Speer[v=]

http://www.dcnews.ro/arhitectul-lui-hitler-albert-speer_465591.html

Arhitectul lui Hitler: Albert Speer

Albert Speer - Alaturarea cu nazistii

Arhitectul lui Hitler: Albert Speer, nazistul care şi-a admis greşelile

Albert Speer a fost arhitectul oficial al regimului nazist, apropiat de-ai lui Hitler şi, în ultimii ani ai războiului, ministru. După 1945, a devenit cunoscut prin faptul că a fost singurul oficial nazist care, la procesele de la Nuremberg, şi-a asumat responsabilitatea pentru crimele regimului.

Speer s-a născut în 1905, în oraşul Mannheim, într-o familie din clasa mijlocie. Şi-ar fi dorit să devină matematician, dar la îndemnurile insistente ale tatălui său – care susţinea că va trăi o viaţă fără bani, poziţie sau viitor – a intrat în învăţământul tehnic pentru a deveni arhitect. După studii la şcoliile tehnice din Karlsruhe, Munich şi Berlin a devenit asistentul faimosului arhitect Tessenow, şi a obţinut licenţa de arhitect în 1931.

Arhitectul personal al lui Hitler

Speer a susţinut, după război, că în tinereţe nu a avut nicio afinitate politică. Dar în decembrie 1930, la insistenţa unor studenţi de-ai săi, a participat la o adunare a partidului nazist, unde a asistat la un discurs al lui Hitler. A fost foarte impresionat nu doar de ideile şi propunerile acestuia, dar şi de persoana sa. Vrăjit de personalitatea lui Hitler, pe 1 martie 1931 Speer intră în Partidul Nazist.

În noul sau rol, de maestru al productiei de razboi, ministrul Speer se dovedeste mai bun organizator, decît artist inspirat. În ciuda bombardamentelor aliatilor, din ce în ce mai mult vizînd spatiile industriale, el reuseste sa sporeasca productia de materiale militare, favorizînd în acelasi timp cercetarile în vederea inovatiilor tehnologice, care constituie arsenalul secret al lui Hitler: bomba nucleara, rachetele, primele avioane cu reactie, de la Luftwaffe, carburantii sintetici... Doua idei principale sînt axele actiunii sale: transformarea multor uzine de la suprafata în centre subterane la care sa lucreze prizonierii, nesalarizati, care mai prezinta si avantajul pentru germani de a nu putea vorbi si marturisi, pentru ca puteau fi ucisi dupa voie, "buni pentru împuscare", cum spuneau gardienii lor SS. Uzinele subterane sînt diseminate de-a lungul întregii Germanii. Exemplul cel mai trist, celebru între altele de acelasi gen, este Dora. În conditii în care supravietuirea era pentru ei mai mult decît aleatorie, 60.000 de detinuti au lucrat în sinistrul subteran, 40.000 reusind sa scape din acest infern.
Ordinul final al lui Hitler
Speer a jucat un rol esential în prelungirea razboiului, sacrificînd nenumarate victime. Acest fals nevinovat a pretins ca ar fi proiectat un sistem pentru a-l ucide pe Hitler, introducînd gaz toxic în faimosul bunker al Fuhrerului. Moartea dictatorului l-ar fi împiedicat sa-si execute proiectul. În timpul agoniei Germaniei naziste, el a refuzat, e adevarat, sa asculte ordinul final al lui Hitler de a distruge totul în tara, instalatii civile si militare, în felul practicii rusesti a pamîntului pîrjolit. El a expus într-un memorandum, stapînului sau, ca ar trebui sa lase germanilor supravietuitori mijloace de existenta dupa înfrîngere. Hitler i-a spus ca motivatia sa nu avea pertinenta: daca razboiul era pierdut, si poporul va fi. Deci, de ce sa te mai îngrijorezi pentru o populatie care si-a demonstrat slabiciunea, cînd, de fapt, viitorul apartine doar celor puternici! În fata refuzului persistent al ministrului sau, Fuhrerul îl îndeparteaza din functiile sale, dar Speer împiedicase aplicarea funestului ordin. Condamnat, Albert Speer va petrece 20 de ani în închisoare la Spandau, unde va scrie "Memorii" a caror sinceritate, fara îndoiala, nu este cea mai remarcabila caracteristica. Pîna la urma, Speer moare ca vedeta: eliberat, el a fost intervievat de un jurnalist de la BBC, moment în care s-a prabusit, la 1 septembrie 1981, victima a unei hemoragii cerebrale.
http://www.ziarultricolorul.ro/monden.html?aid=6880

