Pasternak[v=]

Despre Doctor Jivago



SECRETELE PUBLICARII CARTII  "DR. JIVAGO"

La aproape 50 de ani dupa ce, spre disperarea Kremlinului, Academia Regala a Suediei ii decerna Premiul Nobel pentru Literatura romancierului Boris Pasternak, a aparut in Occident o carte despre implicarea serviciilor secrete americane si britanice in aceasta "afacere literara".
Autorul cartii "The Laundered Novel", Ivan Tolstoi, este redactor la "Radio Europa Libera" si specialist in literatura rusa de disidenta sau aparuta in emigratie. Publicata in 1957 la Milano, cartea lui Boris Pasternak care a inspirat filmul lui David Lean, "Doctor Jivago", descrie o poveste de dragoste pe fundalul revolutiei bolsevice, ai carei protagonisti sint un medic cu veleitati de poet, Iuri Jivago, si iubita sa, Lara.
Romanul - care a fost interzis in fosta Uniune Sovietica pina in 1987 - a devenit imediat un bestseller, iar filmul a cistigat cinci Oscaruri. Cartea a fost publicata atit in engleza, cit si in rusa, nu doar in Europa, ci si in SUA. In 1958 si 1959, celebrul roman s-a aflat, pentru 26 de saptamini, pe primul loc al bestselleruri alcatuit de publicatia "New York Times".
Dar povestea acestui roman de exceptie este, la rindul ei, extraordinara. Dupa ce toate incercarile sale de a-si publica romanul in URSS au fost zadarnicite de Kremlin si KGB, Pasternak a trimis citeva copii ale manuscrisului sau unor prieteni refugiati in Occident, in speranta ca acestia ii vor gasi o editura dispusa sa-si asume riscurile publicarii unei astfel de opere literare. Pina la urma, editorii au aparut, dar nu au fost gasiti de prietenii romancierului rus, ci de CIA, care a si finantat publicarea acesteia.
Nu neaparat dragostea pentru literatura a fost motivul acestei actiuni indraznete, ci Razboiul Rece, care pe atunci se purta cu orice mijloace, mai ales pe tarimul propagandistic. Manuscrisul, fotografiat pagina cu pagina.
Una dintre copiile trimise de Boris Pasternak prietenilor de dincolo de Cortina de Fier a ajuns in Europa de Vest pe calea aerului. Iar povestea manuscrisului este demna de un adevarat film de spionaj. Avionul cu care era transportat a fost nevoit sa aterizeze fortat in Malta (fosta colonie britanica), din cauza unor "defectiuni tehnice", provocate intentionat de anglo-americani. In timp ce aparatul de zbor era "reparat", echipa de agenti CIA si MI 6 au fotografiat manuscrisul pagina cu pagina si l-au pus la loc. Dupa care s-au apucat sa-l rescrie. Gasirea unei masini de scris cu caractere chirilice similara celor folosite pe atunci in URSS si a unei cantitati suficiente de hirtie produsa in "tara socialismului victorios" au ridicat unele probleme care pareau la un moment dat sa compromita reusita operatiunii. Insa "manuscrisul" a fost gata la timp pentru a fi publicat si, mai ales, pentru a fi prezentat Academiei Regale Suedeze. Pentru a intra in "cursa" pentru un Premiu Nobel, un roman trebuie mai intii sa fi fost publicat in limba materna a autorului.
Totul s-a rezolvat insa in timp util pentru ca Boris Pasternak sa cistige Premiul Nobel pentru Literatura in 1958. Obligat sa refuze Premiul Nobel "Profund recunoscator si, in acelasi timp, uimit, miscat pina in adincul sufletului si mindru de onoarea pe care mi-ati facut-o", le scria, intr-o telegrama de multumire, Boris Pasternak academicienilor suedezi. Patru zile mai tirziu, dupa o "discutie convingatoare" cu reprezentanti ai Kremlinului si citiva ofiteri KGB, scriitorul avea sa trimita o alta, plina de "minie si indignare revolutionara" prin care respingea premiul.
Chiar si asa, nu a scapat de persecutii. Iar iubitei sale, Olga Ivinskaia - care l-a inspirat cind a creat-o pe Lara - "Doctor Jivago" i-a adus o condamnare la opt ani de munca silnica in gulagul siberian pentru"primire de foloase necuvenite, realizate din vinzarea romanului". Nici fiica Olgai nu a fost crutata, fiind condamnata si ea la trei ani de munca silnica. In urma presiunilor comunitatii internationale, Kremlinul a eliberat-o pe Ivinskaia dupa "numai" patru ani de stat in Gulag. Premul Nobel pentru Literatura i-a putut fi inminat lui Evgheni Pasternak, fiul autorului, de-abia in 1989.
http://mircea-olaru.blogspot.co.il/2012/10/despre-doctor-jivago.html

Boris Pasternak si epoca stalinista

Despre Doctor Jivago



SECRETELE PUBLICARII CARTII "DR. JIVAGO"

