The Army”, prin care încerca un dialog cu soldaţii de pe coasta de Vest a Statelor Unite, din perspectiva trimiterii acestora în Vietnam. A urmat o campanie de discursuri ale lui Jane Fonda în campusuri universitare, pentru a strânge fonduri destinate unei organizaţii a veteranilor de război ce se opuneau intervenţiei militare din Vietnam. În cursul discursului său de la Universitatea din Michigan, Jane Fonda afirma: „I would think that if you understood what Communism was, you would hope, you would pray on your knees, that we would someday become communists” (Mă gândesc că dacă aţi înţelege ce a fost comunismul, v-aţi dori, v-aţi ruga în genunchi să ajungem şi noi cândva comunişti).
În iulie 1972, Jane Fonda, deja mare vedetă a Hollywood-ului, a făcut o vizită la Hanoi, capitala Vietnamului de Nord comunist, supusă masivelor bombardamente strategice americane. În timpul acestei controversate vizite, Jane Fonda a făcut zece înregistrări la Radio Hanoi, prin care a susţinut punctul de vedere nord-vietnamez şi l-a incriminat pe cel oficial, american, dar, mai ales, s-a lăsat fotografiată într-o baterie antiaeriană nord-vietnameză, fiind ulterior „botezată” Hanoi Jane. Fotografiile cu Jane Fonda în bateria antiaeriană nord-vietnameză au făcut rapid înconjurul lumii, fiind intens exploatate propagandistic de sistemele comuniste, la fel ca şi declaraţiile vedetei, care nu credea în acuzaţiile de tortură sistematică aplicate piloţilor americani căzuţi prizonieri în Vietnam.
În 2010, Fonda s-a declarat o victimă a unui mit întreţinut de dreapta americană
După încheierea războiului, Jane Fonda a dorit să facă un film care să înfăţişeze traumele adevărate lăsate de acesta asupra combatanţilor americani şi a familiilor acestora; a finanţat astfel, împreună cu producătorul independent Jerome Hellman, pelicula „Coming Home” (Întoarcerea acasă), în regia lui Hal Ashby, în care actriţa şi-a asumat rolul principal. Acest film a împărţit Oscarurile din 1978 cu „Vânătorul de cerbi” al lui Michael Cimino, un alt film împotriva războiului din Vietnam.
În 1988, într-un interviu acordat Barbarei Walters, Jane Fonda şi-a cerut scuze public veteranilor americani şi familiilor acestora, pentru daunele morale pe care le-ar fi provocat acţiunile sale antirăzboinice. Ulterior, la 31 martie 2005, în populara emisiune de televiziune „60 de minute”, Jane Fonda a revenit asupra trecutului său politic, declarând că nu regretă nimic din activismul său antirăzboinic din anii ’70, cu excepţia fotografiei în bateria antiaeriană nord-vietnameză, care a fost exploatată propagandistic, la fel ca şi situaţiile prizonierilor de război americani. În fine, în 2010, în cadrul talk-show-ului lui Larry King de la CNN, Jane Fonda s-a declarat o victimă a falsului mit Hanoi Jane, creat de dreapta americană în urma opoziţiei sale faţă de războiul din Vietnam şi a vizitei sale la Hanoi.
22 august 1972: Jane Fonda, la Radio Hanoi
„Richard Nixon ar face bine să citească istoria vietnamezilor”
„Vă vorbeşte Jane Fonda.
În timpul vizitei mele de două săptămâni în Republica Democrată Vietnam, am avut ocazia să vizitez multe locuri minunate şi să vorbesc cu foarte mulţi oameni din numeroase categorii – muncitori, ţărani, studenţi, artişti şi dansatori, istorici, jurnalişti, actriţe de film, soldaţi, femei miliţian, femei sindicaliste, scriitori.
