Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
CHINA[V=]
Pagina 3 din 5
Pagina 3 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
CHINA[V=]
Rezumarea primului mesaj :
Ultima editare efectuata de catre Admin in 23.09.15 10:09, editata de 12 ori
Turismul Chinei isi propune sa ajunga la 4,5 la suta din PIB
Turismul Chinei isi propune sa ajunga la 4,5 la suta din PIB pana in 2015
O parte din Marele Zid Chinezesc, distrusă pentru a găsi aur
O parte din Marele Zid Chinezesc, distrusă pentru a găsi aur
15:20 - Cel mai poluat oraş din lume
15:20 - Cel mai poluat oraş din lume
Blacksmith Institute, organizaţie cu sediul central la New York care sprijină proiectele de mediu împotriva poluării, a realizat recent un studiu despre cele mai poluate oraşe din lume.
Blacksmith Institute, organizaţie cu sediul central la New York care sprijină proiectele de mediu împotriva poluării, a realizat recent un studiu despre cele mai poluate oraşe din lume.
Wudang, muntii magici ai Chinei
Wudang, muntii magici ai Chinei
Ce legatura poate exista intre
scolile de arte martiale chineze din celebrii munti Wudang si cateva
sali de sport din Romania? Practicarea Taiji, "regina" artelor martiale
interne, "gimnastica sanatatii" care isi are originea in acesti munti
cu o istorie milenara, marcata de filosofia taoista. Calugarii
templelor din Wudang practica Taijii cateva ore zilnic pentru
imbunatatirea respiratiei si a intretinerii supletii trupului. Strainii
au fost cuceriti in timp de aura Taijii-ului, o demonstratie a
perfectei armonii intre spirit si corp si o imersiune intr-o cultura
secreta.
In primele ore ale diminetii, vaile muntilor sunt
ascunse de ceata dar grupurile de turisti, chinezi si straini, nu sunt
impiedicati sa urce spre varf. In templul Zixiagong (al Norilor
Purpurii), galagia specifica acestor grupuri se stinge brusc. Sunt
cuceriti de privelistea tinerilor discipoli ai unei scoli de arte
martiale care efectueaza in ritm cadentat, antrenamentul de Taiji. Un
privilegiu rar. In linistea muntilor, acest dans de lupta, efectuat in
ritm dens si puternic pare a tese o legatura intre Cer si Pamant.
Desigur
ca mirajul nu este acelasi in salile de sport din Bucuresti si alte
cateva orase din tara unde persoane de toate varstele vin sa practice
Taiji cu antrenorii Asociatiei Sportive Taijidao (infiintata de Razvan
Damian, un pasionat al artelor martiale chineze originare din Wudang,
multiplu campion national la diverse probe si clasat printre primele
locuri la campionate mondiale de profil) dar la finele orelor de curs
toti descopera modul in care principiile stravechi din arta miscarii
iti pot imbunatati sanatatea fizica si psihica.
Un spatiu al misterului
Calatorul
ajuns in muntii Wudang din provincia chineza Hubei ramane cucerit de
frumusetea locului. Muntii Wudang, sunt faimosi de secole prin
manastirile taoiste, padurile care acopera versantii abrupti si ceata
persistenta ascunzand temple si palate stravechi, cu acoperisuri stil
pagoda, inconjurate de ziduri altadata masive, de piatra, de pe care
privesc impasibili dragoni hieratici si scari de piatra cu balustrade
sculptate. Multe temple sunt degradate, altele sunt renovate, oferind
privirii frumusetea de altadata a acestor centre de cercetare, invatare
si practicare a meditatiei, ele purtand traditia artelor martiale
chineze interne. Accesul spre principalele temple este permis de o
sosea betonata, lunga de 70 km, dar drumul facut cu piciorul este cea
mai buna metoda pentru descoperirea unor locuri greu accesibile si cu
atat mai fascinante. Piscuri inalte, vai adanci, paduri dese, pesteri,
grote. Templele si palatele milenare au fost facute cu materiale din
natura. Lemn, piatra. Palatul Yazhen, vechi de 600 de ani, ocupa o
suprafata de 50.000 mp reprezentand un exemplu tipic de arhitectura din
perioada dinastiilor Yuan si Ming. Gold Hall, construit in 1416 pe
varful Heavenly Pillar, are structura de cupru, fiind singurul din tara
din acest punct de vedere.
Suntem intr-un loc plin de istorie
si mister, legendele vorbind despre un trecut in care artele martiale
ocupau un loc central. Putini sunt insa cei care percep aceste arte
martiale ca pe o stiinta a sanatatii.
Muntii Wudang
reprezinta "esenta culturii chineze", traditia spirituala a Chinei
privind practici milenare pentru tinerete, sanatate, longevitate.
Calugarii taoisti au fost intotdeauna inconjurati de mister, templele
sapate in stanca fiind ascunse de vegetatia luxurianta si in prezent se
spune ca inca mai exista locuri de nepatruns unde vietuiesc maestri si
intelepti nemuritori. Manastirile din muntii Wudang au atras atentia
imparatilor chinezi inca din timpul dinastiei Han de Rasarit (25-220
d.H) si multe dintre ele au fost reconstruite dupa 1994, dupa ce UNESCO
le-a declarat monumente mondiale. Palatele si templele de pe Wudang au
fost construite si organizate asemenea unor complexe in timpul
dinastiei Ming (sec 14-17) desi constructiile taoiste dateaza dinaintea
secolului VII. Constructiile reprezinta unele dintre cele mai inalte
standarde ale artei si arhitecturii chineze pe un interval de o mie de
ani. Alaturi de sculpturile, frescele si desenele colorate cum sunt
cele pastrate in palate ca Purple Heaven, South Palace, Fuzhen Temple,
Yuanhe Temple, peste vremuri strajuiesc dragoni din aur jucandu-se cu
perle, de pe piedestale de jad privesc aroganti cocori maiestuosi.
