Chopin[v]

Copilul teribil al Poloniei

http://cultural.bzi.ro/fr-d-ric-chopin-anii-de-formare-23693

Viaţa lui Chopin

http://istoriesicultura.ro/frederic-chopin.html

https://encrypted-tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcS6eZ2DEkotDtViPmGlcWJb3E0yackgnhYTT3pFTX8JN9cfSBzZ

Interpretare PASIONALA a muzicii lui Chopin - VIDEO

Un compozitor de geniu – Frédéric Chopin

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9272/33/

Cel mai mare virtuoz romantic al pianului, Chopin, s-a nascut într-o localitate a Ducatului Varsoviei, în 1810. Tatal sau, Nicolas, era francez, iar mama poloneza. Prenumele sau complet este Frederic François. S-a dovedit a fi un copil genial în ceea ce priveste pianul. De altfel, întreaga familie Chopin era familiarizata cu muzica clasica. Tatal canta la flaut si vioara, mama era pianista si dadea lectii de pian copiilor din randul aristocratilor, iar sora mai mare a lui Chopin, Ludwika, a devenit si ea o pianista cunoscuta. Micul Chopin putea sa reproduca fara note orice melodie auzea si de asemenea putea sa compuna înca de la opt ani. La unsprezece ani sustine un recital în fata tarului Alexander I, în cladirea Parlamentului polonez. Presa scrie elogios despre el înca din adolescenta.

Chopin îsi completeaza toate studiile în Polonia (urmeaza Conservatorul din Varsovia) si frecventeaza cele mai selecte medii sociale, unde este invitat pentru a concerta ca solist la pian. De fiecare data, întreaga asistenta era încantata atat de maiestria interpretarilor, cat si de sensibilitatea interpretului care traia intens emotia degajata de fiecare discurs muzical. Este foarte afectat de agresiunea rusa asupra tarii sale si se îngrijoreaza pentru familia sa. De altfel, în 1831, familia Chopin se refugiaza la Paris.

Compozitorul intra imediat în atmosfera intelectuala a capitalei franceze si leaga prietenii stranse cu Berlioz, Liszt, Mendelssohn, Delacroix si multe alte personaje din elita parisiana. În 1835 devine cetatean francez si poate calatori fara sa dea socoteala autoritatilor imperiale ruse. Astfel, Chopin se întretine compunand si desfasurand concerte în mediul de salon.

Pentru marele public a aparut doar de aproximativ treizeci de ori, din cauza sanatatii sale precare. Prima lui dragoste a fost Maria Wodzinska, dar nu s-a finalizat din cauza bolii lui si a varstei ei prea fragede. Cu scriitoarea George Sand a avut o relatie de zece ani, multi apropiati considerand-o o femeie nepotrivita pentru sensibilul Chopin. Din cauza plamanilor subrezi, Chopin moare în 1849. A fost înmormantat la Père Lachaise, iar sora sa, Ludwika, i-a dus inima la biserica Sf. Cruce din Varsovia.

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/chopin-indragostit-la-muzeul-national-al-taranului-roman-77367.html

Nicolae MARES – Chopin în constiinta românilor.Bicentenarul nasterii compozitorului

O nouă ipoteză: Chopin, epileptic
Cauza morţii lui Frédéric Chopin a fost subiect de controversă mult timp. În timpul scurtei sale

Oltea Şerban-Pârâu - Anul Chopin – o aniversare de milioane

Aflînd de la preşedintele Comitetului Aniversar Chopin 2010, Waldemar Dàbrowski, fost ministru al Culturii şi actualmente director al Operei din Varşovia cifra de 100 de milioane de dolari investită în anul bicentenarului Chopin, mi-am adus aminte dintr-o dată de discuţiile care apar de fiecare dată cînd se vorbeşte despre Festivalul Enescu şi despre cele cîteva milioane de euro investite în manifestările acestuia.