Am vizitat cooperativa agricolă Dam Xuac, acolo unde sunt crescuţi viermii de mătase şi se fac firele. Am vizitat o fabrică de textile şi o grădiniţă în Hanoi. În frumosul Templu al Literaturii am urmărit dansuri tradiţionale şi am ascultat cântece ale rezistenţei. Am văzut de asemenea un balet de neuitat despre albine antrenate în sud pentru a ataca soldaţii duşmani; albinele erau interpretate de femei, care au dansat foarte bine. În umbra Templului Literaturii am văzut actori şi actriţe vietnamezi jucând actul al doilea din piesa lui Arthur Miller, «Toţi fiii mei», şi a fost foarte emoţionant pentru mine să văd că artiştii de aici traduc şi joacă o piesă de teatru americană în timp ce imperialiştii le bombardează ţara.
Păstrez în suflet amintirea fetelor-miliţian cu feţe îmbujorate, aflate pe acoperişul fabricii lor, care îşi încurajau colega care cânta despre cerul albastrz al Vietnam – aceste femei, care sunt atât de drăguţe şi poetice, cu voci atât de frumoase, dar care, atunci când avioanele americane le bombardează oraşul, devin luptătoare atât de îndârjite.
Păstrez în suflet felul în care un fermier evacuat din Hanoi, mi-a oferit, fără ezitare, mie, un cetăţean american, cel mai bun adăpost individual împotriva bombelor americane care cădeau în jurul nostru. Eu şi fata lui am împărţit, de fapt, acelaşi adăpost, strângându-ne în braţe, obraz lângă obraz. Asta se întâmpla pe drumul de întoarcere de la Nam Dinh, unde am fost martora distrugerii sistematice a ţintelor civile – şcoli, spitale, pagode, fabrici, case, centre comerciale.
Atunci când am plecat din Statele Unite, acum două săptămâni, Nixon spunea poporului american că încearcă să oprească războiul, dar pe străzile pline de moloz din Nam Dinh vorbele lui aveau ecoul sinistru al unui adevărat ucigaş. Şi ca şi tânăra vietnameză pe care o strângeam în braţe, care se agăţa de mine – iar eu îmi presam obrajii de ai ei, gândeam: acesta este, poate, un război împotriva Vietnamului, dar tragedia e a Americii.
De când sunt în această ţară am înţeles, dincolo de orice îndoială, un lucru, şi anume acela că Nixon nu va reuşi niciodată să frângă spiritul acestui popor; Nixon nu va putea niciodată transforma Vietnamul, nord şi sud, într-o neocolonie americană, bombardându-l, invadându-l sau folosind orice altă formă de a-l ataca. Trebuie doar să mergi în zona rurală şi să-i asculţi pe ţăranii vietnamezi vorbind despre viaţa lor dinainte de revoluţie, ca să înţelegi că fiecare bombă aruncată asupra lor le întăreşte hotărârea de a rezista. Am vorbit cu mulţi ţărani care mi-au povestit despre vremurile când părinţii lor trebuiau să se vândă ca nişte sclavi latifundiarilor, când erau puţine şcoli şi mulţi analfabeţi, când îngrijirea sanitară era nesatisfăcătoare, iar ei nu erau stăpâni pe viaţa lor.
Acum însă, în ciuda bombardamentelor şi a crimelor comise împotriva lor de Richard Nixon, aceşti oameni sunt stăpâni pe pământul lor, îşi construiesc propriile şcoli pentru copiii lor, analfabetismul e în curs de eradicare şi prostituţia nu mai e la dimensiunile pe care le avea atunci când aici era o colonie franceză. Altfel spus, aceşti oameni au luat puterea în propriile mâini şi îşi controlează singuri propria viaţă.
Şi după 4.000 de ani de luptă cu natura şi cu invadatorii străini – dintre care ultimii 25 de ani înainte de revoluţie şi i-au petrecut luptând împotriva colonialismului francez – nu cred că poporul vietnamez va face vreun compromis privind libertatea şi independenţa ţării şi mai cred că Richard Nixon ar face bine să citească istoria vietnamezilor, mai ales poezia lor şi, în mod special, versurile lui Ho Chi Minh”.
