Wurmbrand[v=]

Apostolul de dincolo de Cortina de Fier, după gratii în SUA
Pastorul Richard Wurmbrand, evreu convertit la creştinismul lutheran, a luptat ...

Istoria Mesianismului in Romania

În
anii '30, înainte de al doilea razboi mondial, a aparut în România
Misiunea luterana norvegiana pentru evrei, condusa de preotul luteran
norvegian Magne Solheim. El predica Cuvântul lui Dumnezeu evreilor din
Galati de dimineata pâna seara si îi vizita neobosit la magazinele lor,
acasa sau în lagarele de munca, îi mângâia în ceasul suferintei si-i
ajuta în nevoile lor fizice. El a lucrat ca atare 30 de ani, ajutat de
sotia sa si de alti misionari. Episcopul luteran Friedrich Muller a
fost de asemenea un prieten credincios al evreilor mesianici. În timpul
acela, au aparut grupuri mici de evrei mesianici în Bucuresti, Galati,
Iasi si în alte orase. Încetul cu încetul numarul de evrei mesianici a
crescut. Misiunile suedeza si norvegiana pentru Israel, care erau
luterane, le-au dat protectia si numele lor.


Unul dintre cele mai mari triumfuri pe care harul lui Dumnezeu l-a avut
în poporul evreu a fost Isaac Feinstein. La vremea convertirii sale era
un mic functionar. Într-o seara, la o întâlnire crestina a auzit
mesajul lui Isus si a crezut imediat. Când a ajuns acasa, a alergat
spre dormitorul parintilor sai, care se culcasera deja, i-a sculat si
le-a strigat: "L-am gasit pe Mesia!" Din acea seara el niciodata nu a
oscilat în credinta sa, cu toate ca a întâmpinat mari împotriviri în
familie.

Tatal sau, un evreu pios, a încercat sa-l convinga sa se lepede de
Isus. Când asta s-a dovedit fara succes, a facut ceremonia prescrisa de
rabini în aceste cazuri. A declarat ca fiul sau a murit. A urmat apoi
înmormântarea simbolica, cu un cosciug în care a fost pusa o ramura de
copac. Si-a rupt hainele si a plâns pentru fiul sau împreuna cu
întreaga sa familie, dormind pe podea sapte zile.

În tot acest timp, "mortul" se bucura de o viata care era mai bogata
decât ar fi visat vreodata si crestea în harul si cunostinta lui
Dumnezeu. La scurt timp dupa ce a devenit mesianic s-a pregatit trup si
suflet pentru a raspândi Evanghelia printre evreii din România. A
participat la un curs special în Polonia si la întoarcere a intrat în
serviciul Misiunii norvegiene pentru Israel din Galati. El a publicat
un periodic pentru adulti si unul pentru copii, si împreuna cu ele
nenumarate brosuri mesianice. A predicat în toata tara si a scris
numeroase scrisori. Era înca tânar când a început razboiul. Avea 37 de
ani, era pastor într-o congregatie de evrei mesianici pe care o formase
în Iasi, si de acolo activitatea sa binevenita se raspândea în întreaga
tara. Atmosfera din Iasi era infectata de antisemitism, de o amenintare
permanenta a unui pogrom.

Feinstein a venit într-o scurta vizita în Bucuresti si a stat la
fratele Richard Wurmbrand. Acesta i-a sugerat sa nu se mai întoarca în
Iasi, unde îl astepta moartea. I-a zis:
- Am putea trimite un frate român sa-ti aduca sotia si cei sase copii aici la Bucuresti.
El i-a raspuns:

- Datoria pastorului este sa moara împreuna cu turma sa. Eu stiu ca ei
ma vor ucide, dar eu nu pot sa-mi abandonez fratii. Ma întorc la Iasi.
Câteva zile dupa întoarcerea sa, pe 28 iunie 1941, a început pogromul.
Numarul de evrei ucisi a fost de circa 11000. Evreii mesianici au fost
ucisi de catre autoritatile fasciste si de catre localnicii fanatici
care sustineau ca tara începe o cruciada sfânta!

Feinstein a fost printre cei arestati. El le-a spus evreilor sa nu-si
faca nici o iluzie. El stia ca urmeaza sa fie ucisi si i-a îndemnat sa
se converteasca pentru a se pregati sa-L întâlneasca pe Dumnezeu. Mii
de evrei au fost înghesuiti în vagoane de vite sigilate si au fost
trimisi sub soarele arzator fara un strop de apa, iar ca rezultat, cei
mai multi dintre ei au fost sufocati. Printre ei a fost si Feinstein.
Putinii supravietuitori au fost internati într-un lagar de
concentrare. Feinstein, când a înteles ca moartea era iminenta, s-a
întors spre un rabin care era înghesuit lânga el si i-a spus: "Este
timpul sa cântam psalmii". A murit în timp ce rabinul recita psalmii cu
glas tare si Feinstein explica cum ei Îl prevestesc pe Isus. Când a
venit moartea prin sufocare, capul sau se odihnea pe umarul rabinului.
Rabinul însusi a murit câteva minute mai târziu. Un evreu mozaic si un
evreu mesianic au fost victimele aceleiasi uri, ura care era în România
de doua ori mai dezgustatoare pentru ca era ascunsa în spatele numelui
de "crestin".
Nu a supravietuit nici macar un barbat din congregatia evreilor mesianici din Iasi.
Toti au fost ucisi în pogrom.
O
diaconita norvegiana, Olga Olaussen, a lucrat neobosita chiar în
perioada de mare dificultate în Iasi, în timpul razboiului. Tatal ei,
care fusese pescar, alunecase odata de pe vas în timpul unei furtuni.
S-a luptat cu valurile multe ore. Aflat la ananghie, I-a promis lui
Dumnezeu ca-si va dedica toti copiii pentru lucrarea misionara daca va
fi salvat, si asa a facut. "Schwester Olga" si-a daruit toata viata
evreilor, mângâindu-i cu abnegatie pe bolnavi si crescând copii orfani.
Dupa uciderea lui Feinstein, a lucrat singura cu un grup de fete
crestine, pentru ca toti barbatii din grupul lor fusesera ucisi. Ea a
crescut aceste suflete în spiritul credintei.
Era în 1937; Hitler ajunsese la putere.