Pînă la urmă, este o chestiune de mentalitate. Polonezii sînt mîndri de faptul că îl au pe Chopin, iar muzica lui se aude peste tot. În lifturi sau în cazul majorităţii soneriilor telefoanelor mobile, în avionul care vine sau pleacă de la Varşovia sau în tufişurile din parcul de la ˚Zelazowa Wola, unde se află şi casa în care s-a născut Chopin.În urma unei cercetări, care spunea că doar 10 % dintre locuitorii oraşului ştiau în urmă cu cîţiva ani care era legătura dintre Chopin şi Varşovia, s-a iniţiat un proiect care a dus la instalarea a 15 originale bănci multimedia, care marchează acum locurile importante ce leagă numele lui Chopin de Varşovia.

Oare se gîndeşte cineva să investească într-o cercetare care să spună cît de cunoscut este Enescu în România, pentru a marca în 2011 cei 130 de ani ce se vor împlini de la naşterea sa altfel decît prin festivalul a cărui periodicitate a reuşit să se impună? Puţin probabil. Evident că Chopin este mult mai cunoscut în afara graniţelor ţării în care s-a născut decît Enescu. Totuşi, continui să afirm că este o chestiune de priorităţi, de înţelegere, de cultură generală, mai ales în ceea ce priveşte nivelul decizional.
Avem tendinţa de a crede că polonezii, de exemplu, sînt înaintea noastră din punct de vedere economic. Sînt, din multe puncte de vedere, dar tot 200 de km de autostradă au în 2010, ca şi România. Zlotul este doar puţin mai puternic decît leul, dar numărul şi valoarea investiţiilor dedicate zonei culturale în ultimii 20 de ani sînt incomparabile. Proporţional, cantitatea de respect de care se bucură Polonia în Europa creşte.

Cel mai modern muzeu biografic din lume




Nu e puţin lucru să ai cel mai modern muzeu biografic din lume la Varşovia, dedicat lui Chopin, inaugurat la 1 martie 2010. Dacă nu te laşi furat de poveste, vei vedea discret în colţurile sălilor un mic afiş pe care scrie că acest muzeu a fost refăcut (şi) cu fonduri europene dedicate infrastructurii. A reuşit cineva în România să renoveze muzee cu fonduri structurale? Dacă da (şi eu nu ştiu), aceste reuşite sînt atît de izolate şi de slab mediatizate, încît pare evident că ele ar putea fi mult mai multe.

Explorînd cu entuziasm copilăresc gadget-urile celor cinci niveluri ale Muzeului Chopin eram invidioasă pe Chopin în numele memoriei lui Enescu şi în numele copiilor din România anului 2010. Viaţa atît de spectaculoasă a compozitorului român ar putea genera o poveste muzeistică şi mai plină de culoare decît cea a lui Chopin. Intrînd în acel spaţiu magic, ai ocazia să-i asculţi muzica aşa cum şi, respectiv, cît vrei, exponatele istorice sînt armonios combinate cu ecranele pe care le acţionezi prin atingere şi care te ajută să pătrunzi în diversitatea unei muzici şi a unei vieţi fabuloase, efectiv nu simţi cum trece timpul.
Acasă la Chopin



O altfel de senzaţie ai ajungînd în parcul de la ˚Zelazowa Wola, reinaugurat şi el în acest an, ca şi clădirea modernă de şapte etaje de lîngă muzeul varşovian care găzduieşte actualmente Institutul Chopin, dar şi o serie de alte organizaţii Chopin, publice sau private. Atmosfera din parcul însorit care înconjoară casa în care s-a născut compozitorul, la ˚Zelazowa Wola, este absolut fermecătoare, timpul pare că se opreşte, iar muzica pe care o auzi venind în valuri din cîte un tufiş sau copac, cu discreţie, dar suficient de clar contribuie la conturarea unei poveşti imaginare pline de romantism.