Albert Speer, arhitectul diavolului

Heinrich Breoler, realizatorul unui telefilm în trei parti, a efectuat o importanta munca de cercetare pentru a aduna documente si a înregistra marturii, precum cele ale copiilor lui Albert Speer, arhitect megaloman în serviciul lui Hitler. Prima parte arata sfîrsitul celui de-al III-lea Reich si arestarea lui Speer, care, în celula sa, îsi aminteste momentele sale de glorie... În acel februarie 1942, în timp ce razboiul face un infern peste tot, cel care asteapta plecarea avionului nu este un oarecine si nu pleaca oriunde. E hotarît sa mearga catre "vizuina lupului", unde troneaza discret Hitler, în Prusia Orientala. Numele sau? Fritz Todt. Inginer, detinator al "Crucii de fier" pentru ca fusese ranit în 1916 la postul sau de lupta, el si-a concretizat simpatia pe care o are pentru national-socialism înscriindu-se, din 1922, în partidul Fuhrerului. Cu asemenea referinte, el a urcat repede treptele ierarhiei naziste, ajungînd pîna la a crea un important grup de constructii militare care îi poarta numele, Organizatia Todt. El este autorul unor realizari total diferite, precum lagarele de concentrare si Zidul Atlanticului. Acest ministru important în productiei de razboi e nerabdator; un pasager lipseste de la apel. Pentru cel absent este un semn al destinului, pentru ca aparatul, dupa ce si-a luat zborul, explodeaza în aer. Hitler nu întîrzie sa-l înlocuiasca pe defunct prin... cel care nu a luat avionul, Albert Speer. Patru ani mai tîrziu, razboiul s-a terminat în Europa. La Nurnberg, principalii complici ai lui Hitler sînt judecati. Albert Speer sta retras, murmurînd la diverse ocazii cîteva cuvinte de regret pentru ca a luat parte la haos. Desigur, el a fost arhitectul oficial al lui Adolf Hitler, acest diavol modern. El a favorizat visurile megalomaniace ale stapînului sau, facînd sa apara din pamînt constructii fara originalitate. Desigur, el a facut si planuri destinate sa celebreze gloria regimului nazist, de la prima sa încercare - Ministerul Propagandei, pentru Goebbels -, pîna la proiectul "Germania", capitala enorma a viitorului imperiu, dupa cucerirea lumii de catre nazisti. Dar, trebuie el pedepsit pentru atît, el, "artistul care nu stia"?

În noul sau rol, de maestru al productiei de razboi, ministrul Speer se dovedeste mai bun organizator, decît artist inspirat. În ciuda bombardamentelor aliatilor, din ce în ce mai mult vizînd spatiile industriale, el reuseste sa sporeasca productia de materiale militare, favorizînd în acelasi timp cercetarile în vederea inovatiilor tehnologice, care constituie arsenalul secret al lui Hitler: bomba nucleara, rachetele, primele avioane cu reactie, de la Luftwaffe, carburantii sintetici... Doua idei principale sînt axele actiunii sale: transformarea multor uzine de la suprafata în centre subterane la care sa lucreze prizonierii, nesalarizati, care mai prezinta si avantajul pentru germani de a nu putea vorbi si marturisi, pentru ca puteau fi ucisi dupa voie, "buni pentru împuscare", cum spuneau gardienii lor SS. Uzinele subterane sînt diseminate de-a lungul întregii Germanii. Exemplul cel mai trist, celebru între altele de acelasi gen, este Dora. În conditii în care supravietuirea era pentru ei mai mult decît aleatorie, 60.000 de detinuti au lucrat în sinistrul subteran, 40.000 reusind sa scape din acest infern.
Ordinul final al lui Hitler
Speer a jucat un rol esential în prelungirea razboiului, sacrificînd nenumarate victime. Acest fals nevinovat a pretins ca ar fi proiectat un sistem pentru a-l ucide pe Hitler, introducînd gaz toxic în faimosul bunker al Fuhrerului. Moartea dictatorului l-ar fi împiedicat sa-si execute proiectul. În timpul agoniei Germaniei naziste, el a refuzat, e adevarat, sa asculte ordinul final al lui Hitler de a distruge totul în tara, instalatii civile si militare, în felul practicii rusesti a pamîntului pîrjolit. El a expus într-un memorandum, stapînului sau, ca ar trebui sa lase germanilor supravietuitori mijloace de existenta dupa înfrîngere. Hitler i-a spus ca motivatia sa nu avea pertinenta: daca razboiul era pierdut, si poporul va fi. Deci, de ce sa te mai îngrijorezi pentru o populatie care si-a demonstrat slabiciunea, cînd, de fapt, viitorul apartine doar celor puternici! În fata refuzului persistent al ministrului sau, Fuhrerul îl îndeparteaza din functiile sale, dar Speer împiedicase aplicarea funestului ordin. Condamnat, Albert Speer va petrece 20 de ani în închisoare la Spandau, unde va scrie "Memorii" a caror sinceritate, fara îndoiala, nu este cea mai remarcabila caracteristica. Pîna la urma, Speer moare ca vedeta: eliberat, el a fost intervievat de un jurnalist de la BBC, moment în care s-a prabusit, la 1 septembrie 1981, victima a unei hemoragii cerebrale.
http://www.ziarultricolorul.ro/monden.html?aid=6880