Wudang este un munte imperial care atrage turistul prin peisajele care
iti taie respiratia, prin bogatia arhitecturii religioase dar cei care
cunosc istoria artelor martiale chineze stiu ca aici este un loc unic
al culturii taoiste, locul de origine al Taichi, al KungFu, al Wushu,
pentru care "sangele si energia curg constant, ca un rau, rotindu-se
mereu, ca soarele si luna, la nesfarsit, in cerc". Artele martiale
chineze concepute de doctrina taoista educa potentialul fizic, calmul
intensiv si creste longevitatea si la nenumaratele scoli din zona
practicantii veniti din toate colturile lumii doresc sa gaseasca
sanatatea.
Forta interioara
In China,
Wushu, artele martiale, nu au reprezentat doar o forma de lupta ci si o
cale spirituala. Se spunea ca se practica Wushu sau KungFu pentru a
dobandi putere interioara, ajutandu-i astfel pe cei slabi. Aici exista
peste o suta de stiluri si scoli de Wushu, fiecare cu tehnicile si
conceptiile sale, cele mai celebre fiind cele din Shaolin (stilurile
externe) si din Wudang (stilurile interne). Impartirea stilurilor in
interne si externe a fost facuta pentru prima oara in scris de Sun
Lutang (1861-1932), creatorul stilului Sun de Taijiquan. Spre deosebire
de stilurile externe, in care antrenamentele incep prin atentia
acordata puterii fizice, stilurile interne sunt caracterizate prin
moliciune si elasticitate, miscari relaxate, coordonate de o respiratie
profunda. Corpul lucreaza ca un tot unitar, fara contractii musculare
inutile, exercitiile fiind practicate lent, cu atentia indreptata spre
interiorul fiintei. Chiar in lupta reala, cand stilurile interne sunt
rapide, corpul ramane relaxat, folosindu-se forta interioara si nu cea
musculara.
Din punct de vedere al religiei care a stat la
baza, stilurile de arte martiale chineze sunt clasificate in stiluri
taoiste (templele din Wudang), budhiste (cel mai cunoscut fiind stilul
Shaolin) si musulmane, practicate de minoritatea musulmana din China.
Artele martiale chineze pot fi traditionale, axate pe aplicatii
martiale si lupta si moderne, adaptate pentru competitii.
"Forma suprema"
Taiji
este o foarte veche arta a miscarii, de cultivare a sanatatii, de
mentinere a tineretii, de atingere a longevitatii, arta obtinerii
puterii in lipsa efortului, arta de a sti sa cedezi pentru a putea
invinge. Arta armoniei intre Yin si Yang. Este considerata "regina
artelor martiale chinezesti" datorita frumusetii si eficacitatii sale.
In traducere libera ar insemna "forma cea mai inalta", "suprema" si in
prezent stilul este considerat unul dintre cele mai eficiente tipuri de
exercitii fizice si psihice din lume. In 1988, Organizatia Mondiala a
Sanatatii a declarat Taiji ca fiind cea mai buna forma fizica de
practica. Avantajul Taiji este ca poate fi practicat indiferent de
varsta, la fel ca toate practicile taoiste fiind creat pentru oameni si
in slujba acestora.
Istoria acceptata a Taiji incepe in
secolul XII dar din picturi rupestre si scrieri din China antica se
poate considera ca exercitii fizice similare acestui stil s-au
practicat cu mult inainte, incepand probabil cu anul 3.000 i.H.
Secretele acestui stil au fost pastrate cu sfintenie si transmise din
tata in fiu pe parcursul a mii de ani. Se pare ca si in zilele noastre
sunt multe secrete in Taiji care nu au fost dezvaluite. Toate formele
de Taiji provin din Wudang, muntii sacri ai Chinei, de aceea maestrii
scolilor de arte martiale de aici sunt foarte cautati de discipoli de
pretutindeni. Calugarii templelor taoiste ofera combinatii exceptionale
de practici care le-au adus o celebritate internationala.
Beneficii
Taiji
- numele intreg este Taijijuan sau Taijiiquan - este o forma dinamica
de practica in care practicantul invata sa-si foloseasca energia
acumulata prin meditatie circuland-o prin meridianele energetice. Taiji
este miscare lenta, circulara, continua, folosind principiul Yin -
Yang, in timp obtinandu-se rezultate spectaculoase in dezvoltarea
sanatatii fizice dar si spirituale, explicand de ce OMS a declarat ca
aceasta forma de arta martiala interna este cea mai buna forma fizica
de practica.
Executarea extrem de lenta a exercitiilor educa
mintea si corpul. Mintea are timp sa conduca miscarea iar corpul are
timp sa execute. Practicantul isi focalizeaza atentia nu numai pe
miscarea exterioara ci si pe miscarea interioara a energiei. Poate
conduce qi-ul (energia) de-a lungul meridianelor si il poate manifesta
prin loviturile de palme, pumn, picior. Sau poate conduce qi-ul prin
oase, muschi, tendoane, organe si glande, facandu-le mai puternice, mai
sanatoase.
Miscarea circulara ajuta energia sa circule usor
prin meridiane, o conditie fiind ca pozitia membrelor si trunchiului sa
nu creeze unghiuri directe care ar bloca fluxul energetic. In timp,
acest lucru devine reflex si va fi folosit in viata cotidiana. Invatam
sa nu mai blocam energia in activitatile de zi de zi.
Miscarea
continua a Taiji-ului alimenteaza in permanenta toate zonele corpului,
organele si glandele cu energie si sange. Qi-ul trebuie sa circule
liber si cat mai mult prin meridianele energetice. Orice blocare sau
stagnare a qi-ului duce la blocarea functiilor energetice intr-o prima
faza dupa care apar probleme de sanatate in plan fizic. Pastrand
sistemul energetic sanatos pastram corpul fizic sanatos.
Prin
folosirea principiului Yin-Yang, se ajunge la crearea rezistentei la
efort. Prin folosirea alternativa a bratelor si picioarelor de genul un
brat lucreaza, celalalt se odihneste, organismul invata sa se relaxeze
in timpul miscarii si sa se miste in timpul relaxarii. Se creeaza
posibilitatea unei activitati continue care nu necesita pauze.
