Mihaiescu[V=]

Hartuita de un poet necunoscut

Catalina Mihaescu, stirista de la N24, a trait clipe de groaza zilele trecute, cand la poarta televiziunii si-a facut aparitia un individ su..

Mugur Mihăescu a prins 300 de kilograme de peşte în patru zile
http://www.editie.ro/mod.php?mod=stiri&idstire=46181
Se pare că Mugur Mihăescu, artistul care dă viaţă celebrului personaj Garcea în serialul “Vacanţa Mare Reloaded”, de pe Kanal D, nu se pricepe numai la făcut telespectatorii să râdă.
Săptămâna trecută, el a câştigat la concursul de pescuit, pentru profesionişti, intitulat “Cupa Cupelor de la Hobaia”, premiul pentru cel mai mare peşte. Mugur a participat la acest concurs, luptând cot la cot cu profesioniştii, chiar dacă pentru el pescuitul e doar un hobby, ce însă în ultima vreme îi ocupă tot timpul liber. În cele patru zile cât a durat întrecerea, olteanul a reuşit să prindă 300 de kilograme, precum şi cel mai mare peşte capturat pe parcursul competiţiei.
“Îmi place foarte mult să merg la pescuit. Pe baltă mă încarc cu energie şi prind viaţă şi curaj pentru toate proiectele în care sunt implicat”, a declarat Mugur Mihăescu.
O altă pasiune a actorului de comedie este golful.
Mugur Mihăescu practică acest sport de câţiva ani şi deja nu mai e un începător. Astfel, el şi-a programat la sfârşitul acestei luni o călătorie în Anglia, pentru a face un antrenament de două săptămâni la o şcoală de golf de lângă Londra, împreună cu un bun prieten, care este tocmai antrenor de golf.

Actoria este ceea ce îmi place să fac cel mai mult în viaţă, dar, pe lângă asta, în puţinul timp pe care îl am liber îmi place să fac lucruri importante, ce mă captivează. Golful este o mare pasiune şi mi-aş dori să fac asta cât mai des. Sunt foarte încântat şi aştept cu nerăbdare să plec în această minivacanţă în Anglia, să iau lecţii de la profesioniştii acestui sport.
Mugur Mihăescu

Mugur are acasă bar

MUGUR MIHĂESCU: „În doi ani şi jumătate mă retrag!“
Paradoxul unei zile de vară timpurie: o discuţie cu Mugur Mihăescu, undeva, la o partidă de pescuit, pe o baltă de lângă Bucureşti, unde artistul ni se destăinuie: „Mă bucur de zilele astea, în care pot să uit de toate, să vin aici, unde e linişte şi... să scap de presă!“

ATAC: Am văzut că, dincolo de pescuit, vă mai place şi golful.
Mugur Mihăescu: Îmi place tot ce înseamnă relaxare în natură, dincolo de stresul oraşului. Tot ce înseamnă să fiu lăsat în pace, să nu am gălăgie, să nu am autobuze, să nu am înjurături, să nu am telefoane şi lucruri de genul ăsta. E extrema cealaltă a vieţii mele.
Noi suntem civilizaţia care dă năvală acum. Pescuitul, golful - când mai aveţi timp să citiţi o carte?
Păi, exact în timpul care rămâne. Şi aici, la pescuit, poţi lua o carte cu tine!
Din câte am înţeles, unul dintre motivele pentru care aţi plecat de la Pro TV la Kanal D au fost cele 16 ore de muncă pe zi.
Nu numai asta, ci şi dorinţa de a avea libertatea de a-mi produce singur emisiunile. Asta a primat. Faptul că munceam, că aveam un anumit program în care trebuia să mă încadrez, dincolo de care intrau alte producţii... Acum îmi împart timpul aşa cum vreau - opt ore sau 10 pe zi, maximum, după care am o săptămână pauză de pregătire, de odihnă. Nu poţi să joci cu ochii încercănaţi, la ora unu noaptea, şi să joci trei-patru zile la rând, ca înecatul. Ce fel de emisiune mai e aia?

„Pentru faptul că am avut succes, toţi ne-au dat în cap“

Perioada ‘88-’99 a fost pentru Vacanţa Mare una de „scândură“, iar din ‘99, cea a „sticlei“. Pe care v-o simţiţi mai aproape de inimă?
Ar trebui să fiu ingrat să aleg una dintre ele. Fiecare mi-a plăcut în felul ei. Prima - privind-o prin prisma libertăţii totale şi a vârstei. Din ‘88 şi până în ‘99, am avut o anumită energie şi anumiţi ani. Cu timpul, anii îşi lasă amprenta şi nu te mai vezi bătând ţara în lung şi-n lat stând în maşină, făcând numai turnee, câte două sau trei spectacole pe zi. Oboseşti, dar... ce să zic? Şi una, şi alta au fost frumoase. Acum, când sunt departe de scenă, înclin să spun că scena era mai frumoasă; dacă aş fi departe de televizor, aş înclina să spun că el e mai frumos...
Totuşi, genurile sunt diferite. Într-o parte e vorba despre stand-up comedy, pe când la televizor e vorba, totuşi, de un scenariu preexistent.
Făceam stand-up comedy când jucam pe scândură. Toată lumea ne critica: „Bă, cum sunt ăia!“,dar aveam sălile pline. Când am venit la televiziune iar ne criticau: „Băi, ăştia sunt ăia care erau aşa şi pe dincolo pe scenă?“. Pentru faptul că am avut succes, toţi ne-au dat în cap. Eu ce să fac, asta mi-a fost viaţa... Ce să fac? Să comentez acum? Nu am de ce. Mi-am văzut de viaţa mea, am mers înainte.
E o caracteristică a românului să nu ierte succesul?
Nu ştiu... Probabil... Văd că se întâmplă cam des lucrurile astea. Trebuie să ne civilizăm un pic. Trebuie să îl apreciem şi pe cel care are succes prin muncă, nu printr-o semnătură sau printr-un tun, şi pe cel care să spunem că nu câştigă atât de mult. Până la urmă, fiecare are un destin.
Da, dar trebuie despărţite respectul pentru omul care munceşte şi respectul pentru produsul finit. Poţi respecta omul, efortul lui, dar nu ceea ce face.
Ce mă deranjează e că, acum, aceiaşi oameni care ne criticau vin şi spun: „Ce tari erau pe timpul ăla...“! Dacă eşti consecvent prin a nu-ţi plăcea un produs, o conservă sau o fasole, spune până la capăt, nu o da la întors. În fine... Odată cu maturitatea, înveţi să nu te mai atingă lucrurile astea. Toleranţă, nu?