Am regăsit acelaşi aer impregnat de romantism în Grădinile Lazienki Królewskie, unde sute de oameni se strîng duminica, din iunie pînă în septembrie, în dreptul monumentului lui Fryderyk Chopin, pentru a asculta recitaluri de pian în aer liber, care în 2010 se ţin pentru al 51-lea an consecutiv. L-am ascultat într-o însorită duminică de septembrie acolo, în parc, pe Kevin Kenner, pianistul american care a obţinut la Concursul Internaţional „F. Chopin“ (Varşovia, 1980) 10 premii şi Premiul special al juriului acordat Celui mai promiţător pianist, iar zece ani mai tîrziu, în 1990, a cîştigat Concursul Chopin şi a primit, totodată, Premiul publicului şi Premiul pentru Cea mai bună interpretare a unei poloneze. Acesta este nivelul recitalurilor în aer liber din parc.

Şi mai pretenţios este nivelul Festivalului „Chopin şi Europa sa“, găzduit de Varşovia în luna august şi ajuns la a şasea ediţie, eveniment care îşi propune din 2005 pe de o parte poziţionarea lui Chopin şi a muzicii sale în context european şi între valorile cu care s-a aflat în relaţie de-a lungul vieţii (şi chiar după aceea), iar pe de altă parte punerea în valoare a unor interpretări Chopin pe instrumente istorice, anume Erard şi Pleyel, de la începutul secolului al XIX-lea. Lumina pe care o avea în privire directorul festivalului, Stanislaw Leszcyznski, cînd ne povestea că a descoperit în Statele Unite un pian Erard de la mijlocul secolului al XIX-lea, păstrat în condiţii excepţionale, care urmează să intre în patrimoniul festivalului în scurt timp, contra sumei de 80.000 de dolari, ne-a făcut să ne gîndim cu tristeţe la campaniile de presă negative care se ivesc ori de cîte ori se obţin sume mai mari pentru investiţii în cultură, tot timpul aducîndu-se în discuţie proverbul „ţara arde, babele se piaptănă“.

Asupra evenimentelor politice (accidentul aviatic în care a murit preşedintele ţării) sau sociale (inundaţiile devastatoare) ale anului 2010 din Polonia nu este cazul să insistăm, toată lumea a auzit de ele. Totuşi, nimeni nu s-a gîndit să anuleze a XVI-a ediţie a Concursului Internaţional Chopin din octombrie, cea mai veche competiţie muzicală din lume, datînd din 1927, festivalul de vară sau toate manifestările sau investiţiile preconizate pentru Anul Chopin.

Revin la chestiunea iniţială. Dacă nu vom învăţa să ne susţinem valorile reale, nu avem nici o şansă să existăm altfel pe harta pozitivă a Europei. Sună... „paşoptist“, dar este incredibil de real. Iar toate acestea se fac modern, cu poveşti care interesează, şi nu academic şi plictisitor.
Chopin pe harta muzicală a lumii în 2010



Este imposibil să pomenim toate manifestările Chopin din lume în 2010, deoarece ele sînt peste 3000 (după ştiinţa comitetului de organizare al Anului Chopin), iar în realitate mult mai multe, această aniversare fiind realmente un fenomen cultural global, concretizat în apariţia a 120 de cărţi (inclusiv în ţările arabe sau în cele din America de Sud), în constituirea de comitete aniversare Chopin, în 30 de ţări ale lumii (inclusiv în Coreea sau China), şi în mii de concerte.

Dacă la Varşovia principalele evenimente au fost festivalul din luna august, intitulat „Chopin şi Europa sa“, care a avut în program 56 de concerte, cuprinzînd în afară de muzică clasică şi seri de jazz sau pop, şi Concursul internaţional de pian, care se va desfăşura între 2 şi 23 octombrie, întîmplările chopiniene din întreaga lume sînt mult mai multe şi au avut amploare diferită, dar o constantă componentă multinaţională. Unul dintre aceste evenimente a fost Round about Chopin, Festivalul Internaţional Chopin, organizat la Viena între 16 şi 26 septembrie, la Haus der Musik şi clubul Pogy and Bess, sub egida Institutului Cultural Polonez din Viena în parteneriat cu Asociaţia Institutelor şi Reprezentanţelor Culturale Europene din Austria (VEK), mai precis a institutelor culturale reprezentînd 15 ţări europene, inclusiv România.

