Re: Filderman[v=]

Scris de Admin 17.07.15 11:01

Willi Filderman, colegul de liceu al Mareşalului

Scris de Admin 28.06.15 14:19

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/06/01/cine-a-fost-wilhelm-filderman-un-document-care-ar-trebui-sa-puna-capat-discutiilor-si-acuzatiilor-privitoare-la-suferintele-evreilor-in-vremea-guvernarii-maresalului-ion-antonescu/

Scris de Admin 10.06.14 15:46

Misterul scrisorii maresalului Antonescu catre...

In perioada 12 septembrie 1940-23 august 1944, intre dr. Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, si maresalul Ion Antonescu a avut loc un schimb de scrisori vizand...

Scris de Admin 10.02.14 10:36

http://cultural.bzi.ro/misterul-scrisorii-maresalului-antonescu-catre-filderman-10358

In perioada 12 septembrie 1940-23 august 1944, intre dr. Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, si maresalul Ion Antonescu a avut loc un schimb de scrisori vizand ameliorarea situatiei evreilor - cetateni romani sau a evreilor fosti cetateni romani rezidenti in Basarabia si Bucovina de Nord si deportati, dupa 22 iunie 1941, in Transnistria. Amintim ca numerosi alti evrei din afara acestor teritorii si anume, cei din Dorohoi, Suceava, Campulung, sau aflati laaamunca obligatorie, au fost deportati in Transnistria.

La data de 11 octombrie 1941, dr. Filderman s-a adresat maresalului Ion Antonescu printr-o scrisoare in care apela la sentimentele umanitare ale conducatorului statului spre a impiedica o noua deportare a unui grup de evrei din ghetoul de la Chisinau. Conducatorul statului i-a adresat dr.-ului Filderman o scrisoare foarte dura, in care culpabiliza populatia evreiasca din Basarabia si Bucovina de Nord pentru colaborare cu inamicul sovietic, extinzand aria culpabilizarii si asupra evreilor din Rusia si Ucraina.

Vezi si Indepartarea de la putere a Miscarii Legionare de catre generalul Antonescu

Comentarii revelatoare asupra acestei scrisori se gasesc in raportul ministrului francez la Bucuresti, Jacques Truelle, adresat guvernului de la Vichy la 10 noiembrie 1941, din care citam in continuare (documentul integral a fost publicat in lucrarea Martiriul evreilor din Romania, Editura Hasefer, 1991; fragmentele citate de noi au fost retraduse in redactia revistei Magazin istoric): "Aceasta legatie a avut ocazia, in mai multe randuri, sa semnaleze Departamentului masurile luate impotriva evreilor, fie de guvernul roman, fie de autoritatile subordonate mai mult sau mai putin calificate.

Se parea ca ororile al caror teatru de desfasurare a fost orasul Iasi, in luna iulie ce a trecut, si despre care am informat in scrisoarea mea nr. 195 din 4 iulie, nu vor mai putea fi depasite. De altfel, de atunci incoace, guvernul roman paruse sensibil la reactia opiniei publice, atat din interior, cat si din strainatate, fata de aceste atrocitati si in cursul lunii septembrie a existat impresia producerii unei oarecare destinderi [Urmeaza in continuare descrierea unor noi masuri de deportare]...

In fata acestor masuri, care evident urmareau rezolvarea radicala a problemei evreiesti, doctorul Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, nu a ezitat sa adreseze maresalului Antonescu doua scrisori, in care atragea atentia conducatorului asupra ingrozitoarei tragedii ce se desfasura si il implora in mod impresionant, facand apel la sentimentele sale umanitare, sa inceteze acest adevarat program.

Vezi si Atributiile lasate de Ion Antonescu regelui Mihai

Maresalul Antonescu a raspuns intr-o scrisoare publicata in presa la 27 octombrie si in care declara textual

„DOMNULE FILDERMAN,

In doua petitii succesive imi scriti ,,de tragedia zguduitoare,, si ma ,,implorati,, in cuvinte impresionante, reamintind de ,,constiinta,, si de ,,omenie,, si subliniind ca santeti ,,dator,, sa apelati ,,la mine,, si ,,numai,, la mine, pentru evreii din Romania, care sant trecuti in ghetouri pregatite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul in interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura ,,este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta alta vina, decat aceea de a fi evrei,,.

Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili si fara aparare. Intelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa intelegeti si Dvs., toti la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg.

Va ganditi, v-ati gandit ce s-a petrecut in sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, cand zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reintoarcere si ne-au tratat de la Nistru pina la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati in acuzatori, facandu-va ca uitati pricinele care au determinat situatiile pe care le plangeti.

Sa-mi dati voie sa va intreb si prin Dvs. sa intreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atat mai frenetic, cu cat suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-ati facut Dvs., anul trecut cand ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiserii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cand au putut au omorat miseleste soldatii cu bate. Avem dovezi.

Aceiasi ticalosi au intampinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

In timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va induiosati astazi au tradat pe bunii romani, i-au denuntat urgiei comuniste si au ajuns si doliul in multe familii romanesti.

Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au intins o mina prieteneasca acestor fiare ingrate.

Sint fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla in amanunt.

V-ati intrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele inainte de a se retrage? Va puteti explica de ce in inaintarea noastra am gasit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-ti intrebat citi din ai nostri au cazut omorati miseleste de coreligionarii Dvs., citi din ei au fost ingropati inainte de a fi morti? Voiti si in aceasta privinta dovezi, le veti avea.

Sant acte de ura, impinsa pana la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o impotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.

Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice in regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.

In regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragandu-se temporar si-au lasat cativa ofiteri si soldati raniti pe loc. Cand au reluat inaintarea si-au regasit ranitii mutilati ingrozitor.

Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin in chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile.

Iti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te ingrozesti? Te induiosezi?

Te intrebi, de ce atata ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de impartit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu va induiosati, daca aveti cu adevarati suflete, de ceea ce nu merita, induiosati-va de ceea ce merita.

Plangeti cu mamele care si-au pierdut in astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va face si Dvs atata rau.

MARESAL ANTONESCU

Scris de Admin 14.05.10 20:03

Dr. Wilhelm Filderman multumeste
Filderman[v=] Panou18bis_3

S-a scris cu alte ocazii în paginile Magazinului istoric (numerele 9/�96, 6/�98) despre personalitatea si activitatea celui care a fost dr. Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din România, luptator activ pentru salvarea populatiei evreiesti în timpul regimului de prigoana din anii celui de-al doilea razboi mondial. Actiunile întreprinse de dr. Filderman au fost posibile, în mare masura, si pentru ca el s-a bucurat de sprijinul elitei politice si intelectuale a românilor, de solidaritatea cvasitotalitatii societatii românesti.

In ziua de 30 mai 1943, în buna masura si din cauza intrigilor de culise având ca principali actori pe Radu Lecca ministrul pentru problemele evreiesti în guvernul Antonescu si Iosif N. Ferdinand Ghingold presedintele Centralei Evreilor din România , maresalul Ion Antonescu a hotarât arestarea si deportarea lui Filderman în Transilvania. Dupa doua luni de zile, timp în care personalitati marcante ale vietii publice românesti au intervenit în favoarea liderului evreu, maresalul Antonescu a revenit asupra hotarârii sale si Filderman a fost readus la Bucuresti.