Exercitiile se practica in ritmul valurilor marii, lent, cu venire si
retragere continua. La sfarsitul orelor de curs, practicantul pleaca
incarcat cu energie, desigur vorbim de cei care au depasit pragul de
incepator si care stapanesc principiile de lucru ale Taiji-ului.
Clubul Sportiv Taijidao, pasiunea unui maestru
Presedintele
Clubului Sportiv Taijidao din Bucuresti, Razvan Damian este unul dintre
fondatorii scolii Wudang Wushu in Romania, avand studii la Institutul
de Wushu din Shanghai Multiplu campion national la probele de Taijiquan
si Taijijian (Taiji cu sabia). Din 2002 participa la campionatele
internationale de Wushu, clasandu-se printre primele locuri. Din
acelasi an, Asociatia Sportiva Taijidao, afiliata federatiei Romane de
Arte martiale, se claseaza in primele trei locuri in ierarhia pe
cluburi, obtinand numeroase medalii de aur, argint si bronz. Anual,
antrenorii acestui club si elevii lor participa la un stagiu de
practica in Wudang.
Asa cum declara Razvan Damian, "In China,
artele martiale fac parte din cultura lor si sunt considerate materie
de studiu la Universitate (...). Antrenamentele intaresc trupul dar si
spiritul, ca la o varsta inaintata sa ai corpul tanar si intelepciunea
unui batran maestru". Referindu-se la artele martiale chineze, el
preciza ca Wushu poate fi demonstrat in forta, facand oamenii sa simta
ca si cum ar privi mii de soldati pe campul de lupta, sau tunetele si
fulgerele unui timp furtunos. Dar Wushu poate fi practicat in mod
static, relaxat, bland ca adierea de primavara sau ca stralucirea Lunii
intr-un lac linistit. Iar Wudang Wushu are un simbolism aparte si
trebuie inteles dincolo de ce se vede intr-o miscare. Este timpul ca
oamenii sa inteleaga Wushu cu sufletul, pentru ca este un dans al
inimii, un dans al spiritului. Asta ii invatasi pe elevii sai decisi sa
descifreze calea sanatatii, armoniei si cunoasterii.
Ce legatura poate exista intre
scolile de arte martiale chineze din celebrii munti Wudang si cateva
sali de sport din Romania? Practicarea Taiji, "regina" artelor martiale
interne, "gimnastica sanatatii" care isi are originea in acesti munti
cu o istorie milenara, marcata de filosofia taoista. Calugarii
templelor din Wudang practica Taijii cateva ore zilnic pentru
imbunatatirea respiratiei si a intretinerii supletii trupului. Strainii
au fost cuceriti in timp de aura Taijii-ului, o demonstratie a
perfectei armonii intre spirit si corp si o imersiune intr-o cultura
secreta.
In primele ore ale diminetii, vaile muntilor sunt
ascunse de ceata dar grupurile de turisti, chinezi si straini, nu sunt
impiedicati sa urce spre varf. In templul Zixiagong (al Norilor
Purpurii), galagia specifica acestor grupuri se stinge brusc. Sunt
cuceriti de privelistea tinerilor discipoli ai unei scoli de arte
martiale care efectueaza in ritm cadentat, antrenamentul de Taiji. Un
privilegiu rar. In linistea muntilor, acest dans de lupta, efectuat in
ritm dens si puternic pare a tese o legatura intre Cer si Pamant.
Desigur
ca mirajul nu este acelasi in salile de sport din Bucuresti si alte
cateva orase din tara unde persoane de toate varstele vin sa practice
Taiji cu antrenorii Asociatiei Sportive Taijidao (infiintata de Razvan
Damian, un pasionat al artelor martiale chineze originare din Wudang,
multiplu campion national la diverse probe si clasat printre primele
locuri la campionate mondiale de profil) dar la finele orelor de curs
toti descopera modul in care principiile stravechi din arta miscarii
iti pot imbunatati sanatatea fizica si psihica.
Un spatiu al misterului
Calatorul
ajuns in muntii Wudang din provincia chineza Hubei ramane cucerit de
frumusetea locului. Muntii Wudang, sunt faimosi de secole prin
manastirile taoiste, padurile care acopera versantii abrupti si ceata
persistenta ascunzand temple si palate stravechi, cu acoperisuri stil
pagoda, inconjurate de ziduri altadata masive, de piatra, de pe care
privesc impasibili dragoni hieratici si scari de piatra cu balustrade
sculptate. Multe temple sunt degradate, altele sunt renovate, oferind
privirii frumusetea de altadata a acestor centre de cercetare, invatare
si practicare a meditatiei, ele purtand traditia artelor martiale
chineze interne. Accesul spre principalele temple este permis de o
sosea betonata, lunga de 70 km, dar drumul facut cu piciorul este cea
mai buna metoda pentru descoperirea unor locuri greu accesibile si cu
atat mai fascinante. Piscuri inalte, vai adanci, paduri dese, pesteri,
grote. Templele si palatele milenare au fost facute cu materiale din
natura. Lemn, piatra. Palatul Yazhen, vechi de 600 de ani, ocupa o
suprafata de 50.000 mp reprezentand un exemplu tipic de arhitectura din
perioada dinastiilor Yuan si Ming. Gold Hall, construit in 1416 pe
varful Heavenly Pillar, are structura de cupru, fiind singurul din tara
din acest punct de vedere.
Suntem intr-un loc plin de istorie
si mister, legendele vorbind despre un trecut in care artele martiale
ocupau un loc central. Putini sunt insa cei care percep aceste arte
martiale ca pe o stiinta a sanatatii.
Muntii Wudang
reprezinta "esenta culturii chineze", traditia spirituala a Chinei
privind practici milenare pentru tinerete, sanatate, longevitate.