La aproape 50 de ani dupa ce, spre disperarea Kremlinului, Academia Regala a Suediei ii decerna Premiul Nobel pentru Literatura romancierului Boris Pasternak, a aparut in Occident o carte despre implicarea serviciilor secrete americane si britanice in aceasta "afacere literara".Autorul cartii "The Laundered Novel", Ivan Tolstoi, este redactor la "Radio Europa Libera" si specialist in literatura rusa de disidenta sau aparuta in emigratie. Publicata in 1957 la Milano, cartea lui Boris Pasternak care a inspirat filmul lui David Lean, "Doctor Jivago", descrie o poveste de dragoste pe fundalul revolutiei bolsevice, ai carei protagonisti sint un medic cu veleitati de poet, Iuri Jivago, si iubita sa, Lara.Romanul - care a fost interzis in fosta Uniune Sovietica pina in 1987 - a devenit imediat un bestseller, iar filmul a cistigat cinci Oscaruri. Cartea a fost publicata atit in engleza, cit si in rusa, nu doar in Europa, ci si in SUA. In 1958 si 1959, celebrul roman s-a aflat, pentru 26 de saptamini, pe primul loc al bestselleruri alcatuit de publicatia "New York Times".Dar povestea acestui roman de exceptie este, la rindul ei, extraordinara. Dupa ce toate incercarile sale de a-si publica romanul in URSS au fost zadarnicite de Kremlin si KGB, Pasternak a trimis citeva copii ale manuscrisului sau unor prieteni refugiati in Occident, in speranta ca acestia ii vor gasi o editura dispusa sa-si asume riscurile publicarii unei astfel de opere literare. Pina la urma, editorii au aparut, dar nu au fost gasiti de prietenii romancierului rus, ci de CIA, care a si finantat publicarea acesteia.Nu neaparat dragostea pentru literatura a fost motivul acestei actiuni indraznete, ci Razboiul Rece, care pe atunci se purta cu orice mijloace, mai ales pe tarimul propagandistic. Manuscrisul, fotografiat pagina cu pagina.Una dintre copiile trimise de Boris Pasternak prietenilor de dincolo de Cortina de Fier a ajuns in Europa de Vest pe calea aerului. Iar povestea manuscrisului este demna de un adevarat film de spionaj. Avionul cu care era transportat a fost nevoit sa aterizeze fortat in Malta (fosta colonie britanica), din cauza unor "defectiuni tehnice", provocate intentionat de anglo-americani. In timp ce aparatul de zbor era "reparat", echipa de agenti CIA si MI 6 au fotografiat manuscrisul pagina cu pagina si l-au pus la loc. Dupa care s-au apucat sa-l rescrie. Gasirea unei masini de scris cu caractere chirilice similara celor folosite pe atunci in URSS si a unei cantitati suficiente de hirtie produsa in "tara socialismului victorios" au ridicat unele probleme care pareau la un moment dat sa compromita reusita operatiunii. Insa "manuscrisul" a fost gata la timp pentru a fi publicat si, mai ales, pentru a fi prezentat Academiei Regale Suedeze. Pentru a intra in "cursa" pentru un Premiu Nobel, un roman trebuie mai intii sa fi fost publicat in limba materna a autorului.Totul s-a rezolvat insa in timp util pentru ca Boris Pasternak sa cistige Premiul Nobel pentru Literatura in 1958. Obligat sa refuze Premiul Nobel "Profund recunoscator si, in acelasi timp, uimit, miscat pina in adincul sufletului si mindru de onoarea pe care mi-ati facut-o", le scria, intr-o telegrama de multumire, Boris Pasternak academicienilor suedezi. Patru zile mai tirziu, dupa o "discutie convingatoare" cu reprezentanti ai Kremlinului si citiva ofiteri KGB, scriitorul avea sa trimita o alta, plina de "minie si indignare revolutionara" prin care respingea premiul.Chiar si asa, nu a scapat de persecutii. Iar iubitei sale, Olga Ivinskaia - care l-a inspirat cind a creat-o pe Lara - "Doctor Jivago" i-a adus o condamnare la opt ani de munca silnica in gulagul siberian pentru"primire de foloase necuvenite, realizate din vinzarea romanului". Nici fiica Olgai nu a fost crutata, fiind condamnata si ea la trei ani de munca silnica. In urma presiunilor comunitatii internationale, Kremlinul a eliberat-o pe Ivinskaia dupa "numai" patru ani de stat in Gulag. Premul Nobel pentru Literatura i-a putut fi inminat lui Evgheni Pasternak, fiul autorului, de-abia in 1989