Într-un catun din România, un dulgher german pe nume Christian Wölfkes
îsi petrecea anii batrânetii, atâtia câti îi mai ramasesera. Fusese
convertit la crestinism în timpul unei campanii de înviorare spirituala
a Bisericii Luterane din România, condusa de pastorul Scherg. Mai
târziu s-a alaturat unui grup de credinciosi care se numeau "Crestini
dupa Evanghelie".

Într-o noapte, pe când era grav bolnav, un evreu mesianic a vegheat
lânga patul lui. De aceea, în semn de recunostinta, a început sa
tânjeasca din adâncul sufletului sa aduca evrei la Mesia. Rugaciunea sa
zilnica era:

"O, Doamne, Te-am slujit pe pamânt si doresc sa ma rasplatesti tot pe
pamânt. Ma rog Tie sa nu mor pâna nu voi aduce un evreu la credinta.
Dar nu sunt evrei pe aproape, iar eu sunt batrân, bolnav si sarac. Nu-s
în stare sa ma duc sa-i caut, dar Tu esti atotputernic. Adu un evreu în
satul meu si eu voi face totul sa-l convertesc la credinta".
Primii evrei care au venit în sat în acea primavara au fost Richard Wurmbrand si sotia sa.

Wölfkes i-a dat lui Wurmbrand sa citeasca Biblia si mai târziu i-a
vorbit în cuvinte simple, cuvinte care veneau din inima, despre
împlinirea profetiilor mesianice în Isus, despre dragostea pe care El o
are înca pentru evrei din pricina stramosilor lor, care au fost
purtatori ai credintei.
Dumnezeu a deschis inima lui Richard Wurmbrand, asa ca a putut sa creada Evanghelia.
Wölfkes i-a facut cunostinta cu cativa evrei mesianici care erau plini de credinta.

Mai târziu si sotia lui a venit la credinta. Ea a mai adus si alte
suflete care, la rândul lor, au mai adus pe altele si asa mai departe,
pâna când s-a format în Bucuresti o adunare de evrei mesianici care a
înflorit multi ani de zile. Era singura adunare din România care primea
oameni din toate confesiunile. Era cunoscuta ca "Biserica iubirii".

Existenta acestei adunari, care a fost rodul lucrarii sufletului sau, a
fost o mare mângâiere pentru ultimii ani ai vietii acestui dulgher
înaintat în vârsta. A murit în timpul razboiului.

Este un miracol fara explicatie logica faptul ca, în mijlocul
cumplitului antisemitism al opresiunii lui Hitler, au fost germani care
au crezut din toata inima ca Evreul rastignit este Mântuitorul lor, iar
unii dintre ei au suferit adânc în suflet vazând evrei care au ramas
indiferenti fata de Acela care este gloria poporului Sau, Israel.

Fratele Wurmbrand împreuna cu alti evrei mesianici împarteau
Evanghelii, brosuri si carti crestine pe strada în Bucuresti si în alte
orase ale tarii. În ajunul Pesahului (Pastelui) evreii mesianici au
vândut în fata sinagogilor brosura "Semnificatia ritualului de Pesah".

Ritualul se numeste "afikomen". Se pregateste o masa de seara si toata
lumea din casa, inclusiv musafirii, iau parte la ea. Masa se numeste
"seder". În timpul acestei mese, stapânul casei ia o farfurie care
contine trei bucati de "matza" sau de pâine nedospita, care pâna atunci
fusesera acoperite cu un prosop. Se spune o rugaciune speciala si prima
bucata de "matza" se pune deoparte. Se ia a doua bucata si se rupe (în
Polonia era obiceiul sa fie strapunsa). Copiii sunt trimisi afara din
camera si apoi sunt ascunse bucatile rupte. Copiii se întorc. Toti
adultii care iau parte la masa trebuie sa bea trei paharele de vin, dar
mai înainte de al treilea pahar, copiilor li se spune sa caute bucatile
ascunse de "matza". Atunci când le gasesc, li se dau daruri si se aud
strigate de bucurie.

Cele trei bucati de "matza" reprezinta pe Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. A
doua dintre ele reprezinta a doua Persoana a Divinitatii. Frângerea
pâinii semnifica trupul Mântuitorului frânt pe cruce si ascunderea
simbolizeaza îngroparea. Cele trei pahare reprezinta cele trei zile
care au fost petrecute în mormânt, iar redescoperirea pâinii si
strigatele de bucurie reprezinta bucuria învierii. Majoritatea evreilor
mesianici au fost persecutati de familie sau de "crestinii" antisemiti.
Multi au suferit moarte de martir. Altii au murit în pogroamele naziste
sau în închisorile comuniste

În timpul comunismului, fratele Wurmbrand a publicat o serie de brosuri
care se refereau la relatiile dintre crestinism si marxism:
"Conversatie între un tânar socialist si un credincios", "Isus si
socialismul", o carte care era un raspuns la teoria socialistului Karl
Kautsky, "Originea crestinismului", "Materialismul dialectic si
credinta biblica" (un raspuns la cartea lui Engels, "Anti-Dühring") si
"Karl Marx si credinta".
Numarul
atât de mic de evrei mesianici si de crestini adevarati parea
neputincios în comparatie cu uriasul Goliat al ateismului. Dar ei s-au
tinut strâns de ideea biblica cum ca puterea lui Dumnezeu este facuta
desavârsita doar în slabiciune. Slabiciunea lor le-a dat o putere
imensa în lupta cu marxismul atotputernic, pe care îl propagau multi
alti evrei. Metodele lor de lucru i-au împins spre conflictul cu
autoritatile comuniste.
În 1948, fratele Richard Wurmbrand a fost închis. El a petrecut multi ani în închisoarea comunista.
Baptistii,
penticostalii si adventistii erau si ei persecutati. Clerul Bisericii
Ortodoxe îl convinsese pe generalul Antonescu sa le scoata adunarile în
afara legii. Sute de frati, care apartineau acestor confesiuni, au fost
condamnati cu pâna la 20 de ani de închisoare, si aceasta într-un timp
în care ni se spunea ca tara va porni o cruciada sfânta împotriva
ateismului bolsevic. Prima acuzatie împotriva acestor grupuri
religioase era ca pactizasera cu evreii. Conducatori ai cultului
baptist îi implorau pe evrei: "Va rugam, nu mai veniti la noi! Daca vom
primi un grup asa de mare de evrei, vom fi persecutati si mai mult".

Jidovul ratacitor nu are nici un loc de odihna pe acest pamânt; nici
evreii mesianici nu aveau unde-si odihni capetele în bisericile
crestine.
Pe
masura ce trecea timpul, evreii mesianici erau fortati sa accepte
aceasta situatie si sa considere antisemitismul ca pe o cruce pe care
trebuie sa o poarte rabdatori, bucurosi si fara murmur. Ei nu puteau
hotarî carei confesiuni sa-i apartina. Erau obligati sa accepte
ospitalitatea care li se acorda.

Noe a profetit ca Iafet (din care deriva rasa indo-europeana) "va locui
în corturile lui Sem" (din care descind evreii). Cu alte cuvinte, rasa
indo-europeana va trai în sisteme social-temporale create de evrei, asa
cum a spus profetul cu mii de ani în urma (Gen. 9:27). Iar Moise i-a
spus mai târziu lui Israel: "Vei zidi o casa si n-o vei locui… Vei
planta o vie, dar nu vei bea din vinul ei" (Deut. 28:30,39).
Sa ne uitam cum s-au împlinit aceste profetii remarcabile!

Casa crestinatatii a fost zidita de Sem, prin evrei. În crestinismul
primar, totul avea o origine evreiasca. Dintre evrei "a iesit dupa trup
Mesia, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci", a
scris apostolul Pavel (Rom. 9:5). Biblia este evreiasca. "Cuvântul lui
Dumnezeu le-a fost încredintat doar lor", a spus Luther. Apostolii erau
evrei. Psalmii cântati în biserici au fost scrisi de David. Multe
secole, întreaga Europa a locuit în cortul lui Sem. Influenta dominanta
exercitata de civilizatia crestina atinge întreaga lume. Doar evreii au
ramas în afara adapostului pe care ei însisi l-au zidit. Toate rasele
s-au bucurat de strugurii buni pe care i-a dat via lui Isus, numai
evreii nu i-au gustat.

Renasterea, râul de aur venit din Lumea Noua si conflictul din
interiorul Bisericii au zguduit casa crestinatatii în secolele XV si
XVI. În acea perioada, Israel, într-o mare graba, a construit o noua
casa, casa capitalismului. În cartea sa, "Iudaism si capitalism",
Werner Sombart a descris rolul decisiv pe care evreii l-au jucat si-l
joaca înca în formarea si sustinerea capitalismului. Descendentii lui
Iafet, indo-europeni, au intrat cu totii în acest nou "cort al lui
Sem", adica în sfera influentei capitalismului.

Când capitalismul s-a stabilit cu mare triumf, tot un evreu, Karl Marx,
i-a declarat razboi. Evreii au câstigat de pe urma capitalismului, dar
iudaismul nu-si gaseste pacea în el. Nenumarati tineri evrei au început
o cruciada pentru a crea un nou sistem, comunismul. Rolul jucat de
evrei în zidirea acestei noi case, în care urma sa traiasca Iafet, este
binecunoscut. Mama lui Lenin a fost o evreica numita Braun. Lucrul
acesta este relatat de catre Trotki, care adauga ca Stalin a interzis
orice mentionare a originii ei, pentru a nu rani sentimentele
antisemite ale rusilor. Un mare numar de lideri ai revolutiei sovietice
au fost evrei. Si iata ca un numar de popoare din mai multe rase
locuiesc în acest nou sistem socialist, la zidirea caruia evreii au
jucat un rol atât de important. Dar evreii au fost de asemenea printre
cei mai activi împotriva guvernului sovietic. Ei au zidit o casa în
care nu pot locui. Luptatorii anticomunisti pentru libertate din Rusia
au fost tot evrei. Dupa ce au contribuit într-o asemenea masura la
implantarea regimului comunist în România, un mare numar de evrei au
parasit tara si s-au stabilit în Israel. Multi din evreii mesianici din
România au emigrat dupa 1948 din cauza persecutiilor si s-au alaturat
unor comunitati din câteva orase din Israel.

Evreii au fost întotdeauna poporul ales al lui Dumnezeu, însarcinat cu
responsabilitatea de a-I împlini planurile în istorie, în crearea
regimurilor sociale care, pas cu pas, vor pregati conditiile materiale,
culturale si intelectuale ale Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt.

Acum li s-a încredintat un rol nou. Odata cu întoarcerea lor ca natiune
la Mesia, Împaratul lor, ei vor avea o importanta decisiva în zidirea
celei de-a patra case, Împaratia lui Dumnezeu, în care, în sfârsit,
"jidovul ratacitor" îsi va gasi odihna.

