Wallenberg[v=]

Raoul Wallenberg, diplomatul suedez care a salvat cateva zeci de mii de evrei

Destinul tragic al lui Raoul Vallenberg ("Schindler al Suediei")



In timp ce trupele aliate debarcau in Normandia, iar Armata Rosie cucerea noi teritorii, Ungaria era ocupata de Wehrmacht. Adolf Eichmann, ofiterul nazist care a organizat si condus "Solutia finala" (exterminarea a 6 milioane de evrei intre anii 1940-1945), isi continua opera distructiva prin deportarea si exterminarea brutala a evreilor unguri. 

Cand Raoul Vallenberg ajungea in capitala Ungariei, aici fusesera deja omorati 437.000 de barbati, copii si femei de origine evreiasca, noteaza Deutsche Welle, citat de ziare.com.

"Raoul Vallenberg nu era un politician profesionist, nu era militar si nici diplomat de cariera. Era doar un tanar extrem de hotarat care dorea sa se puna in slujba umanitatii", relateza istoricul german Ulrich Volklein. 

Raoul Vallenberg s-a nascut la 4 august 1912 intr-o familie de antreprenori si diplomati. Trebuia sa devina bancher, dar nu avea nici dorinta si nici talent pentru aceasta indeletnicire. 

Drept urmare, incepe sa studieze arhitectura in SUA. Renunta dupa scurt timp la studiile din State si, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, s-a intors in Suedia unde a inceput sa faca afaceri cu delicatese. A avut succes, multumita unui prieten de nationalitate maghiara.

Mai mult decat un diplomat obisnuit

In calitatea sa de atasat la ambasada suedeza din Budapesta, Vallenberg capata imunitate diplomatica. O foloseste in cel mai inteligent mod posibil: cumpara cladiri pe numele sau, pe care le declara teritoriu suedez. In acestea incepe sa adaposteasca evrei prigoniti de nazisti. 

Vallenberg se misca inteligent si in alte directii: mituieste conducatori ai statului maghiar, ademenindu-i cu promisiunea acordarii unor credite uriase, dupa care ii ameninta cu dezvaluiri care puteau avea grave implicatii politice. 

Tanarul suedez pune la cale un sistem special pentru emiterea pasapoartelor suedeze, cu ajutorul carora evreii maghiari devin cetateni suedezi. A salvat mii de unguri evrei din mainile Gestapo si SS.

"Raoul Vallenberg actiona la toate nivelurile. El a stabilit contacte cu comandamentul german din Budapesta, a vorbit cu Eichmann, purtand discutii cu reprezentanti politici germani la Budapesta. Vallenberg a pus la punct propriul serviciu de informatii, cu ajutorul caruia afla graficele orare ale trenurilor care transportau evrei catre lagarele mortii. 

Personal, a oprit trenuri care mergeau la Auschwitz, prevenind si omoruri in masa puse la cale de nationalistii unguri. Vallenberg este mai mult decat un diplomat, este un om de un curaj incredibil", spune istoricul Volklein.

Moarte la Moscova

Cand trupele sovietice au intrat in Budapesta, au descoperit peste 100.000 de evrei care supravietuisera pogromului nazist. Pe 16 ianurie 1945, rusii informeaza guvernul suedez ca il iau sub protectia lor pe Raoul Vallenberg. 

"Nu stiu daca sunt prizonierul sau oaspetele lor", glumea Vallenberg ultima oara cand a fost vazut in viata. Dupa aceste cuvinte, urmele sale s-au pierdut.

Initial, Moscova raspandeste vesti conform carora Vallenberg ar fi fost impuscat de fascistii maghiari. In realitate, insa, el a fost arestat si dus la Moscova. Suedezul era invinut de spionaj in favoarea SUA si de cooperare cu nazistii. 

"Rusii au spus ca acuzatiile se bazau pe convorbirile acestuia cu fosti ofiteri NKVD, care au incercat sa-l recruteze pe Vallenberg ca informator. Cand un slujbas NKVD a declarat ca Vallenberg a purtat discutii directe cu nazistii germani, dar si cu serviciile americane, soarta ii era deja decisa", incheie istoricul Ulrich Volklein.

In februarie 1957, sovieticii au informat oficial guvernul suedez ca Raoul Vallenberg a murit din cauza unei insuficiente cardiace, in spitalul inchisorii Lubianka. Moscova nu oferea nicio dovada in sprijinul acestei afirmatii. 

