Tzara[v=]

Tristan Tzara, cofondatorul Dadaismului

Tristan Tzara: „Vrei să-ți vorbesc de Dada. Ascultă-mă bine.” INTERVIU

Tristan Tzara: Viata si opera

Christan Tzara

Precar, umil în faptă şi-n arătare, Ion Gri­gorescu prilejuieşte în tăcere (şi parcă doar în trecere) cele mai importante eve­nimente de pe scena artistică locală. Atlet de performanţă turat la ma­ximum în

Cinci curiozitați despre Tristan Tzara. Afla de unde ii vine numele

http://convorbiri-literare.dntis.ro/MAVRODINoct11.htm

Un artist controversat, Tristan Tzara

Poetul de origine română Tristan Tzara (1896 – 1963), „un bărbat mărunţel şi vioi, cu monoclu“, a marcat lumea artistică pariziană. În februarie 1916, Tristan Tzara, împreună cu alţi avangardişti, iniţia un nou curent artistic: dadaismul.
Samuel Rosenstock, care avea să fie cunoscut în lume drept Tristan Tzara, s-a născut în 1896 la Moineşti. A urmat studiile liceale la Bucureşti, unde, în octombrie 1912, împreună cu Marcel Iancu şi Ion Vinea, a publicat revista „Simbolul". Deşi publicaţia a apărut doar pentru o perioadă scurtă, autori importanţi ai generaţiei de simbolişti, precum Ion Minulescu, Alexandru Macedonski şi Emil Isac, au scris pentru revistă. În această perioadă, tânărul Tzara îşi semna lucrările cu pseudonimul S. Samyro. O anagramă pornind de la numele său real, pseudonimul a fost schimbat ulterior în Tristan Ruia, în final devenind Tristan Tzara - nume legalizat de Ministerul de Interne al României, în 1925. Poetul dadaist a explicat că acest nume este un joc de cuvinte: „trist în ţară".

Debut la Cabaretul voltaire

Mişcarea culturală anarhistă, cunoscută sub numele Dada, a început în 1916, la Zürich, în Cabaretul Voltaire. Alături de alţi tineri intelectuali, printre care Hugo Ball şi Hans Arp, Tristan Tzara a organizat la Cabaret Voltaire mai multe evenimente cu titlu de manifest. Criticul literar Paul Cernat consemnează că, la 5 februarie 1916, a fost organizat primul spectacol dadaist, iniţiat de „un tânăr de 19 ani, mărunţel şi vioi, cu monoclu, nimeni altul decât Tzara".

Declinul mişcării Dada

În timp ce fredona „melodii sentimentale şi nostalgice", artistul împărţea prin cabaret cocoloaşe de hârtie publicului indignat. Au urmat, intrând spectaculos în scenă, un grup de actori mascaţi, pe catalige. Apoi, Tzara a revenit „costumat ca un clovn dandy", recitând versuri din jurnalul lui Hugo Ball. În 1919, Tristan Tzara a plecat spre Paris. Împreună cu André Breton şi Louis Aragon a scris pentru revista „Littérature". Dar relaţia dintre Breton şi Tzara avea să devenă tensionată - lui Tzara i se reproşa că devenise monoton. În România, fenomenul Dada a fost contestat de Nicolae Iorga şi Camil Petrescu. Spre finalul anilor '20, Tristan Tzara s-a orientat către suprarealism. În 1931, artistul a publicat „Omul aproximativ", considerat de critici drept cel mai important poem al său, un studiu despre alienare. Tzara a murit în 1963, la Paris, şi este îngropat în Cimitirul Montparnasse.

Dileme portretistice


Portretul lui Tzara este un impresionant colaj din hirtie, alb-negru, in stil dadaist - puzzle urias alcatuit prin alaturarea si alipirea a mii de fragmente textuale. Tabloul se poate citi de aproape, dar si vedea de la distanta. Personajul principal este deci si text, si imagine.

Miscarea dadaista in diaspora

Marii dadaisti romani

Omagiu lui Tristan Tzara
Noi, românii, ne putem mîndri cu faptul că în avangarda artistică si literară a secolului XX s-au înscris, într-un capitol de temelie, mesteri mari din tara noastră, precum genialii Constantin Brâncusi, Eugen Ionescu si George Enescu si mult dotatii Segiu Celibidache, Tristan Tzara si Gherasim Luca. Tristan Tzara a fost si rămîne cel ce a generat „Constelatia DADA“ si, totodată, un autentic poet novator, intrat în istoria literaturii mondiale din veacul trecut. La Moinesti, distinsul cărturar Vasile Robciuc a pus în lumină opera lui Tristan Tzara, cu o dăruire exemplară si cu o eficientă maximă, încît îi putem spune: „Laus tibi, Vasile Robciuc“! Recent, tot datorită lui Vasile Robciuc, a apărut volumul „Compozitori din zilele noastre“, care au dedicat vibrante „omagii“, sau „Muzici pentru Tristan Tzara“. În acest context olimpian au apărut opusuri scrise de un mare număr de creatori, în frunte cu Roman Vlad, fostul director al Filarmonicii din Roma si al Operelor din Florenta si Milano, primul dodecafonist italian, Tiberiu Olah, Dan Dediu, Miriam Marbe, Sabin Păutza, Cornel Tăranu, Adrian Pop, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Octavian Nemescu si subsemnatul.
Stilurile autorilor sînt variate, dar, trecînd peste acest considerent, putem spune că ele se leagă prin conturarea unei spiritualităti a acestui străvechi pămînt daco-roman. În ceea ce mă priveste am dat nastere piesei „Omagiu lui Tristan Tzara“ pentru cello si pian, o lucrare plină de tragism, ca si viata revolutionarului poet, ulcerată de urîciunile dramaticului secol XX. Pentru acest opus, interpretat cu o indiscutabilă măiestrie de violoncelistii Marin Cazacu si Serban Nichifor, am obtinut, pe linie UNESCO, „Medalia Tristan Tzara“. Suita de piese de compozitori români închinată lui Tristan Tzara ar putea avea ca „motto“ aforismul sculptorului-poet Pavel Mercescu, admirator al scriitorului, legat, „aere perennius“... de Moinesti: „Cel ce arde ca o flacără, călăuzeste si pe ceilalti prin întuneric“...
Doru Popovici
ROMARE

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 - d. 25 decembrie 1963) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român, născut în Moineşti, România şi stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură.
In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu şi Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski şi ajutorul lui Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia şi în final Tristan Tzara. "Tristan" e ales pe lîngă rezonanţa particulară pe care o are numele în română şi ca un omagiu către opera lui Wagner - o referinţă importantă pentru simboliştii care l-au influenţat puternic pe tînărul poet.
Mişcarea dadaistă îşi are originea în oraşul elveţian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 şi curînd se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale "happening-urile" de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mişcare Dada, care nu e o invenţie exclusivă a lui Tzara, dar "nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare şi diplomaţia lui" (parafrază după R. Huelsenbeck).
In 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulţi critici consideră totuşi că perioada cu adevărat inovativă a mişcării încetează odată cu acest "transfer". Fiind la Paris s-a angajat în activităţi tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault şi Louis Aragon pentru a şoca publicul şi a dezintegra structurile limbii.
Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sînt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) şi Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci şi cinci de poeme), respectiv manifestele mişcării: Sept manifestes Dada (1924; Şapte manifeste Dada).
În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism şi distrugere, intră în activităţile mai constructive ale Suprarealismului. Şi-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul şi a intrat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetăţean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.
Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinţele umane şi gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă şi uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiţiei umane.
Lucrările sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) şi continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) şi La Face intérieure (1953; Faţa interioară). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.
A murit la Paris şi a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse.La Moineşti există o statuie dedicată lui Tristan Tzara,a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.

TRISTAN  TZARA-
Poezia este teascul de stors glanda lacrimală a fetelor. De orice vârstă.