Pentru români, Jane Fonda este o binecunoscută actriţă americană, care a jucat în numeroase pelicule de succes, dar şi starul hollywoodian care l-a sărutat şi i-a înmânat lui Cristian Mungiu trofeul Palme d’Or, la Cannes, în 2007. Pentru americani, Fonda nu este însă doar actriţa Jane Fonda, ci şi un model de viaţă sănătoasă şi o activistă politică pertinentă, care a ştiut să-şi afirme ideile cu tărie pe parcursul timpului.
Jane Fonda, o vedetă carismatică şi credibilă a show-business-ului nord-american, reprezintă poate unul dintre exemplele cel mai elocvente privind eficacitatea şi impactul deosebit de puternic al propagandei atunci când aceasta e desfăşurată de o mare personalitate publică; personalitate care nu aparţine în mod direct lumii politice.
Născută Lady Jayne Seymour Fonda la 21 decembrie 1937 în New York, fiică a marelui actor Henry Fonda şi de două ori câştigătoare a premiului Oscar (pentru rolurile din „Klute”, în 1971, şi din „Întoarcerea acasă”, în 1978), Fonda e o legendă vie a filmului şi a societăţii americane. Filmografia sa deosebit de stufoasă şi de variată (de la frivolele „Cat Ballou”, 1965, şi „Barbarella”, 1968, la filmele de atitudine „Julia”, 1977, „The China Syndrome”, 1978, sau nostalgice, „On Golden Pond”, 1981) se completează cu o viaţă privată agitată, pigmentată cu o constantă şi incisivă implicare în viaţa publică şi politică americană.
Descriindu-se drept o liberală şi o feministă, actriţa a purtat, de-a lungul impresionantei sale cariere de activistă politică şi socială, campanii împotriva Războiului din Vietnam, a celui din Irak, în sprijinul Mişcării pentru drepturi civile (inclusiv în ajutorul lui Huey Newton şi a „Panterelor negre”), pentru drepturile indienilor-nativi americani, împotriva violenţei asupra femeilor. Notorietatea sa este atât de mare în Statele Unite, încât, în campania prezidenţială americană din 2004, republicanii au asociat imaginea lui Jane Fonda candidatului democrat John Kerry, speculând asupra unei fotografii a celor doi din timpul unei demonstraţii împotriva Războiului din Vietnam. În anii ’80 şi ’90, Jane Fonda a fost vedeta unei extrem de populare serii video şi a unui album de exerciţii aerobice pentru întreţinerea tonusului şi a siluetei feminine, intitulat „Jane Fonda’s Workout”. A fost căsătorită cu trei mari personalităţi: regizorul de film Roger Vadim (cel care o descoperise pe Brigitte Bardot), cu activistul Tom Hayden şi, în fine, cu creatorul postului de televiziune CNN, Ted Turner. În 2005 Jane Fonda şi-a publicat autobiografia, My Life So Far(Viaţa mea de până acum), în care a făcut publice aspecte inedite asupra vieţii sale.
La Hanoi, în vara lui 1972
În 1970, împreună cu Donald Sutherland, Jane Fonda a întreprins un turneu de spectacole-vodevil antirăzboinice intitulat „Free The Army”, parafrază la expresia „Fuck The Army”, prin care încerca un dialog cu soldaţii de pe coasta de Vest a Statelor Unite, din perspectiva trimiterii acestora în Vietnam. A urmat o campanie de discursuri ale lui Jane Fonda în campusuri universitare, pentru a strânge fonduri destinate unei organizaţii a veteranilor de război ce se opuneau intervenţiei militare din Vietnam. În cursul discursului său de la Universitatea din Michigan, Jane Fonda afirma: „I would think that if you understood what Communism was, you would hope, you would pray on your knees, that we would someday become communists” (Mă gândesc că dacă aţi înţelege ce a fost comunismul, v-aţi dori, v-aţi ruga în genunchi să ajungem şi noi cândva comunişti).
