Constantin[v=]

Datorita meritelor sale militare, Constantius devine „Caesar” (titlu imperial minor) al partii de vest a imperiului, in anul 293. Apoi, in 305 devine „Augustus” (titlu imperial major) al aceleiasi regiuni. Fiul sau, militar de cariera, este chemat de tatal sau in campania din provincia Britannia (sudul Marii Britanii de astazi). Cand tatal sau a murit, in 306, armata l-a proclamat entuziasta pe Constantin drept imparat al zonei de vest a imperiului. In consecinta, au urmat mai multe razboaie civile contra imparatilor Maxentius si Licinius. De mentionat ca dupa victoria impotriva lui Maxentius (312), la Roma s-a construit Arcul lui Constantin (langa Colosseum). In anul urmator, Constantin si Licinius s-au intalnit si de comun acord au semnat Edictul de la Milano (313) de toleranta a crestinismului pe teritoriul imperiului. In 324, armatele lui Constantin au fost victorioase in lupta de la Adrianopole contra lui Licinius, iar Constantin I a devenit imparat al intregului Imperiu Roman.

 In pofida faptului ca unele surse il considera un tiran, istoria ni-l prezinta pe Constantin cel Mare ca pe un reformator in toate domeniile: social, financiar (noua moneda in aur „solidus”), militar si religios (a fost primul imparat roman care s-a crestinat, spre finele vietii, anul 337). El a ridicat cetatea numita „Noua Roma”, in anul 330, pe locul vechii asezari grecesti Byzantium. Ulterior, cetatea s-a numit Constantinopole si a fost capitala Imperiului Bizantin pana in 1453. Din ordinul lui Constantin cel Mare (sub influenta mamei sale), a fost durata Biserica Sfantului Mormant, mare loc de pelerinaj.