Imediat dupa întoarcerea sa din deportare, dr. W. Filderman a redactat mai multe scrisori, unele dintre ele ramase pâna azi necunoscute, în care multumeste unor personalitati publice pentru atitudinea pe care acestea au adoptat-o fata de el si cauza pe care o apara. Le reproducem aici, însotite de alte documente din anii imedat urmatori, pentru a da o imagine mai exacta a climatului politic din România acelor ani.

"Bucuresti, 10 august 1943

Maiestatii Sale Regina Mama Elena

Sinaia

Maiestate,

Inapoiat din Transnistria, am fost coplesit aflând ca Maiestatea Voastra si Maiestatea Sa Regele ati binevoit a Va interesa de soarta mea si ca pentru a opri deportarea mea sau pentru a determina readucerea mea, ati consimtit si sacrificiul de a amâna calatoria Maiestatii Voastre.

Stiam ca în ultimii 2 ani, Maiestatea Sa Regele si Maiestatea Voastra ati binevoit a interveni pentru a împiedica sau usura masuri ordonate sau proiectate împotriva populatiei evreiesti, dar cu toata constiinta de-mi fi facut întotdeauna datoria catre Rege si tara, e a fi luptat si în 1913 si n 1916-1919, si în timp de razboi si în timp de pace, pentru întregirea tarii; de fi luptat apoi împotriva revizuirii tratatelor; cu oata hotarârea neclintita de a lupta si în viitor cu aceeasi dârzenie pentru ca tara sa se regaseasca unita n jurul Tronului si al Regelui, n-am crezut ca am meritat înalta cinste ce mi-ati facut.

Sunt fericit ca deportarea mi-a dat prilejul sa aflu cea mai înalta rasplata.

Va rog sa binevoiti a împartasi si Maiestatii Sale Regelui încredintarea recunostintei mele si a hotarârii de a ramâne al Maiestatii Sale si al Maiestatii Voastre prea supus si prea plecat.

[ss] Dr. Wilhelm Filderman"

(Arhiva Centrului pentru studiul istoriei evreilor din România CSIER ds. III 407)

"Bucuresti, 6 august 1943

Domniei Sale

Domnului D. Lupu, prim-presedinte al Inaltei Curti de Casatie

Domnule prim-presedinte,

In noaptea plecarii mele spre Transnistria, am aflat de la unul din însotitorii mei, domnul comisar Jomy, ca ti binevoit sa interveniti la domnul vicepresedinte al Consiliului de Ministri pentru a opri deportarea mea, pe care o socoteati nemeritata, si ca domnul vicepresedinte al Consiliului v-ar fi raspuns ca daca cel dintâi magistrat al tarii a judecat astfel, desigur ca nu se va putea trece peste aceasta judecata.

Stiam în repetate rânduri în cursul ultimilor ani ca la rugamintea mea ati binevoit a interveni pentru a împiedica sau usura masuri ordonate sau proiectate împotriva populatiei evreiesti, dar am fost coplesit sa aflu ca ati intervenit si în chestiunea mea personala.

Cu toate ca am fost totusi deportat, va asigur, domnule prim-presedinte, ca interventia domniei voastre a fost pentru mine cea mai mare mângâiere si ca m-am simtit mândru ca deportarea mea mi-a dat prilejul sa aflu de interventiile ce s-au facut în favoarea mea si dintre cele mai magulitoare, aceea a domniei voastre.

Va rog sa credeti, domnule prim-presedinte, ca n viitor, ca si în trecut, viata mea va fi închinata cu aceeasi dârzenie si cu aceeasi neprecupetire de sacrificiu pentru tot ce este drept si uman si în primul rând pentru ca tara sa se regaseasca întregita si poporul român în sfârsit unit.

Primiti, va rog, înca o data, domnule prim-presedinte, asigurarea gratitudinii mele.

[ss] Dr. W. Filderman"

(Arhiva CSIER ds. III 407)

Scrisoarea D-lui dr. W. Filderman catre d. general Dumitru Popescu, fost ministru de Interne

"Bucuresti, 1 sept. 1944

Domnule general,

Nu-mi pot relua activitatea fara ca gândul meu sa se îndrepte catre dvs. si ca prima scrisoare pe care o adresez cuiva cu care am avut contact sub vechiul regim sa nu fie adresata domniei voastre, pentru a va reînnoi acum sub regimul de libertate multumirile mele pentru sprijinul neprecupetit ce ati dat populatiei evreiesti.

Fara a intra în amanunte, socotesc de a mea datorie sa reamintesc aci ca domnia voastra ati fost împotriva deportarii evreilor în Transnistria, ati sprijinit cu caldura actiunea mea de a împiedica deportarea evreilor din restul tarii, ati sprijinit cererea mea de repatriere a deportatilor si ca, în sfârsit, domniei voastre se datoreste în primul rând prelungirea contractelor de închiriere si pentru chiriasii evrei.

N-am amintit decât patru probleme. Daca le-am enumerat nu este decât pentru ca ele sunt dintre cele mai importante. Arhiva mea sta martora a sprijinului neconditionat si staruitor ce ne-ati acordat în toate împrejurarile.

Pentru toate acestea, va rog sa primiti din nou multumirile mele.

Cu cele mai distinse sentimente,

[ss] Dr. W. Filderman"

([i]Curierul Israelit, 19 noiembrie, 1944, p. 6)

Discursul dr. W. Filderman la sarbatorirea d-lui dr. N. Lupu

"Fiindca antevorbitorii mei au accentuat ca fac parte din marea familie national-taranista, îngaduiti-mi va rog, ca eu, care nu fac parte din aceasta mare familie, ci din mica si prigonita familie evreiasca din România, sa iau cuvântul pentru a exprima sarbatoritului, în acelasi timp sentimentele de recunostinta si de admiratie ale acestei populatii si ale mele personale.

Sentimente de recunostinta, pentru ca în anii de cea mai crunta si neomenoasa sclavie a poporului care a dat lumii pe Dumnezeu si învataturile Lui, dr. Nicolae Lupu a stat alaturi de el si a luptat pentru el, atunci când guvernul, care spunea ca duce razboiul în numele crestinismului si pentru el, vroia sa aduca cea mai grava ofensa crestinismului, obligând pe evrei sa poarte drept semn distinctiv steaua lui David. Crestinii care hotarâsera sa se aplice aceasta masura ignorau desigur ca bisericile crestine preamaresc psalmii Regelui David si nu puteau sa gândeasca ce se va petrece în mintea adevaratilor credinciosi, care iesind din Biserica vor constata ca steaua lui David [e] "un semn de decadere"... D-rul Lupu a stat alaturi de noi si atunci când se hotarâse deportarea tuturor evreilor din România si atunci când cerusem repatrierea deportatilor si atunci când se planuise trimiterea deportatilor din Transnistria în localitati unde-i pândea moartea.

D-rul Lupu n-a intervenit o data, ci necontenit, nu l-am deranjat numai ziua, ci si noaptea, nu numai în zile de lucru, ci si în cele de sarbatoare.

Sentimente de admiratie pentru ca d-rul Lupu este un rar exemplar în viata publica. Nu a fost un profitor. N-a pactizat cu idei adverse. A fost acelasi întotdeauna, si în timp de pace si în timp de razboi, si în timp de liniste, si în timp de opresiune. Este un adevarat fiu de taran si de preot, îmbinând în el bunatatea si omenia taranului român, credinta si dragostea de care trebuie sa fie animati cei ce îmbraca haina preoteasca.