Evreii fac o multime de lucruri rele, gândesc antisemitii. Asta
înseamna ca ei sunt o sursa de energie si ca sunt capabili de a face si
foarte mult bine. Dar daca o vor face, trebuie sa se uneasca mai întâi
cu sursa întregului bine, care este Mesia. Iata de ce este atât de
importanta Misiunea Crestina pentru Evrei. Pâna acum, o astfel de
misiune parea o utopie. Dar acum am ajuns într-o noua faza a istoriei,
în care evreii intra în sfârsit în matca lor.

http://www.chris-ierusalim.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=29

Lucrarea subterană

Mare parte din viaţa lui Richard
Wurmbrand a fost caracterizată de activităţi duse în ilegalitate sau
printr-o lucrare subterană, activităţi care, evident, au fost
scandaloase pentru autorităţile epocii, Wurmbrand situându-se în
permanenţă în poziţia de vârf de lance al creştinilor. Foarte
interesant este că în acest domeniu a fost ajutat de instruirea primită
la Moscova, în cei doi ani în care a studiat la şcoala politică a
bolşevicilor, chiar dacă scopul iniţial al acestei instruiri a fost cu
totul altul. Se pare că Dumnezeu are un sens aparte al umorului,
folosindu-se inclusiv de vrăjmaşii săi pentru a-şi instrui oamenii pe
care Îi cheamă în lucrare.

Întors în ţară în 1929 Wurmbrand devine
unul dintre activiştii de vârf ai partidului comunist care acţiona în
ilegalitate. După greva ceferiştilor de la Griviţa în 1933, Wurmbrand
este condamnat împreună cu ceilalţi lideri comunişti la 10 ani de
temniţă, el având deja o condamnare anterioară pe trei ani pentru
agitaţie comunistă. Închis la Doftana are un moment de revelaţie asupra
înşelătoriei bolşevice şi se leapădă de comunism. După eliberare are
acea întâlnire providenţială cu un dulgher german, anume Christian
Wolfkes, cel care îl îndeamnă spre citirea Noului Testament. În
consecinţă Richard şi Sabina se convertesc la creştinism.

Întors la Bucureşti, Wurmbrand se
alipeşte de Misiunea Bisericii Anglicane pentru Evrei, prin intermediul
căreia este ordinat ca pastor, apoi după începerea războiului, când
anglicanii sunt forţaţi să se retragă din România, lucrează cu Misiunea
Lutherană Norvegiană. Alături de pastorul norvegian Magne Solheim, de
Isaac Feinstein şi de alţi credincioşi, Wurmbrand se dedică
evanghelizării poporului evreu. Colaborează la editarea revistei Prietenul
a evreilor mesianici români, până la desfiinţarea acesteia de către
comunişti, unde publică sub pseudonimul Neculai Ionescu. Se estimează
că numărul participanţilor la întâlnirile “bisericii iubirii” cum era
supranumită adunarea din str.Olteni unde predica Wurmbrand ajunsese la
apogeul lucrării la 1000 de persoane. În această perioadă extrem de
tulbure din istoria României, viaţa şi lucrarea lui Wurmbrand au
atârnat de un fir de păr.

Odată cu eliberarea ţării de nemţi şi
ocuparea ei de către ruşi, Wurmbrand se focalizează pe o altă
activitate subterană, anume evanghelizarea soldaţilor şi ofiţerilor
Armatei Roşii de ocupaţie. Se estimează că a tipărit şi a distribuit un
milion de Evanghelii în limba rusă în acea vreme. Modul de operare al
lui Wurmbrand depăşeşte puterea de imaginaţie a unui om obişnuit şi
poate fi comparat doar cu nebunia crucii de care suferea Pavel. De
exemplu, după cum mărturiseşte într-una din cărţile sale, el obişnuia
să invite câte un ofiţer rus la restaurant unde îi dădea de băut până
acesta cădea jos de beat, apoi îl lua în spate acasă, îl culca în patul
său şi îl veghea până se scula. În acel moment începea să-i citească
din Evanghelie. Impactul mesajului Evangheliei asupra ofiţerilor
crescuţi şi educaţi în spiritul ateismului comunist era fenomenal
mărturiseşte Wurmbrand. Însă riscurile pe care şi le asuma procedând
aşa erau însă enorme, soldaţii ruşi fiind extrem de iuţi la mânie şi
fără prea multe reţineri de natură etică.

Sub regimul comunist Wurmbrand înţelege
că biserica nu avea libertatea de a funcţiona cum trebuie şi se
refugiază din nou în subterană. Activitatea sa a fost extrem de
prolifică dar faptul că nu a putut să suporte batjocorirea oficială a
lui Dumnezeu i-a atras arestarea şi anii lungi de temniţă.

Nici măcar după emigrarea sa în SUA
Richard Wurmbrand nu s-a despărţit de biserica subterană. El a
înfiinţat organizaţia care în prezent se numeşte Vocea Martirilor, al
cărei scop a fost şi este acordarea de asistenţă şi sprijin pentru
creştinii persecutaţi, indiferent de ţara de unde provin. Lucrarea
acestei organizaţii este una de anvergură foarte mare, impactul ei
fiind unic.

În concluzie, Dumnezeu s-a folosit de
instrumentele de educare bolşevice pentru a-l pregăti pe Wurmbrand să
ducă o lucrare de gherilă, iniţial la nivel local, în ciuda opoziţiei
şi persecuţiilor îndurate din partea mai marilor cumunităţii evreieşti,
a regimului antonescian, a armatei roşii de ocupaţie şi a regimului
comunist, apoi pe plan internaţional, susţinând cum nimeni altcineva nu
a făcut pe creştinii prigoniţi din spatele Cortinei de Fier, în China,
Vietnam, Coreea de Nord, Cuba, în ţările islamice, etc.


http://www.richard-wurmbrand.ro/scandaluri-rw/lucrarea-subterana/

Alexandru ZUB – Din „analele pătimirii”: Richard Wurmbrand

Comunistii romani faceau comert cu pastoriData publicarii: 17/03/2001


Cotidianul britanic "The Guardian" afirma ca, in anii '60, Occidentul a platit regimului comunist din Romania 10.000 de dolari pentru eliberarea unui pastor luteran

Un pastor luteran din Romania, evreu de origine, care a murit in luna februarie 2001, fusese "rascumparat", in anii 60, de la guvernul comunist de catre un grup crestin norvegian contra sumei de 10.000 de dolari, scria, ieri, cotidianul britanic "The Guardian". Pastorul Richard Wurmbrand, care a murit la 17 februarie 2001, la virsta de 91 de ani, a fost inchis si torturat de catre autoritatile comuniste timp de 14 ani, intre 1948 si 1964. Dupa ce a fost eliberat de norvegieni, Wurmbrand a infiintat Misiunea crestina in lumea comunista (Christian Mission to Communist World), pentru a-i sustine pe cei persecutati pentru credinta lor.

Inchis pentru infiintarea unei biserici secrete

Wurmbrand si sotia sa, Sabina, ambii evrei, au fost convertiti in 1936, dupa ce au intilnit un timplar german care le-a dat o Biblie, spunindu-le sa citeasca una dintre cartile Noului Testament. Cei doi soti, care au avut multe rude ucise in Holocaust, au lucrat, apoi, pentru o misiune anglicana din Bucuresti. Dupa venirea rusilor, in 1945, sotii Wurmbrand au infiintat o biserica secreta.

Wurmbrand a fost arestat, pentru prima data, in anul 1948, fiind eliberat in 1956. Dupa aceea, el a mai fost intemnitat intre 1959 si 1964. A stat trei ani de zile la carcera si a fost, in mod repetat, torturat, a suferit "spalari ale creierului", fiind fortat sa priveasca cum erau umiliti ceilalti prizonieri, relateaza "The Guardian". Sotia sa, Sabina, a fost si ea inchisa si condamnata la trei ani de munca fortata.

Santajul Securitatii

Deloc surprinzator, Wurmbrand a devenit un anticomunist virulent. Dar, potrivit spuselor sale, cei care il tineau captiv i-au propus un loc de episcop, in schimbul unor demersuri facute in favoarea Romaniei pe linga Consiliul Mondial al Bisericilor. Pastorul a scris si doua carti bazate pe experienta sa. Lucrarile au devenit best-seller-uri, fiind traduse in 50 de limbi.

In decembrie 1964, seful Misiunii crestine europene a avut o intilnire secreta, intr-un parc din Bucuresti, cu un personaj "inalt si slab", lucru care va schimba pentru totdeauna perceptia crestinismului occidental asupra comunismului. In Vest, mitul la moda era ca, sub comunism, conditia crestinilor se imbunatatise. Rascumpararea de 10.000 de dolari a fost una dintre cele mai proaste afaceri facute de regimul comunist, intrucit nici macar un pret de 1.000 de ori mai ridicat nu ar fi compensat "explozia" provocata de sosirea lui Wurmbrand in Occident, scrie cotidianul britanic. Wurmbrand le-a aratat occidentalilor urmele de pe corpul sau si, chiar daca a exagerat, citeodata, asupra numarului celor torturati, faptul ca persecutiile erau o realitate continua a reprezentat o realitate.

Intre timp, propaganda comunista se concentra pe agenda internationala prin intermediul Consiliului Mondial Bisericesc si al altor agentii. Mesajul lui Wurmbrand, cel al unuia dintre cei mai mari oratori aparuti dupa al doilea razboi mondial, a trezit, insa, constiintele a milioane de oameni, scrie "The Guardian". In final, ziarul britanic apreciaza ca eforturile pastorului au contribuit si ele la colapsul regimului lui Ceausescu. "The Guardian" mai noteaza ca, in anii '90, sotii Wurmbrand au aparut la televiziunea romana si au vizitat inchisoarea unde a fost inchis pastorul.

Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, Bucureşti – d. 17 februarie 2001, Glendale, California) a fost unul dintre cei mai mari predicatori creştini ai secolului al XX-lea. Născut la Bucureşti într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada adolescenţei, a urmat cursurile unei şcoli politice la Moscova între 1927 şi 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă şi s-a convertit la creştinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activităţile sale creştine care au atras adversitatea autorităţilor vremii. Atît în închisoare, cît şi după eliberare, Wurmbrand a predicat mesajul iubirii şi al iertării lui Christos, luptînd totodată pentru drepturile creştinilor persecutaţi din întreaga lume.
În 1909, se naşte la Bucureşti, într-o familie de evrei, Richard Wurmbrand, cel mai mic dintre cei patru băieţi ai familiei. Din cauza dificultăţilor financiare, familia Wurmbrand se mută la Istanbul, unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. Rămîne însă orfan de tată la vîrsta de nouă ani, iar la cincisprezece ani, familia lui se repatriază.
Adolescentul Wurmbrand este atras de mişcarea comunistă şi de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în ţară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat şi închis la Doftana. Mai târziu a primit sub o altă identitate din partea PCR şi misiunea de a organiza filiala judeţeană Deva.
Renunţă la doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătoreşte în 1936 cu Sabina Oster, revenită în ţară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se converteşte la credinţa creştină citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Braşovului în perioada de convalescenţă după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca mai apoi să devină pastor luteran.
Fascinat de descoperirea iubirii lui Christos, Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrăţişează credinţa creştină sub influenţa lui. În plin război mondial, în 1941, misunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorităţi datorită originii evreieşti. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard şi Sabina Wurmbrand ajută mulţi evrei să supravieţuiască acestui pogrom.
După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în coflict deschis cu autorităţile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor convocat în cladirea Parlamentului prezidat de prim-ministrul Petru Groza şi în care liderii diverselor denominaţii creştine se arătau dispuşi să susţină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în faţa unui guvern totalitar, spălînd în acest fel „ruşinea de pe obrazul lui Christos” cu riscul propriei vieţi.
Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste atee instalate la putere, datorită activităţilor religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat în Bucureşti în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineaţă. La scurtă vreme, în celula sa este închis şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Urmează ani de temniţă grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna etc.). În perioada de izolare totală, alcătuieşte serii de predici proferate în faţa unui public imaginar, pentru a-şi proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelaţi de diverse confesiuni, dar şi cu oameni simpli. Îi cunoaşte atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.
După paisprezece ani de detenţie (executaţi între 1948-1956 şi respectiv 1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăseşte ţara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizaţie creştină norvegiană cu 10.000$. În 1966, se stabileşte în Statele Unite, unde înfiinţează misiunea creştină Glasul martirilor, organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele.
Ajunge în atenţia Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocităţile la care sînt supuşi creştinii din ţările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic şi anume cicatricele de pe trupul său. În consecinţă, pastorul Wurmbrand îşi îndepărtează cămaşa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură.
După Revoluţia din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită în România, unde depune flori la mormintele torţionarilor săi. Predică pretutindeni iubirea creştină şi iertarea în numele lui Christos.
Moare în Glendale, California, în februarie 2001, lăsînd moştenire tuturor creştinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii şi a iertării.
Activitatea în Occident
Stabilita in SUA, familia Wurm­brand a inceput “Misiu­nea Crestina pentru lumea co­mu­nista”, actuala “Vocea Mar­tirilor”, o organizatie pentru in­trea­ga lume, avand ca scop sa ajute pe crestinii persecutati de regimurile comuniste si sa‑i evanghelizeze pe comunisti. Misiunea are ramuri in 35 de tari din lumea libera. Dupa caderea comunismului in Rusia, o deschidere speciala au avut spre tarile Arabe. Vorbind personal in multe tari, pastorul Wurm­brand a atras atentia lumii a­su­pra cauzei fratilor lor crestini uitati. Mesajul lui permanent a fost: „ Urati sistemele rele, dar iu­bitii pe persecutori, si in­cercati sa-i castigati pentru Christos ” O credinta adanca, o gandire profunda, si o in­te­li­genta vie s-au combinat toate ca sa-i dea o personalitate calda, apropriata tuturor. Principiul lui era, „ Ajuta pe oricine, da-i oricui vine sa ceara de la tine, chiar daca nu-l poti ajuta decat cu putin”. Conducatorii crestini din toata lumea l‑au numit Martirul Viu si Un Pavel al Cortinei de Fier .
Pastorul Wurmbrand a vorbit aproape in toate tarile din lumea libera si a condus multe interviuri televizate. Un exemplu este aparitia lui uluitoare de o ora si jumatate la televiziune cu Madelaine Murray O'Hare, o ateista declarata, pe care a lasat-o fara replica. El a zis: „am calatorit prin toata lumea si am vazut multe lucrari de binefacere in spitale crestine, orfelinate evreesti, chiar si case de batrani budiste. Ai putea tu sa‑mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist?” O'Hare a tacut timp de trei minute si nu a gasit raspuns.
Pastorul Wurmbrand a fost activ, a vorbit si a calatorit pentru Misiune pana la varsta de peste 85 de ani. In ultimii 5 ani a fost tin­tuit la pat, datorita unei severe neuropatii a picioarelor, con­tractata in timpul celor 3 ani de inchisoare, intr-o celula izolata, cand a fost obligat sa stea in picioare ore interminabile si tinut in infometare. A murit pe 17 februarie, 2001, la varsta de 91 de ani, din cauza unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a murit cateva luni mai devreme, pe 17 august 2000. Din familie a ramas fiul lor, Mihai, nepoata Amalia si nepotul Alexandru.
Scrieri
Wurmbrand nu este un teolog de profesie, dar cărţile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităţilor comunismului, cît mai ales mărturii ale Bisericii Creştine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În acelaşi timp, volumele sale constituie o literatură devoţională şi sînt traduse în toate limbile de circulaţie internaţională. Cu Dumnezeu în subterană este istoria anilor petrecuţi în închisorile comuniste. Alături de Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, volumul este o veritabilă profesiune de credinţă a creştinului trecut prin încercarea închisorii. În această perioadă, Wurmbrand compune cîteva serii de predici, pe care le învaţă pe de rost si pe care le expune în două volume – Dacă zidurile ar putea vorbi şi Predici din celula singuratică, la care se adaugă volumul 100 de meditaţii din închisoare. Volumul Christos pe uliţa evreiască cuprinde mărturii de viaţă ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru Manualul ateului, Wurmbrand redactează Umpleţi vidul!, volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă. În acelaşi ton este scris volumul Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu, pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu.

Adrian CIOROIANU | poveşti suprapuse
Cine l-a trădat pe Richard Wurmbrand?

Nerusinarea numita "Wurmbrandt"
articol de: Ion Coja
Cu greu as fi putut imagina ceva mai stupid decît referendumul organizat de Televiziunea nationala pentru desemnarea celui mai mare român. Ironiile si sarcasmele publicului, dovedind astfel ca IQ-ul românului tîrgovet pluteste undeva mult deasupra celui mediu din mass-media, m-au racorit si m-au reconfortat sufleteste. A nu stiu cîta oara mi se confirma ca românii e destepti, domnule! Iar cum l-au votat, dragutii de ei, pe Maresal, ca sa le stea în gît presedintilor Iliescu, Constantinescu si Basescu tot holocaustul la care au pus ei botul, nu cumva sa-i supere pe cei care le-au tras sub cur un fotoliu prezidential, m-a facut sa ciulesc urechea si sa caut mai atent la ce poate sa iasa din aceasta joaca zaluda. Daca mai intra si Ceausescu printre primii zece, chiar ca retractam pe loc tot ce am spus vreodata despre televiziune, în general, si despre a nationala în special.
Fireste, m-am mirat si eu de necunoscutul Richard Wurmbrandt. Cum sa ajunga un necunoscut în topul celor mai (mari si mai) cunoscuti români?! Iata un mister ce se cere elucidat! O multime de cunoscuti mi-au telefonat - doar sînt profesor si le stiu pe toate - ca sa ma întrebe cine este, domnule, acest Richard Wurmbambumsinustiumaicum?
Mi-am adus aminte ca citisem cîndva - în "Aldine" (?), declaratia data în Congresul american de un pastor reformat, stabilit în America, evreu nascut în România, care facuse si ani grei de temnita comunista, dupa care a emigrat în State. Interesanta declaratia, nu-i vorba, dar pe ici-colo, nu în putine locuri, mi-aduc aminte ca m-a cam deranjat. Cel mai mult contrariindu-ma gestul sau de a-si numara cicatricele în fata publicului, adica de a-si scoate camesa si izmenele dinaintea ditamai congresmenilor americani!... Desi sînt un om care citeste, citeste chiar mai mult decît scrie, totusi nici înainte si nici dupa aceea n-am mai citit ori auzit chiar nimic despre acel cel mai necunoscut dintre cei mai mari zece români, si nici prin minte nu mi-a mai trecut vreun gînd despre individ pîna deunazi, în ziua cînd Richard Wurmbrandt a fost desemnat prin vot secret "mare, foarte mare, în curînd, foarte probabil, cel mai mare român"... Doamne, ce m-as bucura sa-l vad pe ipochimen proclamat de Televiziunea Româna ca-i cel mai cel mai dintre românii de noi!...
Dar iata ca s-a nimerit sa vad si eu filmul despre marele român Richard Wurmbrandt si sa aflu despre domnia sa ca a început viata sa exemplara prin a fi, pîna pe la jumatatea zilelor sale, un mare, mare ticalos! O cazatura de om! Militant comunist interbelic, adica activist al anti-românismului institutionalizat de KGB prin Partidul Comunist din România. Detaliu definitoriu: era vorba de un partid din România, iar nu român. Un partid care avea românesc numai adresa, în România, iar ca scop si program, disparitia acestei adrese, adica disolutia României. Activ, asadar, pe aceasta idee, Richard Wurmbrandt ajunge sa fie arestat. Stim de la Stefan Voicu (vezi amintirile acestuia publicate prin anii '80 în "Viata Româneasca") cît de blînd, neverosimil de blînd, a fost regimul de detentie interbelic pentru comunisti. Pentru evreii comunisti îndeosebi! Astfel ca, aflînd din filmul amintit ca în detentie Richard asta s-a mai si convertit la anti-comunism, ma întreb de ce a facut-o asa, nesilit si necaftit de nimeni ca lumea si nici torturat dupa tipicul realismului socialist. Autorul filmului de la TV strecoara o subtila deosebire: cica Wurmbrandt se dzice de comunism, dar nu si de clasa muncitoare, dîndu-si seama ca ei, comunistii, sînt cei mai mari dusmani ai proletariatului. Si ca sa exemplifice, marele român Richard Wurmbrandt îi toarna la politie pe toti comunistii pe care îi cunostea. Pentru buna purtare, politia burghezo-mosiereasca îl pune în libertate si la treaba, sa mai cunoasca comunistii si sa mai toarne dintre ei. Caci R.W. acesta a avut grija sa nu se afle ca nu mai este comunist, declaratiile sale anti-comuniste ramîn secrete, intimitati ale logodnei sale cu Securitatea de atunci, iar el ramîne mai departe în PC din România, pentru a turna mai departe, nestingherit, pîna, hat!, la 23 august eliberator. Filmul care ni s-a oferit nu ne spune pe cine, pe cîti a turnat si nici cît de rau au patit-o tovarasii sai comunistii. Se pare, daca ma iau dupa o vorba scapata de comentatorul avocat, ca R.W. a avut un rol si în procesul Patrascanu, dar nu ni s-a spus ce rol. Sînt convins ca daca R.W. ar fi fost un martor al nevinovatiei, al apararii marelui (comunist) român, laudatorii sai de azi nu ar fi scapat ocazia sa ne-o spuna. Conchid ca Patrascanu a fost condamnat la moarte si cu ajutorul dat comunistilor de anticomunistul si marele român de Wurmbrandt.
De la anti-comunism pîna la crestinism, mai ales în varianta reformata, luterana a crestinismului, nu mai e decît un pas. Nu ni se spune clar cînd eroul nostru l-a facut pe pas. Dar ni se spune de la obraz ca asta ar fi, cica, cauza pentru care comunistii îl bagara la bulau dupa august 1944 si-l tatuara cu o duzina de cicatrice. Ceea ce eu nu pot crede. Nu pot crede ca atunci comunistii au fost chiar atît naivi si nu l-au dibuit pe tradator! Altminteri, de la cine am sti noi ca R.W. a onorat ani de zile îndeletnicirea cea mai abjecta din cîte exista?! Meseria de tradator si turnator al propriilor tovarasi, camarazi, prieteni, colegi etc.
Asadar, cred ca vestitele în toata lumea cicatrice cu care se lauda pîrîciosul clasei muncitoare, acesta nu le-a capatat pe altarul credintei crestine, ca ofranda adusa lui Isus, ci le-a dobîndit ca binemeritata urecheala si bataie la curul gol din partea celor pe care Richard Wurmbrand i-a vîndut pentru, sînt sigur, mult mai mult de 30 de arginti. E foarte probabil ca a avut parte de un regim de detentie comunista mai aspru decît al altor detinuti politici. Mai aspru decît cel îndurat de marele teolog Dumitru Staniloaie, sa zicem. Dar asta nu pentru ca R.W. a fost mai mare crestin sau teolog, ci pentru ca, pur si simplu, comunistii chiar aveau motive, motive speciale, motive temeinice, pentru care comunistii nu merita a fi blamati, motive sa bata la el, la pastorul Wurmbrandt, ca la hotii de cai! Nimeni nu are de ce sa-i acuze pe comunisti din pricina asta. Ce a facut Richard Wurmbrandt nu se cheama nici disidenta si nici apostazie, ci ticalosie si lasitate de cea mai joasa speta! Si întreb, Wurmbrand asta prin ce se deosebeste de Iuda?!
Nu, domnilor! Nu-l mai comparati cu apostolul Pavel! Si nici cu Eminescu! Daca tineti sa-i promovati unicitatea, este mult mai adecvata similitudinea lui Richard Sinumaistiucum cu Iuda... Nu cu Pavel!
Dar chiar si Iuda, sa ma ierte Dumnezeu, n-a îndraznit sa se faca pastor, fie el si luteran. Adica sa faca din propria ticalosie o afacere, un gheseft! O formula de succes public! Ci Iuda si-a luat zilele pe care le mai avea de trait în rusine si obida! Caci n-a mai putut sa se împace cu gîndul la ce a facut! ...Ceea ce mi se pare normal. Dar n-as zice ca Richard Wurmbrandt trebuia sa se fi spînzurat si el. "Comunistii nu se sinucid, n-au ei atîta demnitate!", ne spunea Petre Tutea cînd se zvonise ca Chivu Stoica a facut-o! Dar erau atîtea mînastirile în care Wurmbrandt asta sa-si ispaseasca cainta si regretele sincere pentru cît rau pricinuise unor semeni care l-au iubit! Ce a cautat R.W. pe marile scene ale lumii ca sa-i învete pe fraieri ce?
E trist, stiam cîte ceva despre pastorul luteran, lucruri de bine stiam. Iar cînd nominalizarea sa printre marii români, atît de neasteptata, îmi ofera ocazia de a mai afla cîte ceva, ce aflu? Ca a fost mare activist cominternist, iar printre acei ticalosi de cominternisti ca el a fost cel mai, caci, strîns putin cu usa de Siguranta, si-a turnat dintr-o rasuflare toti tovarasii de drum! În loc sa încerce a-i apropia de Dumnezeu si de Biserica pe prietenii si colegii sai bolsevici, el i-a convertit la viata în hrubele Jilavei!...
Ce model de comportament uman se poate identifica într-o biografie atît de trista? Cine a putut gasi merite extraordinare acestui individ? Cine?
Ajungem astfel, prin asta întrebare, la miza rîndurilor de fata: cum a ajuns nefericitul asta sa fie votat ca "mare român", ba chiar ca unul dintre primii zece?! Este evident ca avem de-a face cu o frauda si ma mir ca nimeni nu a întreprins înca o ancheta serioasa pentru a-i descoperi pe caraghiosii care au imaginat stratagema electorala prin care sa bulverseze atît de penibil constiinta publica româneasca! Desigur, nu o ancheta politieneasca, ci una jurnalistica, ale carei rezultate sa-i dea pe mîna oprobriului public pe malversatorii regulilor acestui joc stupid. Stupid, dar totusi joc. Este vorba oare, asa cum se vorbeste prin tîrg, de cîtiva pastori si activisti luterani? Ei s-au spetit zi si noapte trimitînd la SMS-uri cu nemiluita?... Parca nu-mi vine sa cred ca s-au gasit asa de multi si de tenace natarai în mica, linistita si onorabila noastra comunitate luterana! Asadar, cine sînt nataraii penibili si stupizi care nu si-au dat seama ca publicitatea facuta lui Wurmbrandt va pune sub reflector pacate care nu pot fi trecute cu vederea într-o tara în care oamenii au stiut sa sufere cu atîta demnitate sub comunisti! Vorba lui Neacsu, Iulian: cine l-ar putea imagina pe Petre Tutea sau pe Mircea Vulcanescu izmenindu-se în Congresul american precum pastorul mai sus pomenit, prea mult pomenit în zilele din urma ca sa-i mai zic înca o data pe nume!... Fie uitat!
P.S. Altminteri, ideea ca printre marii români sa încapa si un evreu, crestinat sau nu, nu mi-ar fi displacut. Eu lui N. Steinhardt i-as fi dat votul. (Repet, cu conditia sa ma pun la mintea cea atît de putina a organizatorilor.) De ce Steinhardt? Pentru ca ne-a înteles firea cea româneasca mai bine ca nimeni altul dintre români. Iar dupa ce ne-a înteles, ne-a iubit cu daruire totala. Fara rest! Numai el s-a priceput sa descifreze "secretul Scrisorii pierdute", cum se intituleaza unul dintre marile texte românesti, semnat de robul lui Dumnezeu Nicolae Steinhardt. Text ramas practic necunoscut, caci N. Steinhardt a facut o greseala de strategie a convertirii si s-a botezat ortodox. Dovedindu-se astfel un mare pagubos, ca orice român autentic
Nerusinarea numita "Wurmbrandt"

Pastorul Richard Wurmbrand a fost vândut cu 10.000 USD
Vânzarea de oameni, sursă pentru "Averea Diavolului"
Mossadul şi BND-ul german au dat agenţilor Securităţii valize cu milioane de dolari pentru evrei şi nemţi * Traian Băsescu nu vrea desecretizarea dosarului traficului cu carne vie
Regimul comunist a vândut oameni în Occident şi în Israel începând cu anii 50. O afacere pe care preşedintele Traian Băsescu nu vrea să o desecretizeze, conform declaraţiei sale din primăvară,
citeste...

Richard Wurmbrand, un Pavel al Cortinei de Fier Ioan Ianolide, unul dintre cei mai cunoscuti detinuti politici, povesteste in memoriile sale "Intoarcerea la Hristos.

10.-11. Ioan Ianolide, Pastorul Richard Wurmbrand
=====
8.-9. Ioan Ianolide, Pastorul Richard Wurmbrand (II)
=====

Cu Wurmbrand in temnita

Apostolul inchisorilor

6]Biruinta desavarsita este sa te biruiesti pe tine insuti.
5]Cuvintele bine gandite au radacina in tacere adanca.
4]Adevarurile care raman doar in minte si nu sunt traite practic ne hranesc tot atat de putin ca o mancare ce ramane in camara.
3]Buzele au fost făcute pentru a săruta şi nu pentru a certa.
2]Haina il face pe om! Da, il face sa para ceea ce nu este...
1]Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci si toate tacerile.