„Eu nu am văzut niciodată un pericol în râs“

Există un trinom al apetenţei publicului actual: Vacanţa Mare - manelele - telenovelele. Cum vi se par manelele?
Nu ştiu, este un gen care mie personal nu îmi stârneşte cine ştie ce interes, dar dacă nu îmi place ceva, nu mă amestec cu lumea aia. Aşa e şi cu manelele: nu mi-a plăcut să ascult şi am stat departe de ele. Iar cu telenovelele, la fel - nu mi-a plăcut genul, am stat departe de el, am schimbat televizorul pe alt canal.
Fenomenul Vacanţa Mare este repudiat de elită. Este tratat chiar ca un pericol...
Cred că succesul generează, genetic, răutatea. Poate ne-o trece odată cu generaţiile viitoare! În plus, noi nu am aparţinut nimănui, nu am avut stăpân, ne-am lansat pe propriile picioare. Am halit pâinea multora cu facultate, a artiştilor în speţă, pentru că din ‘94 până în ‘99 am reprezentat monopolul de scenă. Noi am ras tot ce însemna spectacol în România, nu se mai juca alt spectacol decât Vacanţa Mare şi, probabil, asta i-a determinat să se coalizeze şi să acţioneze în consecinţă. Până la urmă, era o reacţie firească, pentru că le luam pâinea, dar fără să le dăm în cap. Iar ca Vacanţa Mare să fie un pericol... Eu nu am văzut niciodată un pericol în râs, în distracţie, în încercarea de a-l face pe cel de lângă mine să se distreze.
Dacă ne uităm retrospectiv, grupurile „cu greutate“ sunt Vouă, Divertis şi Vacanţa Mare. „Vouă“ a intrat într-un con de umbră de o vreme încoace, Divertis şi Vacanţa Mare au rămas în continuare în atenţia publicului. Dar Divertis a fost invitat, acum câţiva ani, de exemplu, la Gala UNITER...
Bravo lor! Nu mă deranjează lucrul ăsta. Probabil că au altă relaţie cu ei. Noi nu am avut relaţia asta cu ceilalţi. Care e problema? Nu am nicio problemă.
Cred că problema stă în altă parte. În timp ce Vacanţa Mare s-a concentrat în discursul artistic asupra moravurilor, în general - Garcea e Garcea în orice epocă -, Divertis a particularizat, a pedalat pe parodiere, a ţintit politicul, socialul, chiar culturalul. E mai simplă varianta Vacanţa Mare decât cea aleasă de Divertis, care trebuie să se modifice de la spectacol la spectacol.
Mie, din punctul de vedere al celui care scrie scenarii, mi-ar fi mult mai uşor să atac un moment care este nou şi concret, decât să abordez teme pe care poţi să le asculţi şi peste zece ani la fel, fără să te întrebi cine era „cutare“. Adică temele care rămân „verzi“ şi peste 30 de ani, şi peste 50 de ani. Sunt şi avantaje, şi dezavantaje în fiecare stil de umor. Plus că sunt stiluri diferite. E o chestie de gust, până la urmă. Nu înţeleg de ce toată lumea face comparaţie. Avem două-trei grupuri care să facă să râdă o ţară de 21 de milioane de locuitori. Eu chiar cred că nu este suficient, mai sunt şi alte zone ale umorului care ar trebui abordate.
Commedia dell’arte s-a definit prin trupa de cinci actori care mergeau din oraş în oraş, căscau urechea în piaţă şi se legau de şeful de post, de „Garcea“, care „se ţinea“ cu servitoarea baronului. Or, temele acelea au rămas vii în ciuda faptului că timpul a trecut peste ele, pentru că erau adevărate, se bazau pe ceva real.
Teatrul este un gen aparte, în care cei care îl diriguiesc nu au înţeles un lucru; nu are nimic în comun cu televiziunea, nu are a face aproape nimic cu cinematografia. Ajută în cinematografie exprimarea teatrală, dar în televiziune te ajută în proporţie de 5%. Noi nu am încercat să intră m în teatru, să facem teatru. Noi am făcut pur şi simplu „scenă“. Dar cei care au făcut actorie ar trebui să fie hoţi şi să fure, pentru că nu au decât de câştigat. Noi am avut vreo 2.000 de spectacole live, 2..000 de reprezentaţii a câte două ore, în care publicul te taxează dacă joci greşit, dacă te strâmbi prea mult, dacă faci gesturi aiurea, dacă nu le faci pe cele care trebuie... Şi am furat! Publicul ne-a învăţat să facem aşa sau altfel. În teatru, din păcate, primează teoria. Teoria, teoria, dar ce faci cu practica? Câte reprezentaţii ai cu un spectacol? 30, 40, cât să ţină o stagiune. Ce te învaţă publicul? Înveţi ceva de la el? Pe actorul de teatru l-aş sfătui să fure de la public şi să înveţe stand-up comedy, pentru că el este modul de fasonare a unui actor. Te-ai pregătit, intră în luptă! Eşti tu şi publicul, nu contează că regizorul a zis aşa, că textul e nu ştiu cum... Lumea apreciază ce nu am învăţat pe de rost. Sunt eu şi el, bătălie, faţă în faţă. L-am prins, l-am captivat, m-a aplaudat la sfârşit, îmi merit statutul.
Da, improvizaţia. Paradoxal, un an, la facultatea de teatru asta înveţi!
Improvizaţia nu se învaţă în facultate, asta nu au înţeles oamenii ăştia, improvizaţia se învaţă în stand-up comedy, în cluburi, în care vine unul care e „trosnit“ sau unul care este cu prietena, şi se leagă de tine. Şi în momentul ăla, tu trebuie să improvizezi verbal, gestual, să îl domini.

„Noi nu am pornit nici de la şaibă, nici de la sapă“

Aţi avut o perioadă în care aţi încercat stand-up comedy la televizor. De ce nu a ţinut încercarea? Pentru că îţi lipseşte elementul esenţial, publicul, cel care vine special pentru stand-up comedy. Asta face 90% din succesul spectacolului. Publicul care vine este pregătit. El vine cu plăcerea de a se lupta verbal cu tine. Aveam spectacole în care grupuri de spectatori intrau în băşcălie cu noi. Dacă nu îi potoleam, urlau în sală. Chestiile astea ne-au învăţat să ne exprimă m artistic, să ne jucăm cu cuvintele, să improviză m.
Argumentul ar fi că există un soi de vulgarizare a umorului. Din motivul ăsta, există foarte multe clone Vacanţa Mare care nu s-au uitat la Garcea ca la un personaj de „commedia dell’arte“ coerent, care nu trişează, construit solid din punct de vedere al artei actorului, ci au luat doar aspectele superficiale.
Probabil pentru că nu au o anumită cultură. Noi nu am pornit nici de la şaibă, nici de la sapă. Noi, fiecare am terminat o facultate, fiecare a studiat şi a mâncat carte pe pâine, am ştiut să ne jucăm cu cuvintele de când ne-am născut. Plus că este vorba despre o anumită educaţie. Dar dacă nu pricepi ce se întâmplă, eşti ca găina care a găsit pe drum o mărgică sclipicioasă şi a zis că aia e averea. Poc, spârc, mărgica!
Aţi văzut mult stand-up comedy de afară?
O, da! Şi acolo glumele despre sex!... Nu există stand-up comedy fără sex implicat în glumele alea! Şi ăluia nu îi mai zice nimeni nimic pentru că este american. La fel ca şi la arbitri. Dacă greşeşte arbitrul român: „F... în c... pe mă-sa!“. La cel străin zice că se poate, e omeneşte, a mai greşit. Aştia suntem, mici şi răi, şi bine organizaţi.
Oamenii care vorbesc cel mai mult în România sunt politicienii, cu referire la discursul public. Care ar fi cei mai buni actori de stand-up comedy?
Nu mă amestec în politică...
Păi n-are a face politica. Aşa, dacă respectivii ar fi actori...
Păi... Mare comedian e Băsescu, iar al doilea mare comedian, Vadim.

„Nici nu ştiu de câţi am fost influenţat!“

Ce se va întâmpla în clipa în care propunerile Vacanţei Mari nu vor mai avea succes? Există un „plan B“?
Eu nu vreau să mai apar pe sticlă. Mai am doi ani şi jumătate de „apărut“ în prim-planul ecranului, după care vreau să mă retrag. Pot să fiu un „guest star“ într-un episod, o să mai apar în „Garcea o dată la o jumătate de an, pentru cinci minute... în rest, vreau să cresc o altă generaţie, copii care să preia ceea ce a însemnat Vacanţa Mare. Unii zic: „Eee, aia pot face şi eu!“. Îi invit odată pe toţi, le pun o cameră în faţă şi le zic: „Faceţi!“. Cea mai bună şcoală este viaţa, experienţa. A existat vreodată, la începuturile filmului, şcoală de regizori de film? Nu. Cei mai mari regizori ce au făcut? Au furat unii de la alţii părţile bune. Cei care au stat lângă ei au ştiut să fure. Nu se poate învăţa decât acolo, pe platou sau pe scenă.
Mugur Mihăescu de la cine a furat?
Nici nu ştiu de câţi am fost influenţat! M-a influenţ at şi Vasile Tomazian, şi Amza Pellea. Când eşti în perioada de căutări, încerci până îţi defineşti un stil, dar puneam mâna, scriam şi încercam să fac ceva nou. M-a influenţat Sorescu. Am devorat tot, am fost avid de cunoaştere şi, când vin informaţii din toate părţile, poţi selecta, pentru că ai de unde.
Ăştia sunt zdraveni la creier?
În ultimii ani a fost o inflaţie de vedete de carton pe sticlă. Ceea ce le-a caracterizat a fost aroganţ a... Şi mie mi se spune că am nasul pe sus pentru că sunt un tip mai retras şi atunci când nu sunt la serviciu, vreau să cam fiu lăsat în pace. Am avut o viaţă agitată şi lucrul ăsta şi-a pus amprenta asupra mea. Eu îi înţeleg şi pe ăia care te văd prima dată şi nu au cum să reacţioneze altfel decât prin prisma imaginii pe care ai vândut-o, adică: Uite-l pe Garcea!“. Atât vreau să înţeleagă: că nu sunt arogant sau cu nasul pe sus, pentru că nu prea vorbesc şi nu sunt jovialul ăla de la televizor. Pentru asta îmi pare rău că am fost etichetat aşa. Chiar nu sunt. Când cunoşti succesul treaptă cu treaptă, e ca şi când urci pe munte. Dacă te pune unul direct pe munte, îţi garantez că te-ai axfisia, ai cădea, te-ai rostogoli şi ai muri. Dacă urci pantă cu pantă, tabără cu tabără, te opreşti la 4.000, la 6.000, la 8.000, şi tot aşa, te acomodezi şi, dacă la un moment dat, vântul va sufla prea tare şi îţi va fi frig, vei şti pe unde să cobori şi vei şti la ce tabără să te refugiezi. La fel se întâmplă şi cu vedetele astea de carton.
Oboseşte rău Garcea, inexistenţa vieţii intime, insistenţa jurnaliştilor?
Fiecare îşi face meseria. Ce să le zic, să nu mai scrie? Scrieţi, fraţilor! 90% din ce se scrie despre mine sunt inepţii totale. I-am şi rugat: dacă vor să scrie, să îmi dea un telefon. „Garcea a fost surprins coborând la PECO luându-şi un sandviş şi plecând în trombă!!!“. Ăştia sunt zdraveni la creier? Ăştia de la „Ciao!“ să mor dacă sunt zdraveni la cap!
Problema e că cei care cumpără „Ciao!“ sunt şi spectatorii Vacanţa Mare!
Cumperi o dată, cumperi de două ori, dar când prima dată îl surprinzi că bea bere, a doua oară că mănâncă mici şi a treia oară că se scobeşte în nas... Mai dă-o în Paştele mă-sii de treabă, chiar în halul ăsta? Oamenii care au puţină carte în cap cică o cumpără. Păi dacă ăştia sunt intelectualii ăia despre care vorbeam înainte, elita aia, mulţumesc, nu vreau să fiu amestecat cu ei.
Dar izolarea într-un cerc de prieteni nu poate naşte un fenomen de înstrăinare?
Nu mă înstrăinează faptul că merg doar cu prietenii mei. Treaba asta eu o consider o normalitate. Îmi fac noi prieteni, dar îmi fac pe parcurs. Nu cei care vor să dea buluc în viaţa ta: „Gata, eşti fratele meu, sângele meu, fluidul meu, fără tine nu mai pot!“. Ai şi tu prietenii tăi, afinităţile tale, îţi împarţi hobby-urile cu ei, munca. Sunt persoană publică şi nu am ce să fac. Dar nu stau închis în casă. Nu sunt într-un Neverland sau Graceland, sau „nu-ştiu-ce-land“. Eu stau în „Piperasburg“ şi o zbughesc din casă, ies, stau în restaurante, mai ies într-un bar, discotecă, mai beau, mai vorbesc, dar nu trebuie să fac asta zi de zi, din bar în discotecă apoi la film, la Mall şi tot aşa. Nu îmi plac lucrurile astea. Mă plictisesc.
E un fel de“ „workohoolism“?
Este marea fericire a omului pentru care munca este un hobby.

Catalina Mihaescu se `inhama` la un credit ipotecar de 100.000 de euro Stirista de la National TV, Catalina Mihaescu, si-a depus recent actele pentru obtinerea unui credit ipotecar de 100.000 de euro. Vedeta s-a hotarit sa-si achizitioneze, cu forte proprii, un apartament de doua camere, in Drumul Taberei, pentru a pune, astfel, capat vietii in chirie. Pe plan sentimental, ea este implicata intr-o relatie serioasa cu un medic stomatolog. Indiferent daca relatia se va concretiza sau nu printr-un mariaj, Catalina este hotarita sa-si pastreze numele fostului sot, respectiv ``Mihaescu``, pentru a avea acelasi nume cu baietelul ei, Andrei. In ceea ce priveste inclinatiile artistice ale micutului, se pare ca acesta ii calca pe urme tatalui sau, Eugen Mihaescu, liderul trupei Kripton. Desi are aproape cinci ani, Andrei organizeaza la gradinita adevarate spectacole, ...

"Cand voi decide să mă retrag, voi pleca din Romania"
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20070404&cat=15&subcat=100&subart=54136
Pe Mugur Mihăescu l-am întalnit chiar de ziua sa onomastică, de Florii. În mod surprinzător, am aflat că nu şi-a sărbătorit niciodată ziua numelui... În timpul discuţiei, l-am descoperit pe Garcea ca fiind un tip "foarte" occidental, foarte nemulţumit de condiţiile din Romania, indignat chiar, dar pe care "genele latine" încă îl ţin în ţară. Vorbind cu el, îţi dai seama că munca este cea mai mare pasiune a sa. Totuşi, din cand în cand, îi mai place să meargă la pescuit sau prin America. Tot la pescuit îşi va petrece şi Paştele, alături de familie...