Dr. W. Filderman"

(Curierul Israelit, 10 decembrie, 1944, p. 5)

Scrisoarea lui Iuliu Maniu, presedintele Partidului National-Taranesc

"28 ianuarie 1945

Domnului doctor Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Evreilor Români

Ma folosesc de aceasta ocazie pentru a va arata deosebita mea apreciere pentru staruinta imperturbabila si curajul atât de rar în zilele de azi, prin care dvs. ati aparat, cu competenta exceptionala, trecând prin mari suferinte si pericole, fiinta si drepturile coreligionarilor dvs.

Atitudinea dvs. în special si a tovarasilor de lupta va fi un titlu de merit pentru dvs. si un izvor de tamaduire a nedreptatilor pe care le-a îndurat comunitatea evreiasca.

Partidul National-Taranesc si eu personal am gasit un puternic stimulent în rezistenta dvs. dârza pentru afirmarea sentimentelor noastre de umanism neclintit.

Dvs. împreuna cu opinia publica, puteti fi sigur ca Partidul National-Taranesc nu va lipsi niciodata de la locul care îl impun traditia sa si respectul sau pentru legalitate, echitate si justitie.

[ss] Iuliu Maniu"

(Arhiva CSIER dosar II/407)

Fara patima, despre revolutii si aniversari

In Ungaria exista parerea larg raspândita ca românii stiu mult mai bine sa îsi serbeze marile momente ale istoriei lor. Iata ce a declarat, spre surprinderea celor prezenti, marti, 14 martie, la Centrul cultural ungar, profesorul Szász Zoltán. Impreuna cu profesorul Miskolczy Ambrus, domnia sa onora invitatia directorului Centrului, Tibor Hergyán, de a participa la o dezbatere privind locul si rolul revolutiilor în istoria celor doua popoare. Invitatii români au fost Serban Papacostea, directorul Institutului "Nicolae Iorga", Apostol Stan, cercetator la aceeasi institutie, Geo Serban, Radu Ciuceanu, directorul Institutului pentru studiul totalitarismului, Lucian Boia, profesor la Facultatea de istorie din Bucuresti, academician Dan Berindei, presedintele Sectiei de istorie a Academiei Române.

Surprinderea istoricilor români venea din amintirea modului cum se desfasurase la noi marcarea celor 150 ani de la revolutia din 1848. Si era dublata de un sentiment de invidie în fata numarului de lucrari publicate de istoricii unguri expuse în sala unde se desfasura întâlnirea , având ca tema evenimentele din secolul trecut.

Profesorul Boia a încercat sa explice diluarea interesului fata de asemenea comemorari si prin numarul cu mult mai mare al evenimentelor întemeietoare în istoria românilor (1821, 1848, 1859, 1866, 1877 etc.), spre deosebire de istoria vecinilor nostri. Afirmatie care a produs contestari, mai ales din partea lui Adrian Niculescu, adeptul parerii ca se poate privi înainte si spre Europa, fara a neglija trecutul. Ramâne însa valabila constatarea profesorului Lucian Boia ca încremenirea în trecut, permanentul recurs la aspectele negative din relatiile celor doua popoare nu are cum încuraja procesul lor de integrare europeana.

Cei doi oaspeti din Ungaria ne-au împartasit câteva dintre concluziile interesante la care a ajuns istoriografia ungara cercetând fenomenul revolutionar din secolul trecut si din veacul nostru. Astfel, la 1848, pe plan militar, în Imperiul habsburgic s-au confruntat nu atât ofiteri de etnii diferite, cât ofiteri în vârsta, contra ofiteri tineri, patrunsi de ideile revolutionare.

A doua zi, profesorul Szász Zoltán, însotit de domnul Tibor Hergyán, ne-a vizitat la redactie. Prilej de a face schimb de experienta, domnia sa fiind si membru în colegiul stiintific al revistei Historia, o publicatie cu profil similar cu al revistei Magazin istoric. Am cazut de acord ca revistele noastre pot contribui la o apropiere între români si unguri, sarcina istoricului fiind aceea de a explica faptele istorice, nu de a semana vrajba. Si am convenit si asupra unui schimb regulat de publicatii. Speram ca aceasta colaborare sa se extinda, spre beneficiul cititorilor nostri, din ambele tari.

