AMICI FARA GRAI---------------[1]

Probabil ca ati vazut la televizor imagini uluitoare in care un peste, cunoscut sub denumirea de pestele-arcas sau Robin al apelor, emite un jet subtire de apa – unghiurile de tir situandu-se intre 70 si 80s – spre o insecta aflata pe o frunza sau pe o ramura de arbore (de mangrove, in special), pe o distanta de peste 3 metri! Eficacitatea sagetii de apa se face simtita insa pe o distanta de pana la 2 metri. Prada dezechilibrata si sub stare de soc cade pe suprafata apei, in apropierea pestelui, care o inghite rapid. O strategie inteligenta, demna de imaginatia umana, care ii uluieste pe oamenii de stiinta.

Acestia au incercat sa explice performantele pestelui avansand diverse teorii, una dintre ele fiind legata de faptul ca „arcasul” are capacitatea de a specula refractia apei ce deturneaza razele luminoase, ceea ce e de domeniul fantasticului. Si asta prin mobilizarea unui circuit de doar 6 neuroni! Acest peste insectivor care atinge o lungime de 15-20 centimetri si traieste in apele cu mangrove din sud-estul Asiei si in unele medii acvatice ale Australiei, ramane una dintre marile enigme din lumea animala, datorita inteligentei si performantelor sale incredibile.

Poarta denumirea de axolotl (Foto)– o specie de salamandra – si traieste in cateva lacuri din Mexic. In cursul vietii ramane mereu in stare semi-larvara, fiind o prada usoara, cand e inghitita. Daca in urma atacului ramane fara o parte din segmentele corporale (membre, maxilar, coada sau o parte a creierului), acestea se regenereaza printr-un mecanism fiziologic miraculos. Daca ramane, de pilda, fara o laba, vasele sangvine se contracta rapid pentru a stopa (limita) hemoragia. Primul semn de regenerare il constituie o mica cocoasa, denumita blastem, din care se formeaza, incetul cu incetul, o laba identica si perfect functionala. Si asta in doar 3 saptamani. De multa vreme oamenii de stiinta, beneficiind de fonduri uriase, incearca sa desluseasca mecanismele regenerarii acestui animal, in speranta ca ar putea fi adaptate la om. Din nefericire, nici un secret nu a putut fi deslusit.

Extrem de vorace, meduza e capabila sa inghita un peste de 3 ori mai mare decat ea. Cu toate astea, acest animal gelatinos, compus in proportie de 95% din apa, e deosebit de vulnerabil, corpul sau putand fi distrus de cel mai mic crustaceu. Pentru a compensa aceasta fragilitate, natura a inzestrat meduza cu un arsenal impresionant de tentacule ce contin milioane de segmente asemanatoare unor harpoane care injecteaza in victime sau pradatori veninul, paralizandu-i.
Avand in vedere faptul ca un tentacul al meduzei e dotat cu aproximativ 750.000 de „harpoane”, e de inteles faptul ca prazile potentiale si pradatorii care stiu cu cine au de-a face, se feresc din calea ei.

Limulul traieste pe fundul marin, (semi) ingropat in sedimente. Este vazut o data pe an timp de 2-3 zile pe litoralul coastelor americane sau indo-pacifice, in timpul primaverii, unde se reproduce si isi depune ouale. Este dotat cu o carcasa preistorica chitinoasa, asemanatoare celei a crabilor. O „fosila” vie care a supravietuit din generatie in generatie 500 de milioane de ani! Animalul este atat de vulnerabil incat un mic val – la mal – il poate rasturna, pricinuindu-i moartea, intrucat e incapabil sa se puna pe picioare, ramanand imobilizat pe nisipul plajei. Isi gaseste sfarsitul si in urma atacului unei pasari care il repereaza chiar daca e acoperit in cea mai mare parte de nisipul de pe plajele unde se reproduce.

Reuseste uneori sa supravietuiasca in urma unor atacuri datorita unei particularitati a sangelui sau albastru (nu contine hemoglobina) care se coaguleaza aproape instantaneu in locul in care e agresat, eliminand astfel riscul unei infectii. Un motiv pentru care e pescuit excesiv fara sa fie distrus, intrucat, dupa ce i se preleveaza o treime din sange in scopuri farmaceutice e redat apelor. S-au semnalat insa cazuri in care o parte din limulii eliberati n-au supravietuit.