.Publicat de -mircea -olaru la vineri, octombrie 05, 2012

Boris Pasternak si epoca stalinista

Doctor Jivago de Boris Pasternak

Nobel pentru şi în ciuda Rusiei

Pasternak




Versul înaripat al lui Pasternak


Ciudat,
poetul Boris Pasternak și-a cucerit celebritatea prin publicarea în
Vest a romanului „ Doctor Jivago”, deși el a fost și rămâne unul dintre
cei mai dăruiți poeți ai literaturii ruse, continuator al clasicismului
și modernismului rus din secolele XIX și XX, un maestru ce poate sta
oricând alături, fără exagerare, de Blok, Esenin, Ahmatova, Țvetaeva,
ș.a., fără a uita de clasicii Pușkin, Lermontov, Nekrasov sau de
futuristul
– proletar Maiakovski, pe care Pasternak îl admira fără a-i semăna, ca
manieră, în nici un fel. Romanul „Doctor Jivago”, parțial autobiografic
a atras atenția criticilor și cititorilor din Vest din două motive
extraliterare - era interzis la publicare , în URSS, oglindea
revoluțiile din 1917 și războiul civil într-un mod diferit de cel
canonizat, fără a fi, totuși, categoric opus acestuia. De fapt, romanul
putea fi publicat în URSS fără nici o teamă de urmări, dar cenzura
„sufla și în iaurt”, deși „Pe Donul liniștit” de Șolohov ( dacă el este
autorul) este de asemenea „necanonic”. Ceea ce consituie o calitate și
un „defect” al romanului, constă în insrarea poeziei, liricii de care
Pasternak nu s-a putut despărți în proză, astfel că romanul pare
astăzi, deja, desuet. Dar poetul este salvat, poezia este
poezie.Romanul se încheie cu un
ciclu spelendid de 25 de poeme, începând cu „ Hamlet” ( finalul acestui
poem - „ Sunt singur, totul se scufundă în fariseism/ Viața s-o
trăiești nu e totuna cu a străbate câmpul, simplu, fără păs” ) . S-ar
putea ca aceste versuri să reia motivul esenian – „ In această lume a
muri nu-i nou deloc/ dar nici viața nu-i o noutate”( versuri scrise cu
puțin timp înainte de a muri, ucis, se pare și nu prin sinucidere) .
Destui au încercat să traducă
versurile lui Pasternak, de pildă în română, recent, Leo Butnaru, un
bun traducător și poet, dar poezia nu se lasă tradusă nicăieri. De
aceea ne folosim de propriile mijloace, cum ne pricepem. De pildă,
Pușkin tradus în română sună ca Topârceanu, cu nimic mai bun, iar
Eminescu, în rusă este de nerecunoscut.
Boris Pasternak( 189o-196o) s-a născut la Moscova, tatăl său fiind un pictor cunoscut, Leonid Pasternak,
mama, o pianistă apreciată, R. Kaufmann. Tatăl era convertit de la
iudaism la ortodoxie, fiul a respectat tradiția tatălui, dar nu și-a
ascuns originea, nici nu avea de ce, nimeni nu l-a acuzat pe motivul că
ar fi evreu, prietenii săi erau intelectuali de frunte, fără
prejudecăți. In casa tatălui său veneau Lev Tolstoi, compozitorul
Skriabin( care îl îndemna pe Boris să studieze muzica), pictorul
V.Serov, unul dintre marii
realiști prerevoluționari, care la rândul său căuta în dăruitul copil
un urmaș în pictură. La aceste înclinații artistice se adaugă și studii
de filosofie la Universitatea din Moscova, apoi la Marburg, unde se
afla marele filosof, șef de școală, Hermann Cohen. Debutează ca poet
simbolist (mai exact, post-simbolist). Volumul care atrage atenția
criticii este „ Sora mea, viața” ( 1922), în care autobiograficul trăit
în neuitatul am 1917 este
transpus în versuri de mare finețe și perfecțiune prozodică. Este
considerat un model pentru mai tinerii Pavel Antokolski, Tihonov,
Tarkovski, K.Simonov. In 1927, poetul se rupe de așa numitul Front de
Stânga în artă, dedicându-se adevăratei poezii eliberate de impulsuri
efemere, așa zis revoluționar- patriotice. Spre deosebire de
Maiakovski, cu care a fost în relații de strânsă
pritenie și reciprocă admirație, Pasternak a știut să se salveze și
s-și salveze arta poetică. Marginalizat, dar ferit de persecuția
poliției secrete, el scrie ăn liniște poezie, proză , eseuri, iar în
1958 i se acordă Premiul Nobel, după ce manuscrisul său luase drumul