Pianistul Horia Mihail, a cărui carieră artistică îi este cunoscută publicului de la noi, a fost cel care a reprezentat România în acest context, prin recitalul susţinut la Haus der Musik din Viena, în 19 septembrie, cu lucrări de Chopin, dar şi cu piese de Schumann, Liszt, Enescu, în încercarea de a descrie cît mai convingător ambianţa muzicală proprie epocii, dar şi stilului acestuia.
Anul Chopin în România



Au fost şi vor mai fi evenimente Chopin în anul 2010, în România. În general, este vorba despre concerte sau serii de concerte. O iniţiativă mai puţin obişnuită este reprezentată de un eveniment on air şi on-line ce constă în prezentarea prin intermediul postului Radio România Cultural şi on-line, în streaming live, pe www.radiocultura.ro şi www.radioromaniacultural.ro, de la ora 0 a zilei de 2 octombrie pînă la ora 24 a aceleiaşi zile, a unui maraton Chopin ce coincide cu ziua inaugurării la Varşovia a Concursului Internaţional Chopin, ediţia a XVI-a. Este vorba despre difuzarea integrală în premieră în România, a unei serii de 21 de CD-uri, intitulate The Real Chopin, ce cuprinde înregistrările operei sale pe instrumente istorice.

Dacă ar fi să vă recomandăm şi cîteva dintre recitalurile sau concertele Chopin care vor mai avea loc la Bucureşti pînă la sfîrşitul anului, putem vorbi, în primul rînd, despre seria de trei recitaluri de pian grupate sub titlul Chopin… şi nu numai de la Sala Radio, susţinute de pianiştii Luiza Borac (13 octombrie), Horia Mihail (21 octombrie) şi Matei Varga (30 noiembrie), reprezentanţi marcanţi ai noii generaţii de pianişti români, stabiliţi la ora actuală în Germania, România, respectiv Statele Unite, care vor inaugura cu această ocazie noul pian Bosendorfer Imperial de la Sala Radio. Cei trei vor aborda şi lucrări concertante din repertoriul chopinian alături de Orchestra Naţională Radio, în serile de 8 octombrie (Luiza Borac), 12 noiembrie (Horia Mihail) şi 19 noiembrie (Matei Varga), în acelaşi spaţiu generos al Sălii Radio.

Celebrating Chopin este o altă serie de recitaluri programată de această dată la Ateneul Român, dar în organizarea Fundaţiei Art Production, şi cuprinzînd o serie de recitaluri cu artişti internaţionali, programată în 17 octombrie (Ivo Pogorelich), 9 noiembrie (Jean Marc Luisada) şi 14 decembrie (Elisabeth Leonskaya).

Acasă la Chopin

Chopin, celebrat (şi) în spaţiul cosmic



Bicentenarul naşterii lui Frederic Chopin, sărbătorit în 2010, este marcat şi de o misiune în spaţiu, a navetei cosmice Endeavour STS-130, la bordul căreia a fost luat manuscrisul partiturii "Preludiului nr. 7 op. 28", aparţinând celebrului compozitor şi pianist polonez, se arată într-un comunicat.
Printre manifestările prilejuite de bicentenarul naşterii lui Chopin, polonezii s-au gândit la o modalitate neobişnuită de a-şi omagia compatriotul, trimiţându-l în spaţiu, informează Institutul Polonez de la Bucureşti.
Pe 7 februarie 2010, din Cape Canaveral, Florida, a pornit în spaţiu o nouă misiune a navetei spaţiale Endeavour STS-130.
Acţiunea are pentru polonezi o însemnătate aparte, deoarece comandantul navetei va fi, pentru prima dată în istorie, un astronaut de origine poloneză - George David Zamka. Echipajul va dota staţia spaţială cu modulul Tranquility Node, împreună cu o capsulă de observaţie cu şapte ferestre, misiunea fiind programată să dureze 13 zile.
George Zamka a fost de acord să ia la bordul navetei facsimilul manuscrisului partiturii "Preludiului nr. 7 op. 28" de Frederic Chopin, în ideea marcării împlinirii a 200 de ani de la naşterea marelui compozitor. Echipajul a luat şi înregistrări ale unor lucrări de Chopin pentru a le asculta în timpul şederii pe Staţia Spaţială Internaţională


