Solomovici[v=]

Teşu Solomovici sau arta falsificării şi a compilaţiei istoricede Rodica Grindea

O carte corectă despre Ion Antonescu scrisă de un evreu

Jurnalistul Teşu Solomovici a încheiat lucrarea sa despre mareşalul Ion Antonescu. Am fost martorul elaborării acestei cărţi vreme de mai mulţi ani, cât timp am fost coleg de birou la ziarul ZIUA cu Teşu Solomovici. Am fost fascinat de tenacitatea acestui om. L-am respectat permanent pentru puterea lui gigantică de muncă, am avut enorm de [...]

Un cuvant de deschidere,
In acest "colt" al meu am sa postez de toate, amestecate , fara a pastra o linie anume. Informatii, semnalari si comentarii din toate domeniile.

Si am sa incep cu o intrebare privind soarta unui evreu din RO. Recitesc, dupa zece ani ,  cu mare interes valoroasa carte (in doua volume) a lui Tesu Solomovici,"Securitatea si Evreii" , editura Ziua, Bucuresti, 2003.
La capitolul XIII , " Incredibila poveste a unui colonel securist evreu trimis sa spioneze in tara evreilor "  , Tesu Solomovici face un portret colonelului Francisc Samuel trimis de temuta Securitate in Israel sa fac ceea ce spune titlul capitolului.
Colonelul cu toata familia s-a debarcat dupa motonava "Transilvania" la 27 aprilie 1958 la Haifa. Si s-a apucat de lucru. Adica sa spioneze pentru RO !  Tocmai la 10 ianuarie 1965 l-a dibuit Sin-Bet-ul care l-a arestat iar tribunalul i-a dat 6 ani de puscarie.
Dupa condamnare Romania a presat Israelul sa-i elibereze spionul. Ceausescu personal a intervenit  amenintand cu intreruperea emigararii evreilor din RO ! In toamna lui 1965, la numai sase luni dupa condamnare , colonelul spion , cu familia intreaga, au fost expediati in RO.
De atunci lui Francisc Samuel si familiei li s-au pierdut urma , dar oamenii Mossadului spun ca prin anii '90 ( deci dupa caderea comunismului ) colonelul cu familia ar fi emigrat in SUA.

Stie cineva mai multe despre soarta fostului colonel securist si a familiei sale dupa anul 1990 ??

http://www.acum.tv/articol/46067/

Am citit cartea lui Tesu Solomovici intitulata Maresalul Ion Antonescu – o biografie. Intrebarea de loc retorica a autorului, expusa pe coperta a patra a volumului ”E o carte cinstita despre Maresalul Ion Antonescu? Cititorii sunt invitati sa dea un raspuns acestei intrebari neobisnuite” ma determina sa scriu acest articol.

Nu sunt istoric si nici scriitor. Cred ca aprecierea personalitatii lui Ion Antonescu necesita o cercetare istorica complexa , facuta de istorici obiectivi , pe baza documentelor existente in diferite arhive (si nu pe baza unor aprecieri subiective, fictionale, partizane politic, interese de abordare, etc.), a evaluarii declaratililor lui I. Antonescu, a ordinelor si faptelor acestuia si a consecintelor lor, a martorilor, pe scurt, a adevarului integral, fara omisiuni, fara denaturari (fie ele si fictionale, literare). Tocmai din aceste motive, nu mi se pare ca Tesu Solomovici este persoana cea mai indicata pentru a construi o asemenea biografie, nici ca obiectivitate, nici ca istoric (pentru ca nu este istoric), nici ca scriitor (indiferent de numarul cartilor publicate), si nici poate ca evreu.

Nu voi aborda o pozitie globala (biografica) a personalitatii Maresalului, ma voi limita la cateva aspecte ce se refera mai ales la masurile antievreiesti si la felul in care autorul trateaza aceste masuri, in opinia mea incercand sa atenueze adevarul cumplit, sa imblanzeasca crima, sa creeze o atmosfera de glorificare si de simpatie, atat de draga negationistilor din tara noastra.

Eu nu contest dreptul lui Tesu Solomovici la opinie personala, nu contest nici simpatiile sale, dansul este liber sa aibe alte pareri decat mine, dar si eu am dreptul sa nu pot accepta neadevarul prin omisiune (ma exprim destul de ponderat), nu pot accepta fictiunea care schimba realitatea, o realitate tragica pentru comunitatea evreiasca din Romania, exprimata prin moartea nevinovatilor civili, femei, batrani, copii, pentru singurul motiv ca erau evrei. Nu pot accepta aceste crime abominabile.

Voi incerca sa argumentez pe scurt.

Toate descrierile autorului despre perioada progromului de la Iasi, trenurile mortii, deportarile in Transnistria, despre zecile de mii de morti prin impuscare, foamete, boli, mizerie, aproape nu exista pentru Tesu Solomovici. El le rezolva in cateva pagini, fara comentarii, cu “explicatii” atribuite lui I. Antonescu, in dispretul documentelor existente. Procesul-verbal incheiat de V. Popovici, pretorul Plasei Bahlui, despre deschiderea vagoanelor “trenului mortii” cu evreii evacuati din Iasi, care consemneaza: ”din totalul de 1974 evrei evacuati au decedat 1198”, Comunicatul Pres. Cons. de Ministri privind executarea la Iasi a 500 de “iudeo-comunisti”, Raportul generalului de divizie Emanoil Leoveanu catreMaresal, Stenograma sedintei C. M. cu expunerea lui M. Antonescu care cere purificarea etnica a Basarabiei si Bucovinei cu indicatia de a se folosi violenta, pentru ca “nu exista lege”. ’’Notele repetate ale lui Modest Isopescu, prefectul judetului Golta care raporteaza ca nu are unde sa plaseze evreii care sosesc cu miile intr-o stare deplorabila, murind zilnic cu sutele, si multe alte documente usor abordabile, nu exista in aprecierile lui Tesu Solomovici. Si nici despre ororile de la Odessa, despre ordinele privind executarea evreilor, despre arderea de vii a peste 20.000 de evrei, femei, copii. Si nici despre masacrele de la Bogdanovka, Domanovka, Akmecetka.

Mereu aceleasi explicatii justificative impotriva realitatii si documentelor. Ion Antonescu, conducatrorul statului, seful regimului totalitar, omul care a formulat politica de a scapa de evrei si a-i transfera in orice conditii in Transnistria pana dincolo de Bug, fara hrana si fara mila, omul care indica subalternilor sa nu procedeze cu “sentimentalism”, care sustinea intr-o telegrama adresata lui M. Antonescu ca “nu se duce lupta cu slavii , ci cu evreii”, cel care afirma ca “Satana e evreul” si dorea “sa curate tara de evrei” mergand cu Hitler “pana la capat”, acest conducator nu stia, dupa parerea autorului, de pogromul de la Iasi, nici de crimele de la Odessa, si nici despre masacrele de la Bogdanovka, toate s-au facut fara stirea lui, el le-a aflat ulterior.

Dar chiar daca ar fi asa, desi eu ma indoiesc ca intr-un regim totalitar asemenea atrocitati pot fi necunoscute conducatorului, chiar asa, ele s-au facut sub administratia lui I. Antonescu si in baza ordinelor lui generale care au determinat actiunile subalternilor.

De altfel, in acest volum biografic sunt redate zeci de fotografii glorificatoare pentru Conducator si nici una singura despre efectele pentru soarta evreilor. Ca imagine fotografica, victimele nu au existat pentru Tesu Solomovici.

Autorul afirma ca Maresalul a salvat evreii din vechiul regat. Oare cuvantul “salvare” este corespunzator realitatii? In opinia mea, a salva desemneaza o actiune intentionata, decisa, plina de altruism, uneori insotita de punerea in pericol a propriei vieti pentru a salva pe cineva. A fost aceasta realitatea in decizia lui I. Antonescu din oct. 1942 de a anula deportarile evreilor in lagarele naziste? Adevarul deplin este altul. Sa vedem iarasi documentele.

La 12 august 1942, Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucuresti, informeaza Ministerul de Externe al Reich-ului despre consimtamantul dat de I. Antonescu si de M. Antonescu pentru deportarea evreilor din Romania in lagarele naziste de exterminare.

Este de presupus ca sub influenta desfasurarii evenimentelor pe front, a presiunilor exercitate de Regina-mama Elena, de Mitropolitul Ardealului Balan, de Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, precum si de interventiile lui W. Filderman si Rabinului sef A. Safran, I. Antonescu a contramandat acest ordin de transfer. Este de asemenea de presupus ca teama pentru raspunderea sa personala in adoptarea acestei masuri, in eventuala victorie a aliatilor, a avut de asemenea un rol semnificativ.

Autorul alcatueste si aici o discutie fictiva intre Maresal si Mihai Antonescu din care ar rezulta, impotriva documentelor existente, ca acesta ar fi tratat deportarea evreilor fara stirea Conducatorului, ceea ce in opinia mea este cel putin rizibil.

Este firesc sa ne intrebam atunci daca ar fi fost mai bine pentru acesti evrei ca Ion Antonescu sa persiste in decizia deportarii , fapt care ar fi insemnat pentru evreii romani din vechiul regat ”Solutia finala”. Fara indoiala ca nu ar fi fost mai bine. Fara indoiala ca I. Antonescu a crutat pe acesti evrei (indiferent de motivele care l-au determinat s-o faca), fara indoiala ca termenul “a cruta” este mai corespunzator si mai corect (formulat astfel in “Raportul final” al Comisiei international e pentru studierea holocaustului in Romania). Aceasta decizie a lui I. Antonescu nu trebuie analizata prin prisma fictiunilor literare si evident subiective, ci prin analiza documentelor si situatilor reale.

Raspunsul care in opinia mea trebuie dat intrebarii de la care a pornit acest articol este acela ca, in felul in care a fost scrisa aceasta biografie, nu este o carte cinstita si ca asigurarea data cititorilor de catre Tesu Solomovici ca “aproape toate vorbele atribuite lui Antonescu sau personajelor cartii au fost rostite intocmai de ei” nu corespunde adevarului.

In final vreau sa spun ca eu nu consider ca Ion Antonescu poate fi comparat cu Hitler, desi a fost un admirator si un fidel aliat al acestuia. Impresia mea este ca el a fost o personalitate complexa si contradictorie, extrem de orgolioasa , fara o viziune politica benefica pentru poporul roman, chiar daca a fost un patriot (drumul spre iad este pavat cu intentii bune), care a adoptat solutii criminale fata de unii cetateni romani , un om crescut din copilarie intr-o mentalitate xenofoba, cinstit si necorupt, “om de onoare” – poate in sensul medieval, cavaleresc, de fidelitate fata de suzeran, dar nu in sensul apararii intereselor majore ale Romaniei inainte de orice.

A fost un dictator antisemit si a luat masuri criminale impotriva civililor evrei, dar care a discutat cu reprezentantii obstei evreiesti, a permis unele actiuni de emigrare, a acceptat uneori anularea altor masuri discriminatorii si “in anumite conditii” a crutat “pe evreii din vechiul regat. Dar aceste deosebiri nu pot anula holocaustul infaptuit sub administratia sa. In nici o apreciere a faptelor, fie ea juridica sau morala, neefectuarea unei crime , nu poate anula raspunderea pentru o alta crima efectuata.

Nu se pot aborda toate aspectele cartii lui Tesu Solomovici intr-un articol limitat. Aceste randuri sunt doar o incercare de raspuns la o intrebare pusa chiar de autor.

(N.R. Propunand articolul, autorul ne-a informat ca acesta a aparut si in publicatia “Rea;itatea Evreiasca” din luna Ianuarie 2012. Ii multumim pentru material si pentru semnalare. Revista ACUM preia cu placere materiale oferite de autori, chiar daca au mai fost publicate, exclusiv pe criterii de valoare si de arie de circulatie)

Ce citesti?


Romania Masonica II - Copiii Vaduvei

Prima "Istorie a Holocaustului din Romania" se lanseaza maine la Bucuresti

20 de carti - 20 de bestseller-uri:1.
Tesu SOLOMOVICI: "Istoria Holocaustului din Romania" (prima istorie cu
acest titlu aparuta in romaneste, cu numeroase ilustratii).2.
Tesu SOLOMOVICI: "Romania Masonica" (o senzationala istorie cu regi,
printi, mari artisti si politicieni imbracati in sortulete masonice).3.
Haim COHN: "Arestarea, procesul si moartea lui Iisus" (pentru prima
oara un judecator israelian rejudeca procesul "Fiului lui Dumnezeu"; un
bestseller mondial!).4.
Ion PRIBEAGU: "Mic si-al dracului. Antologia unui Rege al Umorului" (un
genial umorist, care a facut sa rada generatii de cititori).5. "Un dosar incendiar: PACEPA" (noi documente si relatari senzationale din cea mai teribila istorie romaneasca de spionaj).6. "Cartea cu anecdote circumcise" (cand Itic si Rasela rad de ei si de altii; o antologie a glumei evreiesti).7. Tesu SOLOMOVICI: "Securitatea si Evreii" (o incursiune istorica intr-o lume halucinanta).8. Nicolae IORGA s.a. - "Regii Romaniei - o istorie adevarata. Carol I, Ferdinand, Carol II, Mihai I" (cu ilustratii).9. Constantin NOICA s.a. - "Istoria filosofiei moderne" (o lucrare fundamentala, de referinta).Si
mai vechile succese editoriale: "Almanah Istoric Maresal Ion
Antonescu", Emil CIORAN - "Evreii-un popor de singuratici", Mihail
SADOVEANU - "Legende Sfinte", Lyon FEUCHTWANGER - "Evreul Suss",
Alexandre DUMAS - "Romanul lui Iisus", Bram STOCKER - "Dracula" (cu
ilustratii), Tesu SOLOMOVICI - "Romania Judaica. O istorie
neconventionala a evreilor din Romania" (2 volume, cu ilustratii), Tesu
SOLOMOVICI - "Istoria Teatrului Evreiesc" (album jubiliar cu numeroase
ilustratii), "Encioclopedia erotica" (cu ilustratii), Tesu SOLOMOVICI -
"Razboaiele Mossadului. O istorie a serviciilor secrete israeliene"
etc., etc.(Prezentati acest cupon la standul Editurii TESU si veti primi un discount de 20% la toate cartile achizitionate.)

http://ziua.ro/display.php?id=177326&data=2005-05-31&ziua=11a7add15d4714437fb48149b7d5573e

O prezenta poluanta: Tesu Solomovici (LIVIU ROTMAN )
In numarul sau de sambata, 2 decembrie, cotidianul Ziua gazduieste un articol al lui Tesu Solomovici, care incearca denigrarea mea, ce se constituie intr-o veritabila arie a calomniei, in cel mai specific limbaj suburban.

Reactia lui Tesu Solomovici este o insiruire de insulte si neadevaruri si constituie un semn ca prolificul autor de "compuneri" autopublicate a intrat in panica.

Acesta a beneficiat, in ultima vreme, de o anume clementa a publicului, care nu s-a ocupat de respectivul individ, unii din dispret, altii din lipsa de timp, dar unii interesati in stridentele sale.

Ani multi, prea multi, a fost ignorat si lasat sa "zburde".

S-a tacut cand a scris – si scrie in continuare – reportaje din Israel, care nu au nici o legatura cu realitatea acestei tari – de obicei cu titluri incendiare, ce alimenteaza imaginatia conspirationista a unor amatori de stiri catastrofice –, s-a tacut cand a denigrat istorici de marca, precum Jean Ancel, s-a tacut cand a practicat un soi perfid de negationism al Holocaustului din Romania – a se vedea teoria Holocaustului asimetric –, s-a tacut cand domnul Tesu Solomovici a furat raportul Comisiei prezidentiale de cercetare a Holocaustului de pe Internet si a fost la un pas sa-l publice. Nu l-a publicat doar in urma unor interventii energice din Romania si Israel. S-a tacut la lucrarile sale "monumentale", in care "imprumuta" texte din diversi autori, carora nu le-a cerut niciodata acordul.

Reactiile mele repetate impotriva actiunilor sale, fireste, l-au enervat.

In ultima "explozie de noroi" gazduita cu generozitate iresponsabila in ziarul Ziua, d-l Tesu Solomovici prezinta o lista de acuzatii false la adresa mea, uitand ca a calomnia este un delict si se pedepseste conform legii in toata lumea civilizata.

Raspund pe scurt:

1. Am facut parte din corpul academic al Universitatii Tel Aviv din 1990 pana in 2003, fiind directorul Centrului de Istorie a Evreilor din Romania si cercetator principal al Institutului de Cercetare a Diasporei. Niciodata nu m-am prezentat ca director al Institutului Diasporei, ce ingloba Centrul pe care il dirijam, si niciodata nu m-am prezentat cu alt titlu decat cele castigate legal. Cine se indoieste de acest fapt are la dispozitie documentele cu numirea mea in aceste functii, ca si brosurile Universitatii Tel Aviv. Dar cine stie?... Si acestea, poate, au fost procurate "pe sub tejghea", cum se pronunta Tesu. Dar fiecare... cu orizontul lui de cunoastere.

2. Nu am fost niciodata "asistentul" domnului Goren-Goldstein. (Goldstein, si nu Gorenstein, cum spune T.S. Dar nu este singura aproximare in "opera" sa.) Legaturile mele cu domnia sa erau cele generate de obligatiile conducatorului unei structuri academice fata de donatorul si initiatorul acestei structuri. Deci nu aveam cum sa traiesc "din mila lui" si nu avea cum "sa ma arunce". Tesu Solomovici ar trebui sa stie ca un particular, chiar donator fiind, nu poate "arunca" si nici "angaja" pe nimeni intr-o universitate israeliana. Dar si asta este dovada de cat de bine cunoaste realitatea israeliana corespondentul din Ierusalim al ziarului Ziua.

3. In ce priveste "patalamaua procurata pe sub tejghea" in Romania, este o grava insulta nu atat la adresa mea, cat mai ales a sistemului de invatamant romanesc si a doua universitati de stat, care mi-au oferit acest titlu ( Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative si Universitatea din Bucuresti), cat si a Comisiei de specialitate a Ministerului Invatamantului. Las ca reactia sa vina de la aceste institutii.

4. In ce priveste raspunsul meu la atacul lui T.S. impotriva Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, repet ce am spus si atunci: domnul Solomovici a actionat dupa modelul vadimist, improscand cu noroi in dreapta si stanga; cred ca drumul denuntului nu este calea insanatosirii morale.

5. Personal, imi fac un titlu de glorie din faptul ca, impotriva parerii initiale a editurii Hasefer, am militat pentru – si am reusit – publicarea lucrarii fundamentale a lui Jean Ancel despre capitolul romanesc al Holocaustului. In acest context, este interesant sistemul de gandire al d-lui Solomovici, care demasca interventia unor "forte iudaice din strainatate" in favoarea publicarii cartii lui Ancel. Domnia sa si-a insusit cel mai "curat" limbaj antisemit. Dar nu numai limbajul... Cata dreptate avea un distins cercetator al culturii evreiesti si al realitatilor evreo-romane sa spuna ca "Tesu este varianta evreiasca a lui Corneliu Vadim Tudor". La fel de nociv, la fel de maculant!

Atat despre acuzatiile calomniatoare ale domnului Tesu Solomovici.

Nu pot sa nu subliniez, inca o data, ca oameni ca Tesu polueaza grav atat atmosfera culturala din Romania, cat si relatiile culturale dintre Romania si Israel. Sistemul calomniei, al falsului, al rastalmacirii este mai mult decat periculos. Cu cateva luni inainte el a "interpretat pe cont propriu" o comunicare a unui mare savant israelian, profesorul Moshe Idel. Fireste, aici Tesu are o circumstanta. El nu il poate intelege pe Idel. E ca si cum eu as incerca sa inteleg o complicata problema de fizica cuantica. Diferenta este ca eu nu scriu despre fizica. Mai grav este ca replica lui Moshe Idel nu a fost publicata in ziarul Ziua, care a ignorat dreptul legitim la replica, in acest caz replica venind de la o mare personalitate stiintifica.

In acelasi timp, ma simt obligat sa atrag atentia asupra unui limbaj grosolan, vulgar, sub orice exigenta a bunului simt (a se vedea finalul articolului din Ziua).

Ii comunic domnului Tesu Solomovici ca a depasit de mult si cu mult o anume limita. Asa ca voi decide, in cel mai scurt timp, cum, unde si cand voi reactiona, conform cu valori morale si legale unanim recunoscute.

In acelasi timp, nu pot sa nu atrag atentia asupra practicii ziarului Ziua, de a-si deschide paginile unor calomnii neverificate, scrise intr-un limbaj suburban. Un mod cel putin bizar de interpretare a libertatii cuvantului si a valorilor presei democratice. Fireste articolul calomniator al lui Tesu, din Ziua are o puternica tenta personala, incercandu-se discreditarea mea.

Dar nu este numai atat, Tesu Solomovici si cei care il folosesc si ii dau o tribuna vor sa loveasca in aceste valori, cu care m-am identificat in ultimii ani: respectul alteritatii, asumarea istoriei, si in primul rand a capitolului romanesc al Holocaustului, prevenirea ascensiunii extremismului politic.



Post Scriptum:



La doua zile dupa publicarea articolului calomniator, Tesu Solomovici vine cu o precizare, care nu schimba cu nimic fondul problemei.

Astfel, sustine ca intr-adevar am fost cercetator afiliat la Centrul "Goren Goldstein", dar nu director. Din 1990 am fost membru al staff-ului academic si cercetator – deci nu afiliat!! –, si director al Centrului de Istorie a Evreilor din Romania, parte a Institutului de Cercetare a Diasporei.

In legatura cu formula "patalamaua, obtinuta pe sub tejghea", domnul Tesu o considera o "formula polemica". El confunda polemica cu minciuna si calomnia. Si apoi, cu obraznicia specifica amatorismului, considera ca activitatea mea nu justifica titlul de profesor. Dar cine ii da acestui domn abject calitatea sa-mi dea mie calificative academice si sa contrazica verdictul dat de comisii din care au facut parte personalitati ale vietii academice? Obraznicia sa depaseste orice masura.

In incheierea precizarii, arata ca nu a fost impotriva publicarii cartii lui Jean Ancel. Nimic mai fals. De altfel, chiar in articolul publicat sambata da calificative negative cartii. Dar ce mai conteaza inca un neadevar la lungul sir de falsuri ale operei "corespondentului" Tesu Solomovici.

Primim la redactie. Replica adresata lui Tesu Solomovici
Jean ANCEL

Gazduim in aceasta pagina un drept la replica semnat de dl Jean Ancel, al carui punct de plecare il constituie un articol aparut sub semnatura lui Tesu Solomovici in ziarul Ziua din 23 februarie.
Dl Ancel s-a adresat redactiei noastre ca urmare a refuzului conducerii ziarului de a publica acest text.

In atentia Dlui Director Sorin Rosca Stanescu

Stimate Domnule Director,
Va rog sa publicati urmatorul drept la replica

in Ziua din 23 februarie a aparut un articol, Despre statuia lui Antonescu de la Tel Aviv. Nu as fi reactionat la cele afirmate de autorul articolului, cunoscut plagiator si grafoman (a se vedea Istoria evreilor din Romania, din care cel putin 1/3 este reprodus fara permisiune din Raportul Comisiei Wiesel si Jurnal Sebastian II), daca nu ar fi inclus pretinse citate din Memoriile liderului evreu W. Filderman, al carui editor sint. De asemenea, sint singurul care cunoaste si are la dispozitie aceste memorii. Primul volum al Memoriilor a fost publicat de mine in 2004 (W. Filderman, Memoirs and Diaries: 1900-1940, Vol. 1, editat de Jean Ancel, Diaspora Research Institute, Tel Aviv University &Yad Vashem, Jerusalem 2004).

Al doilea volum, care cuprinde Jurnalul si Memoriile din perioada 1940-1944, se afla in lucru si va fi tiparit la inceputul anului viitor. Nimeni, in afara de mine, nu are si nu a vazut volumul in pregatire si nici unul din citatele reproduse de domnul Tesu Solomovici nu exista in Memorii. Nu pot decit sa trag concluzia ca citatele cu pricina nu sint reproduse, ci „produse“ de catre autorul articolului.
in general, se poate afirma ca Memoriile lui Filderman, pe care nimeni in afara citorva apropiati si a subsemnatului nu le-a vazut, au devenit, in ultimii ani, o „sursa“ de citate fabricate de catre cei care neaga, banalizeaza sau minimalizeaza Holocaustul in Romania si doresc sa-l disculpe pe Antonescu de crimele sale.

L-au precedat pe Tesu Solomovici Gheorghe Buzatu si Ion Coja, care, la mijlocul anului 2001, au organizat la Bucuresti un simpozion cu titlul Holocaust in Romania?, citind ca argument al inexistentei unui Holocaust extrase din ceea ce pretindeau ca ar fi fost o marturie depusa de catre Filderman in fata unui tribunal elvetian, in anul 1955 (si, in acelasi timp, parte din Memoriile sale); „istoricul“ Kurt W. Treptow, a carui istorie personala apartine altor muze decit Clio, care a citat dintr-un „testament“ al lui Filderman, pasamite legalizat la New York in 1956, in care ar fi afirmat ca „Maresalul Antonescu a facut foarte mult pentru indulcirea soartei evreilor expusi persecutiilor rasiale naziste“; si ultimul care a fost publicat chiar in Ziua, la 5 august 2005 – Larry Watts in Evreii din Romania in timpul lui Antonescu in cadrul rubricii „Arhiva – Dosare ultrasecrete“.

Acesta din urma a „citat“ date dintr-un inexistent raport al lui Filderman despre numarul victimelor evreiesti in Romania, in scopul de a-l disculpa pe maresal de crimele comise la ordinul lui de catre autoritatile romane impotriva evreilor. Acum li s-a alaturat acestora „evreul Dumneavoastra“ de serviciu (iubit de Paul Goma si de alti antisemiti), Tesu Solomovici. Domnul cu pricina se bucura deja, atit in Israel, cit si in rindul celor preocupati de cercetarea istoriei evreilor din Romania, de o asemenea reputatie mizerabila, incit insasi reactia la oricare din spusele sau scrierile sale constituie o autoinsulta.

Nu stiu daca Emil Cioran a scris despre asa-zisa statuie a lui Antonescu la Tel Aviv. Asemenea enormitati puteau fi gasite in „epoca de aur“ in Saptamina Culturala a Capitalei si in Flacara, sub semnatura lui Iosif Constantin Dragan si a ciracilor lui, Eugen Barbu si Adrian Paunescu. Ma indoiesc ca un intelectual care a trait la Paris in mijlocul unei puternice comunitati evreiesti si care avea cunostinte vaste despre crestinism si iudaism ar fi putut afirma ca la Tel Aviv, intr-un stat evreu, ar exista o statuie a lui Antonescu. in Israel, nici intemeietorul statului, Ben Gurion, nu are statuie pentru ca iudaismul interzice „chip cioplit“.

in continuare, autorul publicat de Ziua afirma ca Antonescu a fost un inrait antisemit, dar „nu o fiara setoasa de singe evreiesc“. Dupa Hitler, Antonescu a fost cea mai setoasa fiara de singe evreiesc. Spre deosebire de Hitler, care s-a ferit sa ordone in scris exterminarea evreilor, Antonescu a ordonat in scris „curatirea terenului“ in Basarabia si Bucovina, adica „impuscarea pe loc a evreilor in mediul rural“, ceea ce a permis jandarmilor si soldatilor sa impuste zeci de mii de evrei; a dispus deportarea supravietuitorilor din aceste provincii; a conceput „ordinele speciale“, care au permis lichidarea fizica a altor mii de evrei; a ordonat „executarea“ la Iasi a tuturor evreilor care vor trage „focuri de arma“, soldata cu moartea a peste 14.000 de evrei, impuscarea a 18.000 de evrei la Odessa si spinzurarea altor sute, infiintarea teribilelor lagare de exterminare din judetul Golta din Transnistria si lichidarea a peste 70.000 de evrei acolo si alte atrocitati – toate comise la ordine purtind semnatura lui Antonescu sau in virtutea ordinelor sale.

Tesu Solomovici citeaza un fragment din „Memoriile lui Filderman“, care „a scapat atentiei cercetatorilor“ si, de data asta, il cred. El a scapat si atentiei mele, pentru ca nu exista in Memorii si pentru ca este o pura inventie. Am „admirat“ traducerea „excelenta“ a textului citat de Tesu din franceza, limba in care si-a scris Filderman memoriile, sau poate din engleza, limba in care sint publicate. Filderman, care s-a luptat atit de mult pentru impiedicarea deportarii evreilor din Basarabia si Bucovina, pentru anularea ordinului de a purta semnul galben, reducerea uriaselor taxe si impozite si mai ales pastrarea putinelor comunitati evreiesti ramase dupa alungarea evreilor din sate, comune si tirguri, nu ar fi scris niciodata ca „Antonescu a permis pastrarea obiceiurilor religioase, a sinagogilor, a sistemului de invatamint, cultural, social si de ajutorare evreiasca“.

Sinagogile evreilor deportati sau evacuati au fost distruse, sulurile Bibliei pingarite si folosite ca talpa de incaltaminte, harnasamente sau material de impachetat; cimitirele distruse – nu numai in Basarabia si Bucovina, ci si la Bucuresti si Iasi; elevii si studentii evrei au fost alungati din scoli si universitati; scriitorii si intelectualii evrei ostracizati si operele lor interzise, iar sistemul de ajutorare evreiasca a devenit singurul sprijin pentru populatia evreiasca alungata din posturi, jefuita si infometata, intrucit statul roman si-a declinat orice raspundere pentru soarta evreilor pina la proiectata lor deportare in lagarele mortii din Polonia.
„Gindurile“ lui Filderman au ajuns „la cunostinta lui Cioran“ tot asa cum Memoriile lui Filderman au ajuns la cunostinta lui Tesu Solomovici.
Ar putea oare Tesu sa trimita redactiei dvs. fotocopia paginii cu mentionarea meritelor lui Antonescu si sa ne indice numarul paginii din Memoriile citate de el?

Jean Ancel
Ierusalim,
7 martie 2006
[url=http://www.observatorcultural.ro/Primim-la-redactie.-Replica-adresata-lui-Tesu-Solomovici*articleID_17272-articles_details.html]http://www.observatorcultural.ro/Primim-la-redactie.-Replica-adresata-lui-Tesu-Solomovici*articleID_17272-articles_details.html[/url][/url]

Promo antisemit pentru Almanahul Catavencu, acuza Tesu Solomovici
Scriitorul si jurnalistul Tesu Solomovici s-a suparat pe Academia Catavencu si pe Editura Humanitas pentru ca, spune domnia sa, promo-ul ultimului Almanah Catavencu ar avea un mesaj antisemit. Prin bunavointa Civic Media reproducem, fara vreun comentariu, protestul dlui Solomovici, despre care ni se spune ca a fost refuzat la publicare de “Ziua”, ziar cu care acesta colaboreaza.

Humanitas in campanie antisemita de promovare a Almanahului Catavencu
“Iubirea are varsta, iar varsta ei de aur este copilaria. O copilarie globala, dusa in prelungiri, a carei ultima precocitate e uneori divortul. Flori, fete sau baieti spune cam la fel de mult ca prima erectie si mult mai mult ca bazele carteziene ale dragostei” explica, probabil din proprie exprienta nefericita, Doru Buscu, pe cartea postala de promovare a Almanahului Catavencu. Carte postala difuzata gratuit prin intermediul Librariilor Humanitas. Dar care are un mesaj antisemit clar.
Ce-o fi in capul lor? In scris se dau cu evreii iar prin alte mijloace, care cred ca raman nesanctionate, isi releva adevarata fata. In sine, caricatura poate avea umor, nu insa in acest timp. Iata de ce se impune retragerea neintarziata a acestei ofense la adresa evreilor de pe piata de carte romaneasca. Contributia la propagarea unui stereotip legat de evrei face parte insa din mijloacele de exprimare ale antisemitilor, printre care se afla, iata si Gabriel Liiceanu, stapanul inelelor Humanitas. Si nu poate ramane asa!
Cand lui Gabriel Liiceanu i se apleaca de atata democratie, el se ia de Strul. Asa l-a bestelit Liiceanu pe Mihail Sebastian in faimoasa conferinta tinuta la clubul Comunitatii evreiesti din Bucuresti, confundandu-l pe marele scriitor evreu-roman-dunarean Mihail Sebastian cu eternul vanzator de maruntisuri - Strul-ovreiul.
Acum, de sarbatoarea evreiasca de Hanuca, cand se aprind lumanarile setei de libertate si credinta evreiasca, a aprins si Liiceanu o lumanare la edificiul antisemitismului. El a aprobat, poate ca a si initiat, ca in zecile de pravalii „Humanitas” sa se ofere gratuit un cadou otravit: o caricatura care i-ar fi starnit invidia si lui Goebbels, in anii publicatiei naziste „Der Sturmer”. Strul, cu nasul sau mare, ovreiesc, si cu ochii bulbucati ii ofera iubitei flori, si daca aceasta refuza, atunci ce face “ovreiul”? Vrea sa i le vanda! Uneori nerusinarea, la falsii filosofi si pretinsii masoni filo-semiti, n-are limite!
Cu dezgust,
Tesu Solomovici

Melancolia timpului care treceDorel
Dorian si Tesu Solomovici, prieteni de-o viata, cum se spune, si-au
inceput activitatea ziaristica si scriitoriceasca in primii ani ai
comunismului. Scriitorul Dorel Dorian, fost deputat al etniei
evreiesti, si director al publicatiei "Realitatea Evreiasca", a tinut
sa-si intervieveze amicul, la implinirea frumoasei varste de 75 de ani
a acestuia. Iti place sau nu, te irita ce scrie sau il aplauzi, Tesu
Solomovici este o prezenta vizibila in cetate, spune Dorel Dorian. Eu
care am scris toata viata proza si mai ales teatru, unde protagonistii
fac legea, acest personaj ma intereseaza. Am fost surprins de
animozitatile pe care le creeaza Tesu printre coreligionari, de parca
si-ar cauta inamicii cu lumanarea. L-am poftit la o
discutie pentru a verifica niste adevaruri si, eventual, de a risipi
niste calomnii. Convorbirea s-a lungit enorm, am umblat impreuna prin
trecut cand, foarte tineri, urcam impreuna pe baricada cuvantului
jurnalistic, ne-am adus aminte de vremea inceputului cand descoperise
pseudonimul Tesu Milcoveanu.







Era moda pseudonimelor
frumoase, si eu ma nascusem la Focsani, pe Milcov. Tata a vrut sa faca
din mine un rabin, vorbise chiar cu faimosul Rabin din Buhusi sa ma
dea, cand eram copil, la el la scoala religioasa. Dar puterea comunista
imi cocea un alt destin. La 17 ani lucram la "Scanteia Tineretului",
faceam parte din brigada de reporteri ai "Festivalului Mondial al
Tineretului" din 1953, si acolo se afla floarea tineretii jurnalisticii
comuniste: Radu Cosasu, Al. Mirodan, Eugen Mandric, Teodor Mazilu,
Nicolae Tic, Florin Mugur, Carol Roman etc. In 1954, am fost angajat la
cotidianul "Munca", unde Ecaterina Borila, sotia dinozaurului comunist
Petre Borila, satula de mirosul greu de alcool care se raspandea din
biroul sefului sectiei de literatura Gheorghe Dinu (fostul poet
avangardist Stefan Roll), m-a numit pe mine in locul sau. Am parasit
ziarul in 1957, cu un picior in fund.
1957 a fost un an tragic pentru multa lume, de fapt ce ti s-a intamplat?
M-am trezit intre rotile
represive ale sistemului, acuzat de complot antistatal, anticomunist,
antisovietic si adept al Revolutiei Maghiare. Am fost dat afara de la
ziar, am fost dat afara din organizatia UTM si am fost dat afara din
Facultate. Eram in anul IV, la Filologie. Pentru mine era apocalipsa,
si stii de ce, domnule Dorian? - pentru ca eu credeam in Marx, Engels,
Lenin, Stalin. In acelasi an, mi s-a casat dosarul de intrare in
Uniunea Scriitorilor si redactorul-sef Paul Georgescu m-a scos de pe
statul de salarii al revistei "Gazeta Literara", unde am fost salariat
doar trei luni. Am ramas sapte ani fara serviciu, dar comunismul
continua sa traiasca in mine.
Ramas fara serviciu,
m-am dus la Zaharia Stancu, care era directorul "Gazetei Literare" si
directorul general al Teatrului National din Bucuresti. Ce om strasnic
era acest Zaharia Stancu. "Ai fluierat in biserica, zice. Sau in
sinagoga? Stii sa joci pe scena? Nu stii! Stii sa faci costume sau
decoruri? Nu stii! Ai sa fii electrician, iti dau leafa de maistru."
I-am multumit cu lacrimi in ochi, dar nu am devenit electrician la
Teatrul National. Dintotdeauna mi-a fost frica de cabluri electrice. Nu te-au iubit nici sefii
si nici unii dintre confrati.
Te-au stimat insa chiar si anticonfratii. Daca ai vreo istorie care probeaza convingerile mele,
o preiau telle-quelle. Cel care trebuia sa
devina rabin, adica subsemnatul, era un comunist convins, asa ca uitase
de sinagoga. Uitasem chiar ca ma numisem candva Solomovici. Dupa
excluderea mea din UTM, cutuma era ca un membru din conducerea
organizatiei de tineret a Universitatii sa ma insoteasca la Comitetul
Orasanesc UTM-Bucuresti pentru confirmarea sau infirmarea sanctiunii.
M-a insotit Nicolae Velea, coleg de an, care debutase ca nuvelist si va
deveni una din marile glorii ale noii literaturi romane. Eram in
relatii foarte bune, de prietenie, cu Velea. Pe drum catre Comitetul
Orasenesc, catranit nevoie mare, il tot pisam cu disperare: "Mai Velea,
de ce? Eu cred in co­munism!" La care hatru, cu intelepciunea sa
taraneasca, Velea imi zice: "Mai Tesule, nu te mai zbate atat, tu nu
intelegi ca trebuia sa fie si un Solomovici implicat in povestea
asta?". Am ramas interzis, coloratura etnica pe care o dadea Velea
suferintei mele era uluitoare. Redevenisem evreu! Am intrat amandoi in
biroul secretarului si bucuros recunosc pe Fred Mahler, tovaras
ilegalist si bine cunoscut din primele mele activitati in "presa
comunista de tineret". Nu, nu mi-a ajutat faptul ca-l cunosteam. Avea
tovarasul Mahler toata intelegerea pentru situatia aceasta neobisnuita,
in care, mai sa fie! - tocmai Tesu Milcoveanu este exclus din viata,
dar el e Mahler si eu sunt Solomovici, ar putea sa iasa vorbe. Pentru a
doua oara am ramas interzis, nu aveam alternativa, trebuia sa redevin
evreu.
Si cand te-ai lecuit
de comunism?
Tarziu, foarte tarziu.
In 1964 am emigrat in Israel. O vreme destul de indelungata am incercat
sa ma reintorc acasa, in Romania, unde lasasem indurerat un mare amor,
pe scriitoarea Maria Luiza Cristescu. Cand am revenit in Romania, o
pierdusem. Am lucrat cativa ani redactor la "Kol Haam" (Vocea
Poporului), ziarul Partidului Comunist Israelian, editia in limba
romana. Directorul ziarului era generalul Moshe Sneh, fostul comandant
al fortelor armate de rezistenta "Palmah" in anii Mandatului britanic.
Generalul a uimit intreaga societate israeliana cu iluminatia sa
comunista care l-a facut sa treaca de cealalta parte a baricadei. Dupa
"Razboiul de sase zile" din 1967, buna mea prietena Irina Popovici,
care a insemnat enorm in existenta mea, mi-a facut cadou cartea "Zero
et l'infini" de Arthur Koestler. E un roman magistral al proceselor pe
care le intenteaza Stalin fostilor sai tovarasi bolsevici. Cartea
aceasta m-a lecuit definitiv de comunism. Dar raul se consumase si-mi
strica imaginea. Pentru multi eram "comunistul", "agentul securist",
"suspectul". Acuze intretinute si de intensa activitate pe care o
desfasuram ca presedinte al "Asociatiei Culturale Israelo-Romane", si
ca impresar al teatrului si muzicii romanesti in Israel. Ma deranja
doar gandul la ce-ar fi zis fetita mea, Natalie, daca ar fi aflat ce se
spune despre tatal ei.
Ai continuat sa scrii
in romaneste. As vrea sa-ti laud cel putin trei dintre cartile tale:
"Romania Judaica", "5000 ani de umor evreiesc", si "Arestarea, procesul
si moartea lui Iisus Christos" de Haim Cohen. Stimate domnule Tesu, din
toate celelalte carti pe care le-ai scris, alege-ti dumneata alte trei
si spune-ne povestea lor.
Prima carte aleasa ar
fi "Istoria Evreilor din Romania", este cartea pe care o am cea mai
aproape de inima. Am trait-o 75 de ani. Cartea a fost apreciata de unii
istorici romani, numai istoricii evrei stramba din nas. Acad. prof. dr.
Dinu C. Giurescu a fost atat de impresionat ca a dorit sa-mi prefateze
cartea. O prefata de 35 de pagini! In loc ca acest gest sa fie aplaudat
de comunitatea evreiasca, pentru ca in fond, nu despre Tesu a scris
academicianul roman, ci despre istoria evreimii-romane, ei bine, a
inceput eternul Zoil sa maraie si sa-l muste pe marele Giurescu.
Aceasta e marea noastra tragedie, nu stim, nu avem generozitatea
sufleteasca sau pur si simplu nu vrem deliberat sa dialogam, avem
obsesia posesiei adevarului absolut. Care nu exista.
Dar poate ca ai si
dumneata o parte de vina...
E adevarat, nu stiu
sa-mi fac prieteni, nu mi-i pastrez cand ii am, mi-i fac dusmani cu
usurinta. Ciocniri cu oameni la care tin am avut si dupa publicarea
cartii "Securitatea si Evreii". Am scris-o cu zbucium si durere, eu
insumi am fost una din victimele nevinovate ale Securitatii, si inainte
si dupa emigrarea mea in Israel. Am fost dat afara de la ziar, din
Facultate si din UTM in urma unei inscenari securiste. Cu greu mi-am
intretinut zilele vreme de sapte ani, pana ce am emigrat. Nu aveam
drept de semnatura in presa romana, eram adesea cercetat. Dar nici in
Israel nu m-au lasat in pace, si mi-au interzis intrarea in Romania
intre anii 1983-1989. Refuzasem sa semnez un angajament de colaborare
cu Securitatea. Culmea este ca in 2008, un istoric, coreligionar, m-a
acuzat in paginile unui ziar romanesc, ca am fost spion al Securitatii,
ca transportam intr-o geanta, valuta trimisa de Gheorghe Gheorghiu-Dej
ca ajutor tovarasesc Partidului Comunist din Israel. Sa te pufneasca
rasul, nu alta! Jur ca n-am fost niciodata membru de partid, nici in
Romania si nici in Israel, nu am lucrat pentru Securitate, nu am fost
ofiter Mossad, cum se spune.
Tesule devii patetic.
Dintre cartile publicate,
care-s cele preferate?
E greu sa preferi pe
unul din copiii tai. Dar daca asta e jocul, voi denumi lucrarile
"Istoria Holocaustului din Romania", "Jurnal II" de Mihail Sebastian,
"Mircea Eliade si Evreii" si "Almanah istoric-Maresal Anto­nescu". S-au
gasit destui care au vrut sa ma sfasie pentru fiecare dintre aceste
carti. M-au declarat, de pilda, "negationist", pe motivul ca in cartea
mea despre Holocaust am folosit sintagma "Holocaustul asimetric".
Explicam, asa cum ma pricepeam mai bine, ca pe teritoriile locuite de
romani a operat "Holocaustul asimetric", pentru ca una a fost soarta
evreilor din Basarabia, Bucovina si Transnistria guvernata de romani,
altul a fost destinul evreilor din Vechiul Regat, carora maresalul Ion
Antonescu le daduse cuvantul sau de militar ca nu vor fi trimisi la
moarte, si cu totul altfel a fost sfarsitul tragic al evreimii romane
din Nordul Transilvaniei ocupat de fascismul maghiar. Exista istorici
carora nu le place sa nuanteze, si nu e de mirare ca cercetarile lor
sunt viciate. Aici pot fi gasite si cauzele pentru care s-a creat falia
dintre elita marilor istorici romani si acesti istorici, majoritatea de
origine evreiasca. Dar au tot timpul sa-si faca mea culpa.
Timpul repara totul.
Tempus ireparabile fugit, spune poetul latin. Fuge timpul, nu mai am mult. Melancolia varstei...
Sa speram ca timpul va
avea rabdare sa public si sa-ti ofer spre lectura, daca nu in ZIUA,
intr-o publicatie pe care as intitula-o "Noaptea" (de nesomn),
Memoriile mele, care vor implini cunoasterea noastra reciproca.

