Malkovich[v=]

http://www.mediafax.ro/life-inedit/john-malkovich-decorat-de-primaria-din-lisabona-pentru-pasiunea-sa-pentru-capitala-portugheza-13480563

John Malkovich, in IPOSTAZE INCREDIBILE - GALERIE FOTO

http://adevarul.ro/news/festivalul-george-enescu/foto-exclusiv-malkovich-sunt-terorizat-fotografi-paparazzi-1_522e0b67c7b855ff5664122a/index.html

http://adevarul.ro/news/festivalul-george-enescu/john-malkovich-nareaza-crima-melodramatica-1_522d74c0c7b855ff5660c0f0/index.html

John Malkovich, criminal în serie la Enescu

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1052487.html

John Malkovich, pentru prima oară în România, la Festivalul George Enescu

John Malkovich era plătit de colegii de facultate ca să le facă temele

John Malkovich, artistul nebun: Cu ce-si umple timpul dintre filmari

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/john-malkovich-simultan-la-ateneu-si-la-cinema-455239.html

Malkovich, pariu cu tinereţea în ...

Actorul John Malkovich, jefuit în Praga

John Malkovich – în infernul mediocrităţii

John Malkovich vrea să recupereze cele 2 milioane de dolari investite în jocul lui Madoff!
Actorul a căzut şi el victimă în jocul de tip piramdial pus la cale de Bernard Madoff. Fiindcă şi-a dat seama ă nu are cum să recupereze cele aproximativ două milioane de dolari pe care i-a investit, Malkovich a apelat la instanţă. Deşi a pierdut echivalentul a 1,63 de milioane de

JOHN MALKOVICH, GENIUL ANULUI 2008


Actorii John Malkovich si Leonardo DiCaprio au castigat cele mai importante premii ale ceremoniei GQ Men of the Year, care a avut loc la Los Angeles. John Malkovich a primit premiul "Mad Genius of the Year", iar Leo DiCaprio - "Leading Man".

John Malkovich: „Ca actor, joc visul sau coşmarul altuia”
http://www.gandul.info/arta/john-malkovich-actor-joc-visul-cosmarul-altuia.html?3940;1057618
E greu de crezut, văzându-i filmele, că în copilărie a fost un băiat durduliu sau că în adolescenţă cânta la chitară.
Despre Being John Malkovich: „Nu sunt foarte sigur că filmul a fost gândit ca un compliment“
Sfielnic, stânjenit că trebuie să ţină ceea ce se cheamă un Masterclass (”Îmi este puţin ruşine”, avea să ne spună) sau să primească premiul onorific al festivalului, Alexandru de Aur. Păşeşte uşor, nu cumva să disloce prea mult aer. Nu îndrăzneşti să spui că târăşte cu el umbra personajelor chinuite, uneori malefice, cinice, stranii, neliniştitoare, interpretate de-a lungul ultimelor două decenii. Îţi e teamă nu cumva să treci pe lângă propriul adevăr al actorului.
John Malkovich închide, cred, misterul unei vechi anxietăţi pe care aproape că o apără de atingerea cu febrilitatea eroilor săi. Am încercat să surprind o licărire a perfidiei lui Valmont din Legături primejdioase, a spaimei dureroase a Căpcăunului (The Ogre, de Volker Schlondorff) sau a tăcerilor din filmele lui Manoel de Oliveira (Convento, Je rentre à la maison). Am renunţat. Aparţine actorilor care nu se lasă hăituiţi de personaj. Nu îmi închipuiam, însă, că o va spune atât de tranşant. Miezul lecţiei sale de cinema a fost chiar această detaşare.
Se înşală cine crede că, văzând Being John Malkovich (A fi în pielea lui John Malkovich de Spike Jones, 1999), află mai multe despre el: „Nu sunt foarte sigur că filmul a fost gândit ca un compliment. De altfel, la început se avea în vedere şi alţi posibili interpreţi, Kevin Spacey sau Alec Baldwin. Am încercat să fac filmul ca şi cum ar fi fost vorba despre altcineva”. Nici talentul nu crede că este cazul să-l întoarcem pe o parte şi pe alta: „Nu mi se pare că trebuie să te simţi prea măgulit cînd ţi se aminteşte talentul. Am o oarecare uşurinţă pentru ceea ce fac. Ei şi? Par un băiat de treabă numai pentru că nu trăiesc de pe urma reparării maşinilor. Dacă aş trăi reparând maşini, nu aş mai părea un băiat de treabă. Aş părea un ticălos”.

I-a plăcut întrebarea „Simte, oare, un actor ceea ce simte şi eroul său?” I-a dat preiljul de a ne mărturisi că nu împărtăşeşte psihoza identificării:„Cred că trebuie să simţi cu aproximaţie ceea ce simte personajul tău. (...) Nu pot să vorbesc despre absenţa concentrării, dar eu unul vreau să fiu liber, numai aşa pot să las eroul să iasă afară. Dacă mă concentrez prea mult, mi-e teamă ca va fi prea artificial. (...) Crearea unui personaj are şi ceva trist, pentru că nu eşti tu. Multe dintre lucrurile pe care le fac pe ecran sunt departe de mine. Cinstit vorbind, dacă ar fi să aleg între a fi actor, regizor sau producător, nu ştiu pentru ce anume aş opta, în acest moment, presupun că pentru regie. Sunt un actor profesionist, trăiesc din această muncă, dar eu joc visul sau coşmarul altuia. Ca regizor, ai propria ta viziune”.(...).
Reuşita unui film - o chestiune de alchimie
Nu regretă nimic din ceea ce a făcut, ci doar „fantasmele nerealizate. Poate să-mi pară rău când un film nu iese, dar ştiu că nu mai este nimic de făcut. Nu a ieşit alchimia. Uneori, scoţi aur sau argint, alteori nimic. (...) Se întâmplă ca un tânăr să îmi ceară un sfat. Cum să facă să reuşească. Îmi este greu. Ştiu însă că şi lor, tinerilor, le este foarte greu acum. Trăiesc într-o altă lume. Noi nu ne gândeam să fim faimoşi, bogaţi. Voiam doar să facem filme.

Nu ştiu ce să le spun... astăzi, când am trecut de 50 de ani, îmi pun aceleaşi întrebări ca şi la 22”. Indirect, amintind splendidul discurs al lui Faulkner la primirea premiului Nobel (îl ştia pe dinafară), a ales un sfat: „...tinerii scriitori au uitat problemele sufletului uman în conflict cu el însuşi...Trebuie să le înveţe din nou”. John Malkovich a fost aplaudat „la scenă deschisă” când a recitat cuvintele în absenţa cărora – spunea Faulkner – orice poveste este trecătoare şi osândită: „dragoste şi onoare şi milă şi mândrie şi compasiune şi sacrificiu”.

John Malkovich - victima a industriei modei