... [continuare]

Chopin Chopin (Frederic) – Compozitor polonez Data morţii: 17 octombrie 1849 (la 39 de ani) Cauza: tuberculoză Locul: Piaţa Vendome 17, Paris (Franţa) Î nhumat: cimitirul Pére-Lachaise, Paris. Inima, în biserica Sfînta Cruce din Varşovia (Polonia)

Vestea morţii iminente a lui Chopin făcu să se reverse spre locuinţa din Piaţa Vendome un val de curioşi şi de femei de lume, veniţi să-l vadă pentru ultima dată pe geniu. „Toate marile doamne din Paris se crezură datoare să vină să leşine în camera lui, înţesată de desenatori care făceau schiţe zorite; un fotograf cu un dagherotip ţinea să-i împingă patul la fereastră, ca muribundul să fie scăldat în lumina soarelui...“. Cînd a început agonia, pe 15 septembrie, curioşii au fost daţi afară. Chopin ceru să asculte muzică, mai multă muzică. Pianul fu împins în pragul camerei sale şi prietenii, Delphine Potocka, Franchomme, sora lui, Louise, se aşezară rînd pe rînd la claviatură. Ultima piesă pe care a cerut s-o asculte a fost Sonata lui pentru pian şi violoncel. Pe 16 octombrie, doctorul Cruveilher se aplecă deasupra patului şi îl întrebă dacă suferă. „Plus!“ („Nu mai sufăr!“) răspunse. Muri în ziua următoare, la două noaptea. Spre sfîr-şitul vieţii, Chopin era obsedat de teama că va fi îngropat de viu. Pentru a preveni acest risc, ceruse de mai multe ori să i se deschidă pieptul şi să i se scoată inima, care a fost trimisă în Polonia şi înhumată în biserica Sfînta Cruce din Varşovia.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=18980&_nr=807

Secretul inimii păstrate în coniac [2008-06-24]
ANALIZĂ. Moartea celebrului compozitor Frederic Chopin, petrecută la Paris în 1849, ar putea fi acum explicată mulţumită tehnologiei moderne, anunţă AFP. [Citeste]

Amintirea lui Chopin


Supranumita „Parisul Estului” Varsovia nu este doar capitala unei tari cu o istorie straveche ci si un simbol al puterii unui popor de a lua totul de la capat. Distrusa in proportie de 85 la suta in timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial, a fost in intregime reconstruita dupa picturi si fotografii de epoca. Varsovia de astazi este un oras al palatelor, al coloanelor, al memorialelor ridicate pentru cei cazuti sau al monumentelor evocand marii oameni ai Poloniei. Din case obisnuite si din palate auzi muzica lui Chopin, considerat adevarat erou al tarii.