In 1989, guvernul rus a predat rudelor lui Vallenberg bunurile sale personale, inclusiv pasaportul, un calendar si un pachet de tigari. 

In 2001, presedintele comisiei prezindentiale pentru reabilitare, Alexander Iakovlev, a spus ca Vallenberg a fost impuscat. Devine clar ca Vallenberg nu a murit din cauze naturale, ci a fost ucis. Cu toate acestea, nu toate documentele din arhivele rusesti sunt deschise pentru public. Numai ele ne pot furniza informatii, despre cat a trait Vallenberg si cine au fost calaii sai.

http://cultural.bzi.ro/raoul-vallenberg-salvatorul-a-mii-de-evrei-9004

Suedezul Raoul Vallenberg a salvat mii de evrei unguri de la moarte sigura. Acesta mai este numit si "Schindler al Suediei".

Moartea lui ramane inca un mister, la 100 de ani de la nasterea sa.

Budapesta 1944

In timp ce trupele aliate debarcau in Normandia, iar Armata Rosie cucerea noi teritorii, Ungaria era ocupata de Wehrmacht. Adolf Eichmann, ofiterul nazist care a organizat si condus "Solutia finala" (exterminarea a 6 milioane de evrei intre anii 1940-1945), isi continua opera distructiva prin deportarea si exterminarea brutala a evreilor unguri.

Cand Raoul Vallenberg ajungea in capitala Ungariei, aici fusesera deja omorati 437.000 de barbati, copii si femei de origine evreiasca, noteaza Deutsche Welle.

"Raoul Vallenberg nu era un politician profesionist, nu era militar si nici diplomat de cariera. Era doar un tanar extrem de hotarat care dorea sa se puna in slujba umanitatii", relateza istoricul german Ulrich Volklein.

Raoul Vallenberg s-a nascut la 4 august 1912 intr-o familie de antreprenori si diplomati. Trebuia sa devina bancher, dar nu avea nici dorinta si nici talent pentru aceasta indeletnicire.

Drept urmare, incepe sa studieze arhitectura in SUA. Renunta dupa scurt timp la studiile din State si, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, s-a intors in Suedia unde a inceput sa faca afaceri cu delicatese. A avut succes, multumita unui prieten de nationalitate maghiara.

Mai mult decat un diplomat obisnuit

In calitatea sa de atasat la ambasada suedeza din Budapesta, Vallenberg capata imunitate diplomatica. O foloseste in cel mai inteligent mod posibil: cumpara cladiri pe numele sau, pe care le declara teritoriu suedez. In acestea incepe sa adaposteasca evrei prigoniti de nazisti.

Vallenberg se misca inteligent si in alte directii: mituieste conducatori ai statului maghiar, ademenindu-i cu promisiunea acordarii unor credite uriase, dupa care ii ameninta cu dezvaluiri care puteau avea grave implicatii politice, scriu cei de la ziare.com.

Tanarul suedez pune la cale un sistem special pentru emiterea pasapoartelor suedeze, cu ajutorul carora evreii maghiari devin cetateni suedezi. A salvat mii de unguri evrei din mainile Gestapo si SS.

"Raoul Vallenberg actiona la toate nivelurile. El a stabilit contacte cu comandamentul german din Budapesta, a vorbit cu Eichmann, purtand discutii cu reprezentanti politici germani la Budapesta. Vallenberg a pus la punct propriul serviciu de informatii, cu ajutorul caruia afla graficele orare ale trenurilor care transportau evrei catre lagarele mortii.

Personal, a oprit trenuri care mergeau la Auschwitz, prevenind si omoruri in masa puse la cale de nationalistii unguri. Vallenberg este mai mult decat un diplomat, este un om de un curaj incredibil", spune istoricul Volklein.

Moarte la Moscova

Cand trupele sovietice au intrat in Budapesta, au descoperit peste 100.000 de evrei care supravietuisera pogromului nazist. Pe 16 ianurie 1945, rusii informeaza guvernul suedez ca il iau sub protectia lor pe Raoul Vallenberg.

"Nu stiu daca sunt prizonierul sau oaspetele lor", glumea Vallenberg ultima oara cand a fost vazut in viata. Dupa aceste cuvinte, urmele sale s-au pierdut.