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-05-30&id=253846

Caderea Ierusalimului la Gaudeamus]

Circumcizie la Tîrg

De cînd a început sa se organizeze în tara noastra Tîrguri internationale de carte, numite mai nou Bookfest, cum a fost si editia din acest an, care, din punct de vedere organizatoric, a cunoscut un adevarat salt calitativ, am avut un privilegiu nesperat ca scriitor: prin nu stiu ce atractie universala, l-am cunoscut pe Tesu Solomovici, care la fiecare tîrg de carte ma gazduieste la standul sau, îmi ofera un colt unde sa-mi expun si eu cartile. Mi-aduc aminte ca l-a atras spre mine mai ales cartea Teroristii din Turn, dar si Mesalina, Fuck You si alte carti de scandal. Mereu ma întreaba ce-am mai scris, considerîndu-ma un fel de etalon al pietei românesti, asa cum îl consider si eu pe el, fiindca ceea ce ofera editura sa nu mai ofera nimeni: în primul rînd, Tesu Solomovici umple un gol în ceea ce priveste problema evreiasca, multe dintre volumele sale referindu-se la aceasta tema, pe care o abordeaza din toate unghiurile, în special din perspectiva istoriei noastre, cum ar fi cele doua volume Securitatea si evreii. Acest privilegiu de care vorbesc a fost augmentat la editia din acest an a Bookfest cînd m-a invitat sa vorbesc la lansarea cartilor sale Istoria evreilor din România, Istoria Holocaustului din România. Transnistria. Transilvania de Nord si Mircea Eliade si evreii. Sînt carti-document esentiale.
Ideea este ca Tesu poate fi prezentat ca un model pentru alti editori si scriitori, care îmbina cartea-document sau studiul istoric cu negotul, cartea serioasa cu gluma, precum cartile sale despre preafericitul Bula, Ion Pribeagu sau 5.000 de ani de umor evreiesc. Nemaivorbind de cartile licentioase pe care le vinde la kilogram.
În ultima zi de tîrg am vazut o raritate, Emil Boc, pe care l-am invitat sa nu ocoleasca standul lui Tesu fiindca are ocazia sa faca o circumcizie pe creier si i-am aratat Cartea cu anecdote circumcise, o antologie a glumei evreiesti, pe care o recomand si colegilor d-lui Boc, fiindca e nevoie de o circumcizie politica. Normal, n-a gustat gluma mea, n-a cumparat cartea, a cumparat în schimb Memoriile lui Silviu Brucan, iar cînd dl. Tesu i-a oferit în dar cartea Davai ceas, davai Traian a lui Victor Roncea, prezentata la lansare de acad. Dinu Giurescu, a refuzat-o cu un gest dispretuitor.
În actualul context de piata, soarta scriitorului e dramatica: el, daca are vocatia sintezei sau a studiului pe verticala, trebuie sa gaseasca si calea de a vinde, de a face si compromisul comercial, de a îmbina valoarea cu succesul. Cum poti sa publici carti vandabile fara sa faci rabat la calitate? E problema pe care am discutat-o si cu Paulo Coelho, interviu publicat în acest colt de pagina. Toti scriitorii de succes îsi pun aceasta problema. Cum împaci capra cu varza sau, altfel spus, verticala cu orizontala, fondul cu ambalajul, cartea de substanta cu cartea de scandal? Mi-aduc aminte ce scria Alvin Toffler în Socul viitorului, ca în vremurile noastre popularitatea învinge valoarea. Adica Gigi Becali îl învinge pe Eminescu, dovada ca la concursul "Mari Români" a fost aproape de poetul national. Ce sa mai spunem de bietii scriitori contemporani, Nicolae Breban sau Nicolae Manolescu, de exemplu, care sînt umbre palide fata de un "davai Traian".
Ideal este ca valoarea sa coincida cu popularitatea, ca în cazul lui Borges sau Dali. Dar e de preferat o valoare cu popularitate decît o popularitate fara valoare, iar piata româneasca e plina de populari fara substanta gen Fecali, aruia i-as recomanda o circumcizie pe creier. Nu stiu cît de popular este Tesu, dar el reuseste sa gaseasca, prin cartile pe care le publica, calea de compromis între verticala si orizontala. Standul sau e cel mai asaltat de cumparatori, fiindca la acest stand orizontul lor de asteptare este satisfacut. Si parca un instinct divin îi împinge spre cartea cu problematica evreiasca. De ce? Fiindca, asa cum am scris nu o data, în fiecare din noi exista un evreu. Oricum, întelegerea problemei evreiesti e vitala pentru un scriitor si m-am mirat cînd Victor Frunza si-a aratat "superioritatea" pentru aceasta sîrguinta a lui Tesu, "iar cu carti evreiesti?!", asa cum altcineva a zis despre Victor Frunza "iar cu carti comuniste?!", caci el a lansat în paralel (standurile celor doi fiind în apropiere) ultimul sau tom despre istoria comunismului, o editie ilustrata. Dar niciodata nu va întelege aceasta istorie daca nu o priveste din perspectiva problemei evreiesti. Dupa cum nici un om nu se va întelege pe sine daca nu-l va preocupa aceasta problema.
Problema evreiasca nu este numai problema omenirii, a întelegerii genezei si a istoriei ei, dar este mai ales problema eului. Ea este circumcizia cunoasterii, o operatie necesara pentru toti. Aceasta alocutiune, rezumata aici, am rostit-o la standul lui Tesu, la lansarea cartilor sus-pomenite, pe care le voi prezenta cu alt prilej, pentru a va convinge punctual ca în cazul sau nu m-am înselat, ca Tesu Solomovici este un fenomen cultural binevenit în peisajul actual al României.

Editura TESU lanseaza "Mossadul" la Gaudeamus! Tesu Solomovici: Istoria Serviciilor Secrete Israeliene. Mossad, Shin Bet, Amman.
E poate cea mai completa istorie a serviciilor speciale evreiesti aflata pe piata internationala a cartii. Pentru prima oara sunt dezvaluite si cateva istorii cu spioni evrei-romani implementati in lumea israeliana, de asemenea sunt dezvaluite chipurile si numele tuturor comandantilor-sefi ai serviciilor.
Miha