Sand, muza materna a lui Chopin

Victime ilustre ale tuberculozei




Emily şi Anne Brontë au tuşit una către cealaltă din spatele ferestrelor închise ce dădeau către mlaştinile bătute de vînt ale comitatului Yorkshire. Surorile lor, Maria şi Elizabeth, fuseseră deja ucise de această boală, ce era pe cale să le răpească şi unicul frate, pe Patrick. Emily, în vîrstă de 30 de ani, a murit înaintea lui Anne, ultimele sale cuvinte venind prea tîrziu: "Dacă vei chema un doctor, sînt pregătită să-l primesc". Atunci cînd Anne, cu un an mai tînără, a murit şi ea, fraza sa finală avea rolul de a-i întări ultima soră: "Fii curajoasă, Charlotte, fii curajoasă!". Charlotte a avut în scurtă vreme nevoie de curaj. Sfîrşitul său a fost provocat de "friguri", pe care certificatul său de deces le-a identificat drept un caz de ftizie (numele dat de doctori tuberculozei înaintea descoperirii microbului patogen). Cea mai prolifică dintre cele 3 surori scriitoare, Charlotte, în vîrstă de 39 de ani, a supravieţuit doar un an căsătoriei sale, ea adresîndu-i ultimele cuvinte soţului său: "O, n-am să mor, nu? El nu ne va despărţi, am fost atît de fericiţi!". După cum familii întregi erau aproape şterse de pe faţa pămîntului de tuberculoză, aceeaşi soartă o aveau şi membrii ordinelor religioase. De fapt, "Moartea palidă" a lovit cel mai puternic ordinele religioase şi caritabile izolate. Sfînta Bernadette (moartă la vîrsta de 35 de ani), care în copilărie a declarat că Fecioara Maria îi apăruse în mai multe rînduri, a fost lovită de tuberculoză în timp ce lucra în Ospiciul Surorilor de Caritate din Lourdes. "Deschideţi-mi pieptul şi lăsaţi-mă să respir", a implorat ea pe patul de moarte. Boala provoca o epuizare fizică extremă. Graficianul Aubrey Beardsley (decedat la vîrsta de 25 de ani), care spusese cîndva, referindu-se la statura sa deja subţire şi firavă: "Arăt cel puţin grotesc", a ajuns un schelet în ultimele sale zile.
Rezemat în pat, el şi-a abandonat desenele alb-negre, în favoarea lecturii religioase, iar cu ultima răsuflare şi-a implorat editorul: "Distruge-mi toate desenele obscene, precum şi toate desenele nereuşite".
Tuberculoza de care suferea Henry David Thoreau atinsese o fază extrem de acută atunci cînd şi-a scris ultimele gînduri în jurnal, pe data de 3 noiembrie 1862. Aspectul său răvăşit l-a înspăimîntat pe un membru al familiei ce l-a întrebat pe celebrul autor al romanului Walden, dacă s-a împăcat cu Dumnezeu. "Nu ştiam că sîntem certaţi", a răspuns Thoreau, abia şoptit, apoi a rostit cuvintele "Moose... Indian...", după care a murit. Se crede că aceste cuvinte sînt o referire delirantă la eseurile "Maine Woods" la care lucra.
Epidemia cronică de TBC din secolul al XIX-lea a avut şi o latură socială. Moartea palidă era temută atît de mult, încît proprietarii îi arătau fără milă uşa oricărui chiriaş bănuit că ar avea această boală. La fel de neînduplecaţi erau şi proprietarii ce profitau de pe urma celor bolnavi şi imobilizaţi la pat, crescînd chiriile la un nivel exorbitant. Prea bolnavi pentru a se muta sau incapabili să-şi găsească altă găzduire, muribunzii erau nevoiţi să renunţe la economiile de-o viaţă pentru a scăpa de evacuare. Din cauza faptului că boala era netratabilă, multe spitale refuzau internarea pacienţilor tuberculoşi. Cele cîteva spitale ce-i acceptau pe aceşti invalizi căpătau o reputaţie care-i îndepărta pe cei ce sufereau de alte boli. Chiar şi casele în care muriseră tuberculoşi căpătau o reputaţie care le făcea greu, dacă nu chiar imposibil, de vîndut. Nici un om sănătos nu era dispus să locuiască în camere în care moartea păta pereţii şi se furişa printre scîndurile podelelor. În unele zone ale lumii, soarta tuberculoşilor era cruntă; ei erau ostracizaţi asemenea leproşilor şi forţaţi să moară în izolare. Acest tratament dur nu era schimbat nici de celebritate şi nici de avere.
Frédéric Chopin, una dintre cele mai celebre victime ale epidemiilor de tuberculoză din secolul al XIX-lea, a fost totodată victima panicii publice. În iarna anului 1838, Chopin, aflat într-o stare febrilă, călătorea împreună cu George Sand şi cu fiul tuberculos al acesteia către Majorca pentru a găsi "un leac". Atunci cînd crizele de tuse ale compozitorului s-au înrăutăţit, Sand a trimis după cel mai bun doctor de pe insulă. Această acţiune a trezit suspiciunea populaţiei locale, iar proprietarul camerei închiriate de pianist şi de însoţitorii săi i-a aruncat pe aceştia în stradă. Ei au găsit un refugiu la mînăstirea izolată, sumbră şi abandonată de la Valdemosa. Deşi umezeala de acolo a înrăutăţit starea sănătăţii lui Chopin, frumuseţea obsedantă a locului i-a stimulat geniul creator, producînd o serie de nocturne şi balade de neuitat. Făcîndu-i-se dor de Paris, Chopin a încercat să părăsească insula, dar nu a reuşit să găsească un vizitiu dispus să-i ducă pe el şi pe însoţitorii săi pînă în port. Sand a reuşit în cele din urmă să-l mituiască cu o sumă însemnată pe un localnic, care şi-a folosit căruţa dărăpănată de măcelar. Odată ajuns la bordul vasului, pe cînd încă nu părăsiseră portul, Chopin a început să tuşească cu sînge, iar ceilalţi pasageri au cerut să fie debarcat. Celebrul pianist, ce cîntase în saloanele cele mai elevate din Paris, a reuşit să se urce pe un cargobot ce transporta o sută de porci la Barcelona. Într-un hotel din portul Barcelonei, Chopin a expectorat din nou sînge, iar proprietarul i-a cerut să se mute. Din nou, Sand a apelat la mită, însă de această dată s-a văzut nevoită să plătească şi remobilarea întregii camere după plecarea lui Chopin. În acea vreme, regulamentele sanitare cereau ca toate obiectele din interiorul camerei unui bolnav de tuberculoză să fie arse. Compozitorul romantic, suferind groaznic din cauza tusei violente şi aproape fără oprire, a reuşit să ajungă la Paris. Imobilizat la pat, în Place Vendôme, Chopin, în vîrstă de 39 de ani, a înţeles că i se apropie sfîrşitul. El i-a spus medicului care încerca să-i ia pulsul: "Nu merită efortul - curînd veţi scăpa de mine". Apoi, slăbit de crizele de tuse, el a cerut hîrtie şi un stilou şi, cu o mînă tremurîndă, şi-a scris ultima dorinţă: "Pămîntul este sufocant... Juraţi-mi că-i veţi pune să mă taie, ca să nu fiu înmormîntat de viu". Cauză şi tratament. Chopin a murit în anul 1849. În 1882, Robert Koch, un doctor de ţară din Rhineland, Germania, a descoperit cauza tuberculozei: un bacil subţire care, avînd o culoare stacojie, poate fi observat sub microscop. Din nefericire, teoria germenilor avansată de Louis Pasteur nu era încă acceptată pe scară largă, iar mulţi medici considerau că germenii stacojii ai lui Koch ţineau de domeniul fantasticului. Tratamentul prescris în acea epocă pentru tuberculoză era o cură îndelungată într-un sanatoriu, astfel că administratorii sanatoriilor îşi vedeau afacerile înflorind de la o zi la alta.
Acest "tratament" la un sanatoriu i-a fost prescris şi scriitorului Franz Kafka, născut la Praga. Agonizînd în urma hemoragiei pulmonare, el i-a implorat pe medicii sanatoriului din Viena să-i administreze o doză letală de morfină: "Ucide-mă, altfel eşti un criminal". Apoi a cerut ca manuscrisele sale nepublicate (ce reprezentau majoritatea creaţiei sale, deoarece el a publicat foarte puţin în timpul vieţii) să fie distruse, spunînd în cele din urmă: "Nu va exista nici o dovadă că am fost vreodată scriitor". În anul morţii lui Kafka, 1924, alţi 200.000 de americani au murit, de asemenea, de tuberculoză. Această boală devenise ucigaşul principal al ţării, luînd mai multe vieţi decît afecţiunile cardiace şi cancerul laolaltă. Chiar şi în anii '40 apăreau 100.000 de cazuri noi de TBC, în fiecare an, înregistrîndu-se aproximativ 40.000 de decese. Abia în anii '50, streptomicina, un antibiotic, a început să scadă drastic mortalitatea acestei boli, în acelaşi timp distrugînd afacerea sanatoriilor. Aceste complexuri vaste, cu verande mari şi privelişti panoramice, s-au transformat în hoteluri, promovîndu-şi balcoanele însorite unei noi clientele.