În iulie 1972, Jane Fonda, deja mare vedetă a Hollywood-ului, a făcut o vizită la Hanoi, capitala Vietnamului de Nord comunist, supusă masivelor bombardamente strategice americane. În timpul acestei controversate vizite, Jane Fonda a făcut zece înregistrări la Radio Hanoi, prin care a susţinut punctul de vedere nord-vietnamez şi l-a incriminat pe cel oficial, american, dar, mai ales, s-a lăsat fotografiată într-o baterie antiaeriană nord-vietnameză, fiind ulterior „botezată” Hanoi Jane. Fotografiile cu Jane Fonda în bateria antiaeriană nord-vietnameză au făcut rapid înconjurul lumii, fiind intens exploatate propagandistic de sistemele comuniste, la fel ca şi declaraţiile vedetei, care nu credea în acuzaţiile de tortură sistematică aplicate piloţilor americani căzuţi prizonieri în Vietnam.
În 2010, Fonda s-a declarat o victimă a unui mit întreţinut de dreapta americană
După încheierea războiului, Jane Fonda a dorit să facă un film care să înfăţişeze traumele adevărate lăsate de acesta asupra combatanţilor americani şi a familiilor acestora; a finanţat astfel, împreună cu producătorul independent Jerome Hellman, pelicula „Coming Home” (Întoarcerea acasă), în regia lui Hal Ashby, în care actriţa şi-a asumat rolul principal. Acest film a împărţit Oscarurile din 1978 cu „Vânătorul de cerbi” al lui Michael Cimino, un alt film împotriva războiului din Vietnam.
În 1988, într-un interviu acordat Barbarei Walters, Jane Fonda şi-a cerut scuze public veteranilor americani şi familiilor acestora, pentru daunele morale pe care le-ar fi provocat acţiunile sale antirăzboinice. Ulterior, la 31 martie 2005, în populara emisiune de televiziune „60 de minute”, Jane Fonda a revenit asupra trecutului său politic, declarând că nu regretă nimic din activismul său antirăzboinic din anii ’70, cu excepţia fotografiei în bateria antiaeriană nord-vietnameză, care a fost exploatată propagandistic, la fel ca şi situaţiile prizonierilor de război americani. În fine, în 2010, în cadrul talk-show-ului lui Larry King de la CNN, Jane Fonda s-a declarat o victimă a falsului mit Hanoi Jane, creat de dreapta americană în urma opoziţiei sale faţă de războiul din Vietnam şi a vizitei sale la Hanoi.
22 august 1972: Jane Fonda, la Radio Hanoi
„Richard Nixon ar face bine să citească istoria vietnamezilor”
„Vă vorbeşte Jane Fonda.
În timpul vizitei mele de două săptămâni în Republica Democrată Vietnam, am avut ocazia să vizitez multe locuri minunate şi să vorbesc cu foarte mulţi oameni din numeroase categorii – muncitori, ţărani, studenţi, artişti şi dansatori, istorici, jurnalişti, actriţe de film, soldaţi, femei miliţian, femei sindicaliste, scriitori.
Am vizitat cooperativa agricolă Dam Xuac, acolo unde sunt crescuţi viermii de mătase şi se fac firele. Am vizitat o fabrică de textile şi o grădiniţă în Hanoi. În frumosul Templu al Literaturii am urmărit dansuri tradiţionale şi am ascultat cântece ale rezistenţei. Am văzut de asemenea un balet de neuitat despre albine antrenate în sud pentru a ataca soldaţii duşmani; albinele erau interpretate de femei, care au dansat foarte bine. În umbra Templului Literaturii am văzut actori şi actriţe vietnamezi jucând actul al doilea din piesa lui Arthur Miller, «Toţi fiii mei», şi a fost foarte emoţionant pentru mine să văd că artiştii de aici traduc şi joacă o piesă de teatru americană în timp ce imperialiştii le bombardează ţara.
Păstrez în suflet amintirea fetelor-miliţian cu feţe îmbujorate, aflate pe acoperişul fabricii lor, care îşi încurajau colega care cânta despre cerul albastrz al Vietnam – aceste femei, care sunt atât de drăguţe şi poetice, cu voci atât de frumoase, dar care, atunci când avioanele americane le bombardează oraşul, devin luptătoare atât de îndârjite.
Păstrez în suflet felul în care un fermier evacuat din Hanoi, mi-a oferit, fără ezitare, mie, un cetăţean american, cel mai bun adăpost individual împotriva bombelor americane care cădeau în jurul nostru. Eu şi fata lui am împărţit, de fapt, acelaşi adăpost, strângându-ne în braţe, obraz lângă obraz. Asta se întâmpla pe drumul de întoarcere de la Nam Dinh, unde am fost martora distrugerii sistematice a ţintelor civile – şcoli, spitale, pagode, fabrici, case, centre comerciale.
Atunci când am plecat din Statele Unite, acum două săptămâni, Nixon spunea poporului american că încearcă să oprească războiul, dar pe străzile pline de moloz din Nam Dinh vorbele lui aveau ecoul sinistru al unui adevărat ucigaş. Şi ca şi tânăra vietnameză pe care o strângeam în braţe, care se agăţa de mine – iar eu îmi presam obrajii de ai ei, gândeam: acesta este, poate, un război împotriva Vietnamului, dar tragedia e a Americii.
De când sunt în această ţară am înţeles, dincolo de orice îndoială, un lucru, şi anume acela că Nixon nu va reuşi niciodată să frângă spiritul acestui popor; Nixon nu va putea niciodată transforma Vietnamul, nord şi sud, într-o neocolonie americană, bombardându-l, invadându-l sau folosind orice altă formă de a-l ataca. Trebuie doar să mergi în zona rurală şi să-i asculţi pe ţăranii vietnamezi vorbind despre viaţa lor dinainte de revoluţie, ca să înţelegi că fiecare bombă aruncată asupra lor le întăreşte hotărârea de a rezista. Am vorbit cu mulţi ţărani care mi-au povestit despre vremurile când părinţii lor trebuiau să se vândă ca nişte sclavi latifundiarilor, când erau puţine şcoli şi mulţi analfabeţi, când îngrijirea sanitară era nesatisfăcătoare, iar ei nu erau stăpâni pe viaţa lor.
Acum însă, în ciuda bombardamentelor şi a crimelor comise împotriva lor de Richard Nixon, aceşti oameni sunt stăpâni pe pământul lor, îşi construiesc propriile şcoli pentru copiii lor, analfabetismul e în curs de eradicare şi prostituţia nu mai e la dimensiunile pe care le avea atunci când aici era o colonie franceză. Altfel spus, aceşti oameni au luat puterea în propriile mâini şi îşi controlează singuri propria viaţă.
Şi după 4.000 de ani de luptă cu natura şi cu invadatorii străini – dintre care ultimii 25 de ani înainte de revoluţie şi i-au petrecut luptând împotriva colonialismului francez – nu cred că poporul vietnamez va face vreun compromis privind libertatea şi independenţa ţării şi mai cred că Richard Nixon ar face bine să citească istoria vietnamezilor, mai ales poezia lor şi, în mod special, versurile lui Ho Chi Minh”.
Re: Fonda[v=]
Jane Fonda: "Ca să faci sex la vârsta a treia trebuie să rămâi flexibilă"
Mai mult: Ziarul Libertatea - Stiri online pe gustul tau | Libertatea.ro
Mai mult: Ziarul Libertatea - Stiri online pe gustul tau | Libertatea.ro
Re: Fonda[v=]
Ce a facut Jane Fonda pentru a-si pastra casnicia?
Vedeta a ajuns dependent de sex de teama sa nu-si piarda sotul.
Vedeta a ajuns dependent de sex de teama sa nu-si piarda sotul.
Re: Fonda[v=]
Jane Fonda dă sfaturi de sex la 73 de ani: Îmi pot da seama dacă cineva are o viaţă sexuală fericită doar uitându-mă la el (04:35)
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 1 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum