Jirinovski[v=]

Jirinovski: "Visam sa ma insor cu o fata dintr-un film indian"

4 februarie 2005/RUSIA LA ZI

Liderul LDPR nu mai este de mult un simplu politician, ci aproape un
mit. Un mit de fabricatie proprie. Totusi, corespondentul Novie
Izvestia a reusit sa vada in el simplitate si omenie. Pe gratis,
Jirinovski i-a impartasit jurnalistului rus reteta fericirii in
viziunea lui.

"Nu sunt actor"

- Nu regretati ca ati ales cariera de politician, in detrimentul
actoriei, sa spunem?

- Nu sunt un artist si nu am vreo legatura cu arta si cultura. La
scoala am pariticipat la cercul de teatru, dar niciodata nu am jucat
in rolul principal, ulterior, la facultate, am renuntat aproape
definitiv la acest gen de indeletnicire, dedicandu-ma muncii politico-
sociale. Iar inultimii ani, da, uneori sunt rugat sa cant, si o fac.
Dar niciodata din proprie initiativa. Si nu simt nici un fel de
atractie pentru a deveni cantaret sau conferentiar.

- Va pregatiti dinainte discursurile, sau totul este spontan?

- Totul vine de la sine. Nicodata nu-mi stabilesc o tema, nu solicit
dinainte lista intrebarilor. De aceea artistii ma si indiviaza,
pentru ca ei au un rol de interpretat, au un text, un regizor, sunt
repetitii si tot nu iese cum trebuie.

"Imi place sa dorm"

- V-ati gandit sa jucati in film de lung metraj, sau in vreun serial?

- Nu fac film. "Corabia repetentilor", de acum opt ani, a fost o
greseala. Nu a fost ideea mea. Spre deosebire de lansarea pe piata a
apei de toaleta care-mi poarta numele, a vodcai, tigarilor,
brichetelor, sampaniei si apei minerale.

- A fost initiativa managerilor dumneavoastra de imagine?

- Nu am asa ceva. Oamenii vor sa-mi foloseasca numele, imi cer o
fotografie si scot pe piata nu stiu ce produs. Ziaristii au inventat
cuvantul "univoc". Nu-l folosesc niciodata. Cineva se ocupa de asta,
pana la provocari politice. De ce? Pentru a atrage atentia asupra sa,
asupra articolelor sale. Totul se face pe la spate, fara acordul
nostru.

- Cum va odihniti?

- Dorm mult. Imi place sa dorm. De regula, de la 23 la 8 dimineata.
Dar cel mai bine este sa te bagi in pat la 10 si sa te dai jos tot la
10, a doua zi. Am pusca mea preferata, un IJ-16, obisnuita, fara
brizbrizuri. De cateva ori pe an trag cu ea. Dupa ciori. Imi place sa
inot. M-am scaldat in toate oceanele. Imi plac filmele de familie,
fara sange, fara impuscaturi. Dar nu filmele siropoasse. Imi place
muzica militara, marsurile. Colectionez dictionare - de pescuit,
automobilistice, pentru arme de vanatoare. Am de toate. Ma pot lauda
cu o biblioteca de peste 10.000 de titluri. Din pacate, nu-mi ajunge
timpul si pentru literatura. Am cateva carti preferate, povesti de
viata, cu ganduri despre viata. Imi place sa plec dimineata la
serviciu si seara sa vin acasa. Asta e formula mea a fericirii -
munca indragita si familia iubita.

"In sufletul meu sunt un liric"

- Aveti aceasta fericire?

- Prima este. In ultimii 15 ani merg cu placere la munca. Pana atunci
nu-mi placea. In 30 de ani, am schimbat patru locuri de munca, de la
Comitetul pentru Apararea Pacii, unde ma ocupam de batranii de peste
hotare si pana la editura "Mir". Dar nicaieri nu m-am simtit in
largul meu. Acum, de cand am propria mea activitate de partid, e
altceva.

- Si a doua fericire?

- Nu am avut parte de asa ceva. Au fost zile fericite, cand m-am
mutat in casa mea, cand s-a nascut fiul meu, apoi nepotii. Am crescut
in Kazahstan, iar acolo prezentau frecvent filme indiene. Si visam ca
sotia mea sa fie precum actritele indiene, linistita, canta ceva, mai
plange. Da, o versiune usor plangacioasa. Si cu multi, foarte multi
copii, care sa strige tot timpul "tata, tata". A iesit insa un singur
fiu si o sotie - doctor in stiinte. Si care nu este cu siguranta o
fata indiana, nu canta, nu plange. Ceva uscat, tip de functionar. Iar
eu, in sufletul meu sunt un liric. Nu mi-a iesit. Daca n-as fi plecat
la Moscova, m-as fi casatorit, probabil, cu o fata mongola, mie imi
place tipul asiatic. Moscova te face dur, te inaspreste. Bani, casa.
Tineretea am cheltuit-o pe apartament, sa ma mut la alt etaj, ca
cumpar alta mobila. Cei mai frumosi ani i-am consumat pentru
aranjarea caminului. Iar asta te epuizeaza, te instraineaza. Noroc au
cei cu leaga mare de la bun inceput. Dar asemenea oameni sunt putini.
Toti prietenii mei au divortat. Unii sunt la al doilea, al treilea
mariaj. Cupluri fericite nu cunosc. Caldura care-mi lipseste mie, le
lipseste tuturor.

"LDPR este dragostea mea"

- Ati supravietuit perioadei Eltin. Credeti sa veti supravietui si
perioadei Putin?

- Eltin si Putin sunt oameni intamplatori. Cine e Eltin? Constructor.
A intrat in viata de patid din intamplare. Apoi a ajuns la Moscova si
s-a inscris la presedintie. Cine e Putin? Un spion. A fost lasat la
vatra. A lucrat cu Sobciak. Sobciak a pierdut alegerile, i-au chemat
la Moscova. Nu stiau ca vor deveni politicieni, nu-si planificasera
chestia asta. Erau simpli functionari. Eu am visat asta. Din
copilarie. Si m-am pregatit sa devin un simplu profesor de
politologie. In 2008, Putin va pleca, "Rusia Unita" ar putea pierde
alegerile. Dar LPDR va avea mereu 12-20 de procente, pentru ca are
electoratul lui. "Rodina" nu are electorat. Ei au furat o bucata de
la comunisti, Rogozin s-a catarat pe umerii lui Glaziev, iar acum de
la el au plecat multi. Asa ca a facut greva foameni, pentru ca nu
stia ce sa faca. I s-a ordonat: fa un partid. Dar nu are chemare, el
vrea sa fie ambasador, undeva, intr-o tara linistita. Nu am
indeplinit ordinul - la dracu cu el. D-aia se duce totul de rapa.
LDPR este dragostea mea, d-aia traieste, pentru ca este din suflet.
Asa cum Visotki canta din inima, din dragoste, si eu am vrut sa fac
politica.