Vestului, fără știrea autorităților sovietice. Este obligat să refuze
oficial premiul sau să părăsească URSS. Preferă să rămână, spre
deosebire de Soljenițân,
Brodski, dar motivul era și boala de care începuse să sufere. A murit
în 196o, fiind înmormântat la Peredelkino, lângă Moscova, loc de odihnă
pentru diverși potentați sovietici, dar și artiști, scriitori. In 1989,
fiului său i se va înmâna premiul cuvenit din partea Comitetului pentru
Premiul Nobel. Dumnezeu, era un om religios, credea în Isus, dar de
evreitate nu
s-a dezis, nu a scris nimic care să-l descalifice ca „renegat”.
Minunate poeme sunt dedicate Mariei Magdalena, Grădinii Ghetsimani, azi
loc de pelerinaj pentru mulți turiști la Ierusalim. Sătenii din
Peredelkino îl considerau un sfânt, ca pe Lev Tolstoi., la |Iasnaia
Poliana. Exista ceva comun în caracterul și atitudinea celor doi
scriitori față de omul simplu, din popor.
Personajul Lara, din romanul „Doctor Jivago” a
fost inspirat de a doua soție a lui Pasternak, care l-a ajutat până la
sfârșitul vieții să-ți încheie misiunea de scriitor genial. Nu este o
exagerare, Pasternak a fost un geniu prin destin și măiestrie
artistică. La noi a apărut , printre altele și un „roman epistolar” ,
tradus de Janina Ianoși, conținând corespondența dintre Rilke, Țvetaeva
și Pasternak(Editura Ideea Europeană -2006).Dar să
răsfoim versurile lui Boris Pasternak , din 1912 până spre finalul
vieții sale. „ Februarie. Procuri cerneala, plângi/ încerci să scrii
despre februarie, te frângi/ zăpada terciuită parcă arde/ în primăvara
ce mai e departe”... „Azi, noi vom împlini tristețea/ desigur,
întâlnirile vorbesc/ amurgul băncilor din parcuri/când
azaleele-nfloresc/ ... O nouă avangardă se forma/ În urmă viața,
curțile-n
mizerie/ ei judecau o primăvară , abia/ pornind la liturghie-n preajma
verii”. Se observă la Pasternak un ton sumbru, deși poetul era foarte
tânăr ( 22 de ani), dar construcția este solidă – cadrul natural,
aluzia socială, psihologia auctorială formează un tot ce întrupează un
poem. Cine a citit romanul „Doctor Jivago”, la fel și pelicula
americană ce nu trăda prea mult textul, a reținut desigur rolul imens
al cadrului natural, influența anotimpului asupra
ritmului narativ. Pasternak a fost un peisagist chiar și atunci când,
probabil, un alt autor ar fi renunțat la descrieri de natură – este
influența tradiției ruse, atât a literaturii, a muzicii, a artelor
plastice (Levitan, Kuindji, ș.a.). La începuturi se simte și influența
simbolismului francez, cu inserții autohtone – „Visam o toamnă în amurg
de sticlă/ prietenii plecați cu râs și glume/ în palma ta,
inima mea senină/ precum un vultur cobora din lună”. „Deasupra
barierelor„ (1914-1916), „Sora mea, viața”( !917), „Teme și variații” (
1916-1922), versuri dedicate poeților contemporani ( Anna Ahmatova,
Marina Țvetaeva, Valeri Briusov, Boris Pilniak), „ Anul 19o5”,
„Spektorski”
(poem), „Locotenentul Schmidt” ( erou în 1918), „ A doua naștere”
(1930-1932), versuri de război ( 1941-1945), ciclul „ Iuri Jivago” (
1946-1953), „ Dezlănțuire” ( Kogda razguliaetsia) ultimul ciclu, scris
în perioada 1956-1959) acesta este un itinerar bogat al unui poet
dintre cei mai expresivi pe care i-a dat literatura rusă, alături de
Ahmatova, Țvetaeva, Brodski ( un „ucenic” declarat al Annei Ahmatova,
dar și al lui Pasternak,
pe care nu a apucat să-l cunoască). A traduce din Pasternak este o
muncă titanică, se simte la el o mare experiență, fiind un pasionat
traducător la rândul său, din Shakespeare, Goethe, ș.a.
„
Curgeau razele, curgeau cărăbușii /libelule de sticlă se lăsau pe
obraz/pădurea era numai zumzet și luciu/ ca sub penseta unui
ceasornicar”. O mostră, dar ce departe de original. O ultimă strofă,
chiar din 1959 – „In lenea ceasului ce doarme/ se mișcă limbile
încet/iar ziua e mai lungă decât veacul/ si-mbrățișările nu trec, nu
trec”