Calugarii taoisti au fost intotdeauna inconjurati de mister, templele
sapate in stanca fiind ascunse de vegetatia luxurianta si in prezent se
spune ca inca mai exista locuri de nepatruns unde vietuiesc maestri si
intelepti nemuritori. Manastirile din muntii Wudang au atras atentia
imparatilor chinezi inca din timpul dinastiei Han de Rasarit (25-220
d.H) si multe dintre ele au fost reconstruite dupa 1994, dupa ce UNESCO
le-a declarat monumente mondiale. Palatele si templele de pe Wudang au
fost construite si organizate asemenea unor complexe in timpul
dinastiei Ming (sec 14-17) desi constructiile taoiste dateaza dinaintea
secolului VII. Constructiile reprezinta unele dintre cele mai inalte
standarde ale artei si arhitecturii chineze pe un interval de o mie de
ani. Alaturi de sculpturile, frescele si desenele colorate cum sunt
cele pastrate in palate ca Purple Heaven, South Palace, Fuzhen Temple,
Yuanhe Temple, peste vremuri strajuiesc dragoni din aur jucandu-se cu
perle, de pe piedestale de jad privesc aroganti cocori maiestuosi.
Wudang este un munte imperial care atrage turistul prin peisajele care
iti taie respiratia, prin bogatia arhitecturii religioase dar cei care
cunosc istoria artelor martiale chineze stiu ca aici este un loc unic
al culturii taoiste, locul de origine al Taichi, al KungFu, al Wushu,
pentru care "sangele si energia curg constant, ca un rau, rotindu-se
mereu, ca soarele si luna, la nesfarsit, in cerc". Artele martiale
chineze concepute de doctrina taoista educa potentialul fizic, calmul
intensiv si creste longevitatea si la nenumaratele scoli din zona
practicantii veniti din toate colturile lumii doresc sa gaseasca
sanatatea.
Forta interioara
In China,
Wushu, artele martiale, nu au reprezentat doar o forma de lupta ci si o
cale spirituala. Se spunea ca se practica Wushu sau KungFu pentru a
dobandi putere interioara, ajutandu-i astfel pe cei slabi. Aici exista
peste o suta de stiluri si scoli de Wushu, fiecare cu tehnicile si
conceptiile sale, cele mai celebre fiind cele din Shaolin (stilurile
externe) si din Wudang (stilurile interne). Impartirea stilurilor in
interne si externe a fost facuta pentru prima oara in scris de Sun
Lutang (1861-1932), creatorul stilului Sun de Taijiquan. Spre deosebire
de stilurile externe, in care antrenamentele incep prin atentia
acordata puterii fizice, stilurile interne sunt caracterizate prin
moliciune si elasticitate, miscari relaxate, coordonate de o respiratie
profunda. Corpul lucreaza ca un tot unitar, fara contractii musculare
inutile, exercitiile fiind practicate lent, cu atentia indreptata spre
interiorul fiintei. Chiar in lupta reala, cand stilurile interne sunt
rapide, corpul ramane relaxat, folosindu-se forta interioara si nu cea
musculara.
Din punct de vedere al religiei care a stat la
baza, stilurile de arte martiale chineze sunt clasificate in stiluri
taoiste (templele din Wudang), budhiste (cel mai cunoscut fiind stilul
Shaolin) si musulmane, practicate de minoritatea musulmana din China.
Artele martiale chineze pot fi traditionale, axate pe aplicatii
martiale si lupta si moderne, adaptate pentru competitii.
"Forma suprema"
Taiji
este o foarte veche arta a miscarii, de cultivare a sanatatii, de
mentinere a tineretii, de atingere a longevitatii, arta obtinerii
puterii in lipsa efortului, arta de a sti sa cedezi pentru a putea
invinge. Arta armoniei intre Yin si Yang. Este considerata "regina
artelor martiale chinezesti" datorita frumusetii si eficacitatii sale.
In traducere libera ar insemna "forma cea mai inalta", "suprema" si in
prezent stilul este considerat unul dintre cele mai eficiente tipuri de
exercitii fizice si psihice din lume. In 1988, Organizatia Mondiala a
Sanatatii a declarat Taiji ca fiind cea mai buna forma fizica de
practica. Avantajul Taiji este ca poate fi practicat indiferent de
varsta, la fel ca toate practicile taoiste fiind creat pentru oameni si
in slujba acestora.
Istoria acceptata a Taiji incepe in
secolul XII dar din picturi rupestre si scrieri din China antica se
poate considera ca exercitii fizice similare acestui stil s-au
practicat cu mult inainte, incepand probabil cu anul 3.000 i.H.
Secretele acestui stil au fost pastrate cu sfintenie si transmise din
tata in fiu pe parcursul a mii de ani. Se pare ca si in zilele noastre
sunt multe secrete in Taiji care nu au fost dezvaluite. Toate formele
de Taiji provin din Wudang, muntii sacri ai Chinei, de aceea maestrii
scolilor de arte martiale de aici sunt foarte cautati de discipoli de
pretutindeni. Calugarii templelor taoiste ofera combinatii exceptionale
de practici care le-au adus o celebritate internationala.
Beneficii
Taiji
- numele intreg este Taijijuan sau Taijiiquan - este o forma dinamica
de practica in care practicantul invata sa-si foloseasca energia
acumulata prin meditatie circuland-o prin meridianele energetice. Taiji
este miscare lenta, circulara, continua, folosind principiul Yin -
Yang, in timp obtinandu-se rezultate spectaculoase in dezvoltarea
sanatatii fizice dar si spirituale, explicand de ce OMS a declarat ca
aceasta forma de arta martiala interna este cea mai buna forma fizica
de practica.
Executarea extrem de lenta a exercitiilor educa
mintea si corpul. Mintea are timp sa conduca miscarea iar corpul are
timp sa execute. Practicantul isi focalizeaza atentia nu numai pe
miscarea exterioara ci si pe miscarea interioara a energiei. Poate
conduce qi-ul (energia) de-a lungul meridianelor si il poate manifesta
prin loviturile de palme, pumn, picior. Sau poate conduce qi-ul prin
oase, muschi, tendoane, organe si glande, facandu-le mai puternice, mai
sanatoase.