- De ce nu sărbătoriţi ziua de Florii?
- Sunt sătul de cate sărbători există în ţara asta. Din 365 de zile, 165 sunt sărbători. De fiecare dată, trebuie să căutăm tot felul de prilejuri să sărbătorim, să ne "ghiftuim", să nu ne ducem la muncă. Şi, după sărbători, urmează tot sărbători. Uite, eu mă mir că nu există trei "Sf. Maria". Sf. Maria Mare, Sf. Maria Mică... mă gandesc că ar fi trebuit să fie şi una mijlocie...
- Şi, totuşi, care sunt sărbătorile pe care le ţineţi?
- Crăciunul, Paştele, Revelionul şi ziua mea de naştere. Şi, bineînţeles, zilele de naştere ale celor din familie. Şi atat. Restul mă enervează. Ce atata muncă? Hai să bem... uite, am stat mult în America şi ei nu au decat "Ziua Recunoştinţei". În rest, îşi văd de treaba lor. Beau un pahar de vin, mănancă un curcan şi la muncă. La noi, toată lumea îşi doreşte să petreacă şi atat. Sunt cel puţin un milion de oameni în Bucureşti care freacă menta şi care pierd timpul... după care se scuză că au stat în trafic...
- Vă văd destul de indignat pe tema asta... În general, occidentalii gandesc aşa. V-aţi gandit să plecaţi din ţară?
- Pe tema muncii? Da. Aşa gandesc. Într-adevăr, m-am gandit de multe ori să o tai de aici. Dar uite, din păcte, încă am gena aia latină care mă ţine în Romania. Care zice: "mai stai, mai aşteaptă. Că poate, poate". Dar cateodată mă gandesc că trec anii peste mine de pomană. Dar mai am cat de cat răbdare.
- Şi unde v-ar plăcea să trăiţi?
- Încă nu m-am gandit unde mi-ar plăcea să locuiesc. Acum sunt preocupat să muncesc şi să las ceva după mine. Şi cand voi decide să mă retrag, atunci categoric n-o să mai stau în Romania. Aici nu ai unde să te retragi. Ce să faci în Bucureşti? Eu mai stau şi în Pipera, care este total izolată. Decat să intri şi să ieşi din Pipera, mai bine te duci pe front. Aici, totul e blocat de dimineaţă pană seara şi îţi trebuie două ore să intri sau să ieşi de acolo. Îmi place că îi aud pe toţi... mamă, ce se dezvoltă nordul Bucureştiului... Dacă şi asta înseamnă dezvoltare... Am impresia că oamenii aştia nu mai ştiu pe ce planeta trăiesc.
- Şi, totuşi, unde v-ar plăcea să vă retrageţi?
- Undeva unde să fiu liniştit, să joc golf şi să mă duc la pescuit. Undeva unde să ştiu că fata mea e ferită de jungla asta de aici. Oriunde...
- Ştiu că vă pasionează, într-adevăr, pescuitul...
- Da, din păctate, nu prea mai am timp de pescuit. Dar acum, de Paşte mă duc cu familia, cu rulota, la o baltă, pe langă Bucureşti. O să facem Paştele pe baltă. Cu frate-meu, cu cumnată-mea... O să stăm şi o să ciocnim ouă pe baltă. Am fost şi anul trecut şi a fost perfect. Nu mă duc la biserică, de Înviere. Am biserica în suflet. Ce, îmi trebuie alta? Iei lumina din sufletul celui de langă tine. De pescuit... ce să zic? Mă gandesc la asta şi îmi dau seama că sunt un om nomal. Cand eşti tanăr, te gandeşti că vrei să ai bani şi să stai toată ziua la pescuit. Şi, pe urmă, cand te maturizezi şi dai de bani îţi dai seama că îţi lipseşte timpul liber. Asta este viaţa.
- De obicei, unde vă petreceţi vacanţele?
- Din Bucureşti ies doar cand plec în străinătate sau în Deltă. Astea sunt destinaţiile mele, în general. Străinătate sau Deltă. În Deltă pentru că reuşesc să fiu singur, eu cu mine şi cu mediul înconjurător şi în străinătate tot pentru că reuşesc să fiu singur şi să văd şi eu cum trebuie să fie. În general, îmi fac vacanţele în America şi am realizat că "Deci, există, deci se poate. Deci, da". La noi... nu ai ce să faci. Să demolezi tot oraşul? Eu le-am mai spus şi ăstora prin campania electorală. Fiecare urbe are conducătorul după chipul şi asemănarea sa. Aşa ne trebuie. Asta merităm.
- Cum vă simţiţi la noul loc de muncă?
- Liber, liber, liber. Muncesc exact ceea ce vreau. Fac exact ceea ce-mi place. Nu mă interesează să filmez în condiţii de -13 grade afară pentru că nu permite bugetul. Nu mai trebuie să fac umor noaptea, la ora 01.00, la -13 grade. Am investit în tehnică, suficient ca să nu mai aud vreodată scuze de la alţii "nu putem să facem chestia asta, pentru că asta costă. Sau nu putem pentru că ăla e plecat la nu stiu care telenovelă".
- Aţi investit dumneavoastră în echipamentul de producţie?
- Da, exact. Am investit în producţie şi pot să spun că am echipament cum au primele cinci case de producţie din ţara asta. Şi totul este nou. Ori eşti profesionist, ori ce dracu´ te mai numeşti casă de producţie?
- Şi cat a costat echipamentul ăsta?
- Mult. Nu vrei să ştii şi nu vreau să spun (rade). Asta a fost primul lucru pe care l-am făcut. Am dat toţi banii pe echipamentul ăsta. Absolut toţi banii pe care i-am luat i-am investit aici. Pe cuvantul meu de onoare. Locul meu de muncă ăla este. Echipamentul şi oamenii, cu astea lucrezi. Dacă nu investeşti aici, în ce să investeşti? În maşini şi în imagine? În astea să investească cine crede că asta înseamnă profesie.
- Dacă aţi zis că de producţie sunteţi mulţumit, de oamenii cu care lucraţi?
- Sunt super mulţumit. Ei sunt echipa mea. Fiecare simte că lucrează pentru ceva. Sunt plătiţi foarte bine. Oamenii de valoare se ţin cu bani. De oamenii buni trebuie să ai grijă de ei. Să fii alături de ei, să-i înveţi, să-i susţii.
- Spuneţi-mi despre proiectele pe care le aveţi momentan la Kanal D.
- Am "Vacanţa mare" şi "Restaurant Europa". Una dintre nemulţumirile mele este faptul că nu am avut suficient timp, după ce am semnat contractul, şi a trebuit să începem filmările imediat. Nu am avut timp suficient să gandim un format nou, am fi vrut să facem o reproducţie. Dar, după seria asta, o să ieşim cu ceva cu totul nou. O să încercăm să aducem noi feţe. În primul rand, vreau ca eu şi cu Radu să apărem din ce în ce mai puţin. Lumea se plictiseşte... Vreau să aducem feţe noi şi un nou format. Dar sub acelaşi nume de "Vacanţa mare". Vreau ca numele ăsta, spiritul ăsta, să rămană.
- Intenţionaţi să vă retrageţi, treptat, într-o echipă de producţie?
- Categoric. Pot să mai apar, ca gest-star, într-un film sau într-o altă emisiune de altă factură. De exemplu, într-o emisiune de pescuit. Faci o emisiune "La pescuit cu Garcea". În Vacanţa Mare vom apărea din ce în ce mai rar. De exemplu, eu consider că "Resturant Europa" e cel mai bun serial realizat pană acum în Romania. Îmi pare rău că nu prea are aşa mari audienţe. Efectiv, actorii dau recital în serialul ăsta.
- Vă gandiţi şi la alte proiecte actoriceşti, în afară de cele de televiziune?
- Da, eu mă gandesc la multe, însă nu vreau să mă apuc la mai multe lucruri o dată. Dacă îţi vine o idee, noteaz-o. Poate o să fac un stand-up-comedy. Am făcut şi filmul "Trei fraţi de belea", care, să mă ierte Dumnezeu, mi se pare că arată impecabil. Dar mă întreb dacă vom avea şansa să-l facem pe al treilea. Never! Pentru că nu suntem în gaşca lor. Pentru că suntem outsideri... pentru lumea lor. Nişte intruşi care au făcut şi avere. Şi care sunt şi cunoscuţi!

13 întrebări cu Mugur Mihăiescu
http://www.atac-online.ro/monden_27/
Mugur Mihăiescu e şeful gândacilor de bucătărie...Şi mai e de părere că oamenii care îşi rod unghiile sunt mai pofticioşi un pic decât restul, şi are o părere proastă despre stejari, şi e curios despre ce crede Tudor Gheorghe despre o anumită melodie, şi...

ATAC: De ce un crocodil este mai mult lung decât verde?
Mugur Mihăiescu: Pentru acelaşi motiv pentru care Băsescu e mai mult chel decât preşedinte...

Cum se scarpină o euglenă verde?
Cu patimă, frate, cu patimă...

De ce spălăm prosoapele din moment ce se presupune că suntem curaţi după ce ne spălăm?
Din snobism.

De ce „prescurtare“ este un cuvânt aşa lung?
A fost inventat de un inginer.

Ce supărări poate avea o salcie plângătoare?
Păi, dacă stejaru’ de lângă ea a părăsit-o... Şi apropo, toţi stejarii sunt porci!

Dacă ai fi femeie, ce mărime crezi că ai purta la sutien?
Dar dacă aş fi bărbat? Asta e dilema...

Cei care îşi rod unghiile sunt mai sătui decât cei care şi le taie?
Doar un pic mai pofticioşi...

Care este diferenţa dintre laptele bătut şi trinitrotoluen?
Io zic să-i întrebăm pe ăia care îşi rod unghiile.

Ce părere ai despre melodia lui Tudor Gheorghe, „Mugur, Mugurel“?
Dar el ce părere are de melodia lui Mugur Mihăiescu, „Tudor, Tudorel“?

Dacă ai putea controla gândacii de bucătărie cu puterea minţii, ce le-ai ordona să facă?
Ai să râzi, dar chiar îi controlez cu puterea minţii. Din păcate, mulţi dintre ei sunt în vacanţă şi nu pot să-ţi arate ce fac.

Ai putea fi vreodată un chiţibuşar cu chioşc ce practică chiromanţia şi face chiolhanuri la Cochirleni?
Dacă m-ar chema Chirilă şi aş avea un frate în Chitila.

Chiar... E adevărat ce se spune despre chelioşi?
Că au... aşa şi că... a? Da! Categoric!

Ce se spune despre chelioşi?
Răspunsul în ediţia viitoare a emisiunii „Fruntea suuus!“.

Catalina Mihaiescu isi reface viata cu un nou iubit

Implicata intr-un scandal mediatic din cauza divortului de Eugen Mihaiescu, liderul trupei Krypton, Catalina Mihaiescu, prezentatoarea stirilor de la National TV pare sa fi lasat in urma dezamagirile si sa-si fi refacut viata alaturi de un alt barbat, pe care il tine, momentan, departe de ochii presei: „Cred ca e mai bine ca viata privata sa o pastrez, de acum incolo, doar pentru mine. Sunt fericita si mi-e bine asa“. Relatia ei cu fostul sot este una distanta, dar, cel putin, s-a mai stabilizat in privinta indatoririlor pe care acesta le are fata de copilul sau cu Catalina: „Il mai suna pe Andrei din când in când, dar nu vine sa-l ia. Acum plateste o pensie alimentara de doua milioane, atât crede el ca este de ajuns pentru cresterea unui copil. Avem o relatie rece, eu nu-l sun, suna doar el, atunci când vrea sa vorbeasca cu Andrei“. Pentru ca nu a parasit pupitrul stirilor nici de Sarbatori, Catalina va avea concediu abia spre sfârsitul acestei luni. Vedeta de la National TV isi va imparti vacanta intre iubit si copil: va pleca pentru o saptamâna in Italia, cu prietenul sau, iar restul concediului il va petrece la munte, tot cu iubitul, dar si cu baietelul ei: „Abia astept sa ajung la Venetia, o sa-mi prinda bine acest repaus. Apoi o sa petrec mai mult timp cu Andrei si o sa ma odihnesc“.

Eu si Edi suntem amici
Dupa divortul de Eugen, stirista a avut o relatie de câteva luni cu Edi Iordanescu, cuplat, ulterior, cu Delia Matache. Intre timp, fiul fostului selectioner al Nationalei si-a incheiat socotelile amoroase cu Delia si, dupa despartirea lui de cântareata, a fost vazut din nou in compania Catalinei. Desi zvonurile cum ca si-ar fi reinnodat relatia nu au intârziat sa apara, vedeta de la National spune ca intre ea si Edi nu mai poate fi altceva decât o amicitie: „Eu si Edi suntem amici. Ne sunam de Sarbatori, de zilele de nastere, dar nu cred intr-o noua relatie cu el. Am strica o prietenie frumoasa pentru ceva ce oricum n-ar rezista. Nu are cum sa mai fie la fel ca inainte“.

Actrita in cel mai scump film românesc
Nae Caranfil, regizorul filmelor „Filantropica“ si „Asfalt Tango“, i-a oferit Catalinei un rol in cea mai noua productie a sa, „Restul e tacere“. Filmul va avea premiera in septembrie si este pelicula cea mai costisitoare care s-a facut vreodata in România, bugetul alocat acesteia ridicându-se la aproape 2.5 milioane de euro. „Eu am absolvit Actoria si am mai cochetat, in trecut, cu teatrul, dar este pentru prima data când joc intr-un film. Oferta m-a onorat, iar experienta a fost superba“. Catalina a mai adaugat ca nu ar exclude nici varianta telenovelelor, in cazul in care ar primi o propunere pe placul ei: „Nu as refuza, daca as simti ca rolul m-ar prinde“.

02.03.2007 Prezentatoarea stirilor de la N24, Catalina Mihaescu, pare sa fi lasat in urma conflictul iscat intre ea si fostul sot, Eugen Mihaescu, liderul formatiei Krypton. Dupa un schimb dur de replici in presa, in care Catalina isi acuza fostul sot ca nu plateste la timp pensia alimentara pentru baiatul pe care il au impreuna si ca Eugen a lasat-o cu restante la un credit bancar, stirista a trecut peste acest episod si are in prezent o relatie cu un medic stomatolog, pe nume Dan Patroi. Catalina ne-a marturisit, cu putin timp in urma, ca este foarte fericita, lucru vizibil atunci cand cei doi se afiseaza, cu un zambet larg pe buze, pe la evenimente mondene. Mereu atent cu iubita sa, Dan i-a facut cadou Catalinei, de 1 Martie, un ceas marca Donna Karan, de care stirista de la National se declara mai mult decat incantata: „Este vorba de un ceas pe care mi-l doream de mult, iar Dan mi-a facut o surpriza foarte frumoasa!“. Pe langa ceas, Dan i-a mai cumparat iubitei sale un parfum Chanel si un buchet imens de flori. Amorezii vor pleca, in acest weekend, la munte, penru a petrece doua zile romantice
http://www.gardianul.ro/2007/03/02/monden-c6/catalina_mihaescu_este_rasfatata_de_iubit_cu_un_ceas_donna_karan-s90882.html