BORIS MARIAN - 3o martie 2009.

Lara lui Pasternak nu a fost doar fictiune
Lansarea serialului Doctor Jivago, care a inceput sa fie difuzat zilele acestea de canalul rusesc de televiziune NTV, la o ora de maxima audienta, a reusit sa devina un eveniment cultural, chiar daca pelicula a fost piratata cu mult inainte de difuzarea oficiala. Filmul – in regia lui Aleksandr Proskin, dupa un scenariu exceptional de Iuri Arabov – este prima adaptare cinematografica in Rusia a romanului Doctorul Jivago de Boris Pasternak, care i-a adus in 1958 scriitorului un Premiu Nobel pentru literatura de care a fost obligat sa se dezica dupa ce a fost exclus din Uniunea Scriitorilor sovietici. Persecutiile la care poetul a fost supus i-au grabit moartea in 1960, fiind reabilitat abia in anul 1987. Serialul s-a bucurat de o publicitate iesita din comun, iar acei critici care au putut viziona filmul in varianta DVD sustin ca pelicula corespunde asteptarilor si surclaseaza net alte ecranizari ambitioase dupa mari opere literare difuzate in acest an.

Astfel, in Rusia au fost supuse aprecierii telespectatorilor doua mari proiecte: primul – un serial realizat dupa romanul Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov, iar celalalt – Primul cerc, o transpunere pe pelicula a romanului lui Aleksandr Soljenitin.
Dincolo de faptul ca in cinematografia rusa s-a lansat o adevarata industrie a serialelor realizate dupa marile opere ale unor reputati autori contemporani, adaptarea cinematografica a Doctorului Jivago a fost precedata de aparitia cartii Pasternak si Olga Ivinskaia, la editura Vagrius. Olga Ivinskaia este femeia care l-a inspirat pe poetul Pasternak sa-si indrepte atentia spre proza si a servit drept prototipul Larei in romanul Doctor Jivago (1955), tiparit pentru prima oara in Italia. in URSS, pina la caderea regimului sovietic, cartea a circulat o lunga perioada in samizdat. Dar prima recunoastere cinematografica in Occident romanul lui Pasternak a capatat-o prin legendarul film semnat de David Lean, cu Omar Sharif.

- Soarele auriu al diminetii de cenusa
Volumul de amintiri poarta semnatura fiicei Olgai Ivinskaia, Irina Emelianova, si relateaza tragica poveste de dragoste dintre mama sa si marele poet rus, in anii ’50 ai secolului trecut. Jivago seamana, intrucitva, cu poetul Boris Pasternak, avind in vedere ca personajul central al cartii este o autoproiectie a acestuia; in realitate, insa, experienta traita de scriitor este mult mai dramatica decit cea a personajului literar.
Atit Poetul, cit si ultima sa Muza au avut un parcurs personal sinuos, iar intilnirea lor, pe linga inspiratie si clipele de comuniune, a insemnat pentru ea 12 ani de inchisoare, in afara de transpunerea intr-un personaj nemuritor, iar pentru el – sfisiere sufleteasca si culpa eterna de sot infidel si neputinta de a rupe definitiv cu vechea familie pentru a pleca in alta. Schema triunghiului amoros a functionat de doua ori in viata lui Pasternak, dar mai carnal si dureros in ecuatia Pasternak-Ivinskaia-Neigauz.

Pina la intilnirea cu Pasternak, frumoasa si sensibila Ivinskaia daduse, din plin, piept cu viata. Fusese casatorita de doua ori: primul sau sot – tatal Irinei Emelianova – s-a sinucis la doar 32 de ani, neputind suporta idila infiripata intre sotie si un redactor al revistei Samaliot, Fiodor Vinogradov, unde Olga avea si ea un post de redactor. Blestemata nu doar de prietenii si rudele sotului defunct, Olga Ivinskaia se marita cu noua sa iubire, Vinogradov, pe care o abandoneaza la scurt timp, dupa ce-l naste pe fiul lor Mitia si afla ca mama sa fusese arestata „pentru propaganda antisovietica“.
in momentul in care a cunoscut-o pe cea care va deveni Lara sa, Boris Pasternak era si el la a doua casatorie. Mama primului sau fiu fusese o pictorita celebra pe atunci, Evghenia Lurie. „Ambii sufereau de o sensibilitate accentuata si asta i-a impiedicat sa treaca senini peste greutatile traiului in comun“, va scrie, mai tirziu, in memoriile sale fiul lor, Evgheni, care a crescut departe de tatal sau, la Paris, in exil.

Pasternak nu ramase singur, ci alaturi de Zinaida Neigauz, fosta nevasta a marelui muzician Heinrich Neigauz, caruia practic i-a „suflat-o“.
Despre prima intilnire cu Pasternak, Olga Ivinskaia a lasat marturie intr-un jurnal: „Fusesem, putin spus, tulburata de o presimtire, dupa ce ma privise cu ochii sai imensi – privirea unui barbat care ma cintarea cu exigenta. Mi-am spus, in sinea mea, iata a venit un om, singurul de care am nevoie“.
Pasternak va scrie despre ziua in care a mers sa-si duca un manuscris la revista Novii mir: „in viata mea a aparut un soare auriu!“ Ivinskaia avea o claie de par balai, ca si Lara din viitorul roman.
„Pasternak suna aproape in fiecare zi in redactie si ma cheama sa ies in piateta din fata. Mi-e teama sa-l intilnesc, in redactie au inceput deja birfele, iar colegii ma privesc chioris: Curios, cum se va termina idila ta cu Pasternak? Lui Parternak ii raspund deseori in doi peri ca nu pot veni, insa fara prea multa convingere, iar in timpul asta inima mi se umple de un val de caldura“, scrie Olga.

„Tot amin sa-i spun doua lucruri: primul – sa nu ne mai vorbim cu Dumneavostra, iar al doilea – ca o iubesc si viata mea e subordonata pe de-a-ntregul acestui sentiment“, scrie Pasternak, pe o fisa de carte.
„Pasternak ura scenele in familie. Se vede ca avusese parte de destule dintre acestea. Atunci cind incepeam o discutie serioasa, el devenea imediat suspicios. La reprosurile mele intemeiate, incepea sa tune: Nu, nu, Oliusa ! Astia nu mai sintem noi doi! Asta e dintr-un roman de doi bani! Asta nu esti tu! ii tot repetam cu incapatinare: Ba da, tocmai asta sint eu! Sint o femeie in carne si oase si nu o plasmuire a ta! Fiecare raminea la parerea sa, bineinteles. Boria era pentru mine mai mult decit un sot. A intrat ca o vijelie in viata mea si s-a napustit cu asemenea forta incit n-a lasat liber nici macar un colt in ea. Ma bucura nespus atitudinea sa tandra fata de fiica mea, Irina, care pe atunci intra in adolescenta!“, scria Olga.

Nu a trecut mult timp pina ce sotia lui Pasternak, Zinaida Neigauz, a aflat de noua lui pasiune: „Am inteles ca este foarte indragostit!“. I-a cerut sa puna capat imediat acestei relatii si, fara ca el sa stie, s-a dus sa-si infrunte rivala. A fost prima intilnire intre cele doua femei care se luptau pentru iubirea poetului. intrevederea s-a consumat in apartamentul unei prietene a Ivinskai, unde Olga venise toata in lacrimi, la capatul puterilor, macinata de gindul ca ar putea sa-l piarda pentru totdeauna pe Boris. Zinaida si-a infrint iritarea, calma ca o zeita, avind avantajul statutului de sotie oficiala. I-a spus intrusei sa dispara definitiv din viata sotului ei, pe care nu-l va ceda pentru nimic in lume. „Olga, esti tinara, gaseste-ti un barbat care sa aiba grija de tine si de copiii tai, iar daca iti va fi greu material, noi te vom ajuta!“. Acest noi a sunat umilitor, Olga, inecindu-se in lacrimi, a lesinat, revenindu-si intr-o masina a Salvarii, in drum spre camera de garda a unui spital.
La orizont se profila un nou val al terorii staliniste. Culegerea de versuri Opere alese a lui Pasternak a fost retrasa de sub tipar. Dar, cel mai crud si cu totul pe neasteptate, lovitura se abate asupra Olgai. Despre acea zi neagra de 6 noiembrie 1949, ea va scrie: „La ora 20.00, viata mea s-a rupt. in apartament dadusera navala niste straini, care au inceput sa-mi perchezitioneze casa, zicindu-mi ca trebuie sa-i urmez; nu am crezut vreodata ca una ca asta poate sa mi se intimple. Ma sufocam. Pentru ce?, m-am intrebat. Si un gind neverosimil mi-a trecut prin minte: oare din cauza lui Boris?“

- Intre sotie si iubita, Poetul le-a preferat pe amindoua
Au urmat luni in sir de ancheta. Olga era insarcinata in luna a cincea. Scriitorul era cuprins de disperare. intr-o buna zi a fost chemat la sediul central al inchisorii pentru a ridica fatul avortat al Ivinskai si ia cu el o paturica de copii. in locul acestuia insa i se pun in brate cartile confiscate in urma perchezitiei in apartamentul Olgai – volume de poezii ale sale, cu dedicatie, mici atentii de indragostit. Pasternak face un infarct, fiind constient ca „doar tacerea stoica a Olgai“ l-a salvat atunci de urmarirea penala si in final de inchisoare.

Abia dupa cinci ani, dupa ce Ivinskaia isi va ispasi pedeapsa pentru „actiuni antisociale“ intr-un lagar de munca, Pasternak va afla adevarul despre ceea ce i se intimplase la ancheta. Autoritatile incercasera sa-i smulga marturisiri compromitatoare la adesa scriitorului, dar, izbindu-se de rezistenta femeii, i-au spus ca Pasternak a fost si el arestat, facuse un atac de cord si corpul sau neinsufletit s-ar afla la morga inchisorii Lubianka, unde a fost dusa ca sa se convinga. La morga, vazind cadavrele acoperite cu cearsafuri albe, dinspre care venea un miros statut si greu, a lesinat. A fost lasata sa zaca mai multe ore pe pardoseala rece de ciment. Cind s-a trezit, se afla la spitalul inchisorii, unde i s-a spus ca facuse un avort spontan.
A fost eliberata din lagar abia dupa gratierea survenita in urma mortii lui Stalin, in martie 1953. Peste o luna era la Moscova. Oricit de mult il rodea vina fata de sotia pe care o insela si de care ii era greu sa divorteze, nu doar din cauza scandalurilor cu care il ameninta, dar si pentru confortul domestic pe care Zinaida i-l asigura, Pasternak s-a intors la Ivinskaia.


In carte, fiica acesteia povesteste ca, inainte de a se revedea cu scriitorul, mama sa, privindu-si miinile asprite de munca in lagar, ii spusese, cu o voce straina: „Stii, am trecut prin atitea! Nu vreau sa-l mai vad!“. Dar a clacat la prima intilnire.
Pasternak si-a trait ultimii ani din viata in schema trioului amoros clasic: n-a putut sa renunte nici la iubita, nici la sotie. Despre cele doua femei din viata sa, Pasternak a scris in acei ani: „Zinaida, sotia, imi este ca o fiica, ca mezi-nul familiei, iar de Olga am nevoie ca de aer! Si in aceasta incurcatura cred ca ma voi afla pina la capatul zilelor!“. intr-adevar, la capatiiul sicriului sau au vegheat ambele femei – sotia si iubita.
„Cind eram tinar n-am intilnit fiinta unica. Lara din tineretea mea nu este decit o experienta comuna.

Lara din anii mei de batrinete este inscrisa in inima mea cu singele ei si cu anii ei de inchisoare.“ Asa raspundea Pasternak la intrebarile ziaristilor despre prototipul Larei din romanul Doctor Jivago.
Pasternak finalizeaza acest roman – singura sa creatie in proza si pe care o considera cea mai importanta lucrare a sa – in anul 1955. Daca in prima parte a romanului eroina Larisa Ghesar repeta, in unele privinte, soarta Zinaidei Neigauz, in restul naratiunii ea capata trasaturile Olgai Ivinskaia. intr-o scrisoare din 1958, Pasternak scria: „in partea a doua vietii mele, am cunoscut o tinara femeie – Olga Vsevolodovna Ivinskaia. Ea este Lara din romanul meu, pe care am inceput sa-l scriu in perioada in care am cunoscut-o. Ea este intruchiparea bucuriei de viata si a sacrificiului. Nimic din ea nu tradeaza suferintele prin care a trecut“.

- Opt ani de inchisoare pentru vina de a fi iubita
A doua zi dupa funeraliile lui Pasternak, in noiembrie 1960, in apartamentul Olgai Ivinskaia, unde aceasta locuia cu fiica sa, Irina, si cu fiul lor, Mitia, au dat buzna, ca odinioara, un grup de KGB-isti, care i-au rasturnat casa cu fundul in sus si le-au arestat si pe ea si pe fiica. Ca invatatura pentru alti scriitori, autoritatile sovietice din acea vreme au hotarit sa pedepseasca persoane apropiate Poetului, pentru sfidarea regimului: pentru ca nici o revista literara din URSS n-a indraznit sa-i publice Doctorul Jivago, Pasternak si-a trimis peste hotare – in secret, printr-o cunostinta din Partidul Comunist Italian – cartea, care a devenit imediat un best-seller. Olga Ivinskaia a fost condamnata la opt ani de inchisoare, iar fiica sa Irina, care avea 20 de ani, a primit „doar“ trei ani de privatiune de libertate, ispasindu-si pedeapsa intr-o colonie de munca pentru infractori deosebit de periculosi.

Exact in aceeasi perioada, in Catalonia, erau in curs de desfasurare filmarile la pelicula Doctor Jivago, in regia lui David Lynn, dupa romanul omonim al lui Pasternak, care a obtinut cinci premii Oscar. in timp ce filmul era proiectat in Occident, cistigind noi si noi admiratori, facind cunoscut numele lui Boris Pasternak peste hotarele URSS, intr-o colonie de munca pentru femei din Mordovia (Siberia Orientala) prototipul Larei, cu un batic ars de soare pe cap, cultiva sfecla de zahar.
Pasternak nu i-a lasat Olgai Ivinskaia nici o mostenire, insa, in 1966, Colegiul pentru lite-ratura straina a intocmit un act in care Ivinskaia a fost trecuta printre mostenitorii marelui poet, primind 24.000 de dolari din onorariile obtinute din publicarea romanului Doctor Jivago in Occident. Din acesti bani si-a cumparat un apartament la o periferie a Moscovei, in care si-a trait ultimii 30 de ani de viata.
„Mama a avut zeci de barbati pina la Poet si nici unul dupa!“, relateaza Irina
http://www.observatorcultural.ro/Lara-lui-Pasternak-nu-a-fost-doar-fictiune*articleID_15474-articles_details.html

Boris Pasternak a obtinut Premiul Nobel ajutat de CIA

Cum a editat CIA romanul "Doctor Jivago"



Urmarindu-si propriile lor interese, americanii au adus mari servicii culturii ruse
Ivan Tolstoi, cunoscut cercetar al istoriei emigratiei ruse, pregateste o lucrare in trei volume, care va rasturna aproape tot ce se stia inainte despre acest fenomen. In orice caz, laureatul premierului Nobel, Boris Pasternak, va aparea intr-o lumina absolut noua, scrie Moskovskie Novosti.
Pana acum, povestea editarii a romanului Doctor Jivago a fost relatata de prietenii si binevoitorii scriitorului, iar in timpurile noastre de fiul poetului, Evgheni Borisovici, si de cei care au studiat relatiile reciproce dintre Pasternak si puterea sovietica. Nu s-a vorbit insa deloc despre latura financiara: cine a finantat publicarea cartii in limba rusa. Pentru ca Premiul Nobel a fost decernat pentru versiunea in limba rusa a romanului. Primul editor, italianul Feltrinelli sustine ca, in absenta unei editii in limba de origine, limba in care lucrarea a aparut pentru prima data devina limba originala a pulicatiei. Avocatii sunt de acord cu aceasta abordare. Dar pentru Comitetul Nobel, aceasta logica nu functioneaza. Si, in 1958, cand romanul a fost nominalizat, unul din initiatori, Albert Camus, a primit urmatorul raspuns: comitetul este de acord sa-i acorde prestigioasa distinctie, dar nu are versiunea in limba rusa.

Victoria in Razboiul Rece



- De ce nu a fost lansata? Era de la sine inteles ca, la Moscova, cartea nu ar fi fost tiparita.
- Dar cine sa plateasca atatia bani pentru a lansa un roman intr-un tiraj mic? La sfarsitul anilor ’50, cumparatori de carti rusesti erau putini, a fost esecul demografic si cultural al emigratiei. Nimeni dintre editori nu avea chef sa riste. Nici chiar Feltrinelli, posesorul originalului, e adevarat, necorectat, doar pentru traducere, unde nuantele nu sunt atat de importante. In plus, el intelegea ca publicarea cartii in limba rusa in Occident este un gest politic, foarte neplacut pentru Moscova. Nu trebuie uitat ca Feltrinelli a fost comunist. El a rupt relatiile cu Partidul Comunist Italian, pe care l-a finantat ani de-a randul, dar a ramas fidel ideii comunismului.
O situatia delicata: comitetul vrea, prietenii vor, dar bani nu sunt. Era nevoie de ceva, de o minune, de dracul gol, o forta care sa rezolve lucrurile. Pentru ca nori in jurul lui Pasternak se stransesera atatia, incat, fara Nobel, poetul era amenintat de linsare publica.
Aici intra in scena americanii. Razboiul Rece era in plina desfasurare, iar pentru americani era foarte important sa arate, mai ales in Europa, unde sentimentele post-comuniste erau deosebit de puternice, ca Stalin a fost condamnat doar asa, pe hartie. Ca, in realitate, cenzura taie si spanzura, ca libertate nu exista, si ca, intr-un regim comunist, un artist nu poate sa spuna ce crede. Prin urmare, CIA a decis sa publice romanul in limba rusa. CIA a hotarat sa mearga in paralel pe doua directii. Una – americana, alta europeana.
Pe fiecare dintre ele, CIA a plasat capcane si gropi pentru lupi, asa ca cei care au indeplinit misiunea de lansare a romanului nu numai ca nu stiau ce face partenerul de pe cealalta linie, dar nici ce face urmatoarea veriga sau a facut precedenta. Asa au "spalat" ei acest manuscris. O imagine vulgara, dar exacta a procesului. Pretul era Premiul Nobel. Pretul era victoria in Razboiul Rece. Cartea a ajuns la timp pe masa membrilor Comitetului Nobel, in august 1958. Ea a aparut pe neasteptate, spre surprinderea tuturor celor care au luat parte la proces, a prietenilor lui Pasternak.

Varianta corectata...



- Feltrinelli a stiut?
- A aflat in ultima clipa. A fost o "scurgere" de informatie. Cartea trebuia legitimizata, pentru ca CIA pregatise lucrarea fara a preciza numele tipografiei si numele editorului. Pentru Comitetul Nobel, o astfel de carte devenea "piratata". Iar Biroul Politic l-ar fi sfatuit, fara indoiala, pe Pasternak, sa conteste veridicitatea lucrarii. Prin urmare, pe carte a aparut numele Feltrinelli. Un singur detaliu lipseste – semnul de copyright.
- Comunistul Feltrinelli nu s-a simtit rusinat sa participe la asemenea afaceri?
- Ba da. Foarte tare. Dar a inteles ca CIA este o forta pe care, cu toata istetimea lui nu putea sa o insele. In ultima instanta, CIA nu si-a insusit nici un merit si nici un drept. CIA a platit cea mai neplacuta parte a afacerii: editura.
- Ca atare, a fost publicat exemplarul necorectat?
- Da. Asta e alta drama umana. Victima i-a cazut prietena lui Pasternak, contesa Jacqueline de Prouaillard, specialist in slava, directorul muzeului Lev Tostoi din Paris. Era singura din Occident care detinea manuscrisul corectat. Dar nu-l putea publica. In primul rand, din considerente financiare. Sa dea celor din CIA manuscrisul, ar fi insemnat sa apara in fata societatii ca un fel de agent al CIA. Pentru ea, asta ar fi marcat sfarsitul carierei. CIA nu este iubita pretutindeni, iar in Franta, cu antiamericanismul ei traditional, cu atat mai mult. Si, dispunand de toate imputernicirile conferite in scris de Boris Leonidovici, ea a facut un pas in lateral si a pastrat tacerea. CIA a publicat o carte dupa un manuscris plin de greseli. Jacqueline de Prouaillard a numarat peste 600, mici inexactitati, randuri scapate, epigrafe lipsa. Doar noua ani mai tarziu, contesa a reusit, la editura Universitatii din Michigan, sa publice textul ei. De atunci, aceasta versiune a devenit fundamentala si a rasturnat toate celelalte versiuni. (Agentia "Rusia la zi" –17 decembrie 2006)

BORIS  LEONODOVICI  PASTERNAK-
2]In viata e mai necesar sa pierzi decat sa dobandesti. Samanta incolteste inainte sa moara.
1]Revolutiile produc oameni de actiune, fanatici cu ochelari de cal, genii mediocre.