Miscarea circulara ajuta energia sa circule usor
prin meridiane, o conditie fiind ca pozitia membrelor si trunchiului sa
nu creeze unghiuri directe care ar bloca fluxul energetic. In timp,
acest lucru devine reflex si va fi folosit in viata cotidiana. Invatam
sa nu mai blocam energia in activitatile de zi de zi.
Miscarea
continua a Taiji-ului alimenteaza in permanenta toate zonele corpului,
organele si glandele cu energie si sange. Qi-ul trebuie sa circule
liber si cat mai mult prin meridianele energetice. Orice blocare sau
stagnare a qi-ului duce la blocarea functiilor energetice intr-o prima
faza dupa care apar probleme de sanatate in plan fizic. Pastrand
sistemul energetic sanatos pastram corpul fizic sanatos.
Prin
folosirea principiului Yin-Yang, se ajunge la crearea rezistentei la
efort. Prin folosirea alternativa a bratelor si picioarelor de genul un
brat lucreaza, celalalt se odihneste, organismul invata sa se relaxeze
in timpul miscarii si sa se miste in timpul relaxarii. Se creeaza
posibilitatea unei activitati continue care nu necesita pauze.
Exercitiile se practica in ritmul valurilor marii, lent, cu venire si
retragere continua. La sfarsitul orelor de curs, practicantul pleaca
incarcat cu energie, desigur vorbim de cei care au depasit pragul de
incepator si care stapanesc principiile de lucru ale Taiji-ului.
Clubul Sportiv Taijidao, pasiunea unui maestru
Presedintele
Clubului Sportiv Taijidao din Bucuresti, Razvan Damian este unul dintre
fondatorii scolii Wudang Wushu in Romania, avand studii la Institutul
de Wushu din Shanghai Multiplu campion national la probele de Taijiquan
si Taijijian (Taiji cu sabia). Din 2002 participa la campionatele
internationale de Wushu, clasandu-se printre primele locuri. Din
acelasi an, Asociatia Sportiva Taijidao, afiliata federatiei Romane de
Arte martiale, se claseaza in primele trei locuri in ierarhia pe
cluburi, obtinand numeroase medalii de aur, argint si bronz. Anual,
antrenorii acestui club si elevii lor participa la un stagiu de
practica in Wudang.
Asa cum declara Razvan Damian, "In China,
artele martiale fac parte din cultura lor si sunt considerate materie
de studiu la Universitate (...). Antrenamentele intaresc trupul dar si
spiritul, ca la o varsta inaintata sa ai corpul tanar si intelepciunea
unui batran maestru". Referindu-se la artele martiale chineze, el
preciza ca Wushu poate fi demonstrat in forta, facand oamenii sa simta
ca si cum ar privi mii de soldati pe campul de lupta, sau tunetele si
fulgerele unui timp furtunos. Dar Wushu poate fi practicat in mod
static, relaxat, bland ca adierea de primavara sau ca stralucirea Lunii
intr-un lac linistit. Iar Wudang Wushu are un simbolism aparte si
trebuie inteles dincolo de ce se vede intr-o miscare. Este timpul ca
oamenii sa inteleaga Wushu cu sufletul, pentru ca este un dans al
inimii, un dans al spiritului. Asta ii invatasi pe elevii sai decisi sa
descifreze calea sanatatii, armoniei si cunoasterii.
Hong Kong, bijuteria Asiei
Hong Kong, bijuteria Asiei
Pentru cei care iubesc ţările exotice, dar vor să se bucure in acelaşi timp şi de confortul lumii occidentale, Hong Kong este locul ideal. În cele ce urmează, vă vom oferi o mică prezentare a acestei superbe destinaţii. În primul rand, trebuie să ştiţi că Hong Kong a fost colonie britanică pentru mai bine de un secol, timp in care locuitorii au asimilat tehnica şi modelul european, păstrandu-şi în acelaşi timp limba şi tradiţiile. De aceea, la început vi se va părea puţin ciudat să vedeţi nişte fete galbene manuind tehnologii de varf şi integrandu-se perfect în peisajul futurist la care noi nici nu visăm. Primul pas: transportul Călătoria se face, bineînţeles, cu avionul şi costa în jur de 800 euro. Nu exista curse directe din Romania, aşa că se aranjeaza escale în oraşe precum Paris, Frankfurt, Helsinki sau Moscova. Durata călătoriei este de aproximativ 14 ore, cu tot cu escală. Pasul 2: cazarea Din acest punct de vedere, ecuaţia Hong Kong-ului este simplă: ori te multumeşti cu o cameră modestă şi ieftină, ori plateşti generos pentru o cameră mai elegantă. O camera ieftină în centrul oraşului insemna 20 euro. Şi nu, nu e atat de rău pe cat ar părea. Camerele sunt simpluţe, dar curate. Dacă sunteţi mai pretenţiosi, va trebui să scoateţi din buzunar circa 80 euro pentru un hotel la standarde europene. Pasul 3: mancarea Acest domeniu este foarte vast şi cuprinde meniuri la care nici din greşeala nu v-aţi putea gandi. Veţi fi însă surprinsi cand veţi afla ca locuitorii Extremului Orient nu consuma deloc lactate. De nici un fel. Aceasta pentru ca umezeala din aer este foarte mare, şi pentru a-şi proteja plămanii, renuntă la lactate, acestea din urmă menţinand umiditatea în interiorul corpului. De asemenea, o altă caracteristică a Orientului este mancatul pe stradă. Veţi vedea oameni circuland cu mancarea în mană, fie ea chiar şi supă. Printre specialităţi se numară bineînţeles, fructele de mare (dintre care caracatiţa este cea mai reuşită), supa de tendoane de vită (care întreţine mobilitatea corpului), preparatele din tofu, şi ouăle chinezeşti. Totodată, fructele sunt de notorietate, fiind consumate atat sub forma de suc, îngheţată, desert sau pur şi simplu goale. Veţi întalni o mare varietate de fructe exotice (fructul dragonului, mango, pepene amar, papaya, fructul