Scris de Admin 10.09.09 20:07

Pledoaria
lui Filderman
Nici dupa ce a fost
nevoit sa renunte oficial la vreo functie de conducere, Filderman n-a
incetat sa influenteze viata obstii evreiesti. Ca de pilda in cazul
colectei statale de 4 miliarde de lei de la populatia evreiasca. La
inceputul lunii mai 1943, Radu Lecca impune Centralei Evreilor o
contributie de 4 miliarde de lei. "Va rog sa luati la cunostinta ca
guvernul, scria Lecca lui Gingold, presedintele Centralei Evreilor,
luand in considerare faptul ca, in timp ce soldatii romani se jertfesc
pe front, populatia evreiasca in marea ei majoritate continua sa se
bucure de libertatea de a face comert si de a trai la adapost de
primejdiile razboiului, a hotarat ca aceasta populatie sa contribuie la
nevoile financiare ale tarii cu suma de 4 miliarde lei." Lecca ameninta: "Va
rog sa luati la cunostinta ca guvernul a hotarat ca evreii
recalcitranti la plata impunerii stabilite sa fie sanctionati cu
deportarea in Transnistria, urmand ca averile lor sa fie lichidate in
folosul statului". Suma era exorbitanta, imposibil de a fi stransa de
la o populatie si asa saracita in urma politicii de "Romanizare" si de
eliminare din viata publica si economica. Gingold convoaca varfurile
Centralei, dar si pe Filderman. Acesta ii demonstreaza aberatia cererii
lui Lecca, la care Gingold ii cere sa-si expuna opiniile in scris. E o
cursa vizibila, dar Filderman nu se teme, si scrie, pe puncte: "1. Este inexact ca in
unele tari evreii ar fi fost impusi la plata unui tribut similar in 24
de ore sau in mai mult. Exista un singur precedent, in Germania, dar in
aceasta tara, tributul a fost impus drept sanctiune, intr-o singura
imprejurare exceptionala: asasinarea, de catre un evreu, a diplomatului
german Von Rath. Cum o asemenea cauza nu exista in Romania, tributul in
sine fiind lipsit de orice baza, gratie termenului cade de la sine.
2. Daca in timp ce
romanii sangereaza pe front, evreii nu se afla si ei pe front, vina nu
este a acestora, caci a doua zi dupa mobilizare am prezentat domnului
maresal cererea de reintegrare a evreilor in armata.
3. Este de altfel
inexact ca in timp ce romanii sangereaza pe front evreii acumuleaza
averi. Toti evreii care datorau serviciul militar, daca nu lupta pe
front cu arma, indeplinesc munca de folos obstesc, adica lupta pentru
tara cu unealta..." Urmeaza o lunga
insiruire de exemplificari a modului cum a fost ruinata populatia
evreiasca, dupa care Filderman pune intrebarea: "Care mai poate fi
capacitatea contributiva a unei colectivitati care a suferit asemenea
amputari de drepturi? Tributul ce se cere astazi evreilor apare ca
imposibil de realizat, pentru a nu mai spune ca este nedrept. Nedrept,
pentru ca nu este drept ca o populatie careia i s-au luat toate
bunurile si dreptul la munca sa fie impusa la dari suplimentare. Domnul
maresal a spus, facand aluzie la evrei, ca "Omul este om oricare ii
este credinta" si ca "Dreptatea se da oricui o are si o cere". Cele ce
preced dovedesc ca o avem cu carul. Trebuie s-o cerem si sunt convins
ca domnul maresal ne-o va da, pentru ca, desi suntem evrei, suntem
totusi oameni." Urma lauda
maresalului, captatio benevolentiae: "Am prea mare respect pentru
domnul maresal. Il stiu prea sensibil la durerile omenesti, prea
statornic in convingerea sa de a considera si pe evrei ca oameni si a
le da dreptate, pentru a-mi inchipui o singura clipa ca nu va fi
miscat, ca nu ma va intelege si ca nu va face gestul care-l va inalta o
data mai mult, acela de a renunta la aceasta dare, dupa cum a renuntat
la semnul distinctiv (Steaua galbena, n.a.) dupa ce daduse ordinul de
aplicare". Filderman adauga
urmatoarele randuri: "Cum i s-a adus la cunostinta ca acest tribut
exceptional a fost impus sub sanctiunea deportarii, ar trebui sa plec
de azi in Transnistria, pentru ca orice as face, nu voi izbuti sa adun
o asemenea contributie". Gingold incearca sa se
spele pe maini, trimite memoriul lui Filderman maresalului. Presimtirea
rea se implineste. Antonescu nu mai suporta "obraznicia" fostului sau
coleg si ordona deportarea lui Filderman in Transnistria (26 mai 1944).
Va avea insa grija de a ordona lui Eugen Cristescu, seful serviciilor
sale secrete, sa vegheze ca nu cumva sa i se intample ceva rau pe drum
sau acolo nenorocitului asta de Filderman. Era semnul unei slabiciuni
omenesti? Sau un calcul politic? N-o vom sti niciodata. Maresalul
se explica
Iritat de zecile de
memorii pe care i le trimitea Filderman si mai ales de protestul
vehement al acestuia impotriva deportarilor in Transnistria, Antonescu
simte nevoia sa se explice, sa se justifice. Ii adreseaza lui Filderman
o scrisoare cu un vadit caracter propagandistic, intr-un moment cand
armata romana, comandata de el, suferea pierderi grele pe front.
Documentul este unic in istoria Holocaustului. Nici un sef de stat
totalitar nu s-a adresat vreodata unui conducator al populatiei
evreiesti spre a legitima prigoana. Iata scrisoarea: "Domnule Filderman,
In doua petitii
succesive imi scrieti "de tragedia zguduitoare" si ma "implorati" in
cuvinte impresionante, reamintind de "constiinta" si de "omenie" si
subliniind ca sunteti "dator" sa apelati "la mine" si "numai" la mine
pentru evreii din Romania care sunt trecuti in ghettouri pregatite
pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca si tragicul in interventia
d-voastra, subliniati ca aceasta masura "este moartea, moartea fara
vina, fara alta vina decat aceea de a fi evrei".
Domnule Filderman,
nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili
si fara aparare. Inteleg durerea d-voastra, dar trebuie, dar mai ales
trebuie sa intelegeti si d-voastra toti, la timp, pe a mea, care era
aceea a unui neam intreg. Va ganditi, v-ati gandit ce s-a petrecut in
sufletele noastre, anul trecut la evacuarea Basarabiei, si ce se
petrece astazi, cand zi cu zi, ceas cu ceas, platim cu marinimie si cu
sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii d-voastra din
Basarabia ne-au tratat de la Nistru pana la Odessa si pe meleagurile
Marii de Azov?
Dar, potrivit unei
traditii, voiti sa va transformati si de astadata, din acuzati in
acuzatori, facandu-va ca uitati pricinile care au determinat situatiile
pe care le plangeti. Sa-mi dati voie sa va intreb si prin d-voastra sa
intreb pe toti coreligionarii d-voastra care au aplaudat cu atat mai
frenetic, cu cat suferintele si loviturile primite de noi erau mai
mari. Ce ati facut D-voastra anul trecut, cand ati auzit cum s-au
purtat evreii din Basarabia si Bucovina fata de trupele romanesti care
se retrageau si care pana atunci aparasera linistea si belsugul acelor
evrei? Va reamintesc eu:
inainte chiar de
aparitia trupelor sovietice, evreii ce aparati, din Basarabia si
Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt
uniformele si cand au putut au omorat miseleste soldatii cu batele.
Avem dovezi. Aceiasi ticalosi au intampinat venirea trupelor sovietice
cu flori si au sarbatorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii
doveditoare.
Drept raspuns la
marinimia cu care ati fost primiti in mijlocul nostru si tratati,
evreii D-voastra, ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice
din regiunea Odessei, printr-o teroare fara seaman, marturisita de
prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua
pierderi. In regiunea Marii de Azov, trupele noastre, retragandu-se
temporar, si-au lasat cativa ofiteri si soldati raniti pe loc.

http://www.ziua.net/display.php?id=202273&data=2006-06-24

Scris de Admin 10.09.09 20:07

In vizita
la maresal
O alta intalnire intre
Filderman si Antonescu a avut loc dupa ce guvernul roman a impus
evreilor portul "stelei galbene". Masura a inceput sa fie aplicata de
unele prefecturi si comandamente militare teritoriale, fara sa fi
existat o dispozitie centrala. Treptat, semnul fusese introdus la
Bacau, Iasi, Radauti, Piatra Neamt, Ploiesti, Husi, Botosani,
Falticeni, Focsani, Baia, Roman, Balti, Soroca. Era efectul campaniilor
isterice intretinute de presa antisemita care acorda o atentie
deosebita problemei stigmatului galben.
Filderman ii scrie lui
Antonescu, atragandu-i atentia ca semnul distinctiv nu se aplica nici
in Germania, nici in Italia, ci numai in tarile ocupate. Ori Romania nu
este o tara ocupata: "Timp de un an de
zile, de la venirea guvernului d-voastra, am executat cu scrupulozitate
angajamentele ce mi-am luat, nu numai impiedicand acte de sabotaj, ci
dimpotriva, stimuland pe evrei sa-si continuie activitatea in mod
normal. Am transmis populatiei asigurarile date de d-voastra la 3
august, cand d. ministru de Finante m-a convocat in chestiunea
imprumutului de stat, cu care prilej d-sa mi-a transmis ca d-voastra
garantati viata evreilor. si astazi, contrar tuturor asigurarilor
d-voastra ca legea va fi respectata si dreptatea va fi data celor ce o
au si o cer, contrar asigurarilor ca evreii, desi nu vor mai putea
beneficia de avuturile lor, vor putea trai totusi in pace, (...) ei se
vad stigmatizati si insultati, iar existenta lor morala nu mai este
garantata, ci dimpotriva, amenintata. Am pus la punct aparatul necesar
pentru a raspunde la cerintele d-voastra in ceea ce priveste
imprumutul, ajutoare pentru armata, ajutorarea refugiatilor, evreii
evacuati, dar mai mult nu mai pot. Sunt dezamagit de toate aceste
masuri. Nu mai pot transmite populatiei executarea unui ordin lipsit de
baza legala. Daca ordinul e mentinut, nu-mi mai ramane decat sa trag
consecintele si sa ma retrag de la conducerea colectivitatii evreiesti,
lasand altora sarcini pe care eu nu le mai pot indeplini".
Memoriul lui Filderman
ajunge tarziu la maresal. Ion Antonescu e pe front, apoi e bolnav. In
dimineata zilei de duminica, 8 septembrie 1941, Presedintia Consiliului
de Ministri ii transmite lui Filderman invitatia de a avea o convorbire
cu maresalul, la ora 18.00. De retinut data de duminica si ora, in plin
razboi, in ziua de odihna, Conducatorul statului il invita pe liderul
evreilor la el acasa, la vila din comuna Butimanu. Sa vina impreuna cu
arhitectul evreu Horia Clejan. Acesta nu detine nici o functie la
Centrala Evreilor, dar, candva, inainte de razboi, Clejan i-a construit
lui Antonescu vila de la Predeal. Filderman este luat
prin surpindere de invitatia maresalului. Obiecteaza ca masina i-a fost
rechizitionata, si fiind zi de duminica, e problematic gasirea unui
taxi disponibil. I se raspunde ca o masina va veni sa-l conduca la
general. La 6.45 Filderman a
sosit, insotit de Clejan, la vila din Butimanu. Peste putin si-a facut
aparitia si Maria Antonescu, cu care a schimbat cateva cuvinte. Apoi
Mihai Antonescu, care era si el de fata, i-a comunicat ca maresalul
este pentru moment retinut. S-au retras toti trei intr-un pavilion din
parcul vilei. Aici Mihai Antonescu a incercat sa explice si sa
justifice convingerile sale, citand dintr-un dosar adus de el fragmente
din procese verbale ale Consiliului de Ministri in care s-au discutat
legile de expropriere urbana si cea privitoare la munca obligatorie. In
ce priveste semnul distinctiv, a declarat ca a citit memoriul lui
Filderman si a fost neplacut impresionat de afirmatia ca semnul galben
este o intoarcere la Evul Mediu si gaseste ca expresia este deplasata.
Apoi a citit alte fragmente din expunerile sale la sedintele
Consiliului de Ministri, omitand anumite pasagii. Terminand lectura
dosarului, a declarat ca nu este antisemit, ci nationalist si ca nu
intelege sa comita nedreptati numai din motive de ura. In cele din urma
Filderman si Clejan au fost invitati pe terasa unde ii astepta
Antonescu si dr. Lupu.
Maresalul parea si de
data aceasta in buna dispozitie. Dupa cateva formule de politete,
Filderman ceru voie sa treaca la obiect. La care Antonescu i-a
replicat:
- Iar mi-ai venit cu o
biblioteca de memorii... Dupa care, adresandu-se d-rului Lupu, ii zise:
"Totdeauna vine asa si aduce o intreaga biblioteca de memorii". Pe
tonul cel mai degajat, Filderman ii raspunde ca de data aceasta a venit
numai pentru o singura problema, despre care, de altfel, i-a si remis
un memoriu scris. Discutia intra in fond. La un moment dat maresalul il
intrerupe si se adreseaza adjunctului sau:
- Te rog sa dai ordin sa se suprime in toata tara dispozitia cu semnul galben.
Raspunsul favorabil al
lui Antonescu trebuia sa incheie audienta, dar Filderman a vrut sa
foloseasca prilejul spre a expune din nou alte doleante, despre care
maresalul fusese sesizat prin memorii separate, depuse anterior. A
inceput prin a cere scutire de la munca obligatorie a functionarilor
comunitatilor. Acestia aveau de indeplinit diferite sarcini trasate de
stat si fara un personal liber Comunitatile nu se puteau achita de
misiunile lor. Din nou maresalul se adreseaza vicepresedintelui
invitandu-l sa fixeze lui Filderman o audienta de lucru spre a examina
problema. A fost abordata apoi chestiunea muncii obligatorii. Daca e
adevarat ca evreii nu sunt mobilizati pe frontul de razboi si ca
trebuie sa compenseze aceasta absenta, il intreba pe Ion Antonescu daca
un comerciant sau un meserias nu sunt mai utili in cadrul profesiunii
lor, decat sa fie trimisi la munci pentru care n-au nici o pregatire si
deci nu pot da nici un randament, in care caz cheltuielile pentru
intretinerea detasamentelor de munca devin o risipa. Maresalul i-a
facut semn sa se opreasca si a cerut lui Mihai Antonescu sa-si noteze
si aceasta chestiune, urmand ca la sedinta de lucru ce se va fixa, sa
se studieze propunerile lui Filderman.
A mai adus vorba de
voiajorii evrei, impiedicati sa calatoreasca, ceea ce face imposibila
circulatia marfurilor. De data aceasta, Maresalul a ramas pe pozitia
lui: interdictia de calatorie pentru voiajori nu se poate ridica. S-a
constatat ca printre evrei se afla multi spioni si datorita acestora,
avioanele inamice au putut ataca trenuri militare. Discutia s-a
incheiat cu intelegerea ca aceasta chestiune sa fie tratata intr-o
audienta la vicepresedintele guvernului. Alta chestiune ridicata a fost
cazul a 50.000 evrei evacuati din targuri si comune rurale. Acesti
oameni sunt inactivi si nu pot aduce nici o contributie pentru economia
tarii. Maresalul raspunde ca in, actuala situatie, nu se poate reveni
asupra acestei masuri. Spera ca in 2-3 zile Odessa sa fie ocupata de
trupele romane si atunci se va crea alta atmosfera in tara si se va
putea gasi o solutie. Filderman a insistat. Antonescu l-a intrerupt:
"Dumneata vrei sa-ti admit tot ce-mi ceri..."
Filderman n-a vrut sa
cedeze; a continuat sa insiste, cerand ca macar anumite categorii din
cei evacuati sa poata reveni la casele lor. Antonescu nu s-a lasat
convins. A fost nevoie de interventia d-rului Lupu pentru ca Filderman
sa admita ca discutia sa fie reluata cu alt prilej.
Ultima chestiune
ridicata a fost cea a emigrarii, problema asupra careia seful statului
a fost sesizat si de memoriile conducatorilor sionisti. L-a informat pe
Antonescu ca multi evrei vor sa plece, dar nu li se elibereaza viza de
tranzit prin Germania, in timp ce evreii unguri, la interventia
guvernului din Budapesta, obtin asemenea vize. Maresalul se mira; el a
aprobat cererea in acest sens, dar Filderman il informeaza ca
Ministerul de Externe pretinde ca problema nu va putea fi rezolvata
decat dupa ce se va termina razboiul. Aici, Antonescu ridica tonul:
daca Germania a aprobat tranzitul evreilor din Ungaria, va interveni ca
si evreii din Romania sa poata beneficia de aceasta viza. Ar dori insa
sa stie de ce nu pleaca evreii prin Turcia si Filderman il informeaza
ca pentru Turcia nu se gasesc vapoare.
La plecare,
Conducatorul i-a reamintit lui Filderman ceea ce a spus si in alte
randuri: ca face distinctie intre evreii regateni si cei din noile
provincii, avand intentia de a acorda celor dintai oarecari
"privilegii". Audienta a durat trei sferturi de ora. Scopul primordial
a fost atins: semnul galben nu va mai fi introdus.

Scris de Admin 10.09.09 20:07

Cateva zile inainte de prima lor
intalnire, la mijlocul lunii septembrie 1940, Filderman se grabeste
sa-i trimita generalului un memoriu, semnat de cei patru conducatori ai
vietii laice si religioase evreiesti: dr. Wilhelm Filderman,
presedintele F.U.C.E, sef-rabinul dr. Alexandru Safran, presedintele
Uniunii Comunitatilor Evreiesti de rit spaniol Josef M. Pincas si
sef-rabinul ritului spaniol (sefard) Sabetay Y. Djaen. Intre altele
conducerea evreiasca se plange de decizia ministeriala din 9 septembrie
1940 prin care cultul mozaic fusese eliminat dintre cultele istorice
protejate si autorizate de stat. "Legislatia antievreiasca a guvernului
national-legionar este daunatoara nu numai evreilor, ci si tarii",
citeste generalul in memoriu. Evreii sunt impiedicati de a se ruga
Atotputernicului, anarhia se instaleaza astfel in suflete, "caci nu se
respecta dreptul cel mai natural al omului, dreptul de a se ruga lui
Dumnezeu". Antonescu e un crestin credincios, persecutarea altor
religii ii repugna, asa ca ordona, la 18 septembrie, anularea deciziei
de eliminare a cultului mozaic. Altadata (la 30
septembrie 1940) se plange ca "25% din populatia evreiasca actuala, cel
putin 80.000 de suflete vor ramane muritori de foame" daca li se
interzic profesiunile; la 22 octombrie 1940 Filderman are curajul sa
transmita lui Ion Antonescu un adevarat S.O.S.: se pregateste o lege
impotriva medicilor evrei potrivnica programului de guvernare expus de
catre domnul general intr-un interviu acordat ziarului italian
"Stampa". "El depaseste de departe toate masurile luate de guvernul
Goga, el nu tine seama de vechimea evreilor, nu incepe cu cei intrati
in tara dupa 1913, nu rezolva problema <<incetul cu
incetul>> si pe masura ce elementele romanesti care sa ia
locul celor exclusi vor fi pregatite"; la 31 octombrie 1940, Filderman
il informeaza pe general de Decretul-Lege prin care au fost scosi din
circulatie farmacistii evrei, ceea ce "nu poate sa nu aiba urmari grave
asupra sanatatii publice"; la 10 decembrie 1940 Filderman ii scrie
generalului: "Prin aplicarea Legilor-decrete, 98% din populatia
evreiasca este aruncata in bratele mizeriei". Din nou Filderman flutura
prin fata ochilor Conducatorului statului pericolul instabilitatii,
cunoscand prea bine preocuparea fanatica a acestuia pentru ordine.
"Pentru a reintra in normal, scrie Filderman, apare necesar a se
suspenda aplicarea legilor in vigoare, care au creat un adevarat haos,
fiecare lege avand o definitie speciala a evreului, incat fiecare evreu
trebuie sa umble cu 10 legi in buzunar ca sa stie fata de care este si
fata de care nu este evreu, si a se elabora un statut care sa rezolve
definitiv problema si deci, fara a atinge principiile Statului
legionar, sa se asigure stabilitatea fara de care viata a devenit
insuportabila." Filderman semnaleaza
generalului abuzurile savarsite de politisti legionari si de civili
ahtiati dupa bunuri evreiesti, furturi, santaje, batai, sinagogi si
locuinte evreiesti praduite si incendiate, crime abominabile. Apeleaza
la "simtul dreptatii" al generalului, cere anchete. Uneori, generalul
reactioneaza, face comentarii pe unele dintre memorii, ordona sa se ia
masuri. Pe unul din memoriile lui Filderman (9 decembrie 1940),
Antonescu scrie o rezolutie severa: "Ministerul de Interne impreuna cu
un legionar din forul legionar, desemnat de dl. Sima, vor cerceta
urgent toate aceste cazuri. Constatarile vor fi consemnate intr-un
articol care imi va fi prezentat in cel mai scurt timp cu putinta, in
masura in care se va constata exactitatea plangerilor, voi lua
dispozitiuni direct si prin propria raspundere ca tot ce m-am angajat
fata de cetatenii acestei tari voi respecta si tot ce s-a angajat
Legiunea fata de mine este o realitate, iar nu simple vorbe". La inceputul anului
1941 (2 ianuarie) Filderman ii scrie din nou Conducatorului statului:
"Romania in trei luni de guvernare a dat legi care depasesc nu numai
legile italiene si ungare, dar si pe cele germane din perioada
anterioara si posterioara Nürnbergului... Atunci, sau Hitler si
doctrinarii germani, Mussolini si Horthy se insala, sau Romania merge
catre un dezastru social si economic fara precedent si fara egal, cu
toate urmarile pe care un asemenea dezastru nu poate sa nu-l aiba si in
alte domenii... in noianul de Legi si Decizii care in trei luni au
rapit evreilor romani mai multe drepturi decat a rapit evreilor germani
national-socialismul in 8 ani si chiar prin legile aduse dupa 1938, cu
titlul de pedeapsa sau de aparare a Statului, evreilor italieni
fascismul in 18 ani si evreilor unguri in 3 ani, se adauga schingiuiri
si sustrageri de averi de sute de milioane. V-am prezentat asupra
acestora din urma un memoriu. Ati binevoit a ordona o ancheta. De
altfel ancheta ce ati ordonat nu se va face la Parchet, ci chiar de
catre cei acuzati sau de catre cei care n-au stiut nici sa opreasca
raul, nici sa-l repare dupa ce s-a produs, asa ca in numeroase
localitati evreii, care mi-au trimis reclamatiile, convocati in fata
unei mese pe care se aflau revolverele, au fost siliti sa semneze ca
nimeni nu s-a atins de ei. Ancheta este viciata, intrucat nu este
facuta cu obiectivitate si, ceea ce este mai grav, teroarea nu numai ca
nu a incetat, dar s-a si intensificat". La 19 februarie 1941, pe un alt
memoriu, Conducatorul statului scrie urmatorul comentariu: "Dlui Mihai
Antonescu, pentru a discuta cu dl ministru al Justitiei problema. Ce
facem cu aceste acte de banditism? Le solutionam prin justitie sau
printr-un act politic sau prin amandoua?" Activismul lui
Filderman s-a accentuat dupa ce, la 5 august 1941, Consiliul de
Ministri a impus evreilor din toata tara sa poarte "un semn
distinctiv", o stea cu sase colturi (steaua lui David). In unele locuri
era un petic galben, in altele de culoare neagra, cusut pe camasa sau
haina, pe partea inimii.
Filderman ameninta
chiar cu demisia: "Nu-mi este rusine a purta un semn distinctiv. Nu-mi
este rusine a fi evreu. A cobori din poporul care a gasit pe Dumnezeu
in leaganul sau, care a dat lumii pe Iisus Cristos si Biblia, nu poate
fi o rusine; iar daca printre evrei sunt elemente rele, nu exista nici
un popor care sa nu-si aiba tradatorii si netrebnicii sai. A se impune
insa unei populatii autohtone de catre guvernul tarii un semn
distinctiv este pentru acea populatie o grava insulta care n-a fost
adusa evreilor autohtoni de catre nici unul din guvernele tarilor din
Axa; nici evreilor germani sau italieni, nici evreilor austriaci,
unguri sau bulgari. Numai in tarile ocupate de armata germana, ca
Polonia etc., puterea ocupanta a impus evreilor polonezi acest semn..."
Si din nou Filderman ii
reaminteste maresalului de loialitatea fata de tara a evreimii: "Evreii
din Regat si-au dat pe deplin datoria in Razboiul de Independenta, in
Razboiul Balcanic, la care 5000 de evrei s-au inscris ca voluntari, si
in Razboiul de intregire, in care numarul evreilor morti, raniti,
decorati, prizonieri sau disparuti, a fost proportional egal cu cel al
romanilor... Acest semn va provoca grave dezordine, daca tinem seama ca
in unele din orasele unde fusese introdus a dat loc la insulte si
loviri, caci dat fiind ca in Capitala locuiesc, dupa spusele domnului
prefect, cca 120.000 evrei, din cei 300.000 care formeaza populatia
totala, vor fi desigur mai accentuate. Aceste tulburari sunt
inevitabile, cind toata presa, zi de zi, acuza pe evrei de asasinate,
tradari, specula, sabotaj etc., cu toate ca statisticile ce v-am predat
la timp dovedesc contrariul. Tulburari s-au produs in Capitala... cand
detasamente de evrei, trecand la munca, pietoni sau calatori prin
tramvaie, pe bulevarde ii scuipau si-i apostrofau: la moarte jidanii,
la zid jidanii! El va avea grave repercusiuni economice, caci evreii nu
se vor mai putea aproviziona, temandu-se sa iasa in strada, asa ca o
stagnare generala, si deci o prabusire a finantelor tarii este
inevitabila."
Prima audienta la Antonescu
Iata cum descrie Filderman prima audienta la generalul Ion Antonescu:
"A doua zi, (17
septembrie 1940 - n.n.) la 7 seara, m-am prezentat colonelului
Elefterescu (aghiotantul si seful de cabinet al primului-ministru) si
am luat loc pe canapeaua din fundul anticamerei, de unde puteam sa
observ persoanele care intrau si ieseau din cabinetul generalului. Dupa
cateva minute am vazut intrand in sala de asteptare pe profesorul A.C.
Cuza. Spre marea mea stupefactie, mi-a intins mana, prezentandu-se
scurt: Profesor Cuza. Evident, i-am intins si eu mana, prezentandu-ma
la randul meu: Doctor Filderman. Cuza a ramas uluit. Plin de indignare
s-a retras la celalalt capat al canapelei, iar dupa cateva clipe s-a
ridicat si s-a instalat intr-un alt colt al salii".
Putin mai tarziu,
Filderman a fost invitat in biroul lui Antonescu. Generalul, dupa ce
l-a poftit sa ia loc, a inceput sa depene amintiri din liceul unde au
invatat amandoi, evocand, cu simpatie si bine dispus, activitatea lui
Filderman ca elev fruntas al scolii. Deodata s-a intrerupt si i-a spus:
- Domnule Filderman,
stiu ca in timpul guvernului Goga-Cuza ai dat ordin populatiei
evreiesti sa nu cumpere si sa nu vanda nimic si populatia a executat cu
incredere ordinul d-tale. Ei bine, de data aceasta, te rog sa dai ordin
coreligionarilor d-tale sa nu mai saboteze guvernul.
Filderman are curajul
sa-i vorbeasca Conducatorului despre problemele care framantau in acele
zile populatia evreiasca. In final, el depune pe biroul generalului
Antonescu copiile diferitelor memorii adresate guvernului. Filderman ii
sugereaza lui Antonescu ideea ca o comportare omenoasa fata de evrei nu
poate fi decat in folosul Romaniei.
Primirea lui Filderman
de catre seful statului n-a fost bine vazuta de colaboratorii sai
extremisti. Ei au considerat-o ca o deviere de la normele Statului
legionar. Promisiunile facute de Antonescu lui Filderman, precum si
faptul ca s-a opus vandalismelor, au fost primele motive de discordie
dintre Antonescu si Horia Sima. Conducatorul "Garzii de fier" se
plangea de "usurinta cu care Antonescu ia in consideratie toate
reclamatiunile ce ajung la el, fara sa dea suficienta atentiune
izvorului de unde vin si de intentiile cu care este bombardat zi de zi
cu aceste reclamatii. Constat ca toti oamenii acestia gasesc o larga
intelegere in sufletul d-voastra pe care-l speculeaza acesti nemernici
in detrimentul regimului".

Scris de Admin 10.09.09 20:06

Willi Filderman, colegul de liceu al Maresalului
La Bucuresti s-a derulat o poveste
bizara, unica in istoria Holocaustului european, stiuta de putini,
analizata neindestulator de istorici: relatia bizara si benefica
existenta intre dr. Wilhelm Filderman, presedintele evreimii-romane si
maresalul Ion Antonescu, Conducatorul Statului roman. Antonescu si
Filderman se cunosteau foarte bine, fusesera colegi de scoala. Destinul
nu putea sa formeze o pereche mai ciudata. Evreu, avocat de profesie,
Wilhelm Filderman, Willi, cum ii spuneau apropiatii, era fiul unui
tipograf care reusise sa stranga avere si se bucura de o buna
reputatie. Bogat, cu stralucite insusiri intelectuale, dr. Filderman
avea inscrisa in biografie o lunga activitate politica intru apararea
colectivitatii evreiesti. Era acuzat de liderii evrei sionisti ca
pledeaza pentru asimilism, dar nu era tocmai asa. La data cand generalul
Antonescu devenea Conducatorul statului, fostul sau coleg de liceu
Willi Filderman era presedintele Federatiei Uniunii Comunitatilor din
Romania (FUCE). Printr-un ciudat joc de contrarii, soarta i-a pus fata
in fata, doi conducatori providentiali pentru destinele neamurilor lor,
parteneri adversi intr-o inclestare istorica. Nicaieri in Europa
aflata sub ocupatia sau influenta nazista nu s-a repetat o asemenea
stare; istoricul observa cum petitiile evreului ajung sa influenteze
deciziile Conducatorului statului, sa clatine uneori armatura
subiectiva a antisemitismului acestuia. Seria contrastiva de masuri
antievreiesti ale lui Antonescu, ascendente si descendente, a fost
influentata nu numai de victoriile sau infrangerile de pe frontul din
Rasarit, ci si de tehnica geniala cu care a fost "manipulat" maresalul,
de Radu Lecca si de Wilhelm Filderman. Primul era un roman destept,
lipsit de scrupule, aproape sigur spion german, preocupat insa mai mult
de propriile sale interese, decat de cele ale nazistilor; celalalt -
conducatorul istoric al obstei evreiesti.

Jalbele, ultima speranta
Imediat dupa ce
generalul Antonescu a cucerit puterea si a proclamat Statul
National-Legionar, Filderman a inceput bombardarea fostului sau coleg
de scoala, devenit Conducatorul statului, cu memorii. Dr. Filderman a scris
multe sute de petitii, nu numai Conducatorului Statului, ci si altor
inalte personalitati oficiale. S-au pastrat memoriile trimise lui Ion
Antonescu, Mihai Antonescu, generalului C. Z. Vasiliu, ministrul
Afacerilor Interne, colonelului Patrutoiu, secretar general MAI,
generalului D. Popescu, ministrul Internelor, generalului Mazarini,
seful Marelui Stat Major al Armatei, generalului Jack Popescu,
subsecretar de Stat la Interne, generalului Gheorghe Radu, prefectul
Politiei Capitalei, colonelului Orezeanu, director general CFR,
generalului Iosif Iacobici, ministrului Apararii Nationale, doamnei
maresal Maria Antonescu, lui Radu Lecca, imputernicitul Guvernului
pentru problemele evreiesti, dr. Nandor Ghingold, presedintele
Centralei Evreilor etc. La unele audiente, dr.
Wilhelm Filderman a fost insotit de fruntasi ai obstei evreiesti precum
Fred Saraga, Cornel Iancu, av. Dadu Rosenkrantz, A. Schwefelberg, arh.
Herman Horia Clejan etc. La 6 septembrie, Filderman si sef-rabinul
Alexandru Safran i-au scris Prea Sfintiei Sale Nicodim, Patriarhul
Romaniei, solicitandu-i sa intervina pentru anularea ordinului de
purtare a "Stelei galbene": "Inalt Prea Sfinte, aici alaturat avem
onoare a va inainta o copie dupa adresa nr. 1046 din 5 septembrie 1941,
inaintata domnilor ministri ai Internelor, Finantelor si Economiei
nationale, cu privire la a se introduce pentru toti evreii, barbati,
femei si copii, din Capitala si din tara, un semn distinctiv. Purtarea
unui semn distinctiv va avea desigur cele mai grave repercusiuni asupra
ordinii publice, a economiei si finantelor tarii. Cum insa semnul ales
este "steaua lui David", cum aceasta stea este la fel de sacra si
religiei crestine si religiei mozaice, mai mult inca, cum divinitatea
lui Iisus Christos se intemeiaza pe aceea ca este mladita din trunchiul
lui David, apare neindoielic ca acest ordin violeaza religia, expunand
batjocurii si hulei crestinilor una din cele mai sfinte embleme
religioase, sapand astfel increderea in cele sfinte. Ce poate crede in
adevar un drept religios care, iesind de la Biserica in care a auzit
cantandu-se Psalmii lui David si iubirea aproapelui, vede cum se
pangareste steaua acestui ascendent al intemeietorului religiei
crestine si cum aceasta stema serveste tocmai drept atatare la ura
contra aproapelui. Nadajduim, inalt Prea Sfinte, ca veti binevoi a lua
sub inalta ocrotire a Sanctitatii Voastre respectul religiei si
respectul omului. Va rugam sa binevoiti a primi expresia... Presedinte.
dr. W. Filderman, reprezentantul Cultului Mozaic, sef-rabin dr. Al.
Safran."
Intre prietenie
si ostilitate
Merita sa aruncam o
privire asupra reactiilor psihologice ale generalului Antonescu in
raport cu fostul sau coleg de scoala Filderman. Am putea astfel
intelege de ce, uneori, dupa eleborarea unor masuri antievreiesti
ingrozitoare, seful statului roman semna ordine de anulare a lor.
Istoricul israelian
Shimon Schafermann, descrie jocul bizar al amicitiei si ostilitatii
dintre liderul evreimii romane si conducatorul Statului roman. Sa nu
uitam ca aceasta poveste quasi-mirobolanta se deruleaza intr-o tara
guvernata de un dictator antisemit, aliatul fidel al Reichului german.
"Filderman l-a studiat
pe generalul Antonescu sub aspect psihologic si a stiut sa exploateze
orgoliul lui national, de altfel foarte sincer, relateaza Shimon
Schafermann. A intuit ca alianta dintre Antonescu si Hitler era un
mariaj de interes, si nu unul intemeiat pe afectiuni sentimentale. (De
aceea a reusit sa fie singurul exemplu de conducator al unei obsti
evreiesti, care in istoria europeana a prigoanei naziste a fost primit
de un dictator sa discute cu el problemele evreiesti). Indirect, prin
diferite manevre de persuasiune, si direct cand a stat de vorba cu
Antonescu, a reusit sa-l sensibilizeze in ce priveste soarta
razboiului. Filderman a indraznit sa-i spuna ca nemtii vor pierde
partida, si la masa tratativelor de pace, Romania va fi obligata sa
raspunda de toate atrocitatile antisemite. Admirator al lui Filderman,
a carui inteligenta o pretuise pe cand erau amandoi elevii aceluiasi
liceu si de a carui activitate politica luase cunostinta in momentul
cand a venit la putere - nu este exclus ca Antonescu sa fi ramas
impresionat de previziunile acestui stralucit jurist evreu, in care a
recunoscut un mare cap politic, si chiar sa fi trait sub
<<teroarea>> lor. Consideratia pentru
Filderman si teama de consecintele anuntate de el au cantarit mult in
atitudinea maresalului. Cu toate presiunile Berlinului, s-a pretat la
unele concesiuni surprinzatoare. Suprimarea semnului galben a facut
parte din aceste concesiuni. In acelasi timp era si un orgolios act de
bravada fata de ingerinta nazista. Impotriva indicatiilor de la Berlin,
maresalul a recunoscut in Filderman pe principalul exponent al
evreilor. In timp ce-l primea in cabinetul lui de lucru si-i asculta
doleantele, dr. Gingold, presedintele <<Centralei
Evreilor>>, instalat in aceasta functie ca reprezentant
al intereselor naziste, n-a putut ajunge mai departe de Radu Lecca
imputernicitul pentru chestiunile evreiesti... Unii istorici, precum
Paul Schmidt, pretind ca Antonescu ar fi vazut in Filderman un viitor
aliat in cazul cand va trebui sa se rupa de nemti, in speranta ca
evreii vor fi alaturi de el, ceea ce trebuie primit cu toata rezerva.
Declaratiile lui Antonescu si felul cum se comporta nu lasau nici o
indoiala ca era executorul unor angajamente contractate fata de Berlin,
dar Filderman a retinut faptul ca, orgolios cum era, nu suporta sa fie
excedat de presiuni si controlat de agentii nazisti. Si-a dat seama ca
alianta germano-romana este viciata de suspiciuni reciproce care
fermentau latent si nu se putea sa nu duca la divergente. Antonescu
avea ambitia de a rezolva problema evreiasca singur si nu dirijat de
altii. La randul sau, era constient ca Antonescu se bucura de
aprecierea personala a lui Hitler si cunostea rolul important pe care
acesta i-l rezervase in razboiul anti-sovietic. Faptul ca a reusit sa
se derogheze de la unele cereri ale nazistilor se datoreaza admiratiei
lui Hitler pentru calitatile lui militare. Nimeni, si nici macar
Mussolini, nu s-a bucurat in ochii Führerului de atata consideratie. El
era singurul aliat caruia in situatii critice ii cerea sfatul..."
"Petitiile"
lui Fildermann
Filderman nu s-a
multumit sa-i inunde pe conducatorii tarii cu petitii, el l-a rugat pe
vechiul sau coleg de scoala sa-l primeasca in audienta.

Scris de Admin 10.01.07 10:50

Urmasii magnatului Filderman cer inapoi o fabrica bacauana.

Fiul fostului industrias Iosif Filderman, Dorian Milian, solicita statului sa il despagubeasca sau sa ii retrocedeze activele fostei fabrici de pielarie din Bacau, detinuta de tatal sau pina in 1948 si confiscata de regimul comunist, pe amplasamentul respectiv functionind in prezent un supermarket. Iosif Filderman s-a nascut la Berlin si a trait la Bacau unde, in 1923, a cumparat un teren pe care ulterior a construit o fabrica de pielarie si incaltaminte. El a obtinut brevetul de inventie pentru produsul "piele intoarsa", folosit la ...continuare

Scris de Admin 14.02.06 5:52

WILHELM

Scris de Continut sponsorizat