Initial, Moscova raspandeste vesti conform carora Vallenberg ar fi fost impuscat de fascistii maghiari. In realitate, insa, el a fost arestat si dus la Moscova. Suedezul era invinut de spionaj in favoarea SUA si de cooperare cu nazistii.

"Rusii au spus ca acuzatiile se bazau pe convorbirile acestuia cu fosti ofiteri NKVD, care au incercat sa-l recruteze pe Vallenberg ca informator. Cand un slujbas NKVD a declarat ca Vallenberg a purtat discutii directe cu nazistii germani, dar si cu serviciile americane, soarta ii era deja decisa", incheie istoricul Ulrich Volklein.

In februarie 1957, sovieticii au informat oficial guvernul suedez ca Raoul Vallenberg a murit din cauza unei insuficiente cardiace, in spitalul inchisorii Lubianka. Moscova nu oferea nicio dovada in sprijinul acestei afirmatii.

In 1989, guvernul rus a predat rudelor lui Vallenberg bunurile sale personale, inclusiv pasaportul, un calendar si un pachet de tigari.

In 2001, presedintele comisiei prezindentiale pentru reabilitare, Alexander Iakovlev, a spus ca Vallenberg a fost impuscat. Devine clar ca Vallenberg nu a murit din cauze naturale, ci a fost ucis. Cu toate acestea, nu toate documentele din arhivele rusesti sunt deschise pentru public. Numai ele ne pot furniza informatii, despre cat a trait Vallenberg si cine au fost calaii sai.

„Salvatorii” de Eva Galambos

Între 27 aprilie-3 mai a.c. la Bucureşti se va desfăşura cea de a doua
ediţie a Festivalului Filmului Evreiesc, prilej cu care. s-a arătat la
conferinţa de presă a organizatorilor, publicul român va avea
posibilitatea să vadă numeroase filme artistice şi documentare cu teme
evreieşti, realizate de regizori evrei, pelicule provenind dintr-un
număr mare de ţări, inclusiv Israelul. În avanpremieră, după
conferinţa de presă a fost prezentat un foarte interesant film
documentar american, promovat de-altfel de Departamentul de Stat.
Intitulat „Salvatorii: Eroi ai Holocaustului”, filmul descrie
acţiunile a 12 diplomaţi care, alături de alţi oficiali ( 80 în
totalitate ) au salvat vieţile a aproximativ 200.000 de evrei în
timpul Holocaustului. Desigur, s-ar putea spune că a fost o picătură
în mare, dar diplomaţii au făcut acest lucru în pofida interdicţiei
date de ţările lor. Drept rezultat, o parte dintre ei au fost daţi
afară şi şi-au sfârşit vieţile în sărăcie. Mai târziu au fost
declaraţi din Institutul “Yad Vashem” din Israel „ drepţi între
popoare” (titlu dat neevreilor care au salvat evrei), dar nu toţi au
apucat să trăiască momentul în care li s-au recunoscut meritele şi
eforturile. Aşa cum s-a arătat la sfârşitul filmului, numărul lor este
mult mai mare, dar documentarul n-a reuşit , cel puţin deocamdată,
să-i prezinte şi pe ceilalţi. Regizorul filmului, americanul Michael
King, a folosit o metodă ingenioasă de prezentare a evenimentelor.
Alături de istoricul britanic sir Martin Gilbert care, în acelaşi timp
cu premiera filmului (2011) şi-a lansat şi cartea pe aceeaşi temă:
„Diplomaţi nobili:Salvând viaţa unor evrei în perioada nazistă”, s-a
aflat Stephanie Nyombayre, o militantă ruandeză pentru drepturile
omului. Astfel, paralel cu Holocaustul populaţiei evreieşti a fost
evocat genocidul din Ruanda, atrăgându-se atenţia că, la peste 50 de
ani de la nimicirea evreilor de către Germania nazistă, genocidul nu a
încetat. Dar, spune tânăra ruandeză, fiind vorba de Africa, oamenii nu
acordă atenţie a ceea ce se întâmplă acolo, nici măcar ONU nu
intervine, astfel că în Ruanda s-au petrecut crime oribile. Şi dacă
în cazul evreilor au mai existat salvatori, spune ea, degeaba caută
astfel de persoane în Ruanda. Nu este pentru prima dată când se fac
astfel de comparaţii, anul trecut la deschiderea primei ediţii a
Festivalul Filmului Evreiesc de la Bucureşti a figurat un documentar
în care viaţa unei supravieţuitoare a Holocaustului german a fost
prezentată alături de evenimentele din Ruanda şi eforturile
militanţilor pentru drepturile omului de a atrage atenţia asupra
genocidului din această ţară..

Printre cei 12 salvatori din documentar, cel mai cunoscut este
diplomatul suedez Raoul Wallenberg

Raoul Wallenberg
care a salvat mii de evrei budapestani. În afara celor cărora le-a
asigurat protecţia Suediei sau le-a scos din trenurile care îi duceau
către moarte sigură, el a reuşit să împiedece asasinarea locuitorilor
ghetoului din Budapesta. Armata sovietică lupta de-acum în cartiere
şi, înainte de a reuşi să elibereze capitala Ungariei, membrii
formaţiunii salaşiste de extremă-dreapta Crucile cu săgeţi au vrut să
intre în ghetou şi să organizeze un carnagiu. Datorită intervemţiei
lui Wallenberg, comandantul militar german al Budapestei a interzis
acţiunea. Răsplata lui Wallenberg: capturarea lui de către ruşi şi
dispariţia lui, probabil în Gulagul sovietic.

Aşa cum am spus, activitatea lui Wallenberg este cunoscută. Mai puţin
cunoscute sunt cele ale consulului japonez din :Lituania, Chiune
Sugihara, care a eliberat vize de tranzit pentru mii de evrei polonezi
şi germani, fără permisiunea Ministerului de Externe japonez, acţiunea
lui fiind sprijinită de consulul olandez Jan Zwartendjik din Lituania.
Şi dacă despre salvarea unor intelectuali germani antifascişti, evrei
şi neevrei deopotrivă, se mai ştiu unele lucruri, puţini ştiu de rolul
jucat de vice-consulul american din Marseilles, Hiram Bingham al
IV-lea care, împeună cu ziaristul Varian Fry a reuşit să-i treacă
peste frontiera franceză, în Spania. Tot în această direcţie au
acţionat Necdet Kent, consulul general turc din Marseilles şi
Aristides de Sousa Mendes, diplomat portughez la Bordeaux. Poate cazul
cu totul ieşit din comun a fost cel al diplomatului german Georg
Ferdinand Duckwitz, membru al partidului nazist care, aflat la post la
Copenhaga, a alertat guvernul danez despre intenţia Germaniei de a-i
deporta pe evrei. Datorită lui, 7500 din cei 8000 de evrei danezi au
putut fi salvaţi, fiind trecuţi de către membri ai mişcării de
rezistenţă, în Suedia. Sunt doar câteva dintre personalităţile
prezentate în film şi ceea ce a dat nota de profund umanism a celor
petrecute au fost mărturiile supravieţuitorilor pe care realizatorii
filmului, împreună cu sir Martin Gilbert, au reuşit să-i descopere.
Chiar dacă este poate un lucru comun de remarcat, toţi dar absolut
toţi au avut lacrimi în ochi când povesteau despre miraculoasa lor
rămânere în viaţă. Mulţi dintre ei, copiii fiind, nici n-au ştiut cui
îi datorau viaţa. Mai târziu au aflat. Unii au depus mărturie şi
astfel, salvatorii au devenit “drepţi între popoare”. Prin acest
documentar, care este prezentat în ţările cărora le-au aparţinut
diplomaţii, vor afla şi concetăţenii lor. Este pe undeva îmbucurător
că în lumea de astăzi, plină de brutalitate în care viaţa unui om
valorează din ce în ce mai puţin şi individualismul, indiferenţa faţă
de semeni se accentuează, poţi face cunoştinţă cu astfel de modele. Nu
ştiu dacă ele vor fi imitate, dar măcar îi fac pe oameni să gândească
şi să-şi spună: se poate şi aşa.

Raoul Wallenberg, salvator si victima, Viasat History, ora 20.00
Din istoria Holocaustului
In 1993, cand Steven Spielberg lansa pe marile ecrane "Lista lui Schindler", milioane de oameni aflau (sau isi reaminteau) ca au existat in timpul celui de-al doilea razboi mondial si oameni care si-au riscat vietile pentru a salva evreii. Din acest capitol intunecat al istoriei noastre face parte si Raoul Wallenberg care, folosindu-se de pozitia sa de diplomat suedez, a incercat sa salveze comunitatea evreilor din Budapesta. Tactica lui Wallenberg consta in eliberarea cat mai multor pasapoarte pentru Suedia, transformandu-i in cetateni suedezi, ce asteapta doar sa se intoarca acasa, acte care nu erau decat o inselatorie, el neavand nici o autoritate, dar care i-au ajutat pe multi sa nu ajunga in lagarele de concentrare. si, pentru a-si atinge scopul, s-a folosit de orice, de la relatiile diplomatice pana la mita, amenintari sau santaj. Mai mult, in ianuarie 1945, dupa aflarea vestii ca Adolf Eichman ("arhitectul solutiei finale in Ungaria") a ordonat uciderea tuturor evreilor aflati in lagare, Wallenberg s-a folosit de toate relatiile lui, presandu-l pe comandantul armatei
germane in Ungaria sa ignore ordinul, salvand astfel 70.000 de vieti. Cateva zile mai tarziu, trupele rusesti au ajuns in Budapesta, gasind 90.000 de evrei in ghetouri. Insa, dupa eliberare, pe 17 ianuarie 1945, Wallenberg a fost arestat de rusi si dus, impreuna cu alti diplomati, la Moscova. La mai bine de jumatate de secol de la aceste incidente, soarta lui Wallenberg in inchisorile rusesti ramane invaluita in mister. Caci, la sfarsitul anilor ‘40, oficialii straini arestati au inceput sa fie eliberati, dar nu si Raoul Wallenberg – rusii au afirmat ca a murit in urma unui atac de cord, altii insa au declarat ca tanarul diplomat a fost de fapt executat, acuzat fiind de spionaj. Pe baza declaratiilor unor martori aflati in posturi de raspundere si a unor materiale de arhiva, a dosarelor KGB si celor de la inchisoare, precum si a unor recente investigatii suedeze si rusesti, documentarul creeaza o imagine a masinatiunilor si manevrelor Razboiului Rece care au dus la arestarea si incarcerarea lui Wallenberg si la abandonarea sa de catre Aliati.

Cazul Wallenberg în documente românesti Aurel Sergiu Marinescu, New York Este bine cunoscut în lumea întreagã cazul diplomatului suedez Raoul Wallenberg, fost secretar al legatiei suedeze din Ungaria în timpul celui de a doilea rãzboi mondial, care a salvat câteva sute de evrei de la moarte eliberându-le pasapoarte si vize suedeze. În fosta arhivã a Comitetului National Român am gãsit douã documente legate de acest caz care nu si-a gãsit rezolvarea nici pânã azi. Primul document este datat 1 decembrie 1951, emis de reprezentantul CNR în Suedia, fostul diplomat Miron Giuroiu cãtre Alexandru Cretzianu, atunci secretar general al CNR, document înregistrat cu nr. 719 din 13 decembrie 1951 si purtând mentiunea strict confidential-urgent. Îl reproducem, el având caracterul unei informatii importante: Domnule Ministru, Referindu-mã la raportul meu nr. 33/951, am onoarea a vã aduce la cunostintã cele ce urmeazã: Dupã cum probabil vã este cunoscut, în cursul luptelor care au precedat ocuparea Budapestei, în Decembrie 1944 – Ianuarie 1945, dispãrut în conditii neclarificate încã, dl Raoul Wallenberg, secretar de legatie pe lângã Legatia Suediei din Budapesta si sef al Misiunei de Cruce Rosie Suedezã din Ungaria. „Cazul Wallenberg" a avut un ecou puternic în rândul opiniei publice scandinave si din 1945 si pânã astãzi s'au fãcut eforturi deosebite, atât oficiale din partea guvernului suedez, cât si particulare, din partea familiei si a unui comitet special compus din diferite personalitãti, pentru a se obtine o clarificare definitivã. Rezultatul cercetãrilor întreprinse au dus la concluzia cã acesta a fost fie ucis în cursul luptelor, fie deportat de autoritãtile sovietice. În urma faptelor care au fost descoperite în ultimul timp se pare însã cã ultima ipotezã este cea mai aproape de adevãr si, în orice caz, este aproape sigur cã guvernul sovietic stie cu mult mai mult în aceastã privintã decât voieste sã recunoascã. În cursul ultimelor luni, în urma interventiilor fãcute de familia Wallenberg, care este una dintre cele mai influente familii din viata socialã si financiarã din Suedia, guvernul s-a decis sã reînoiascã din nou eforturile pentru a face luminã deplinã în jurul acestei disparitii. Cu atât mai mult cu cât s-a format un curent de opinie publicã sprijinit puternic de presa de opozitie care acuzã, pe drept sau pe nedrept guvernul si organele sale diplomatice cã nu au procedat cu toatã energia doritã pânã acum si cã s'au lãsat influentati de motive de oportunitate politicã, în special de dorinta de a nu înrãutãti relatiile cu URSS. Cazul Wallenberg a dvenit deci o problemã de prestigiu national si umanitar. În consecintã de câtva timp s-a ordonat reînceperea cercetãrilor oficiale care însã se fac cu cea mai mare discretie posibilã, nu mai putin din teama eventualelor complicatii internationale premature. (Semneazã) Reprezentantul CNR din Suedia, Miron Giuroiu. Al doilea document, nr. 271 emis de acelasi reprezentant CNR din Suedia, Miron Giuroiu, este de asemeni adresat lui Alexandru Cretzianu, secretar general al CNR, din data de 29 martie 1952 si înregistrat la nr. 751 la 10 aprilie. Documentul poartã mentiune informativ-confidential. Domnule Secretar General, Referindu-mã la corespondenta anterioarã privitoare la cazul Wallenberg îmi permit a vã ruga sã binevoiti a-mi rãspunde dacã existã informatii cu privire la un fost membru al corpului diplomatic consular din cadrele Ministerului de Externe, dl Bologa, care care în 1945 avea titlul de vice-consul. Dupã informatiile parvenite aici, se pare cã dl Bologa, în octombrie 1945, pe peronul gãrii de Nord din Bucuresti, ar fi spus unui cunoscut cã în trenul cu care venise se afla un cetãtean suedez sub paza unui colonel rus. Vã rãmân îndatorat dacã, în cazul când este posibil de aflat date asupra dlui Bologa si asupra locului unde se aflã dânsul astãzi, veti binevoi a dispune sã-mi fie comunicate. Primiti vã rog dle Secretar General asigurarea deosebitei mele consideratiuni. Reprezentantul în Suedia al CNR, Miron Giuroiu. „Cazul Wallenberg" nu s-a rezolvat nici pânã astãzi, datoritã nesinceritãtii, vicleniei si lipsei de sentimente umane ale conducerii sovieto-ruse. Multi ani, timp în care cetãteni strãini si rusi fosti condamnati în gulagul sovieto-rus, odatã eliberati, au declarat cã l-au întâlnit pe Wallenberg prin lagãre, autoritãtile sovietice au negat. În schimb au lansat diferite dezinformãri; a murit la Budapesta, bolnav de inimã a murit în 1947 la Lubianka. Aceste minciuni au fost lansate dupã 1990 deoarece înainte de acest an KGB nu a recunoscut prezenta lui Wallenberg în URSS. În timp ce azi în diferite tãri se cinsteste memoria acestui om, care si-a fãcut datoria de om, prin premii internationale, ridicãri de statui sau busturi ale sale, Rusii nici azi nu au pus la dispozitia istoricilor cercetãtori dosarul KGB al lui Raoul Wallenberg.

CAMINUL ROMANESC

Rusia a predat documente KGB despre Raul Wallenberg
FSB, principala agentie succesoare a KGB, a inminat miercuri 26 septembrie rabinului din Moscova copii dupa documentele de arhiva referitoare la Raul Wallenberg, diplomatul suedez care in timpul celui de-al doilea razboi mondial a salvat de la moartea in lagarele de concentrare naziste mii de evrei ungari, informeaza Associated Press.
Nikolai Patrusev, director al Serviciilor Federale de Securitate (FSB), i-a inminat rabinului Berel Lazar fotografii si alte documente declasificate privitoare la diplomatul suedez pentru a fi expuse in noul Muzeu al Tolerantei care urmeaza sa fie construit la Moscova. „Am facut copii dupa documentele privind evenimentele din viata lui Raul Wallenberg iar acum vi le predam dumneavostra”, a declarat Patrusev.
Televiziunea rusa a difuzat imagini cu copiile dupa pasaportul si documentele de luare in evidenta in inchisoare, precum si dupa cererea doctorului inchisorii Lubianka de a efectua o autopsie in cazul Raul Wallenberg. Aceste documente au insa putine sanse de a oferi noi informatii in privinta ultimilor ani din viata lui Raul Wallenberg, intrucit cele mai multe dintre ele erau deja cunoscute si publicate.
Wallenberg, membru al unei prestigioase si instarite familii suedeze, a distribuit pasapoarte suedeze pentru evreii aflati in trenurile mortii sau in mars catre lagarele de exterminare naziste, a obtinut protectie diplomatica pentru cartiere intregi din Budapesta si a organizat distribuirea de provizii de hrana si medicamente. Potrivit estimarilor, Raul Wallenberg ar fi salvat 20.000 de vieti.
Diplomatul suedez si soferul sau au fost retinuti de catre trupele sovietice in afara Budapestei in ianuarie 1945 si intemnitati la Moscova in 1945, sub acuzatia de spionaj.
Oficialii sovietici pretind ca Wallenberg a murit de atac de cord intr-o inchisoare sovietica in iulie 1947, desi familia sa si guvernul suedez au acuzat ca acesta ar fi fost executat de politia secreta, poate ani mai tirziu.
In 2000 Rusia a recunoscut ca autoritatile sovietice l-au persecutat pe Raul Wallenberg si l-au reabilitat postum, declarindu-l pe diplomatul suedez o victima a represiunii politice. Ancheta in cazul mortii lui a fost inchisa, autoritatile invocind faptul ca nu mai pot aparea noi documente in acest caz.
In acelasi an, Aleksandr Iakovlev, presedintele comisiei ruse care a investigat cazul, a declarat ca nu are „nicio indoiala” ca Wallenberg a fost impuscat la Lubianka, dar nu a putut furniza niciun fel de dovezi in sprijinul afirmatiei sale. Vasili Hristoforov, un oficial din cadrul FSB care se ocupa de arhive, a declarat insa ca agentia mostenitoare a dosarelor KGB nu detine niciun document care sa dovedeasca faptul ca Wallenberg ar fi fost otravit de medicul inchisorii, asa cum s-a speculat.
„Documentele referitoare la Raul Wallenberg contin si o copie dupa raportul medicului, in care se mentioneaza ca Wallenberg a murit in urma unui atac de cord”, a declarat el

Meritele suedezului care a salvat 20.000 de evrei au fost recunoscute
Mai multe documente in legatura cu viata diplomatului suedez, care a salvat 20.000 de evrei maghiari de lagarele naziste vor ajunge intr-un Muzeu al Tolerantei ce va fi infiintat la Moscova. Arestat in Ungaria, de fortele sovietice, in ianuarie 1945, Raul Wallenberg a fost incarcerat, apoi, la Moscova, sub acuzatia de spionaj. Doi ani mai tarziu, a murit in inchisoare, in circumstante inca neelucidate. Actele, ce provin din arhiva Serviciului Rus de Securitate, reprezinta fotografii si copii ale unor materiale care au fost clasificate in trecut de autoritatile sovietice.
Documentele contin informatii despre viata si activitatea diplomatului suedez care, se pare, a salvat cel putin 20.000 de evrei maghiari din mainile nazistilor. Printre acte se numara pasaportul si documentele de inregistrare de la inchisoarea sovietica, unde Raul Wallenberg a fost incarcerat, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. La 60 de ani de la moartea sa, copiile au ajuns in mana rabinului sef al comunitatii evreiesti din Rusia, Berel Lazar. Rabinul este cel care le va include in cadrul noului Muzeu al Tolerantei, ce va fi infiintat la Moscova. Raul Wallenberg a murit in iulie 1947, intr-o inchisoare sovietica, in circumstante neelucidate inca. Oficialii sovietici au declarat atunci ca decesul a fost cauzat de un infarct, insa exista voci care sustin ca suedezul ar fi fost otravit. In 2000, Rusia l-a reabilitat postmortem, declarandu-l pe Wallenberg o victima a represiunii politice. Cu toate acestea, autoritatile de la Moscova au inchis dosarul privind moartea acestuia, pe motivul lipsei de probe.