pasiunii). Preţul mancarii este relativ mic. Cu 5 euro puteţi manca o masa îndestulătoare la un restaurant decent. Pasul 4: atracţii turistice Hong Kong este un conglomerat de insule, care mai de care mai interesante, la care puteţi avea acces ori cu feribotul, ori cu metroul. Cea mai faimoasă dintre insule este chiar insula Hong Kong, unde vă puteti delecta cu peisaje arhitecturale high-tech şi privelişti izbitoare. Pe aceasta insulă puteţi vizita Turnul The Peak, un turn foarte înalt situat în varful muntelui care taşneste direct de pe plajă. Acolo veţi avea o privire panoramică a oraşului şi a împrejurimilor. Pană la turn se poate ajunge cu o mocaniţă care taie muntele, circuland printre pădurile de palmieri şi alte plante exotice. De asemenea, nu trebuie sa rataţi pagodele de la Kowloon, Centrul Cultural Hong-Kong de la Tsim Sha Tsui, templul Man Mo din centru, hipodromul olimpic de la Happy Valley şi podul Tsim Ma de pe insula Hong Kong. Pasul 5: cumparaturi Deşi este o ţară extrem de înstărită, preţurile nu sunt mari deloc. Puteţi achiziţiona suveniruri (costume tradiţionale, statuete de jad, maşti de lemn, picturi pe piatră, stampe), la preţuri acceptabile şi, important, NEGOCIABILE. Pentru doamne şi domnişoare există Lady’s market, cu produse feminine de toate felurile, la preţ de duty free, iar pentru domni, tehnică la jumatate de preţ. Servicii: În nici un caz nu puteţi părăsi Hong Kong-ul fara să vă fi facut un masaj specific locului. Oferta este foarte variată, iar conditiile sunt mai mult decat satisfăcătoare. Vă puteti bucura de o sedinţă de reflexo-terapie, cu numai 10 euro, un set de masaj complet, la 20 euro, sau de o şedinţă de acupunctură, la circa 15-20 euro. În atenţia doamnelor şi domnişoarelor: saloanele de manichiură şi pedichiură realizează picturi deosebite pe unghii, la preţuri foarte mici. Hong Kong este una dintre cele mai reuşite sinteze orient-occident, care a stiut sa păstreze numai părţile pozitive ale celor doua civilizaţii. În concluzie, nu rataţi această magnifică destinaţie turistică. P.S: Asiaticii nu primesc bacşiş. Se simt jigniţi.
continuare >
Tibetul de dupa Tibet
Tibetul de dupa Tibet
Se spune ca Tibetul nu e pentru toata lumea. Acesta este poate si motivul pentru care mirajul sau persista de milenii, iar eu continuu sa ma intreb ce poate fi oare mai important: sa vii in acest taram de legenda pentru prima oara, ori sa redescoperi, dupa sapte ani de la prima vizita aici, un Tibet intact? Pe drumul sarii si al lanei, am traversat Tibetul de la est la vest, urmand traseul Lhasa-Gyantse-Shigatse-Latse-Nyalam-Tingri-Zangmu.
Se spune ca Tibetul nu e pentru toata lumea. Acesta este poate si motivul pentru care mirajul sau persista de milenii, iar eu continuu sa ma intreb ce poate fi oare mai important: sa vii in acest taram de legenda pentru prima oara, ori sa redescoperi, dupa sapte ani de la prima vizita aici, un Tibet intact? Pe drumul sarii si al lanei, am traversat Tibetul de la est la vest, urmand traseul Lhasa-Gyantse-Shigatse-Latse-Nyalam-Tingri-Zangmu.
Indiferent de sezonul in care ajungi aici, faci primii pasi intr-o liniste absoluta, poate din pricina aerului rarefiat, pentru ca te afli la peste 4.500 de metri altitudine. Cu o populatie de doua milioane de locuitori si o suprafata de 500.000 de kilometri patrati, Tibetul este un spatiu care nu-si gaseste termen de comparatie decat, poate, cu Bolivia, supranumita Tibetul Americii de Sud.
O poveste cu Yeti Lantul himalayan pe care se sprijina Tibetul prezinta impresionante piscuri de peste 8.000 de metri, intre care faimoasele Chooyu, Chomolugma, Kanchengzonga, care, chiar si de la inaltimea la care te afli, te privesc de sus, distant. Podisul tibetan este arid si, cu cat te apropii de partea centrala a tarii, peisajul devine straniu, aproape nepamantean: munti care se erodeaza cu repeziciune, torente de pietre si aluviuni care se rostogolesc cu tunet la vale, morene de ghetari ce se topesc incredibil de repede, forturi care, pe vremuri, controlau comertul si aveau armate de paza, sate cu case din caramida si chirpici, ale caror porti de lemn sunt neobisnuit de frumos sculptate si colorate.
La 3.900 de metri altitudine, ma opresc langa grota unde un calugar Sangwa s-a retras pentru a medita, dupa perioada de initiere petrecuta la manastirea Pangpoche. Zilnic, vreme de patru ani cat a durat prietenia lor, un Yeti i-a adus in austerul sau refugiu fructe de padure. Cand omul zapezii a murit de batranete, calugarul i-a pastrat scalpul si mana mumificata. Eternitatea palpabila Himalaya creste. Varful Everest, care in 1953 era de 8.848 de metri, are acum 8.850. Citesc statisticile despre Everest la Institutul Himalayan din Katmandu.
Varful a fost escaladat de cele mai multe ori de catre alpinistii din Nepal. Un nepalez a inregistrat timpul-record de urcare pana in varf – 17 ore; tot un nepalez detine recordul la numarul de ascensiuni: 11; si iarasi un nepalez, in varsta de 16 ani, este campion la ascensiuni solitare. Dragi amintirii mele au ramas trecatorile – La, in tibetana –, situate la mai bine de 5.000 de metri altitudine. Marcarea lor cu steaguri pentru rugaciune le face de-a dreptul mistice. Aerul rarefiat concureaza si el la impresia pe care o naste peisajul: piscurile par uneori ca se apleaca amenintator, alteori ca te ridica spre ele.
Eternitatea este palpabila aici. Mai jos, in vai ocrotite, casele grupate strans si inconjurate de ziduri oglindesc viata tibetana de zi cu zi. Dependenta de natura ii face pe localnici puternici si viteji: datorita indemanarii si tenacitatii lor, terenurile aride au devenit mici ogoare si gradini. Peste tot vezi turme de capre si de vite pazite de pastori insotiti de magari salbatici, in timp ce caii pasc liberi. Animalul care s-a adaptat cel mai bine aici este iacul. La peste 4.000 de metri inaltime, unde pasc, iacii par niste pete mari si negre agatate de stanci.
Tibetanii folosesc toate produsele iacului: laptele si derivatele acestuia pentru mancare, lana pentru imbracaminte, pielea pentru confectionarea de ambarcatiuni, seul pentru fabricat lumanari si pentru intretinerea flacarii in lampile de ceremonial, oasele pentru sculptat. Tibetanii sunt, cred, cel mai religios popor din lume. Localnicii se roaga tinand in mana dreapta siraguri de margele sau invartind rotile de rugaciune pentru a alunga duhurile rele si pentru a cere o reincarnare mai buna.
Crengi de ienupar ard in case, in temple, in locuri publice, creand o atmosfera spirituala optima. Cand gresesc, tibetanii inalta rugaciuni de iertare, fac penitente sub forma de plecaciuni (uneori toata ziua) sau doneaza relicve. Potala, Jokhang, Barkhor, Drepung, Sera Si acum va invit la o plimbare prin Tibet pe traseul pe care l-am parcurs eu, in urma cu cateva saptamani. De la Katmandu, capitala Nepalului, la Lhasa – orasul interzis –, am zburat cu un avion al unei companii chineze. Zborul trece pe deasupra lantului himalayan. Pentru cateva minute, Everestul isi scoate capul deasupra norilor si ne priveste.
Fereastra de vizibilitate este insa de scurta durata si aterizam curand la Gongkar, aeroportul din capitala Tibetului. Primul strain a intrat in Lhasa, in 1924, dupa o luna de tratative cu autoritatile, eu – in cateva ceasuri, dupa obtinerea unui permis acordat de catre Amabasada Chineza la Katmandu. Vizitez Potala, Jokhang, Barkhor, Drepung, Sera, Norbulinka. Potala este un edificiu monumental, inscris in patrimoniul universal al UNESCO, si simbolizeaza grandoarea secolului al XVII-lea tibetan.
Palatul insumeaza 13 etaje si 118 fatade; periodic, i se adauga corpuri noi, curti interioare, temple si sali de rugaciune, dar si sali de consiliu sau capele care gazduiesc ramasitele celor sapte Dalai Lama inmormantati aici. Jokhang – cel mai vechi templu sacru al tibetanilor, construit in anul 650 – gazduieste faimoasa statuie a lui Buddh-Jowo, despre care se spune ca s-a sculptat singura. Templul este loc de reculegere, de studiu, de conservare a religiei tibetane. In sala mare, se inalta statuia lui guru Rimpoche.
Pe un perete e zugravita o capra despre care legenda spune ca ar fi aparut brusc, in clipa cand statuia lui Jowo a fost adusa aici. Tot caprele ar fi ajutat si la asezarea temeliei templului, fapt care explica vechiul nume al Lhassei, Rassa – pamantul caprelor. Aici primesc esarfa alba de matase kata, in semn de politete. Si acum Barkhor, strada care inconjoara templul Jokhang. Vezi aici comercianti Kham, cu cizme inalte si cu cutite la brau, nomazi cu parul lung, imbracati in blana de oaie, calugari cu robe maro si portocalii, femei care invartesc roti de rugaciune, impodobite cu bijuterii de argint, turcoaz sau coral.
Parul lor e impletit in 108 suvite, egale ca numar cu al sutrelor – texte sfinte rostite de pelerini la colturi de strada. Totul aici se misca in directia àcelor de ceasornic, de la stanga la dreapta, in fumul sacru rezultat din arderea ramurilor de ienupar. La Drepung, manastirea lui Tsong Khapa, aflu, dupa o cercetare atenta si dupa discutii cu calugarii, semnificatia celor opt simboluri tibetane: steagul – victoria asupra ignorantei; roata – unitatea lucrurilor; scoica – vorbirea, comunicarea; lotusul – puritatea; umbrela – protectia pe care o ofera credinta; pestele de aur – eliberarea spirituala; vasul sfant – initierea si comorile ascunse; nodul – caracterul iluzoriu al timpului.
O poveste cu Yeti Lantul himalayan pe care se sprijina Tibetul prezinta impresionante piscuri de peste 8.000 de metri, intre care faimoasele Chooyu, Chomolugma, Kanchengzonga, care, chiar si de la inaltimea la care te afli, te privesc de sus, distant. Podisul tibetan este arid si, cu cat te apropii de partea centrala a tarii, peisajul devine straniu, aproape nepamantean: munti care se erodeaza cu repeziciune, torente de pietre si aluviuni care se rostogolesc cu tunet la vale, morene de ghetari ce se topesc incredibil de repede, forturi care, pe vremuri, controlau comertul si aveau armate de paza, sate cu case din caramida si chirpici, ale caror porti de lemn sunt neobisnuit de frumos sculptate si colorate.
La 3.900 de metri altitudine, ma opresc langa grota unde un calugar Sangwa s-a retras pentru a medita, dupa perioada de initiere petrecuta la manastirea Pangpoche. Zilnic, vreme de patru ani cat a durat prietenia lor, un Yeti i-a adus in austerul sau refugiu fructe de padure. Cand omul zapezii a murit de batranete, calugarul i-a pastrat scalpul si mana mumificata. Eternitatea palpabila Himalaya creste. Varful Everest, care in 1953 era de 8.848 de metri, are acum 8.850. Citesc statisticile despre Everest la Institutul Himalayan din Katmandu.
Varful a fost escaladat de cele mai multe ori de catre alpinistii din Nepal. Un nepalez a inregistrat timpul-record de urcare pana in varf – 17 ore; tot un nepalez detine recordul la numarul de ascensiuni: 11; si iarasi un nepalez, in varsta de 16 ani, este campion la ascensiuni solitare. Dragi amintirii mele au ramas trecatorile – La, in tibetana –, situate la mai bine de 5.000 de metri altitudine. Marcarea lor cu steaguri pentru rugaciune le face de-a dreptul mistice. Aerul rarefiat concureaza si el la impresia pe care o naste peisajul: piscurile par uneori ca se apleaca amenintator, alteori ca te ridica spre ele.
Eternitatea este palpabila aici. Mai jos, in vai ocrotite, casele grupate strans si inconjurate de ziduri oglindesc viata tibetana de zi cu zi. Dependenta de natura ii face pe localnici puternici si viteji: datorita indemanarii si tenacitatii lor, terenurile aride au devenit mici ogoare si gradini. Peste tot vezi turme de capre si de vite pazite de pastori insotiti de magari salbatici, in timp ce caii pasc liberi. Animalul care s-a adaptat cel mai bine aici este iacul. La peste 4.000 de metri inaltime, unde pasc, iacii par niste pete mari si negre agatate de stanci.
Tibetanii folosesc toate produsele iacului: laptele si derivatele acestuia pentru mancare, lana pentru imbracaminte, pielea pentru confectionarea de ambarcatiuni, seul pentru fabricat lumanari si pentru intretinerea flacarii in lampile de ceremonial, oasele pentru sculptat. Tibetanii sunt, cred, cel mai religios popor din lume. Localnicii se roaga tinand in mana dreapta siraguri de margele sau invartind rotile de rugaciune pentru a alunga duhurile rele si pentru a cere o reincarnare mai buna.
Crengi de ienupar ard in case, in temple, in locuri publice, creand o atmosfera spirituala optima. Cand gresesc, tibetanii inalta rugaciuni de iertare, fac penitente sub forma de plecaciuni (uneori toata ziua) sau doneaza relicve. Potala, Jokhang, Barkhor, Drepung, Sera Si acum va invit la o plimbare prin Tibet pe traseul pe care l-am parcurs eu, in urma cu cateva saptamani. De la Katmandu, capitala Nepalului, la Lhasa – orasul interzis –, am zburat cu un avion al unei companii chineze. Zborul trece pe deasupra lantului himalayan. Pentru cateva minute, Everestul isi scoate capul deasupra norilor si ne priveste.
Fereastra de vizibilitate este insa de scurta durata si aterizam curand la Gongkar, aeroportul din capitala Tibetului. Primul strain a intrat in Lhasa, in 1924, dupa o luna de tratative cu autoritatile, eu – in cateva ceasuri, dupa obtinerea unui permis acordat de catre Amabasada Chineza la Katmandu. Vizitez Potala, Jokhang, Barkhor, Drepung, Sera, Norbulinka. Potala este un edificiu monumental, inscris in patrimoniul universal al UNESCO, si simbolizeaza grandoarea secolului al XVII-lea tibetan.
Palatul insumeaza 13 etaje si 118 fatade; periodic, i se adauga corpuri noi, curti interioare, temple si sali de rugaciune, dar si sali de consiliu sau capele care gazduiesc ramasitele celor sapte Dalai Lama inmormantati aici. Jokhang – cel mai vechi templu sacru al tibetanilor, construit in anul 650 – gazduieste faimoasa statuie a lui Buddh-Jowo, despre care se spune ca s-a sculptat singura. Templul este loc de reculegere, de studiu, de conservare a religiei tibetane. In sala mare, se inalta statuia lui guru Rimpoche.
Pe un perete e zugravita o capra despre care legenda spune ca ar fi aparut brusc, in clipa cand statuia lui Jowo a fost adusa aici. Tot caprele ar fi ajutat si la asezarea temeliei templului, fapt care explica vechiul nume al Lhassei, Rassa – pamantul caprelor. Aici primesc esarfa alba de matase kata, in semn de politete. Si acum Barkhor, strada care inconjoara templul Jokhang. Vezi aici comercianti Kham, cu cizme inalte si cu cutite la brau, nomazi cu parul lung, imbracati in blana de oaie, calugari cu robe maro si portocalii, femei care invartesc roti de rugaciune, impodobite cu bijuterii de argint, turcoaz sau coral.
Parul lor e impletit in 108 suvite, egale ca numar cu al sutrelor – texte sfinte rostite de pelerini la colturi de strada. Totul aici se misca in directia àcelor de ceasornic, de la stanga la dreapta, in fumul sacru rezultat din arderea ramurilor de ienupar. La Drepung, manastirea lui Tsong Khapa, aflu, dupa o cercetare atenta si dupa discutii cu calugarii, semnificatia celor opt simboluri tibetane: steagul – victoria asupra ignorantei; roata – unitatea lucrurilor; scoica – vorbirea, comunicarea; lotusul – puritatea; umbrela – protectia pe care o ofera credinta; pestele de aur – eliberarea spirituala; vasul sfant – initierea si comorile ascunse; nodul – caracterul iluzoriu al timpului.
Cele mai nebune oraşe chinezeşti
Cele mai nebune oraşe chinezeşti
Pe locul întâi, se situează enormul Wuhan.
Pe locul întâi, se situează enormul Wuhan.
Casa pe tricicleta
Casa pe tricicleta Un designer din Hong Kong crede ca a gasit solutia crizei de locuinte a orasului, inventand ceea ce el spune ca poate fi cea mai mica rulota din lume.
TERAPIE CU NAMOL IN CHINA
TERAPIE CU NAMOL IN CHINA
TRATAMENT. La un sanatoriu din China pacientii sunt ingropati in namol. »»»
TRATAMENT. La un sanatoriu din China pacientii sunt ingropati in namol. »»»
Pe Marele Zid Chinezesc te simţi mic şi neînsemnat
Pe Marele Zid Chinezesc te simţi mic şi neînsemnat
Pagina 3 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Pagina 3 din 5
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum